Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință – p. Pimen Vlad

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul cel puternic și purtătorul de biruință al creștinătății, este unul dintre marii sfinți ai Bisericii. Vă invit să străbatem împreună copilăria sa în Palestina, mucenicia înfruntată cu îndrăzneală în fața împăratului Dioclețian, minunile săvârșite prin rugăciune și legătura strânsă a Sfântului Gheorghe cu Mănăstirea Zografu din Sfântul Munte. Veți descoperi cum acest Mare Mucenic l-a sprijinit pe Sfântul Ștefan cel Mare în luptele cu turcii și de ce trebuie să-l avem ocrotitor în casele noastre.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință

Iată, dragilor, că ne vedem iarăși, la un moment de praznic, de sărbătoare, a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Vedem că nu e doar un Sfânt, am putea spune, oarecare. S-a adăugat și cuvântul purtător de biruință. Înțelegem prin aceasta că el ne ajută la biruința împotriva diavolilor, împotriva patimilor, împotriva a tot ceea ce ne luptă. Vedem că în timpurile vechi și boierii și împărații îl chemau în ajutor. De aceea a și fost numit “purtător de biruință.”

A fost și el un tânăr ca toți ceilalți, născut în Palestina, în Lida. I-a murit tatăl, a fost crescut de mama lui. Tatăl, cum i-a murit? Mărturisind pe Hristos, devenind mucenic. Și a fost crescut de mama lui și la 20 de ani era un tânăr înțelept, credincios și viteaz. Și mama lui s-a mutat atunci la Roma. Și-o fost luat de împărat, văzându-i vitejia și înțelepciunea și numit în diferite ranguri, ajungând să fie voievod și nu un simplu voievod, se spune că el conducea garda împăratului. Era din cei mai de bază în jurul împăratului Dioclețian, care stăpânea atunci, dar care era și prigonitor al creștinilor.

Și la un moment dat, împăratul a dat poruncă să fie uciși creștinii, iar adunând senatul spunea să nu mai rămână niciun creștin. Atunci s-a ridicat Sfântul Gheorghe, un tânăr la 20 și ceva de ani, în fața unui împărat care se credea zeu, care se credea de neînvins, și a spus: “Împărate, ce faci? De ce chinuiești oamenii care nu-ți fac niciun rău, care sunt supuși ție, îți slujesc cu credință, sunt viteji în războaie și nu fac nimic rău? De ce te-ai ridicat mai rău decât animalele și îi ucizi fără de milă?” Spune că împăratul a rămas fără de glas, văzând îndrăzneala lui, că toți se plecau, se ploconeau în fața lui și a văzut că un tânăr a avut îndrăzneala asta.

Tradiția athonită păstrează cu mare evlavie viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, iar pentru o privire cuprinzătoare asupra acestui ocrotitor luminos vă recomand articolul de pe OrthodoxWiki, precum și pagina dedicată Sfântului Gheorghe pe Wikipedia în limba română.

Mucenicia Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

Și bineînțeles, a încercat prin toate căile să-l întoarcă și n-a reușit. Și l-a chinuit mult. Ia închipuiți-vă, l-a legat pe o roată pe care erau puse dedesubt tot felul de cioburi, de cuie, de toate și a învârtit roata aceea tăindu-l cordele (fâșii), așa. Și l-a chinuit mult și după aceea, părându-i-se că a murit, l-a aruncat în temniță. Și i s-o arătat Hristos și i-o spus: “Îmbărbătează-te, Gheorghe, că Eu sunt cu tine.” Și l-o vindecat. Când o văzut împăratul, nu putea să creadă așa ceva. A spus că numai vrăjitorii face așa ceva. După aceea o poruncit să-i facă o încălțăminte de fier înroșit care avea cuie ieșite în talpă și să-l încalțe forțat așa și să alerge. Și își bătea joc împăratul de el zicând: “Îți place? Gheorghe, aleargă!” Zice: “Da, îmi sunt foarte plăcute învățămintele, că alerg pentru Hristos.” Și iarăși s-o arătat Hristos și l-a vindecat.

După aceea l-o aruncat într-o groapă cu var nestins, știm cu toții, și de acolo în câteva ore nu mai rămâne nimic, te topește varul. L-au legat cu frânghii și l-au aruncat în groapa aceea, s-a scufundat cu tot cu var. L-au lăsat trei zile. După trei zile o dat poruncă împăratul: “Scoateți-i oasele de acolo.” Și l-a scos viu și nevătămat, slăvind pe Hristos. Și nici atunci nu o priceput împăratul. Și o adus un vrăjitor din cei mai mari, care o spus: “Fac ce vreau cu el. Vrei să se închine la zei? Îi dau o băutură și o să se închine la zei. Dacă vrei să moară, îi dau o băutură și moare.” Zice: “Să se închine la zei.” I-o dat băutura, nimic n-o pățit. I-o dat toate băuturile pe care le avea, dar Sfântul Gheorghe Îl slăvea pe Dumnezeu.

Și când o văzut că nu mai găsește nicio cale, împăratul era disperat. Și atunci vrăjitorul zice: “Eu am auzit la creștini că se spune că în numele lui Hristos pot face oricine, pot învia și morții. Uite, un prieten de-al meu, chiar ieri a fost îngropat aici. Dacă cu adevărat Dumnezeul lui Gheorghe e atât de puternic, să-l învie.” Și-o spus Sfântul Gheorghe: “Știu că n-o să credeți, dar pentru poporul simplu de aici, ca să înțeleagă cine-i Hristos, Hristos al meu îl va învia.” Și s-a dus la mormânt, o desfăcut mormântul, s-o rugat Sfântul Gheorghe și când o spus: “În numele Lui Hristos, ridică-te” o înviat cel mort și nu numai c-o înviat, îl slăvea pe Dumnezeu, și o căzut la picioarele Sfântului Gheorghe.

Cei care doresc să aprofundeze taina suferinței mucenicilor și pildele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe vor găsi o privire patristică pe crestinortodox.ro.

Prin minunile pe care le face, Sfântul Gheorghe aduce mai mulți oameni la credință

Și atunci vrăjitorul ăsta Atanasie, când o văzut lucrul ăsta, o căzut și el la picioarele Sfântului și o spus: “Iartă-mă pentru tot ce ți-am făcut, dar îmi dau seama cu adevărat că Dumnezeul tău e Dumnezeu adevărat, dacă a putut să învie și morții.” Și atunci împăratul, văzând că nu mai știe ce să facă, o dat poruncă să fie tăiat și vrăjitorul. Și după aceea l-o pus în închisoare pe Sfântul Gheorghe. Și a doua zi l-o scos și-o spus: “Gheorghe, m-ai făcut să te chinui atâta, uite. Nu-ți e milă de tine? Dacă ție, nu-ți-o fost milă de tine.” Și împăratul s-o făcut că e mai blând. Zice: “Hai, vino în capiștea idolească. Hai că vin, dacă vrei, o zis el.”

Și când o intrat în capiștea idolească, zice: „În numele lui Hristos, tu, idoli de aici, Apolon, să-mi spui, ești Dumnezeu sau nu ești?” “Nu suntem Dumnezeu. Noi suntem diavoli care silim oamenii să se depărteze de Dumnezeu,” or recunoscut ei. Și el zice: “Dacă am venit eu robul lui Hristos aici, voi cum ați sta în picioare?” Și atunci toți idolii au căzut la pământ și s-au făcut fărâme. Și atunci împărăteasa Alexandra, soția împăratului Dioclețian, care deja era creștină în ascuns, nu a mai putut răbda. O ieșit și-o spus: “Împărate, și eu sunt creștină. Fă ce vrei, dar eu nu mai pot să trăiesc cu tine.” Și atât s-o supărat împăratul, că o poruncit: „Nu mai vreau să aud de ei, tăiați-le capul.” Și în felul, o fost tăiate capetele: Sfintei Alexandra și Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Vedeți cine-i Sfântului Mare Mucenic Gheorghe? De asta, în multele vedenii în care s-o arătat, se spune că la picioarele Mântuitorului cei mai mari mucenici erau: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Pentru că ei nu au fost oameni simpli. Gândiți-vă, au avut funcții mari, averi, de toate, dar nu or ținut cont de nimic. Și cu cât renunți la mai multă slavă, la mai multă materie, cu atât ai plată mai mult la Dumnezeu. Că-i mai greu pentru unul bogat, cu toate posibilitățile să renunțe la toate, să nu se mai gândească la nimic. Și vedem că așa o fost și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Minunile Sfântului Gheorghe nu s-au stins odată cu mucenicia sa, ci continuă până în zilele noastre, iar pe site-ul nostru vă invit să descoperiți și alte mărturii athonite în categoria povestiri din Sfântul Munte.

Mănăstirea Zografu – Casa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

Și să nu uităm, uitați-vă, în Sfântul Munte la Mănăstirea Zografu, îi numită Casa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Pentru că acolo, când s-o construit mănăstirea, erau trei frați călugări. S-or călugărit și or construit o mică biserică acolo. Dar nu se înțelegeau ce ram să pună. Și atunci au spus așa: “Pregătim un lemn mare, de mărime unei icoane, îl punem în biserică, încuiem biserica și ne rugăm trei zile. Și ce hram va hotărî Dumnezeu să se picteze icoana singură” După trei zile de rugăciune or văzut biserica parcă era în flăcări toată. Și când au intrat înăuntru au găsit icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pictată. Și atunci s-or bucurat și au pus hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

După câteva luni de zile s-or trezit acolo cu un stareț mai în vârstă cu 20 de călugări. Și când a intrat în biserică zice: „Uite-l ai pe Sfântul nostru aici.” Și atunci i-a întrebat: „Dar ce s-a întâmplat?” Zice: „Noi eram în Lida, în patria Sfântului Gheorghe, undeva acolo, zice, la o mănăstire. Și într-o seară la priveghere am văzut cum s-a dezlipit pictura de pe icoană și a plecat prin aer. Și a rămas doar lemnul. Și atunci ne-a rugat și a spus: “Sfântă Gheorghe, cu ce ți-am greșit, de ai părăsit?” Și s-o arătat Sfântul Gheorghe și a spus: ‘Nu ați greșit cu nimic, dar aici or să vină păgânii și or să treacă totul prin foc și o să ardă biserica. Și eu m-am mutat în Sfântul Munte la mănăstirea mea și dacă vreți, veniți acolo.’”

Și atunci au rămas și ei în Sfântul Munte și icoana aceea se păstrează până acum la Mănăstirea Zografu și face foarte multe minuni. A doua icoană, tot cu Sfântul Gheorghe, a venit acolo plutind pe mare cu lumină până la cer, când a mai fost perioada iconoclaștilor. Și când au văzut-o părinții, era în dreptul cumva a mănăstirilor, între Vatopedu și Zografu, pe mare. Și s-au dus mai multe bărci să ridice icoana. Și oarecum era o neînțelegere între ei: “Păi o luăm noi la mănăstirea noastră, dar noi vrem la mănăstirea noastră.” Și atunci unul din părinții bătrâni o spus așa: “Să aleagă Sfântul Gheorghe unde vrea să meargă.” Și atunci or adus un catâr care fusese adus pentru prima dată în Sfântul Munte, nu cunoștea cărările. Au pus icoana pe el, au legat-o și l-au lăsat liber.

Și o luat-o pe drumul din munte până pe dealul din fața mănăstirii Zografu. Și acolo s-a așezat jos și a murit. Și atunci au cunoscut cu toții că acolo vrea Sfântul Gheorghe să rămână. Au luat icoana, au dus-o în mănăstirea Zografu, au făcut rugăciune și a doua zi a dispărut icoana. Când s-or dus, or găsit-o la fel pe dealul acela. De trei ori așa. Și atunci s-o arătat Sfântul Gheorghe și o spus: “Să faceți o bisericuță aici în cinstea mea.” Și au făcut o bisericuță acolo, după aceea icoana au mutat-o în mănăstire și se află și acum în mănăstirea Sfântului Gheorghe.

Pentru cine dorește să cunoască mai îndeaproape Casa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Sfântul Munte, vă invit la categoria Sfântul Munte de pe site-ul nostru, precum și la pagina dedicată Mănăstirii Zografu pe Wikipedia.

Sfântul Gheorghe se arată Sfântului Ștefan cel Mare și îl povățuiește cum să îi biruiască pe turci

Deci acolo când te duci la închinare, cum vedeți, este tot. Într-o parte e Maica Domnului, e un Sfânt sau ceva, aici e icoana mare a Sfântului Gheorghe prima, în partea asta, e a Sfântului Gheorghe, a doua, iar în strana arhierească e icoana a treia, tot a Sfântului Gheorghe, care a fost dăruită de Ștefan cel Mare și Sfânt. Când era el în viață și avea un război mare cu turcii, care veneau cu 100.000, el avea doar 15.000, s-o rugat atunci la Dumnezeu: “Doamne, ce să fac? Cum să mă lupt cu ei?” Și i s-o arătat Sfântul Gheorghe. Și o spus: “Să iei icoana pe care o are mama ta, și să o porți înaintea oștirii și steagul pe care e închipuit chipul meu, că avea și steag brodat cu chipul Sfântului Gheorghe, și să le porți în fața oștirii.” Și i-o biruit pe turci.

Și când o prins pe un turc, pe un soldat turc, l-o întrebat: “Dar de ce fugeați așa de noi, că erați mult mai mulți?” Zice: “Nu de voi, de călărețul pe cal alb care mergea în fruntea voastră, că eram înfricoșător, de ăla fugeam noi!” Deci ei îl vedeau pe Sfântul Gheorghe. Și mereu o folosit-o, icoana asta cu Sfântul Gheorghe, când plecau la război. Și înainte de a muri el, i s-o arătat Sfântul Gheorghe și i-o spus așa: “Te-am ajutat toată viața. De acum, icoana asta și steagul să le trimiți în Sfântul Munte la Mănăstirea Zografu, unde e casa mea.” Și să afli icoana acolo, iar steagul este în biblioteca Mănăstirii la Zografu.

Legătura dintre purtătorul de biruință și Sfântul Ștefan cel Mare a marcat istoria neamului nostru, iar pentru o privire mai amplă asupra voievodului sfânt vă invit la articolul de pe OrthodoxWiki.

Să-l aveți ca ocrotitor pe Sfântul mare Mucenic Gheorghe

Deci vedeți cine-i Sfântul Gheorghe și cât de mult ajută? De asta să-l aveți ca ocrotitor, să aveți icoana lui în casele voastre și uitați, că o rânduit așa Bunul Dumnezeu, să aveți biserica aici, închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și Sfintei Mare Mucenițe Fotini. O să se ridice cu ajutorul Domnului și Biserica Mare, să fiți alături de părintele, aici, pentru că o să fie o biserică minunată, cu har mult. Și dacă o să veniți cu credință, o să primiți mult folos aici. Pentru că, uite, că s-o rânduit așa în timp. Știți, cu toții cei mai vechi, cum o rânduit Maica Domnului să poată deschide locul ăsta, să se facă aici bisericuța asta să ajungă la sfârșit. Pentru că mai este de lucru, nu vă gândiți.

Că spunea părintele la început: “Părinte, în primei luni fac un paraclis și în doi ani termin biserica.” Zic: „Părinte, ia-ți de la minim 5 ani în sus. Zic, asta e minimul să poți face o biserică, 5 ani. Și poți să te duci la 10 ani și așa mai departe. O biserică nu e o casă.” Vedeți cu totul cât e de lucru, și încă cât mai este, după aceea, când spui că e gata biserica, urmează pictura, care durează și ea 2-3 ani. De asta e nevoie și părintele să aibă sprijin. Pentru că nu e ușor, să știți. Așa din exterior e ușor. Dar să-ți dărui viața, să-ți lași și familia ta și tot, să te implici într-o construcție din asta, care durează 10 ani.

Această chemare de a-l avea ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe se împletește firesc cu evlavia pentru icoanele din casele noastre, despre care am vorbit pe larg și în alte materiale de pe chilieathonita.ro.

Nu este ușor pentru preot, el este ca și militarul.

Și să ne gândim, preotul e ca și militarul. Poate să termine o biserică, să se apuce de slujbă bucuros, să primească ordin de la Patriarhie: “Vezi că în satul cutare nu este biserică, părinte, te rog, te duci acolo și vezi poate faci ceva.” Să te trezești după o muncă de asta că faci ascultare. Am întâlnit preot român în Italia, 5 parohii. După 20 de ani venea pe acolo, era altul. Și Părinte, mă duc în țară, spun la Patriarhie să mă lase în pace, că nu mai pot. Cum terminam una primeam telefon: “Du-te în orașul cutare că sunt români și n-au biserică.” Și o luam de la zero. Mă duceam, mă angajam cu ziua, începeam să întreb în dreapta, stânga, unde sunt români, închiriam de la catolici o cămăruță să încep să fac Liturghie și uite așa, până făceam o comunitate.

Și când mă strângeam și eu și începeam să respir: “Părinte vezi următorul oraș.” Nu vă gândiți că e ușor pentru un preot. Deci pentru el contează mult să aibă și o familie bună care să-i fie alături, să-l sprijine. E foarte greu. El nu are nici zi, nici noapte. Un om poate e bolnav: “Părinte, hai repede și împărtășește-l, hai spovedește-l, hai așa…” Exact ca pe front. Asta înseamnă. Mulți judecă: “A, preoții, uite ce biserică are, ce mașină are.” Ei nu știu prin ce trece preotul ăla ca să aibă biserica aceea. Câți ani de muncă, de jertfă, nopți nedormite și toate astea. Acestea sunt lucruri care par ușoare, dar nu sunt ușoare. Cei care ați construit măcar o căsuță știți ce înseamnă lucrul ăsta. Și o biserică e ca și cum ai construi o jumătate de cartier, nu o căsuță. Cere osteneală multă. Și de asta să-i fiți alături părintelui, să vă rugați pentru el.

Ați văzut ce a spus la Apostol? Că Sfântul Apostol Petru a fost închis la timpul lui. Și ce-o făcut Biserica? Zice, făceau rugăciuni pentru el. Și s-o dus Îngerul Domnului, o deschis temnița și l-o scos. Câtă putere au avut rugăciunile Bisericii, oamenii, cei care îl iubeau, s-au rugat pentru el și l-au scos din închisoare. Și de asta rugăciunile în comun sunt foarte puternice. Devin ca o făclie care se ridică la Cer. Și de asta cât mai mulți oameni sunt la biserică, cu atât e rugăciunea mai puternică. Cu cât se implică oamenii mai mult în rugăciune, participă cu tot sufletul, cu atât și har mai mult de la Dumnezeu vine peste toți.

Să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți Sfinții. Amin!

Despre slujirea preoțească și jertfa zilnică din spatele unei biserici am vorbit pe larg într-un alt material, unde se vede limpede de ce Sfântul Mare Mucenic Gheorghe rămâne ocrotitor și pentru cei ce ostenesc în slujirea altarului, în categoria predici de pe site-ul nostru.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!