Adevăratele preocupări legate de cununie – p. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt frumos al părintelui Iosia Trenham care ne prezintă gândirea Bisericii în ce privește cununia, care astfel ne transmite modul în care ar trebui s-o abordăm și noi.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Adevăratele preocupări legate de cununie

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvinteze! Hristos a înviat! Vă doresc multă bucurie și veselie în toate zilele Sfintelor Paști.

Una dintre îndatoririle preoților este să ajute mirii să se pregătească pentru Sfânta Taină a Cununiei. Este ceva ce noi, preoții, facem în mod constant.

În Sfânta Biserică Ortodoxă, prioritățile relațiilor, atât pentru logodnă, cât și pentru căsătorie, sunt exprimate cu claritate în textele liturgice, în slujba propriu-zisă a Cununiei, în slujba logodnei și în slujba cununiei. Aici se vede gândul lui Hristos. Aici aflăm gândul Bisericii cu privire la relații, la ceea ce trebuie să fie ele, la felul în care trebuie privite și înțelese.

Este foarte important să urmăm acest principiu: rânduiala rugăciunii este rânduiala credinței. Dacă vrei să afli ce crede Biserica despre botez, mergi la un botez și ia aminte la textele liturgice și la rugăciunile care se citesc. Dacă vrei să afli ce gândește Biserica despre moarte, mergi la o slujbă de înmormântare și ia aminte la magnifica slujbă, și mai ales la Canonul Sfântului Ioan Damaschinul, care se cântă la slujba înmormântării. Iar dacă vrei să știi ce gândește Biserica despre logodnă, despre căsătorie și despre prioritățile acestor relații, ale acestor legături de dragoste, atunci trebuie să iei aminte la slujba logodnei și la slujba cununiei. Acolo vei afla gândul lui Hristos despre acest subiect atât de important, despre relații.

M-am gândit că ar fi un subiect frumos pentru dumneavoastră, așa sper, să analizăm ecteniile cu care încep slujbele logodnei și cununiei și pur și simplu să ascultăm limbajul Bisericii și pentru ce ne rugăm. Aceste ectenii deschid fiecare dintre aceste secțiuni de pregătire pentru căsătorie pe care le fac cu mirii. Trec împreună cu ei prin slujba propriu-zisă. Am dedicat două sesiuni întregi studierii slujbei cununiei, pentru că gândirea lui Hristos este atât de frumos reflectată în slujbă.

Vreau să vă citesc cererile din slujba logodnei și apoi cele din slujba cununiei. Este doar o reflectare asupra rugăciunilor de început care se fac pentru logodnă și pentru cununie. Cred că veți auzi prioritățile lui Hristos cu toată limpezimea, absolut.

Bineînțeles, ectenia începe atunci când diaconul vine și cere poporului să se roage în pace: Domnului să ne rugăm. Avem cereri concrete, anumite subiecte de rugăciune.

Mai întâi, cererile pentru logodnă: Pentru robul lui Dumnezeu (și rostim numele lui) și pentru roaba lui Dumnezeu (și rostim numele ei), care acum își făgăduiesc solemn credincioșie unul altuia… și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Vedem aici cuvinte frumoase. Observați, în primul rând, că este vorba despre un bărbat și o femeie. Îmi pare rău că trebuie să spunem asta astăzi, dar nu există text liturgic care să îngăduie vreunui preot sau episcop să logodească sau să cunune persoane de același sex. Din perspectiva Bisericii, aceasta este ceva de neconceput.

Pentru robul lui Dumnezeu și roaba lui Dumnezeu, rostim numele lor, care acum își făgăduiesc solemn credincioșie unul altuia. Logodna este un jurământ solemn. Nu este ceva ce se ia cu ușurință. De aceea, în mod tradițional, pentru a desface o logodnă era nevoie de o carte de despărțenie.

Schimbarea logodnei în logodnele moderne de astăzi, care se fac și se desfac mereu…, este o evoluție foarte tristă. Tocmai de aceea, în Apus, noi îi ocrotim pe credincioși de a intra în logodnă până în ziua nunții. Noi binecuvântăm logodnele, dar acestea nu sunt logodne deplin încheiate. În Arhiepiscopia Antiohiană, din care fac și eu parte ca preot, uneori le îngăduim seminariștilor noștri să se logodească mai dinainte, cu mult timp înainte. Dar ne păzim credincioșii din cauza influenței păgubitoare care preface logodna într-un lucru ce se poate rupe ușor. De obicei, cerem ca ei să se logodească chiar în ziua nunții, ca prim act al căsătoriei.

Care acum se făgăduiesc în mod solemn unul altuia, spre mântuirea lor. Să nu pierdeți asta din vedere! Ne rugăm îndată pentru mântuirea lor, pentru că logodna și căsătoria privesc mântuirea lor. Căsătoria este un drum al mântuirii. Aceasta este ținta fundamentală. Nu este doar ca să aibă o viață pământească fericită sau să se distreze. Este și aceasta ceva frumos, desigur, dar nu despre aceasta este vorba. Este vorba despre un drum al mântuirii.

Iar următoarea cerere este ca să li se dăruiască copii. Ați auzit? Îndată după ce ne rugăm pentru ei zicându-le numele, următoarea cerere este ca să li se dăruiască copii. Remarcați vă rog cât de mare este prioritatea copiilor. Este limpede că Biserica nu are mentalitatea că viața de familie ar fi despărțită de scopul nașterii de prunci. Nu, aceasta nu este o problemă măruntă care să fie discutată și hotărâtă doar între ei, în particular: poate vom avea copii, poate nu… Nu, aceasta nu este gândirea Bisericii!

Îndată ce ne rugăm pentru ei, pomenim mântuirea lor și apoi felul în care mântuirea se lucrează în fapt, adică prin a deveni părinți și a învăța să iubești și să te jertfești, dăruindu-te creșterii copiilor, care sunt făcuți după chipul lui Dumnezeu.

Și să observăm în acea cerere că li se cere să li se dăruiască copii spre creșterea neamului. Aceasta este gândirea lui Hristos, aceasta este gândirea Bisericii. A avea copii nu îi privește doar pe soți și nu este doar o problemă a familiei. Problema privește neamul omenesc. Desigur, toate civilizațiile tradiționale au știut aceasta, de aceea au ocrotit căsătoria și nașterea de copii în cadrul ei, pentru că doar o cultură care se urăște pe sine și este criminală nu ar ocroti nașterea de prunci și ar privi cu nepăsare scăderea natalității până la un nivel care nu mai permite nici menținerea populației, așa cum s-a întâmplat în Apusul secularizat și decăzut.

Ne rugăm să li se dăruiască copii spre creșterea neamului și toate cererile lor care sunt spre mântuire. Ca Domnul să trimită peste ei dragoste desăvârșită și pașnică și ajutorul Său, Domnului să ne rugăm. Este o cerere frumoasă. Îl rugăm pe Dumnezeu să le trimită dragostea cea din ceruri, dragoste desăvârșită și pașnică, ca să-i unească în dragostea Sa. Așa se începe o unire în chip creștin, Dumnezeu revarsă dragostea Sa peste ei.

Și apoi să observăm: și ajutorul Său. Îmi place mult aceasta. Știți, ajutorul lui Dumnezeu este cheia izbânzii noastre în toate, dar este și în Scripturi. Dacă citim cărțile Macabeilor, din sec. II î.Hr., când păgânii eleni încercau să lovească poporul lui Dumnezeu și să nimicească felul său de viață, Iuda Macabeul și fiii și nepoții săi s-au ridicat să lupte pentru credință și să nu se plece în fața păgânismului elen care era impus prin violență. Și aveau un cuvânt de cod acești viteji macabei, lăudați de Sfântul Pavel, în Epistola către Evrei, capitolul 11. Acești neînfricați războinici macabei aveau cuvânt cheie, aveau un cuvânt de luptă pe care îl rosteau unul către altul. Și acela era: Ajutorul lui Dumnezeu, frate! Și aici îl cerem pentru acest cuplu.

Ca El să trimită asupra lor dragoste desăvârșită și pașnică și ajutorul Său, Domnului să ne rugăm. Ca să-i păzească într-o unire de cuget și într-o statornicie a credinței, Domnului să ne rugăm.

Iată acest frumos accent care se regăsește de-a lungul întregii slujbe a logodnei și a cununiei, anume căutarea unirii de cuget. Aceasta se cultivă cu bunăvoință. Știți, când vă căsătoriți, vă purtați într-un mod diferit. Când vă logodiți și vă cununați, nu mai acționați ca niște persoane individuale, adică citesc o carte, am o idee și pur și simplu construiești. Nu! Când sunteți căsătoriți, faceți acestea împreună. Vă împărtășiți gândurile, astfel încât cugetele voastre să devină una.

Unirea de cuget cere mare disciplină. Nu mai puteți acționa ca niște persoane individuale. Acum sunteți într-o relație de colaborare. Acum sunteți căsătoriți și nu este drept sau cinstit să vă dezvoltați doar pe voi înșivă fără consultare cu soțul sau soția ta. Este foarte important să vorbiți și să împărtășiți aceleași convingeri și să lucrați cu răbdare la aceste convingeri, ca să puteți avea unire de cuget. Această unire și armonie, această unitate, pentru care ne rugăm în slujba logodnei și a nunții. Este foarte de preț.

Ca să-I binecuvânteze cu o viață fără de prihană. Aceasta este nădejdea noastră. Ca ei să poată trăi fără rușine, fără a păcătui sau a-L trăda pe Domnul, ori unul pe altul în vreun fel, o viață fără prihană, ca Domnul Dumnezeu să le dăruiască o căsătorie cinstită și un pat neîntinat, Domnului să ne rugăm.

Și aceasta este o minunată cerere. În primul rând, căsătoria, desigur, este prin definiție cinstită. Astfel este numită de Sfântul Pavel în Epistola către Evrei, Cap. 13, v. 4-5. Căsătoria să fie cinstită de toți și patul nespurcat. De aici avem această cerere. Dar această stare cinstită poate fi necinstită de un cuplu. Așadar, aici ne rugăm ca ei să trăiască cu cinste într-o stare cinstită și ca să aibă patul nupțial neîntinat.

Aceasta nu înseamnă că patul căsătoriei este întinat prin el însuși. Prin sine nu este. El poartă binecuvântarea lui Hristos. Unirea trupească dintre soți este un mare dar de la Dumnezeu, dar se poate abuza de lucrul acesta. Iar patul, care prin sine este neîntinat, poate fi pângărit prin egoism și prin perversiune.

Acestea sunt cererile ecteniei păcii pentru cei care se logodesc. Și avem o ectenie de început foarte asemănătoare în slujba cununiei, cu câteva aspecte specifice.

Deci, pentru robul lui Dumnezeu și pentru roaba lui Dumnezeu, care acum se unesc unul cu altul în comuniunea căsătoriei și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm. Apare din nou această temă.

Ca să binecuvânteze această căsătorie precum a binecuvântat-o pe aceea din Cana Galileii. Să nu uităm niciodată că Domnul a ales să facă prima Sa mare minune chiar la o nuntă, în Cana Galileii, unde a prefăcut apa în vinul cel mai ales, o minune a prefacerii. Aceasta este o expresie a faptului că Hristos își pune binecuvântarea, arătând că ține căsătoria la mare cinste.

Au fost mulți eretici în Biserica primară care susțineau că, deoarece Iisus nu a fost căsătorit și Preasfânta Fecioară nu a trăit în căsătorie, iar marele Sfânt Ioan Botezătorul nu a fost căsătorit, căsătoria ar fi inferioară Creștinismului. Desigur, căsătoria creștină e cu mult mai presus decât cea din Vechiul Testament. Noi nu îngăduim poligamia, nu îngăduim divorțul pe motive superficiale. Înțelegerea iudaică a căsătoriei este mult mai jos decât cea creștină.

Dar căsătoria rămâne vrednică de cinste și nobilă în Hristos. De fapt e mult înălțată de Hristos și prin venirea Sa la nunta din Cana și chiar prin săvârșirea primei Sale minuni acolo, arătând că prezența Sa la o nuntă, adică o căsătorie creștină este transformatoare, minunată, și va schimba materia obișnuită a căsătoriei – apa, ca să zicem așa, căsătoriile tuturor oamenilor – și o va preface în vinul cel mai ales, într-o adevărată prezență a Împărăției, o adevărată Taină, o taină a prefacerii.

Ca să le dăruiască curăție și rodul pântecelui, după cum este de folos pentru ei. Și aceasta este o cerere minunată. Aici unii se încurcă. De ce ne rugăm pentru curăție? Nu e aceasta potrivită înainte de căsătorie? Oare nu e unul dintre scopurile căsătoriei acela de a te putea uni trupește cu soțul sau cu soția? Răspunsul este da, dar căsătoria are propria ei curăție.

Există rânduieli morale și îndrumarea și insuflarea Sfântului Duh cu privire la felul în care trebuie să se poarte trupește omul căsătorit. Deci da, există o curăție a celor necăsătoriți. Există o curăție a celor căsătoriți. Există o curăție a văduvelor și a văduvilor. Și există o curăție monahală, o curăție îngerească. Toate acestea sunt forme de curăție creștinești slăvite, fiecare cu specificul ei, cu propriul mod de a trăi această curăție.

Iar noi ne rugăm aici pentru curăția în căsătorie și pentru rodul pântecelui. Aici ne rugăm să aibă copii acest cuplu. Observați că nu amânăm deloc.

După cum este de folos pentru ei. Este foarte înțelept să-L lăsăm pe Dumnezeu să hotărască despre copii. Dumnezeu știe ce este de folos. Și, bineînțeles, aproape niciodată nu este de acord cu noi, pentru că noi am prefera adesea mai puțină responsabilitate și osteneală. Dar Domnul știe. Și aici ne rugăm ca Domnul Dumnezeu să dăruiască acestui cuplu copiii pe care El socotește că trebuie să-i aibă, și să-i bucure cu fii și fiice. Cât de minunat.

Și apoi să le dăruiască bucuria binecuvântării copiilor și o viață fără prihană. Iată ultimele două cereri deosebite pentru un cuplu. Și, firește, îndată darul copiilor este înfățișat ca o mare bucurie, desfătarea binecuvântării copiilor. Ce perspectivă sănătoasă și frumoasă asupra priorităților unei adevărate relații creștinești, a logodnei și a căsătoriei.

Care sunt aceste priorități? Ascultați aceste cereri. Ascultați ce spune Biserica că sunt cererile întregii adunări, care strigă Doamne, miluiește la fiecare dintre aceste cereri pe care le rostește diaconul și pentru care se roagă preotul.

Iubiților, acestea sunt prioritățile de seamă. Acestea sunt prioritățile lui Dumnezeu în relații și fie ca ele să se împlinească în viețile tuturor tinerilor logodiți și căsătoriți.

Hristos a înviat! Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!