Sunt ateu. Am mers la Paștele Ortodox

Urmăriți o foarte inedită și interesantă experiență personală a unui ateu – participarea la Slujba Învierii la o Biserică Ortodoxă.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Sunt ateu. Am mers la Paștele Ortodox

Bine ați revenit, doamnelor și domnilor, la un nou episod captivant din „Audit la Biserica Ateilor”. Paște fericit tuturor prietenilor mei credincioși. Eu încă nu cred că Iisus a înviat din morți, dar le doresc toate cele bune prietenilor mei care cred.

Acesta n-ar fi un video despre ortodoxie dacă n-ar veni cu ceva vechi. Am dreptate? Dragilor, acest weekend a fost absolut extraordinar. Săptămâna trecută, am mers la Martorii lui Iehova, la comemorarea morții lui Iisus. Vineri, am mers la Universitatea Duke pentru slujba de Vinerea Mare. Am dormit foarte puțin în noaptea aceea. Apoi, sâmbătă seara, am mers departe, la o slujbă de Paști. Am dormit în mașină trei ore și apoi am mers la o Vecernie aici în zonă. Îmi ia mult timp să ajung aici, dar mi-am făcut plinul de religie după toate astea. De îndată ce termin de filmat acest video, am să merg să joc Grand Theft Auto. Hai să ne aruncăm o privire la această slujbă de Paști la care am fost.

Am avut plăcerea să merg la Biserica Ortodoxă Sfânta Cruce din Kernersville. Și, nu o să mint, știam că vreau să merg la o slujbă de Paști adevărată, pentru că anul trecut, dacă vă amintiți, am ratat-o la mustață. Acum, că am ajus să fiu prezent acolo, sincer, pare o binecuvântare, pentru că dacă aș fi mers la slujba de Paști acum un an, ar fi fost prea mult prea devreme și probabil i-aș fi găsit mai multe neajunsuri decât astăzi. Așa că, pregătindu-mă să merg la o slujbă ortodoxă de Paști, am avut o mulțime de opțiuni la dispoziție. Am fost într-o dilemă, pentru că am primit invitații de la aproape toate bisericile ortodoxe din Carolina de Nord. Așa că, la final, am aplicat ruleta rusească și astfel am ales una.

Și mă bucur că am ales Sfânta Cruce, pentru că a fost minunat. Din ce îmi amintesc, aceasta este o catedrală construită destul de recent ceea ce nu e surprinzător, pentru că sunt o mulțime de catedrale noi în Ortodoxie. Nu știu dacă e catedrală, biserică sau bazilică. Nu asta mă interesează. Am condus mai mult de o oră ca să ajung la această biserică. Și slujba a început la 23:30. Pot să fiu sincer acum? M-am gândit: omule, e Paști. Știi, eu nu cred că e real. Nu cred deloc în asta. Dar totuși, trebuie să intri în spirit. Trebuie să dai totul din tine. Știi, vreau să experimentez așa cum este, pentru că cred că e frumos. Deci Postul Mare nu e strict vegan dar, în mare parte, este vegan. Cred. Deci eu nici gând să postesc cu adevărat de carne timp de 40 de zile. Eu mănânc probabil jumătate de vacă pe săptămână. Minim. Dar, în loc să țin postul întreg, am decis să postesc doar în ajunul Paștilor. Știu că nu e bine să vorbești despre faptul că postești, fiindcă așa făceau cărturarii și fariseii, dar eu sunt un eretic și regulile astea nu mi se aplică. Așadar, cu gândul că merg la această biserică, toată ziua am consumat doar apă și cafea neagră. Și speram să mă pună într-o stare euforică, știi, ca și cum aș intra și ieși din conștiință. Știi, poate când ajung la biserică icoanele de pe pereți vor începe să-mi vorbească. Și ca să fiu sincer, cred că doar m-a făcut iritabil. O parte din mine chiar regreta că am făcut asta, fiindcă voiam să mă bucur de slujbă și de frumusețea ei, dar eu eram obosit, flămând, și mă durea spatele. Nu știu dacă asta este relevant sau nu.

Era o biserică care aparținea de OCA, Biserica Ortodoxă din America. Și cred că e un obicei la bisericile OCA să nu aibă bănci sau scaune. Așa că se stătea în picioare. Vai, prietene, am stat mult în picioare! Dar nu vreau să mă ia valul. Așa că ajung la biserica asta mare și frumoasă, de curând construită, cu o arhitectură super grozavă, cu stil, când te uiți din afară. Și mai trebuie să spun și asta: ora mea de culcare este 10 seara. Și dacă nu sunt în pat până la 10:30, e rău pentru mine. Așa că era 11:30 și conduceam spre biserica asta. Era nasol. Mai să ațipesc la volan. Sunt un pericol public după ora 9 seara. Dar am ajuns întreg. Cobor din mașină într-un fel de amorțeală și merg legănându-mă spre biserică. În două secunde sunt recunoscut de unul dintre susținătorii mei de pe Patreon. Salut, Nikki, îți mulțumesc.

Și, da, a fost o primire foarte caldă și prietenoasă de la început. Am senzația că trebuia să arăt dur și să spun ceva, că doar sunt o pseudo-celebritate, deci asta nu contează. Dar chiar și luând asta în calcul, oamenii au fost minunați. Am fost recent și în alte locuri unde oamenii mă recunosc și uneori sar imediat să mă psihanalizeze pentru a mă aduce înapoi în sânul Bisericii. Dar am avut o mulțime de interacții foarte plăcute cu oameni relaxați și cu picioarele pe pământ, iar asta a fost grozav. Spun asta pentru că eu veneam adormit dinspre mașină intrând în biserică și am fost întâmpinat și salutat de trei sau patru oameni diferiți.

Așa că m-am trezit bine și am intrat la slujbă. Nu sunt bănci. Sunt doar oameni care țin lumânări neaprinse încă. Am să fiu super sincer cu asta. A fost o slujbă foarte, foarte lungă. Lungă, lungă, lungă, lungă. Dacă slujba catolică este atât, aceasta a fost cam așa… Prietene, am ajuns la biserică pe la 11:30 noaptea și nu am ieșit din ea până la 5:30 dimineața. Slujba propriu-zisă a durat de la 11:30 noaptea până la 3:30 dimineața. Nu a fost un maraton. A fost un atac fulgerător asupra sufletului meu. Dar spun toate astea ca să zic că s-au întâmplat o mulțime de lucruri la slujbă și nu am să pot să redau toate detaliile.

A fost o slujbă foarte complexă și foarte complicată prin care am trecut de-a lungul acelor patru ore. Patru ore! Din fericire, totul a fost cu adevărat frumos. Am avut o experiență faină înainte, vorbind cu un tip de acolo. Cred că îl chema Iosif și era unul dintre cei recent convertiți, la fel cum erau mulți dintre cei prezenți. Am stat de vorbă cu el. Mi-a spus că a fost crescut ca baptist, apoi un timp nu a mai fost creștin, iar în urmă cu câțiva ani a devenit ortodox. Mi-a zis în treacăt: ”Părinții mei trăgeau de mine cu foța să merg la biserică în copilărie, iar acum, în Biserica Ortodoxă, pur și simplu nu vreau să plec.” Asta e convingător, omule. E frumos și convingător. Oricât de confortabile încearcă evanghelicii să-și facă slujbele nu au același farmec; există o atracție pentru ceva de genul ăsta la mulți oameni.

Aici slujba este alcătuită din multe cântări și imnuri. Corul a fost minunat. Despre dirijor mi s-a spus că s-a format la Juilliard – nici nu știu cum se scrie Juilliard – dar cred că ceva foarte bun. Pe lângă cântările incredibile de aici sunt și multe imnuri, se cântă mult, am făcut metanii de zeci de ori și am probabil și gropițe în umeri de câte ori m-am însemnat cu semnul Sfintei Cruci. Din ce am înțeles din slujbă, începe cu Patimile lui Iisus și Moartea Sa. Începe cu Vechiul Testament și vorbește despre niște pericope cristice. Vorbește și despre Iona care a petrecut trei zile în pântecele chitului, fiind văzut ca o preînchipuire a Învierii lui Hristos, Hristos fiind în pântecele pământului timp de trei zile. Se amintește și de Șadrac, Meșac și Abednego, aruncați în cuptorul de foc, și apoi e o a patra persoană acolo care îi protejează. Ei văd asta ca o cristofanie, ca o preînchipuire a lui Iisus.

Așa că devreme în slujbă, toate luminile încep să se stingă treptat pe măsură ce slujba avansează. Și exact ca la slujba de la capela Duke, luminile se sting treptat, se sting complet, și apoi în final ultima lumină se stinge și e întuneric beznă. Stai în întuneric timp de un minut. Iar apoi, în față la iconostas, ușa se deschide și preotul iese cu o singură lumânare aprinsă, aprinde lumânarea unuia dintre enoriași și apoi acela aprinde lumânarea altei persoane și apoi, înainte să-ți dai seama, e o mare de lumânări aprinse peste tot, care luminează întregul naos. Este foarte impresionant și frumos.

Apoi, odată ce toate lumânările sunt aprinse, are loc o procesiune mare în afara bisericii, oamenii merg în jurul bisericii cu sute de lumânări aprinse, în timp ce se cântă la unison. Se fac trei tururi în jurul bisericii și se cântă iar și iar: ”Învierea Ta, o, Hristoase, Mântuitorul nostru, îngerii o laudă în ceruri. Și noi, pe pământ, cu inimă curată, Te slăvim.” Și a fost super, omule. Chiar dacă nu crezi deloc din toate astea, este un spectacol impresionant care merită văzut. Și e clar că acesta este genul de respect pe care o minune ca aceasta, în teorie, o merită. Asta a fost de departe cea mai impresionantă parte a slujbei. Și m-a luat puțin prin surprindere. Toată lumea îl umează pe preot în jurul bisericii, iar la final acesta proclamă: „Hristos a înviat!”, iar toți răspund la unison: „Adevărat a înviat!”. Apoi spune și în greacă: „Christos Anesti!”. Iar ceilalți răspund tot în greacă: „Alithos Anesti!”.

Și apoi ceva foarte impresionant. Preotul bate cu pumnul în ușă de trei ori. E atât de impunător, nu? Dacă chiar crezi că El a înviat din morți și întreaga cosmologie a cerului și iadului a fost cumva influențată de acest eveniment unic, e un lucru mare, și ceva din asta se simte atât de impunător și are impact, nu? Am comparat asta cu faza de la Martorii lui Iehova, unde spun: ”Și cu asta se încheie slujba noastră comemorativă”. Cele două emoții pe care le-am trăit nu puteau fi mai diferite; una părând aproape blasfematoare. Adică: “Chiar crezi că moartea lui Hristos a realizat ceva? Chiar îți pasă de asta?” În timp ce aici, întreaga slujbă părea să fie pe măsura energiei și greutății acestui eveniment teologic. Și a fost atât de frumos. Deci preotul bate cu pumnul în ușă de trei ori. Și apoi erau oameni în interiorul bisericii care au dat jos niște panouri negre și a invitat lumea înăuntru. Biserica era complet întunecată când am ieșit afară, apoi intri înapoi și e complet luminată. Și e pur și simplu frumos, minunat. Omule, adică am văzut atâtea piese de teatru despre biserică și chestii de astea unde creștinii încearcă să arate vizual cât de grozavă este Învierea. Și pur și simplu niciodată nu reușesc nici să zgârie suprafața. Întotdeauna pare un pic forțat sau ridicol. Dar slujba asta s-a simțit a fi atât de puternică. A fost cool.

Apoi, pe măsură ce ne întoarcem înapoi în biserică, toată lumea cântă în unison, iar și iar și iar. ”Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte calcând și celor din morminte viață dăruindu-le.” Deci, la acel moment era poate ora 1 noaptea, și mă gândeam: Oh, probabil o să se termine curând, nu? Știți, am auzit că urma să organizeze o masă bogată, sau ceva de genul ăsta. O să fie cool. Poate o să ies de aici până la 2:30 Dar nu. A durat atât de mult. Nu o să vă mint. Credeam că partea grozavă a slujbei s-a terminat deja. Și vroiam să plec. Din nou, nu mâncasem de 24 de ore. Eram și un pic mahmur. Nu ar trebui să spun asta. Și eram pur și simplu terminat. Vroiam să mă duc la culcare.

Dar și restul slujbei a fost foarte frumos. Și nu o să vă mint. Vă amintiți de video-ul cu Martorii lui Iehova unde am spus că era un tip super entuziasmat de faptul că pastorul a făcut referință la 24 de versete biblice. Uf. Dacă ar vedea el această slujbă ortodoxă și-ar pierde mințile deoarece cântatul este parcurgerea întregii Scripturi. Se cântă imnuri străvechi dar și pasaje din Evanghelii. Dar acum să-i tachinez ușor pe frații mei ortodocși. Știți că nu putea fi totul perfect. Sunt încă ateu. Deci mă aflam acolo ca să mă emoționez și să mă distrez. Eram un pic obosit. Miroasea a mâncare. Mergeam în jurul clădirii și am mirosit a mâncare care venea de afară. Eram foarte flămând. Și mă tot uitam la ceas. Okay, e grozav.

Era 1:30 noaptea. Probabil e aproape gata și acesta e doar epilogul. Mă uitam în cărticica mea și mă întrebam de ce suntem abia la o treime? De ce suntem abia la o treime? Ce se întâmplă? Te rog, spune-mi că asta e pentru slujba de săptămâna viitoare. Adică, asta este pentru azi și asta e pentru următoarele câteva zile. Nu, nu. Apoi era 2 noaptea. Apoi 2:30 noaptea. Apoi 3 noaptea. Apoi 3:15 noaptea. Eram pe punctul de a plânge. Mă durea spatele. Eram flămând. Vreau să merg acasă. Fusesem total captivat de prima parte a slujbei, dar apoi mi s-a părut că au fost o mulțime de cântări, și păreau un grup de creștini ortodocși obsesivi care ziceau: ”Hai să mai adăugăm încă una și încă una, scuze, doar încă una. La cel mai mare eveniment al anului, trebuie să acoperim toate aspectele. S-a citit din Cartea lui Avacum? Dar chiar trebuie să includem și asta acum?” Și, jur, spre sfârșitul nopții, toate rugăciunile preotului au început să sune din ce în ce mai forțate. Tată ceresc, vrem să venim la Tine și vrem să-Ți mulțumim pentru această zi. Și ești extraordinar de minunat… Oh, și încă ceva, am uitat asta, te rog binecuvântează-l pe episcopul nostru. Amin. Oh, și Doamne, încă un lucru pe care l-am uitat: cât încă Te avem aici, ai putea să binecuvântezi și pe președintele nostru, și forțele armate ale acestei mari națiuni a noastre? Aaaaaamiiin! De asemenea, Doamne, îmi cer scuze, jur, nu vreau să Te deranjez, totuși, vrem să-Ți amintim despre sora noastră, Vicki, care tocmai a făcut o apendicită! Hehehehehe, glumesc, glumesc!

A fost foarte frumos iar corul a fost fantastic A fost o slujbă foarte frumoasă. Eram doar morocănos. Încă ceva. Mă gândeam că slujba Martorilor lui Iehova a fost atât de scurtă și atât de neplăcută, încât aș prefera absolut să fac din nou o slujbă de Paști, chiar dacă a fost o povară pentru trup, decât să trec prin suferința banalității slujbei de la Martorii lui Iehova. Apoi, spre sfârșitul slujbei, s-a citit din Evanghelia după Ioan și, ca la Vecernia Învierii de anul trecut, s-a citit un pasaj în vreo doisprezece limbi diferite, ceea ce este foarte frumos de ascultat: mandarină, arabă, latină, greacă; e grozav să vezi universalitatea în cazul acesta. Asta a fost întotdeauna ceva ce am găsit mai frumos în creștinism în comparație cu islamul. Să fiu sincer. În creștinism, Scriptura a fost prezentă din cele mai vechi timpuri. Evanghelia au fost tradusă în alte limbi, în timp ce în Islam, Coranul nu e Coran dacă nu e în arabă.

Apoi, spre momentele finale ale slujbei preotul ridică crucea și spune: “Hristos a înviat!” Și toată lumea strigă în cor: “Adevărat a înviat!” Iar acesta este un moment frumos și triumfător. Și chiar dacă nu cred în nimic din toate astea, mă bucur că oamenii care trăiesc așa ceva, și experimentează asta, au ceva care le împlinește sufletele. Cred că asta este bine. Apoi, pe la acel de final moment, au început să distribuie ceva care cred că se numește ”pâinea prieteniei”. Așa i-am zis eu. Nu este pâinea euharistică propriu-zisă, ci doar o pâine care se dă oamenilor. Mulți oameni au venit la mine și mi-au spus că urmăresc canalul meu, că le plac videourile mele, din vreun oarecare motiv. Vă rog, verificați-vă la cap.

Apoi am ieșit afară unde a avut loc o mare masă la comun. Doamne Dumnezeule! Era atât de multă mâncare! A fost minunat. A fost grozav și distractiv. Un lucru cu care ortodocșii le iau fața baptiștilor, chiar de la început: vinul de Bourbon. Știți ce merge excelent după un post total de 24 de ore? Un pahar mare de Jameson. Mmm, mmm, mmm. Îl pun în gură. Mmm, mmm, mmm. Așa că atunci când lumea se ducea în oraș, turnau băuturi pe bandă. Au scos și vin georgian. Era cu adevărat un festin. Apoi preotul merge de la masă la masă și spune: Hristos a înviat! Și toată lumea de la aceea masă îi răspunde în cor: Adevărat a înviat! Și este un sentiment uman în asta. Cred că există un anumit sentiment de împărtășire cu ceilalți al postului. Ca și cum toată lumea ar fi suferit împreună tot acest timp. Nu e genul acela de agapă bisericească, un fel de clișeu care pare puțin forțat. E mai degrabă un „Of, Doamne, am reușit cu adevărat!”.

Este bucuria reală pe care o simți cănd ai în față frumusețea Învierii. Este pur și simplu minunat de văzut. Mi-am făcut câțiva prieteni noi, am strâns câteva mâini, am mâncat pe săturate. Exact la 5:30 dimineața, am pornit spre casă. O persoană mi-a oferit să mă cazeze la un hotel. Un cuplu mi-a propus să rămân la ei acasă Cred că aș fi acceptat oferta dar de data asta pur și simplu trebuia să plec. Așa că m-am urcat în mașină și am încercat să conduc spre casă dar n-am apucat decât cinci minute de condus și apoi am tras pe dreapta la un Holiday Inn și am dormit în parcare. E aproape o tradiție pentru mine să dorm în mașină de Paști. De asemenea, preotul de aici este un tip extraordinar. E basistul trupei Luxury și este foarte talentat; ar trebui să-i vedeți trupa. Cred că folosește doar o chitară bas cu patru corzi, și îi mai scad din puncte…

Apoi, după un pui de somn de trei ore foarte confortabil în Acura mea am condus înapoi spre Raleigh. N-am așteptat mult până când am primit un mesaj de la cineva de la Biserica ”Toți Sfinții”. M-au invitat la slujba Vecerniei la ei, pe care o țineau într-un parc din Cary, nu știu din ce motiv. Nu știu de ce am spus-o așa ca fiind ceva rău, dar a fost al naibii de grozav. Și așa, pe neașteptate, mi-am zis: „Da, fir-ar să fie, mă duc acolo”. Și mă bucur mult că am făcut-o, pentru că a părut să închidă cercul întregii experiențe pascale. Nu vă plictisesc cu detaliile acestei Vecernii. Adică, este o slujbă frumoasă, iar să o faci într-un parc a fost un mare câștig. La vecernie, s-au făcut multe lucruri pe care le-am văzut la slujba de Paști. Ooo, ooo, ooo, și trebuie să spun rapid de asta.

”Sfânta Cruce” e o parohie OCA, Biserica Ortodoxă în America. Parohia ”Toți Sfinții” e antiohiană, care tinde să aibă un vibe un pic mai arăbesc, arătând rădăcinile levantine. Oricât de mult mi-a plăcut corul de la parohia OCA, această biserică avea cântari bizantine. Iar eu ca un metaliști, acele câteva secunde de… sunt atât de frumoase. Nu e o competiție între ele. Vă rog, nu-i depunctați. Nu faceți asta. Dar înțeleg de ce mulți metaliști, sau foști metaliști, devin acum ortodocși. Am fost plăcut surprins să văd câți de mulți oameni de la “Sfânta Cruce” aveau cercei în urechi sau avuseseră lobii extinse la un moment dat. Cei ca mine. Cei ca mine. Deci la Vecernia de prânz au fost multe elemente asemănătoare. S-a citit din Evanghelia de după Ioan în mai multe limbi diferite. Era ca o paradă în acel loc.

Și tot așa, aici în parc, auzeai, iar și iar, proclamația ”Hristos a înviat!” Și apoi toată lumea răspundea: ”Adevărat a înviat!” Și apoi am mâncat iar pe săturate, ceea ce a fost grozav pentru că mai eram încă flămând. Și cred că un lucru frumos constatat prin experiența asta a fost cu adevărat elementul familial. Erau multe familii tinere acolo. Slujba de Paști e o slujbă târzie, nu? Începe la 23:30 și, știți, își aduc copiii cu ei și în loc, nu știu, să oblige copiii să stea treji, au adus cu ei saci de dormit și dormeau sub cele câteva scaune înghesuite lângă perete în spate. Erau câțiva copii întinși pe jos direct pe pardosea și trebuia să treci în vârful picioarelor pe lângă ei; ceva ce părea atât de uman. Iar apoi în parc, copiii alergau, țipau și râdeau și era minunat.

Am stat de vorbă cu preotul, am dat mâna cu diaconul, am vorbit cu alți oameni pentru o vreme, și asta a fost experiența mea de Paști. Știu că ar trebui să fie un crescendo aici dar nu este. Am menționat că am postit 24 de ore înainte să ajung la sujbă – dar trebuie să subliniez asta pentru că nimeni nu mă crede – nu sunt credincios. Dar în ciuda la asta aș primi cu brațele deschise orice fel de experiențe deosebite care ar putea apărea prin abținerea de la mâncare și povestiri profunde. Mie îmi vine ușor să mă emoționez până la lacrimi. Plâng tot timpul la filme. Dar, de data asta nu s-a întâmplat.

Sunt convins în privința faptului că sunt mulți ortodocși binevoitori care abia așteaptă să mă alătur turmei și să mă convertesc. Dar nu văd asta întâmplându-se. Vorbeam cu unul din prieteni care este preot ortodox. Și în timp ce vorbeam, mi-a spus: ”Te cred.” Mi-a zis: ”Cred cu adevărat că ești ateu.” Și într-un fel oarecum ciudat asta a însemnat mult pentru mine. Am mai asistat la o slujbă ortodoxă despre care nu am făcut niciun video. La acea parohie se întâmplă anual un miracol: la un anumit moment al anului lumina intră prin fereastră într-un anumit unghi și luminează fața lui Hristos. Și am primit invitație să merg la slujba aceea; te afli acolo și toate luminile sunt stinse, iconostasul se află în față, iar toți de acolo stau în întuneric, în liniște, așteptând ca acea lumină să vină și să lumineze fața lui Hristos. Și era înnorat în ziua aceea. Iar fața Lui nu a strălucit. Dar pe undeva, să stai în tăcere într-o sală cu 20, sau 30 de creștini, și să nu fie un miracol… Asta a însemnat mai mult pentru mine decât Paștile sau Vecernia Paștilor.

Știu că sunt mulți oameni care își doresc ca eu să-mi redăruiesc viața lui Hristos sau ceva de genul ăsta. Dar, sincer, nu cred că asta se va întâmpla. Știu că mulți oameni cred că ”Oh, Doamne, știu cum va continua povestea asta, el va fi următorul Lee Strobel, sau următorul Joseph Smith.” Iar oamenii anticipează această poveste frumoasă despre, știi tu, un tip care alunecă pentru puțin timp și în cele din urmă se întoarce înapoi. Și nu se întâmplă asta. Nu primești o poveste ca asta. Mă primești pe mine.

Deci ”Paște fericit!” ”Paște fericit!” O Duminica a Învierii fericită pentru prietenii mei credincioși. Mă numesc Jared. Sunt ateu. Mergeți la biserică!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!