Agenți CIA vorbind despre narativele știrilor

Urmăriți un material foarte interesant în care agenți CIA explică cum văd ei situația mass-media de astăzi.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Agenți CIA vorbind despre narativele știrilor

– Așadar, vreau să-ți pun această întrebare, pentru că este cea potrivită. Și vreau să-mi răspunzi cât mai cinstit, pentru că este întrebarea corectă. Cât de multe dintre știrile de azi sunt contrafăcute?

– Cred că, dacă este o sursă de știri cu adevărat vrednică de încredere, și transmite fapte, adică fapte ce pot fi văzute și dovedite, atunci le transmite corect. Problema este că o mare parte din știrile din mass-media nu mai transmit fapte, ci mai mult opinii ale unora. Iar când ajungi la opinii, multe dintre ele nu sunt decât presupuneri, nu-i așa? Pur și simplu sunt presupuneri. Așadar, se petrec multe lucruri în spatele scenei. După cum spuneai și tu, au loc multe negocieri în taină, pe care oamenii nu le vor cunoaște niciodată. Ceea ce văd este doar ceea ce vor guvernele lor să vadă. Când guvernul Statelor Unite sau cel al Franței ies și fac un anunț important, de genul: „Facem asta acum”, cine știe ce se întâmplă cu adevărat în spate? Ceva se petrece în ascuns, dar noi nu vom putea să aflăm până când se anunță următoarea mare mișcare.

– Și vreau să adaug aici că ceea ce a spus Jihee este adevărat: la emisiunile de știri cu adevărat profesionale, cu jurnaliști corecți, ceea ce se poate observa și dovedi este prezentat cu sfințenie. Știm cu toții că astfel de demersuri jurnalistice sunt tot mai puține. Probabil că nu sunt mai mult de trei la care te poți gândi. Reuters, de pildă, este una vrednică de încredere, iar The Economist la fel.

– Crezi că un partid politic sau un altul este mai interesat să limpezească situația și să arate ce se întâmplă cu adevărat, sau că sunt la fel de vinovați de o fațadă a ceea ce înfățișează lumii?

– Sunt la fel de vinovați. Da, nu cred că vreun partid… – Până nu ai fost la Capitoliu și nu i-ai văzut pe acești oameni certându-se cu ură în fața camerelor, iar apoi luând masa împreună și îmbrățișându-se prietenește, nu înțelegi. Totul e distorsionat.

– Deci totul e teatru?

– Da, totul este teatru. În guvernul american totul este teatru, pentru că, până la urmă, toți vor același lucru: să fie realeși, să mai aibă un mandat. Toți vor să se asigure că nu vor fi nevoiți să-și caute o slujbă adevărată, că vor putea vota și să-și hotărască singuri salariile. Asta e, de fapt, ceea ce urmăresc. Și vor să se asigure că orice nou-venit înțelege că așa merge ”afacerea”. Iar noi, poporul american, le dăm voie să facă aceasta, pentru că ne prezentăm la vot doar în proporție de 30 %. Și ei știu lucrul acesta. Așadar, ei știu exact cine e acel om din trei care va veni la vot și ce anume trebuie să spună ca să-l determine să iasă la fiecare vot intermediar. Asta fac ei atunci când sosește vremea.

– Un alt lucru pe care cred că este important să-l discutăm este acela că toți suntem prinși în mijlocul unui mare război informațional. Da, pe câmpul de luptă sunt gloanțe, tunuri și tancuri, dar există și un uriaș război informațional. Aceeași narativă pe care o auzi, cu acele trupe rusești de teren din Ucraina, care cred că curăță țara de nazişti, aceea informație le este alimentată din propria lor țară. Eu nu știu de ce oamenii par să creadă că informația pe care o citesc în engleză ar fi mai adevărată, sau mai puțin adevărată. Fiecare știre și informație care vine din Vest în limba engleză este totodată și o uriașă narativă răspândită intenționat pentru a submina moralul și credința rușilor vorbitori de engleză și cineva undeva știe exact câți sunt aceștia.

Așadar, trebuie să fim conștienți că nu primim informații advărate din partea cealaltă, deoarece există o valoare strategică în a se asigura că există exact cantitatea potrivită de dezinformare. Nu pentru că cineva ar încerca să mintă publicul american, ci pentru că cineva încearcă să influențeze felul în care gândesc rușii vorbitori de engleză. Și tocmai de aceea, vedem atâtea articole de presă bazate pe surse anonime, sau oficiali guvernamentali care nu doresc să fie numiți. Nu există nicio responsabilitate clară, nu-i așa? Nu e nimeni care poate fi adus în fața unei instanțe. Dar totuși această informație este făcută publică. Și aceasta este de ajuns ca să-i facă pe ucraineni să creadă că SUA îi vor ajuta, sau că Vestul îi va ajuta. Este de ajuns ca să-i facă pe ruși să creadă că vor pierde și că poate ar trebui pur și simplu să renunțe acum și să părăsească câmpul de luptă. Trebuie să înțelegem că ne aflăm în mijlocul unui uriaș război informațional.

– Mă poți corecta dacă greșesc, dar am impresia că în lumea vorbitoare de engleză este mai greu să controlezi, sau să duci, acest război informațional pentru că, deși unii spun că nu există cu adevărat libertate de exprimare în această țară, eu cred că, prin comparație, există mult mai multă libertate de exprimare și, tocmai de aceea, este mai greu să controlezi narativele atunci când există o mulțime de jurnaliși de gherilă care pot publica orice doresc pe Twitter sau în altă parte. Este pur și simplu mai greu să controlezi narativele.

– Oamenii nu înțeleg ce este libertatea de exprimare. Asta este prima problemă majoră. Și este rușinos câți oameni din SUA nu înțeleg ce protejează de fapt libertatea de exprimare. Lăsând aceasta la o parte, ai perfectă dreptate: a purta un război informațional în Vest este extrem de dificil, deoarece oricine care are un blog, oricine care are un cont de Twitter, oricine, practic, se poate numi jurnalist. Trăim într-o lume, trăim într-o țară, în care oamenii citesc titlul și trec complet peste numele autorului, mergând direct la conținut. Apoi hotărăsc dacă acel conținut este real sau nu, după cum simt ei, și nu pe baza unor dovezi empirice și măsurabile.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!