Delicatețea în relațiile umane – p. Emilian Simonopetritul

Ascultați un frumos cuvânt al părintelui Emilian Simonopetritul care ne prezintă, din cuvintele Sfinților Părinți dar și din experiența sa, modul practic în care se cuvine să ne purtăm în relație cu ceilalți.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Delicatețea în relațiile umane – p. Emilian Simonopetritul

Și să vorbim și despre vizitele pe care le facem în case sau între noi, monahii. Uitați două-trei lucrușoare pe care vi le voi spune acum. Sunt foarte, foarte mici.

Când te întâlnești cu cineva, sau când mergi într-o casă, nu aștepta să fii salutat primul. Nu aștepta să ți se spună „bună ziua”, „bună ziua”, iar tu să răspunzi [cu un aer sobru]: „bună ziua!”. Nu! Tu să spui primul „bună ziua”, tu să te smerești, nu aștepta să se smerească celălalt. Și noi să salutăm primii, fie pe prieteni, fie pe dușmani. Și dacă e dușman, și prieten, noi facem același lucru.

Și ne spune mai departe [Sf. Vasile cel Mare]: Dacă mergi într-o casă străină, la o persoană cunoscută, la un cunoscut, și cunoscutul tău te vede brusc după ce ai bătut la ușă, și zice: „intrați, intrați!”- intri înăuntru. E singur, n-are pe nimeni, n-are cu ce să te servească, și zice: „Te rog, așteaptă o clipă, să merg să cumpăr ceva dulce. Nici cafea n-am, mi s-a terminat azi dimineață”.

Și zice [Sf. Vasile cel Mare]: când iese afară gazda, femeia sau bărbatul casei, după ce te-a lăsat singur, să nu ridici ochii și să începi să te uiți la toate de prin casă, zicând: „Acest lucru nu e frumos”, „acela e strâmb”, „celălalt e așa”. Nici să nu deschizi nimic. Gazda acum e la magazin. Nu mă vede, sunt singur. Nici un geam să nu deschizi. Să nu umbi la niciun vas. Nici la vreo carte. Posibil să aibă în carte o scrisoare a lui sau a altcuiva. Poate în vas să aibă ceva ce nu vrea să-l vezi tu. Dar, ca să fie mai liniștită gazda, când pleacă, să îi spui: „Te rog, ai să-mi dai ceva de făcut până te întorci?” Ca să-l [încredințezi] pe celălalt: „Nu te teme, nu sunt singur, ești și tu aici înăuntru”. Ați înțeles ce lucru subtil? În ce fel sunt Sfinții noștri?!

Și, zice mai jos un mare ascet, dar și un mare teolog, Sfântul Nil Ascetul: „Când te afli cu cineva, să fii atât de serios și frumos, și plăcut, încât să fii cuviincios, să fii respectabil. Mersul tău să fie hotărât – chiar dacă e vorba de o femeie. Să fie ca al unui bărbat [demn]. Când te pune la masă, acolo unde ești invitat, cu siguranță îți vor pune înainte cele mai bune bucate, deschizându-ți inima.” Dar tu să nu începi să mănânci fără socoteală. Căci va spune: „Ce fel de om este ăsta?” Să nu te învinuiești pe tine însuți [în fața gazdei], să mănânci puțin din toate, chiar dacă îți e foame.

Sfântul vrea să spună că este mai bine astfel. Să fii exersat cu înfrânarea pentru a putea să faci acele lucruri. Dacă ești învățat mănânci mult, acolo nu vei putea să te înfrânezi. Dacă trebuie să te găzduiască, să nu mergi tu primul la somn, încât ceilalți să nu știe ce să facă după aceea prin casă. Să dormi mai puțin decât dormi la tine acasă. De ce? Căci trebuie să ținem și companie, să stăm de vorbă, să le arătăm dragostea noastră, să dăruim câteva lucruri frumoase și bune pe care le-am adus. Și, împreună cu acestea, să arătăm voie bună și să ne pliem pe programul lor. Adică, să arăt dragoste față de oameni și să-i fac să simtă că a intrat în casa lor un înger adevărat.

Și, un ultim lucru cu privire la aceasta. Ascultați-l. Este de la un ascet dintre cei mai mari asceți. Se numea Avva Isaia. Ce ascet! Însă are învățătura cea mai plină de comuniune! Și această învățătură devine duhovnicească, teologică, dumnezeiască. Spune, așadar, Sfântul Isaia: „Dacă fratele tău, vecinul tău, mama ta, tatăl tău, oricine, dacă soția ta îți gătește mâncare… – în fiecare zi se întâmplă asta, nu-i așa? – dacă îți face de mâncare și nu i-a reușit, să nu îi spui: „Nu ai gătit bine!”, să nu-i spui: „Nu e cum mă așteptam.” Acest cuvânt e moarte pentru sufletul tău! Este un păcat atât de mare să spui că mâncarea era bună! Chiar nu atât de bună, dar bună totuși. Moarte pentru sufletul tău [e critica], spune Sfântul. De ce e moarte pentru sufletul tău? Pentru că femeia este mai delicată, face ce poate. Poate să aibă și vreo problemă, să aibă vreo dificultate, să fie indispusă sau să aibă [ceva pe suflet]. Dacă este fratele tău, poate că era bolnav și el, sau obosit, să se gândească la ceva și să ardă puțin mâncarea. Nu e sfârșitul lumii! 25 de ani în cele două mănăstiri pe care le avem, slavă Ţie, Doamne! S-au ars și mâncăruri, și nu s-au făcut bine, și greșeli s-au făcut, și mâncăruri acre și sărate. Niciodată nimeni, monah sau monahie, nu a spus un cuvânt. Niciodată!

Așa binecuvântează Dumnezeu mănăstirea. Așa binecuvântează și casele noastre. Pentru că și casa noastră este mănăstirea. Nu este așa? Se rănește, deci, celălalt, deoarece spune Sfântul Isaia: „Ori tu, judecând pe semenul tău cum aveai să nu te întristezi în locul lui?” Nu știi că dacă ți-ar spune asta ție, nu te-ai întrista? De ce o superi pe femeia ta sau pe fratele tău?

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!