O bisericuță ortodoxă în Cartea Recordurilor – fotoreportaj
18 decembrie 2025
Urmăriți un material documentar foarte elocvent care prezintă doar o mică parte din istoria manipulărilor conținute în „predicțiile” despre climă care bombardează civilizația modernă deja de multe zeci de ani.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Adevărul Incomod: 32 de predicții despre climă dovedite false
În prezent, mulți oameni sub vârsta de 30 de ani din America au impresia că lumea se va sfârși în doar câțiva ani, iar motivul pentru care au această impresie nu e un mister. De exemplu, dacă vă aflați în New York și faceți o plimbare relaxată pe Union Square, veți da peste un Ceas al Apocalipsei imens, care numără literalmente invers, secundă cu secundă, timpul rămas până când presupusele efecte ale încălzirii globale devin ireversibile. Acest ceas, a fost instalat cam în aceeași perioadă în care mai mulți legislatori au început să lanseze public ideea că mai avem doar 12 ani până la sfârșitul lumii.
Iată, de exemplu, pe Alexandra Ocasio-Cortez vorbind despre această problemă în anul 2019. Milenialii și Generația Z și toți acești oameni care vin după noi se uită în sus și ne gândim că lumea se va sfârși în 12 ani dacă nu abordăm schimbările climatice, iar cea mai mare problemă a voastră este cum vom plăti pentru asta? Și la doar câteva luni după ce ea a făcut acea declarație, ceasul din Union Square, care era un ceas normal, a fost schimbat într-un Ceas al Apocalipsei. Dacă numărătoarea inversă e adevărată sau nu, vă puteți forma propria părere. Verificatorii de fapte de pe YouTube cred cu siguranță că e adevărat, de vreme ce aproape sub toate videoclipurile care menționează schimbările climatice, ei își adaugă poziția oficială ca disclaimer.
Lăsând asta deoparte, există altceva care cred că merită subliniat: faptul că, de foarte multe ori, exact aceste tipuri de predicții îndrăznețe despre date specifice când ceva ar trebui să se întâmple, dar nu se adeverește, au subminat mult credibilitatea așa-numiților „experți climatici”, cel puțin în ochii majorității publicului. Așadar, în timp ce Ceasul Apocalipsei din Union Square continuă să ticăie, tic, tic, haideți să facem o scurtă călătorie prin timp și să ne uităm la cele 33 de predicții climatice care s-au dovedit a fi greșite. Apropo, dacă apreciați conținutul, sper să vă luați un moment pentru a apăsa acele butoane de like și de abonare, care, literalmente, forțează algoritmul YouTube să distribuie acest videoclip către mai mulți oameni.
Haideți să începem călătoria noastră în octombrie 1958. Atunci a publicat New York Times un articol în care scriau asta: „Unii oameni de știință estimează că banchiza polară e cu 40% mai subțire și cu 12% mai mică în suprafață decât era acum o jumătate de secol și posibil chiar în timpul vieții copiilor noștri Oceanul Arctic s-ar putea deschide, permițând navelor să navigheze peste Polul Nord.” La momentul respectiv, articolul menționa că banchiza arctică avea o grosime de aproximativ 2,2 metri, asta fiind, repet, în 1958, iar astăzi, când ne uităm la datele de astăzi, are încă o grosime de aproximativ 2,2 metri. Atunci putem să avansăm rapid până în noiembrie 1967 și iată ce a relatat Salt Lake City Tribune despre problema foametei care se apropie: „Este deja prea târziu pentru ca lumea să evite o lungă perioadă de foamete.” Acest articol cita lucrările domnului Paul Ehrlich, biolog la Universitatea Stanford, iar predicția sa era că până în anul 1975 va exista foamete globală din cauza suprapopulării. Conform acestui raport, el a mers până acolo încât a propus să se introducă, atât în aprovizionarea cu alimente cât și în aprovizionarea cu apă potabilă de aici din America, a unor substanțe chimice de sterilizare pentru a reduce creșterea populației.
Și, apropo, această îngrijorare că sunt prea mulți oameni se adăuga unei alte îngrijorări la acel moment, venirea Epocii Glaciare. De exemplu, în aprilie 1970, iată ce a relatat Boston Globe: „Oamenii de știință prevăd o nouă Epocă Glaciară până în secolul 21.” Citând un expert în poluare pe nume James Lodge, Boston Globe a continuat scriind aceasta: „Poluarea aerului ar putea șterge Soarele și provoca o nouă Epocă Glaciară în prima treime a noului secol.” Aceste predicții despre venirea noii Epoci Glaciare continuă să se desfășoare. În iulie 1971, un raport din Washington Post, citând de data aceasta un om de știință de la NASA, a scris asta: „Lumea ar putea fi la doar 50 sau 60 de ani distanță de o nouă Epocă Glaciară dezastruoasă”, ceea ce e amuzant, având în vedere faptul că 50 de ani din 1971 sunt cam exact astăzi.
Apoi, în decembrie 1972, doi geologi de la Universitatea Brown au scris o scrisoare foarte mediatizată președintelui Nixon, spunând că: „O conferință la care au participat 42 de cercetători americani și europeni de top au concluzionat că o deteriorare globală a climei cu un ordin de mărime mai mare decât orice a experimentat omenirea civilizată până acum este o posibilitate foarte reală și, într-adevăr, se poate întâmpla foarte curând. Rata actuală de răcire pare suficient de rapidă pentru a aduce temperaturi glaciare în aproximativ un secol, dacă continuăm în ritmul actual.” Avansând apoi cu aproximativ un an și jumătate până în ianuarie 1974, uite ce a fost scris în ziarul Guardian: „Sateliții spațiali arată că o nouă eră glaciară vine rapid”.
Apoi, cinci luni mai târziu, în iunie 1974, un articol din revista Time, a pus o întrebare foarte similară: „O altă eră glaciară? Semne evidente sunt peste tot, de la persistența și grosimea neașteptată a gheții în apele din jurul Islandei până la migrația spre sud a unei creaturi iubitoare de căldură, cum ar fi armadillo din Midwest.” Iar această tendință de prezicere a unei ere glaciare a continuat în următorii patru ani. De exemplu, în ianuarie 1978, iată ce s-a scris în New York Times: „O echipă internațională de specialiști a concluzionat, pe baza a opt indici climatici, că nu se întrevede sfârșitul tendinței de răcire din ultimii 30 de ani, cel puțin în emisfera nordică.”
Cu toate acestea, se pare că un sfârșit al tendinței se întrevedea, deoarece doar un an mai târziu, același ziar, adică New York Times, raporta exact opusul. Iată una dintre știrile lor din februarie 1979, care e la un an de la precedentul pe care l-am citit: „Există o posibilitate reală ca unii oameni aflați acum în perioada copilăriei să trăiască până la vremea în care gheața de la Polul Nord se va fi topit, o schimbare care ar provoca schimbări rapide și poate catastrofale ale climei.”
Apoi, trei ani mai târziu, în mai 1982, New York Times a dat chiar și o dată potențială pentru acest colaps iminent. Într-un articol în care îl citau pe directorul executiv al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, iată ce au scris: „Dacă lumea nu își schimbă cursul, se va confrunta cu o catastrofă ecologică care va fi martora unei devastări la fel de complete și ireversibile ca un Holocaust nuclear, până în anul 2000.” Au existat și alte predicții care au apărut și au dispărut. De exemplu, în septembrie 1988, a existat un raport în AFP care spunea că națiunea insulară Maldive risca să fie complet acoperită de: „o creștere treptată a nivelului mediu al mării în 30 de ani și că sfârșitul Insulelor Maldivele și al locuitorilor lor ar putea veni mai devreme dacă rezervele de apă potabilă se vor epuiza până în 1992, conform predicțiilor.” Și, doar ca referință, Maldivele încă nu sunt sub apă și, în schimb, prosperă și se dezvoltă. Chiar săptămâna trecută s-a semnat un contract de 148 de milioane de dolari pentru construirea a 120 de noi vile de lux pe malul mării, în Maldive, o insulă care, conform acestui articol, ar fi trebuit să fie sub apă până acum. Indiferent de asta, aceste predicții nu s-au oprit.
În iunie 1989, care, apropo, e aceeași lună cu masacrul din Piața Tiananmen, jurnalul San Jose Mercury News a relatat: „Un oficial de mediu de rang înalt de la Națiunile Unite, Noel Brown, spune că națiuni întregi ar putea fi șterse de pe fața Pământului de creșterea nivelului mării dacă încălzirea globală nu va fi inversată până în anul 2000.” Apoi, sărim rapid la anul 2000 și, chiar dacă multe din aceste predicții anterioare nu s-au dovedit a fi corecte, au fost înlocuite de predicții noi. De exemplu, în martie 2000, iată ce spunea un articol din The Independent despre Marea Britanie: „Ninsorile sunt acum doar de domeniul trecutului. Copiii pur și simplu nu vor mai ști ce este zăpada. În câțiva ani, ninsoarea iarna va deveni un eveniment foarte rar și palpitant. Pentru referință, încă ninge în Marea Britanie aproape în fiecare iarnă, mai ales în partea de mijloc și de nord a țării.
Să sărim rapid până în decembrie 2001 și iată ce spunea un articol din Albuquerque Journal: „Schimbările climatice ar putea extirpa industria arțarului de zahăr din New England în 20 de ani, potrivit lui George Hurt, coautor al unui raport din 2001 privind încălzirea globală comandat de Congresul SUA.” Pentru referința voastră, la 22 de ani după acel raport, New England încă produce mult sirop de arțar până în ziua de azi. Sărim rapid peste încă trei ani, până în februarie 2004, unde un articol din ziarul The Guardian a expus: „un raport secret al Pentagonului care prezicea că schimbările climatice vor duce la un război nuclear, că orașele europene majore se vor scufunda în ocean, iar Marea Britanie va coborî într-un climat siberian până în anul 2020.”
Așa cum am menționat mai devreme, deși încă ninge în Marea Britanie până în anul 2020 clima nu semăna deloc cu cea din Siberia. Dacă ne uităm mai departe, peste încă doi ani, în ianuarie 2006, Associated Press, parafrazându-l pe Al Gore, a scris: „Dacă nu se iau măsuri drastice pentru reducerea gazelor cu efect de seră în următorii 10 ani, lumea va ajunge la un punct fără întoarcere.” Anul următor, în noiembrie 2007, New York Times l-a citat pe șeful grupului de experți în climă al Națiunilor Unite, care a spus: „Acest an a fost momentul definitoriu al luptei împotriva schimbărilor climatice. Dacă nu se iau măsuri înainte de 2012, e prea târziu.” În aceeași lună, conglomeratul media canadian Canwest News Service, parafrazând un alt cercetător polar, a scris: „Oceanul Arctic ar putea rămâne fără gheață vara poate chiar din 2010 sau 2015, lucru care nu s-a mai întâmplat de peste un milion de ani.
Și aceste predicții despre Oceanul Arctic fără gheață au început să câștige teren. De exemplu, în luna următoare, în decembrie 2007, a existat o știre în Associated Press care cita un om de știință de la NASA: „Gheața marină să dispară vara în următorii 5 ani? În acest ritm, Oceanul Arctic ar putea rămâne aproape fără gheață la sfârșitul verii, până în 2012.” În aceeași lună, apropo, BBC a avut o predicție ușor diferită, citând un alt expert în climă. Iată ce a scris BBC: „Verile arctice vor fi fără gheață până în 2013? Predicția noastră pentru 2013 privind îndepărtarea gheții în timpul verii nu ia în considerare ultimele două minime din 2005 și 2007. Așadar, având în vedere acest fapt, puteți argumenta că poate proiecția noastră pentru 2013 e deja prea conservatoare.”
Apoi, câteva luni mai târziu, în martie 2008, Xinhua, purtătorul de cuvânt oficial de propagandă al Chinei, a citat pe un oficial norvegian care a scris: „Dacă temperatura medie a Norvegiei în acest an este egală cu cea din 2007, calota glaciară din Oceanul Arctic se va topi complet, ceea ce este foarte posibil, judecând după condițiile actuale. Pentru referință, temperatura medie a Norvegiei a crescut ușor din anul 2007 până în anul 2008, dar gheața nu s-a topit. Indiferent de asta, o lună mai târziu, în aprilie 2008, a existat un raport în revista New Scientist care îl cita pe directorul Centrului Național de Date privind Zăpada și Gheața și a scris asta: „Polul Nord ar putea rămâne fără gheață în 2008. Există această gheață subțire de primul an chiar și la Polul Nord în acest moment, ceea ce ridică posibilitatea ca să dispară gheața de la Polul Nord în acest an.”
Iar aceste predicții despre gheață au continuat să se adune. De exemplu, în iunie 2008, au fost știrile de la National Geographic, o agenție de știri care citează un om de știință din domeniul mediului, care a scris: „Noi estimăm de fapt că anul acesta Polul Nord ar putea rămâne fără gheață pentru prima dată în istorie.” În aceeași lună, Associated Press, parafrazând un om de știință de la NASA, a scris: „În cinci până la zece ani, Oceanul Arctic va fi fără gheață vara.” Apoi, doar un an mai târziu, aveți probabil una dintre cele mai faimoase predicții făcute – USA Today, citându-l pe fostul vicepreședinte american, domnul Al Gore, a scris asta: „Oceanul Arctic ar putea fi aproape lipsit de gheață vara încă din 2014.” Și aceste predicții au continuat să se înmulțească.
În vara lui 2012, The Australian a scris: „Bucură-te de zăpadă acum, căci până în 2020 va dispărea.” În iulie 2013, The Guardian scria: „Oceanul Arctic fără gheață în doi ani prevestește o catastrofă a metanului – spune un om de știință”. Apoi, în august 2017, Sydney Morning Herald scria: „Retragerea zăpezii? Schimbările climatice pun industria schiului din Australia pe o pantă descendentă.” Pentru ultima, apropo, datele meteo arată că în Australia a nins ca de obicei în ultimii ani. Ajungem în ianuarie 2018, iar acesta a fost momentul în care un articol din Forbes care cita pe un profesor de la Universitatea Harvard a scris: „Șansa ca în Oceanul Arctic să mai existe gheață permanentă începând cu anul 2022 este practic zero”. Referință gratuită: chiar dacă șansele erau împotrivă, în acest moment există aproximativ 5,6 milioane de mile pătrate de gheață marină arctică.
Apoi, în iunie 2018, d-ra Greta Thundberg, tânăra activistă pentru climă, a distribuit o poveste pe Twitter intitulată: „Cel mai bun om de știință în domeniul climei spune că oamenii vor dispărea dacă nu rezolvăm schimbările climatice până în 2023”, la care Greta a adăugat: „Un specialist de vârf în climă avertizează că schimbările climatice vor distruge întreaga umanitate dacă nu încetăm să folosim combustibili fosili în următorii 5 ani.” Dintr-un motiv ciudat, Greta a decis să șteargă acel tweet la începutul acestui an, și nu a fost singura care a trebuit să-și șteargă predicția anterioară, pentru că în ianuarie 2020, Parcul Național Glacier a trebuit să-și elimine unul dintre panouri, deoarece panoul respectiv susținea că toți ghețarii se vor topi până în anul 2020, ceea ce ar fi ciudat de citit în anul 2020, când încă poți vedea ghețarul în fundal. Apoi, în decembrie 2021, Los Angeles Times a publicat un articol cu acest titlu: „O Californie fără zăpadă s-ar putea să avem mai devreme decât credeți.”
Interesant e că, la câteva săptămâni după publicarea acestui articol, cercetătorii de la UC Berkeley au anunțat că, de fapt, California a avut cel mai înzăpezit decembrie din istorie. Un an mai târziu, în august 2022, Bloomberg a relatat aceasta: „Sfârșitul zăpezii amenință să distrugă 76 de milioane de vieți americane”. Totuși, merită menționat că, doar câteva luni mai târziu, munții Sierra Nevada au avut a doua cea mai înzăpezită iarnă din istorie. Și, chiar acum, în acest moment, California este lovită de un ciclon bombă, cu niveluri record de zăpadă care cad chiar acum, ceea ce ne aduce înapoi la Ceasul Apocalipsei din Union Square, care susține că mai avem doar câțiva ani.
Și, știți ce, de data asta s-ar putea să aibă dreptate, ca băiatul care a strigat „lupul” de prea multe ori, de data asta s-ar putea chiar să fie sfârșitul. Însă, într-o evaluare mai realistă, după ce am parcurs întreaga listă de 33 de predicții care nu s-au dovedit a fi adevărate, se pare că acești emițători de predicții climatice se împușcă singuri în picior, deoarece, în loc să prezinte doar datele și cercetările pe care au reușit să le adune și să le explice oamenilor, explicând publicului larg descoperirile lor într-un mod rațional și clar, se pare că, în schimb, insistă să continue să emită aceste predicții una după alta. Iar aceste predicții, după ce nu s-au materializat îi determină pe tot mai mulți oameni să își piardă încrederea în acești așa-ziși oameni de știință climatologi. Poate că asta ar explica de ce sunt în mare parte tineri la aceste proteste climatice, deoarece ei nu au trăit ultimii 50 de ani cu aceste predicții, probabil ei presupun că ultima predicție e singura și, prin urmare, trebuie să fie corectă.
Din nou, eu nu sunt nici pe departe un expert climatic sau un cercetător în domeniul climei, iar în ceea ce privește întrebarea dacă e într-adevăr o criză climatică sau nu, puteți decide singuri după ce analizați datele. Eu doar subliniez faptul că dacă vă uitați la toate predicțiile care au fost promulgate de mass-media și dacă le-ați fi luat în serios în ultimii 50 de ani, nu numai că ați fi fost stresați, dar ați fi și greșit. Dacă vreți să parcurgeți oricare dintre linkurile și articolele prezentate astăzi, care au fost doar un mic eșantion reprezentativ, deoarece există literalmente sute de astfel de articole, deci dacă doriți să le parcurgeți pe cele pe care le-am prezentat, le voi pune pe toate în caseta de descriere de mai jos. De fapt voi pune un link și când accesați link-ul, vor fi listate toate acolo. Vedeți descrierea de mai jos. Până data viitoare, eu sunt gazda voastră, Roman de la The Epic Times. Rămâneți informați și, cel mai important, rămâneți liberi!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
