Ce înseamnă cu adevărat să Îl urmezi pe Hristos – p. Iosia Trenham

Ascultați un bun cuvânt al părintelui Iosia Trenham care demontează una dintre cele mai răspândite păreri greșite despre ce înseamnă să fii creștin.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Ce înseamnă cu adevărat să Îl urmezi pe Hristos – p. Iosia Trenham

Bună, tuturor. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Mulțumesc foarte mult că ne umăriți. Am pregătit o reflecție pentru voi.

Înainte să vă vorbesc despre ea, mă întreb dacă ați vizitat: TheMarriageConference.com și ați aflat despre conferința noastră viitoare de toamnă pe tema căsătoriei. Sper să o faceți. Se numește: „Căsătoria – Temelia Civilizației”. Sunt foarte entuziasmat de această conferință și mi-ar plăcea să vă văd acolo.

Reflecția mea de astăzi am intitulat-o: „Acoperiți cu ‘praful’ lui Iisus”. Și amintiți-vă unde suntem. Am sărbătorit Sfânta Cincizecime. Cincizecimea este urmată de Duminica Tuturor Sfinților în tradiția ortodoxă, foarte natural, deoarece Duhul Sfânt se revarsă la Cincizece, iar Duhul Sfânt vine asupra Bisericii pentru a-i inspira pe oameni să se unească cu Hristos și să devină ca El. Așa că Biserica produce sfinți. Asta face Biserica. Și există sfinți din toate părțile. Oriunde merge Biserica, aceasta este ceea ce realizează. Este marea ei „ispravă de frumusețe”. A doua duminică după Cincizecime, în tradiția noastră, se numește: Duminica Tuturor Sfinților locali. Așa că, în cazul nostru, am sărbătorit sfinții Patriarhiei Antiohiei și sfinții Americii, deoarece suntem aici, în Statele Unite.

Și ar trebui să știți că, atunci când începeți să studiați viețile sfinților și să dați atenție incredibilei lucrări a mâinilor lui Dumnezeu nu există un număr concret de sfinți. Sunt prea mulți sfinți de numărat. De aceea, când Sfântul Ioan îi vede în Apocalipsă, ei sunt dincolo de numărare. Sunt literalmente nenumărabil. Dacă ați fi în biroul meu acum și ați merge cu mine de-a lungul acestui perete și ați analiza cărțile, cărți suplimentare, de fapt sunt cărți peste tot, pe toți pereții, dar am o secțiune întreagă cu raft după raft, după raft, doar cu viețile sfinților. În multe limbi, din multe țări. Oamenii ortodocși cunosc sfinții mari. Toată lumea îi știe pe Sf. Gheorghe, pe Sf. Nicolae și pe mulți alți sfinți. Dar există și mulți, mulți sfinți locali care sunt cunoscuți doar într-o zonă mai restrânsă. Sunt atât de mulți, deoarece oriunde merge Biserica, ea produce acești oameni frumoși.

Scopul revărsării Duhului Sfânt și al lucrării Bisericii, slujirea vindecării duhovnicești, – veți afla mai multe despre asta în reflecția următoare -, scopul este să facă oamenii întregi, adică ceea ce este un sfânt: Cineva care este sănătos. Cineva care trăiește așa cum a fost creat să trăiască, cu Dumnezeu, în Dumnezeu, îndrăgostit de Dumnezeu și de oameni. Asta realizează Biserica. Acum mă prindeți în mijlocul Postului Sfinților Apostoli. Suntem în acest post, care este unul dintre cele patru posturi anuale ale noastre și ne pregătește pentru sărbătoarea sfinților apostoli Petru și Pavel, în ziua lor de praznuire, 29 iunie, urmată de Soborul Sfinților Apostoli, pe 30 iunie. În pregătire pentru asta, aici în parohia mea, citim un acatist, un acatist diferit al unui apostol în fiecare zi, de luni până vineri. Tocmai am venit de la citirea acatistului către apostolul Matei. O să spun un cuvânt despre asta imediat. Dar acești apostoli arată atât de tangibil, ce efect are asupra ta apropierea de Iisus.

Știți, cred că noi, cei din Vest, avem adesea o concepție greșită, că a fi creștin înseamnă să crezi în Hristos. Crezi că Iisus este Mântuitorul. Ai spus că El este. L-ai acceptat într-o rugăciune că El este Mântuitorul tău. Și ești un creștin. Aceasta este o definiție extrem de insuficientă a ceea ce înseamnă să fii un creștin. A-L urma pe Hristos înseamnă să fii lângă El. Când Iisus Și-a chemat ucenicii, iar chemarea ucenicilor a fost textul Evangheliei de duminica trecută, din Matei 4, versetele 18-25. Iisus vine și îi cheamă pe Andrei și Petru, apoi îi cheamă pe Iacov și Ioan, iar textul spune în ambele cazuri că ei au lăsat „imediat” ceea ce făceau și L-au urmat. Pentru că asta înseamnă să fii al lui Hristos. Asta înseamnă să răspunzi chemării lui Hristos.

Nu toți Îl urmăm ca apostoli, dar a fi ucenic înseamnă să fii cu Hristos, să te apropii de El pentru ca să poți deveni ca El și să trăiești așa cum trăiește El, împreună cu El. Asta înseamnă. Nu înseamnă doar să gândești niște gânduri sau să fi făcut vreun act în trecut de a-L recunoaște pe Iisus ca Mântuitor. Biserica ne atrage și, prin Duhul Sfânt, ne unește cu Hristos pentru ca să putem fi creștini autentici, ceea ce înseamnă să fim cu Iisus și să ne apropiem de El, și să rămânem aproape de El. Înseamnă să-L urmezi pe Iisus a fi creștin, a fi ucenicul Său, un elev, un discipol al lui Hristos. Asta înseamnă să fii creștin.

Și Iisus însuși spune asta, în Evanghelia după Sfântul Luca, cred că în cap. 6:40. El spune asta, permiteți-mi să vă citesc textul: „Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său, dar oricine, după ce a fost deplin instruit, va fi ca învățătorul său.” Asta înseamnă să răspunzi chemării Învățătorului nostru, să răspunzi Rabbi-ului sufletelor noastre. Rabbi înseamnă învățător, maestru. Iisus este Învățătorul nostru, singurul Învățător. Unul singur este Învățătorul nostru, Cel ce este Hristos, după cum ne-a învățat Domnul. Iar a fi ucenicul Învățătorului înseamnă că ai răspuns [chemării], înseamnă că ești acum binevenit în cercul Său interior, astfel încât poți sta la picioarele Lui.

A sta „la picioarele” învățătorului – acesta este limbajul de bază pentru a fi un creștin, pentru a fi aproape de Hristos. Gândiți-vă doar cum o descrie Iisus pe Maria, sora lui Lazăr. Amintiți-vă când Iisus mânca cu Maria și Marta. Este consemnat în Evanghelia după Ioan, capitolul 11. Și Marta face tot felul de treburi, se agită să pregătească totul, iar Maria stă acolo la picioarele lui Iisus. Și Iisus spune: „Aceasta este partea cea bună care nu va fi luată de la ea în veac.” Acesta este modelul ucenicului. Stai și asculți de învățător. Ești aproape. Te aduni la picioarele Lui. Pavel se descrie așa, când își dă mărturia și spune că el a fost crescut ca cel mai conștiincios elev al Legii, stând la picioarele marelui maestru, marelui rabin Gamaliel. Așa se descrie Pavel, nu-i așa?

Există chiar o tradiție, o tradiție iudaică în Mișna, cu imaginea de a te pudra cu „praful” maestrului tău. Ești pudrat cu „praful” lui. Înseamnă că ești atât de aproape de el și rămâi lângă el atât de aproape încât iei din ființa lui și din gândirea lui prin a fi cu el. Asta înseamnă să fii un creștin. Știți, atât de mulți oameni în țara noastră se autoidentifică ca și creștini. 62% dintre americani anul trecut, în 2024, 62%, când au fost întrebați dacă sunt creștini, s-au autoidentificat ca atare. Acum, asta este în scădere semnificativă de la 78% în 2007, dar se menține destul de stabil de când a avut loc această renaștere a fricii de Dumnezeu în națiunea noastră, de la începutul COVID-ului, în jurul anului 2020. Se menține destul de stabil. Dar cred cu adevărat că acei 62% reprezintă o mulțime de oameni.

Dacă am reduce decalajul dintre declararea credinței și ucenicie, dacă ne-am fixa mințile și inimile corect, dacă ne-am orienta inimile spre ceea ce înseamnă să fii un creștin conform lui Iisus, care nu înseamnă că ne-am făcut vreo notă mentală sau vreo angajare mentală că El este cine spune că este. Adică, desigur, asta e grozav. Asta e esențial. Dar asta nu te face al Său. Sf. Maxim Mărturisitorul spune asta, cred că în „200 Capete [Despre Teologie si Iconomia Intruparii]” în vol. II. „Un om cu credință nu este un ucenic, asta nu echivalează cu a fi un ucenic.” Doar având credință. Acea credință, dacă este autentică, te împinge să fii cu Hristos, să stai la picioarele Lui, să fii „pe deplin instruit”, în cuvintele lui Iisus, să devii ca învățătorul, să te acoperi cu „praful” Lui, să te ții de cuvintele Lui pentru ca să poți fi cu El.

Acesta este scopul. Nu doar să te gândești la El. Este să fii cu El, să devii ca El, să trăiești cu El, să faci lucrarea Lui cu El. Asta este un creștin. Acesta este scopul de a fi un credincios, dragi frați și surori. Aici trebuie să ajungem. El este, desigur, mai mult decât un Învățător. El este mai mult decât Rabbi-ul nostru. El este Regele nostru, Marele Preot, Profetul nostru, Maestrul nostru, Domnul nostru, Mântuitorul nostru. El este „Theanthropos Rabbi”, cu siguranță, adică Învățătorul Dumnezeu-Om al sufletelor noastre. El este toate acestea. Dar nu este mai puțin. Nu este mai puțin decât un învățător, nu mai puțin decât un rabbi. Și a spune că suntem ai Lui, fără să fim pe deplin implicați în procesul de instruire… Aceasta este o greșeală teribilă. Nu asta înseamnă, de fapt, să fii creștin.

Știți, interesant este că cuvântul „creștin” există în Noul Testament doar de trei ori. O dată, Pavel își dă mărturia în fața regelui Agripa, iar Agripa îi spune lui Pavel: „În puțin timp, mă faci creștin.” Iar Pavel spune: „Așa să fie! Eu aș vrea ca tu și toţi de aici să fie aşa cum sunt şi eu, afară de aceste lanţuri” Ceea ce este interesant. Iată-l pe Pavel spunându-i regelui Agripa: Devino ucenicul meu, lasă-mă să te învăț eu așa cum m-a învățat Hristos pe mine. O altă utilizare este în capitolul 11 din Fapte. Îi descrie pe „credincioșii care urmează Calea”. Aceasta este una dintre cele mai vechi descrieri, adică cea mai veche descriere a credinței noastre, se numea „Calea”. Aceasta este Calea lui Iisus, practicarea Căii cu Hristos.

Credincioșii care practicau Calea au fost numiți creștini pentru prima dată în Antiohia, marele oraș estic al Imperiului Roman. Și a treia utilizare este de către Sfântul Petru în prima sa Epistolă, cap.4:16 unde spune: „Dacă cineva suferă ca un creștin, să nu se rușineze.” Este o onoare. Atât. Cuvântul „creștin” nu este descrierea Noului Testament pentru cei care Îl urmează pe Hristos, pentru cei care sunt cu adevărat ai Lui. Nu. Acel cuvânt ar fi discipoul, ucenic, elev, mathitís în greacă. Este folosit de peste 260 de ori. Iată!

Și un mathitís este cineva care este activ implicat în învățare. Se apropie de învățătorul său, rămâne lângă învățătorul său, este instruit de învățătorul său. În fiecare zi îl înțelege mai bine pe învățătorul său, Îl slujește mai mult pe învățătorul său. Știți, uneori, pe parcursul păstoririi mele, și știu că asta este comun pentru preoți, am văzut oameni venind și plecând de-a lungul anilor. Și uneori aflu mai târziu de ce au plecat. Și întotdeauna mă întristează când motivul este: „O, acei oameni, sunt prea serioși.” Și asta ar putea însemna orice. Ar putea însemna că au prea multe slujbe. Sau ar putea însemna că donează efectiv financiar la parohia lor. Sau merg la spovedanie regulat. Sau au vreun fel de responsabilitate care ar putea fi unul față de celălalt, sau față de preotul sau duhovnicul lor, ar putea fi orice, o serie de lucruri. Dar tema comună este: este mai mult decât cred eu că este rezonabil de făcut, și prin urmare o să dispar pur și simplu și o să apar și dispar după cum vreau eu.

Aceasta este o concepție a credinței creștine care este inadecvată, profund, profund inadecvată și nu rezistă la ceea ce spune Iisus însuși că înseamnă să fii al Său. Trebuie să închidem acest decalaj, dragi frați și surori, dintre credință și practică. Trebuie să ne acoperim cu „praful” lui Iisus. Mai multe despre asta în următoarea reflecție. Dumnezeu să fie cu voi!

Vă doresc tuturor o duminică binecuvântată de Domnul, frați și surori. Din 17 noiembrie, zi în care îl pomenim pe Sfântul Grigorie de Tours, începem acest nou curs la Școala Catehetică „Sfântul Ioan Gură de Aur”. Acum disponibil atât pe Apple, cât și pe Google Play Store.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!