Sf. Antonie în morminte – Cronicile deșertului

Urmăriți un foarte frumos documentar de scurt metraj despre nevoințele Sfântului Antonie cel Mare și luptele sale cu demonii.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Antonie în morminte – Cronicile deșertului

Când Antonie a plecat în deșert, el a vizitat câțiva asceți care au trăiau chiar lângă satul său pentru a învăța de la fiecare cele mai bune lucrări și a și le însuși. În timp, Antonie va fi atras de deșertul interior, dar aici, la primii pași, el s-a înarmat pentru lupta cu dușmanul care «pândește despre ca un leu care vrea să ne devoreze». „Cine este acesta”, trebuie să se fi gândit diavolul, „care vrea să umple deșertul cu o astfel de nevoință?”

Primul atac al diavolului a țintit mintea lui Antonie în efortul de a-l ademeni înapoi acasă. Cum Antonie s-a rugat și a postit în singurătate… gândurile din trecut, despre sora lăsată în urmă, … despre mâncarea delicioasă, despre glorie, și despre fosta sa bogăție s-au agitat în el. Antonie nu a interacționat cu astfel de gânduri, ci mai degrabă le-a «tăiat» înainte de a prinde rădăcină.

Diavolul l-a prevenit apoi despre viitor, despre corpul veștejit care va fi singura plată pentru mulții ani de luptă ascetică. Cu voința neabătută , Antonie s-a opus cu credință și cu semnul Crucii, aruncând diavolul la pământ. Înfuriat de-acum, diavolul a stârnit poftele lui Antonie, făcând zgomote puternice pe timp de noapte, astfel încât Antonie nu putea dormi, iar ziua sădind semințele gândurilor necurate și dorințelor carnale. Antonie a respins aceste atacuri prin rugăciune și dragostea lui pentru Hristos.

Diavolul a apărut apoi ca o femeie ispititoare, încercând să-l ademenească prin gesturi provocatoare și printr-o voce moale. Cu toate acestea, chiar și în mijlocul flăcărilor poftelor Antonie nu a cedat. El s-a întărit printr-o dreaptă mânie și prin gândurile la judecății ce va să vie, stingând focul care încerca să-l mistuie. Uimit, cel rău a apărut sub forma unui băiețel a cărui inimă era neagră ca tăciunele. „Am păcălit pe atâția și atât de mulți au căzut, dar chiar acum, dând atacul asupra ta și a lucrării tale, am constatat că am fost prea slab”, a spus băiatul. „Cine ești?” a întrebat Antonie. „Eu sunt dracul curviei și o! am înșelat pe mulți, în special dintre tineri. Dar pe tine nu te-am putut răpune.” „Meriți disprețuit”, a spus Antonie. „Pentru că ești mârșav și neputincios și nu mă va mai tulbura, căci Domnul este ajutorul meu și voi veghea la dușmanii mei.” La acestea duhul cel rău a fugit.

Timpul a trecut, dar Antonie nu l-a măsurat. Mai degrabă, el a pus un nou început zi de zi, astfel încât să nu se piardă puterea nevoinței sale. Și-a îmblânzit carnea, a mâncat doar pâine și sare câte o dată pe zi și a vegheat în timpul nopții, dormind foarte puțin. Căci el știa că puterea sufletului este mare când plăcerile trupului sunt slabe. Apoi, într-o zi, Antonie a intrat în mormintele din apropierea satului său și a cerut prietenului său să-i aducă doar o bucată de pâine la fiecare câteva zile. Antonie s-a rugat în întuneric și a așteptat. Curând, o hoardă de demoni s-a apropiat, turbați în fața unei asemenea îndrăzneli, și l-a bătut pe Antonie până când el nu a mai putut vorbi sau mișca. Antonie a zăcut în agonie ore în șir înainte ca prietenul său să vină și să readucă trupul său lipsit de viață la biserică.

Sătenii s-au adunat ca și cum Antonie ar fi fost mort, dar Antonie, nevrând ca vreunul să creadă că diavolul are o astfel de putere, s-a trezit la miezul nopții și a cerut prietenului său să-l ducă înapoi la morminte. El s-a instalat din nou în mormânt și s-a rugat. Nu putea sta în picioare, abia putea să se miște și totuși a strigat: „Aici sunt! Antonie! Nu voi fugi de loviturile tale! Pentru că, chiar dacă îmi dai și mai multe, nimic nu mă va separa de dragostea lui Hristos.” Apoi a început să cânte: „Chiar dacă o întreagă armată va veni împotriva mea de peste tot, inima mea nu se va teme.”

Demonii au înnebunit, iar zgomotul lor a făcut pământul să se cutremure și zidurile se se năruie. Ei au țâșnit printre zidurile sparte sub formă de lei și tigri, cobre și lupi… fiecare arătându-și dintii, mârâind și șuierând, fiecare după felul său. Antonie gemea în timp ce încercau să-l lovească și să-l rănească și totuși și-a stăpânit gândurile și a rămas neclintit în rugăciune. Amenințările și zgomotul au crescut tot mai mult până când, în cele din urmă Antonie a strigat: „Acesta este semnul slăbiciunii voastre, căci veniți împotriva mea în număr mare și sub formă de fiare de temut. Dacă într-adevăr ați fi avut putere, chiar și unul dintre voi ar fi fost de ajuns. Haide, atacați! Nu mai stați! Altfel de ce mă deranjați? Căci credința mea în Domnul este pecetea mea și paza mea cea puternică.”

Dintr-o dată, demonii au dispărut și clădirea a fost restaurată. Acoperișul s-a deschis și un stâlp de lumină a coborât asupra lui Antonie, acum înnoit. „Doamne, unde ai fost? De ce nu ai apărut de la început, ca să oprești suferința mea?” „Am fost aici, Antonie, dar am așteptat să-ți văd lupta. Iar acum, pentru că ai răbdat și nu ai fost învins, voi fi ajutorul tău pentru totdeauna și voi face cunoscut numele tău.” Antonie s-a ridicat, mai puternic acum decât înainte, și a dat mulțumire lui Dumnezeu. Avea doar 35 de ani dar va mai sta încă 70 de ani în adâncul deșertului. Cu toate acestea, aceste lupte de început au inspirat pe mulți dintre cei care l-au urmat. Antonie va spune mai târziu: „Cine nu a experimentat ispita nu poate intra în Împărăția Cerurilor. Fără ispite nimeni nu poate fi salvat”.

Astfel au fost primii ani ai lui Antonie, când a descoperit că Dumnezeu este cu noi, chiar în mijlocul celor mai mari lupte ale noastre.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!