Ninsoarea e o binecuvântare a lui Dumnezeu – p. Pimen Vlad

În acest cuvânt plin de liniște, părintele Pimen ne arată cum prima zăpadă îmbracă Sfântul Munte și chilia într-o frumusețe care vindecă grija și frica, iar păsărelele, copacii și oamenii intră într-o aceeași cântare de mulțumire. Vedem concret cum ninsoarea e o binecuvântare a lui Dumnezeu care transformă frigul în pace, iar fiecare anotimp devine prilej de recunoștință, de dragoste față de aproapele și de încredințare deplină în purtarea de grijă a Maicii Domnului.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Păsărelele și prima zăpadă

Părintele Teologos: – E foarte frumos!

Părintele Pimen: – Păsărelele…

Părintele Teologos:- Și vin la pâine?

Părintele Pimen: – Vin. Acum sunt ascunse și ele prin copacii ăștia mai deși, se protejează de zăpadă. Păsărelele…

Părintele Teologos: Cu zăpada asta..

Părintele Pimen: Se descurcă ele. Când n-au ce mânca, mănâncă din copacii ăștia deși, mai sunt semințe prin ei.

Părintele Teologos: – Am înțeles.

Părintele Pimen: – De asta, ele se ascund acolo. Acolo sunt și mai ferite, în acei copaci care rămân cu frunzele verzi. La noi în țară e bradul, în care se ascund foarte bine, dar aici e ariul care rămâne verde. Păsărelele.. Păsărelele..

Părintele Teologos: – Ce frumos, chiar de Anul Nou, pe stilul nou, o nins. Cade zăpada din pomi?

Hrănirea păsărelelor pe timpul iernii

Părintele Pimen: – Da, acolo cred că e la vecini. Posibil ca ei să fi dat, că au panourile pe acolo. Eu le-am pus, de-acum trebuie să se descurce. Le mai pun și niște hrișcă.

Părintele Teologos: – Aha! Mănâncă și hrișcă? Deci chiar ați pregătit. Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Pimen: – Grâu nu am acum, dar mănâncă și hrișcă. Asta ține mai mult, că pâinea o mănâncă repede. Acum au și rezerve.

Părintele Teologos: – Am înțeles. Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Pimen: – Să le pun puțin și aici, dedesubt.

Părintele Teologos: – Acolo la balcon, cum se zice.

Părintele Pimen: – Păi, dacă ninge, mai au scăpare aici, de asta le-am și pus-o dedesubt.

Părintele Teologos: – E mare zăpada. Vă duceți în bordei, la căldură?

Despre aceeași grijă caldă pentru păsărele și bucuria în mijlocul iernii puteți urmări și cuvântul părintelui Pimen din Zăpadă, asceză și curajul de mai demult – p. Pimen Vlad, iar pentru o reflecție despre creația lui Dumnezeu ca spațiu sfințit este folositor articolul Spațiu științific și spațiu sacru.

Trasul la țintă cu bulgări

Părintele Pimen: – Întâi mă mai joc eu cu zăpada, scoate răceala.

Părintele Teologos: – A! Vreți să țintiți parul acela, de acolo? Gata, l-ați țintit! Slavă lui Dumnezeu! Mulțumim!

Părintele Pimen: – Slavă Domnului! Să pun și asta la loc, am vrut să prind șuruburile.

Părintele Teologos: – Ce frumos! Dar de la Maica Domnului pentru iubiții noștri oameni din lume. Este chiar în ziua de Anul Nou, în ajun de Anul Nou, de fapt. Aici suntem chiar pe marginea unei stânci. Aici e stânca și aici e bordeiul părintelui stareț. În sus, cât vezi cu ochii, sunt pomi plini de zăpadă. Și ăsta e bordeiul părintelui stareț. An Nou fericit să aveți!

– E foarte frumos! Liniștea e necesară pentru rugăciune, pentru aflarea lui Hristos înăuntrul nostru.

Părintele Pimen: – Putem merge așa, spre chilie, încolo.

Părintele Teologos: – Da, da, da! Sigur! Sfinția voastră mergeți și eu vă filmez. Așa.

Părintele Pimen: – Filmezi acum?

Părintele Teologos: – Da, da.

Ninsoarea e o binecuvântare a lui Dumnezeu și a Maicii Domnului

Părintele Pimen: – Uitați-vă ce frumos e la chilia noastră. Fiecare se laudă, cum se zice, unii cu caii lor, cu călăreții lor, iar noi ne lăudăm cu chilia noastră. Sub zăpadă! Cât e de frumos! Uitați-vă, prima ninsoare de anul ăsta. Întotdeauna ninsoarea e o binecuvântare a lui Dumnezeu și a Maicii Domnului pentru că albește totul. Albește partea asta materială, pe care o vedem noi. O face frumoasă, chiar dacă mai este gunoi, mizerii, frunze. O albește și aduce și pace și liniște sufletească. Prin asta ne dăm seama de binecuvântarea lui Dumnezeu, că Dumnezeu își amintește de noi și are grijă de noi și ne dă atâta frumusețe.

Vedeți, copacii, parcă sunt îmbrăcați. Oricât ar încerca omul, cum se împodobesc de Nașterea Domnului, brazii, nu reușește niciodată la frumusețea asta, așa cum împodobește Dumnezeu. Vorba părintelui nostru bucătar, zice: ”E bogat boierul, are de unde da!”. Adică Dumnezeu ni le dă din dragoste, pe toate cele pe care le vedem. Și asta aduce în suflet pacea și o liniște. Odată cu ninsoarea asta parcă se coboară pacea, binecuvântarea lui Dumnezeu și a Maicii Domnului și totul se transformă în frumos.

Acum mergem mai spre chilie, ca să o vedem mai de aproape, în toată splendoare ei. Nu o nins mult, cinci-șase ore de ninsoare frumoasă. Uitați-vă cât e de mare și de frumoasă. Când ne uităm la pădure, la frumusețea pădurii și după aceea la chiliuță, parcă e crescută din zăpadă. E frumos. Deci, dacă vrem să ne bucurăm, găsim motive în fiecare anotimp al anului.

Despre zăpada dăruită chiar în preajma trecerii dintre ani puteți vedea și fotoreportajul Zăpadă de an nou – scurt fotoreportaj, iar pentru tălcuirea biblică a imaginii zăpezii care albește sufletul este folositor articolul Psalmul 50 în tâlcuirea Sfinților Părinți.

În orice moment, noi trebuie să-I dăm slavă lui Dumnezeu

Primăvara e cu verdeața care iese, renaște tot ce vedem noi, cum se zice. Ni se pare vița de vie că e moartă, dar ea scoate mlădițe. După aceea, vara vine cu căldura care încălzește pământul și încep să se coacă toate roadele pământului. Deci, iar o binecuvântare. Toamna, în afară de recolta care se adună, vine cu frumusețea ei: niciodată nu sunt atât de multe culori ca toamna, când toate frunzele se colorează, parcă ar sta un pictor acolo și ar lua fiecare frunză în parte. Atâta frumusețe e toamna! Iar iarna, frumusețea zăpezii. Vedem pe mulți care se bucură în felul lor: unii se duc la schi, la sanie, copiii se bucură. Deci toată lumea parcă nu mai poate să stea în casă. Îi scoate zăpada afară. Zici ”Măi, dar e frig afară, de ce copiii zburdă și aleargă toți?”. Ei simt ceva deosebit: că e o binecuvântare a lui Dumnezeu și vor să se bucure de ea.

De asta, în orice moment, noi trebuie să-I dăm slavă lui Dumnezeu, să-I mulțumim și să ne bucurăm de ce ne-o dat, pentru că fiecare anotimp are frumusețea lui, dacă știm să-i privim partea aceea frumoasă. Este mai multă frumusețe decât ceea ce vedem noi, nu doar că plouă toamna și ”Ce mă fac?” sau iarna că e frig. Dacă încercăm să vedem partea asta frumoasă, o să avem permanent motive de bucurie si de a fi mai buni cu cei din jurul nostru, de a transforma toate astea în bucurie și în bunătate. Până la urmă acolo ajungem, că ”Mai mare decât toate este dragostea. Dragostea le cuprinde pe toate, le îmbracă pe toate.” De asta, să-L slăvim pe Dumnezeu și pe Maica Domnului care permanent au grijă de noi.

Despre a învăța să vedem binele și frumusețea în tot ceea ce ne dă Dumnezeu, în orice anotimp, este foarte potrivit cuvântul Postul Crăciunului, dragostea și bucuria de a vedea binele – p. Pimen Vlad.

Toate sunt în armonie

Hai, mergem până în curte, mai departe, daca tot e frumos! Uitați-vă, parcă e făină! Ce frumoasă e și îmbelșugată!

Aici zici că toate sunt în armonie. Fiind cu piatră, cum îs clădite și biserica și astea, culorile și cu zăpada, parcă toate devin una, într-o frumusețe. Dumnezeu le îmbracă pe toate nu numai pentru frumusețe, dar zăpada e o îmbrăcăminte a pământului și a copacilor, că dacă dă frigul, după aceea și îngheață, ei îs protejați. Chiar vedem, în pământ sunt atâtea rădăcini, flori, tot felul de lucruri peste care e exact ca o plapumă pusă de Dumnezeu. Dacă sapi sub zăpadă, ai să vezi pământul aburind, încălzit. Deci zăpada întotdeauna e ca o protecție. Se pun, prin țară, peste tot, tarlale întregi de grâu. Se pun de toamna, crește puțin și după aceea vine zăpada, care îl acoperă și îl protejează ca să reziste la îngheț, ca în primăvară să-și continue treaba, ca să fie ce trebuie la oameni.

Deci, la Dumnezeu nu există greșeli. Toate sunt puse într-o rânduială frumoasă. Toate la timpul lor, cum se spune, și toate pentru folosul omului, ca el să nu aibă motive niciodată să spună ”Uite, lucrul ăsta e rău!”. Nu, la Dumnezeu toate îs bune foarte. Le-am mai dereglat noi și le mai dereglăm că ni se pare că nu sunt șuruburile strânse bine și vrem noi să reparăm și le rupem cu totul, dar asta e altceva. Dar la Dumnezeu toate sunt frumoase. De asta zice că dacă ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, ca să curgă toate așa cum trebuie, și le primim cu brațele deschise, le înțelegem rostul, folosul, atunci lucrurile devin frumoase și noi nu ne mai tulburăm și nu ne mai agităm, pentru că știm că Dumnezeu e la cârmă.

Despre viața de zi cu zi în Sfântul Munte și felul în care toate – stânca, pădurea, chilia – intră în aceeași armonie, este plină de folos mărturia Sfântul Munte în urmă cu 28 de ani – experiențe personale, unde părintele Pimen povestește cum a lucrat Dumnezeu prin anotimpuri și lipsuri.

„Băi, Tata e la cârmă, de ce vă e frică?”

Avea Părintele Cleopa o vorbă: „Băi, Tata e la cârmă, de ce vă e frică?”. Niciodată de nimic, pentru că Dumnezeu e deasupra la toate, le vede toate, le cunoaște pe toate și ne dă ce e mai bun pentru noi. Dacă nu ne convine nouă, că am vrut altceva, asta e partea cealaltă, dar Dumnezeu ne dă ce e de folos pentru că vrea să ne mântuiască. Noi vrem doar să trăim bine aici, Dumnezeu vrea să ne mântuiască. Și atunci, le lucrează cum știe El și când le lăsăm în mâna Lui, devin frumoase și ușoare.

Ați văzut frumusețile noastre de aici, din Athos. În țară, e exact ajunul Anului Nou, al Sfântului Vasile cel Mare. Pe noi ne-o binecuvântat Dumnezeu și Maica Domnului cu atâta frumusețe de care n-ai cum să te mai saturi. E mult har în toată frumusețea asta.

Părintele Teologos: – Da, și la noi, cred că în perioada asta mai greu vin oamenii, pentru că se blochează drumurile.

Părintele Pimen: – Da, deci uneori zăpada la noi începea cam peste câteva zile, cum ar fi pe (calendarul) nou, să spunem, după Sfântul Vasile, iar alteori, mai rar, cum a început acum. A fost un dar al Maicii Domnului, mai devreme ca să ne bucurăm și noi din plin de el, cum se zice, să intrăm în sărbători cu bucurie.

Să ne ajute Maica Domnului, să ne bucure pe toți, din toată lumea, nu numai pe noi, aici. Pe toți, din toată lumea, că e Mama Noastră, a tuturor și dacă ne lăsăm în mâinile Ei, Ea ne ia în brațe ca o mamă și are grijă de noi și ne bucură cu tot ce e mai frumos.

Doamne ajută!

Să ne ajute Maica Domnului!

Amin!

Despre trăirea concretă a acestei încredințări că Dumnezeu este la cârma vieții noastre vorbește pe larg părintele Pimen în cuvântul Nu știm dacă trăim până mâine – p. Pimen Vlad; pentru aprofundarea temei proniei dumnezeiești, sunt de folos și articolele Eu și Filocalia și Pronie sau noroc?.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!