Întrebări și răspunsuri despre: credință, smerenie, rugăciune, vindecare…
14 iunie 2026
A petrecut 70 de ani în Sfântul Munte – Cuviosul Ioan Guțu
15 iunie 2026
Acest dialog amplu cu tineri cercetători ai Ligii Studenților din Iași ne poartă în inima Schitului Prodromu și a chiliilor românești din Athos, urmărind atât chipul luminat al Părintelui Petroniu, cât și istoria manuscriselor filocalice, a arhivelor salvate și a legăturilor cu Rugul Aprins. Dincolo de date și nume, monahismul românesc athonit contemporan se dezvăluie ca o țesătură vie de sfințenie, cultură, jertfă discretă și responsabilitate față de memoria Bisericii.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm iarăși cu niște reprezentanți de la Liga Studenților din Iași, care, de data aceasta, se ocupă de cercetarea unor arhivelor românești din Sfântul Munte, referitoare la monahismul românesc athonit din secolele XIX–XX, monahismul românesc athonit, hai să spunem așa, oarecum contemporan. Și, întâi de toate, vorbim de personalitatea foarte luminoasă a Părintelui Petroniu, care este propus și va fi, bineînțeles, canonizat, cu darul lui Dumnezeu, și, după care, și niște fenomene legate și de monahismul românesc, și de monahismul athonit.
Dar, pentru că, cum spuneam, principala personalitate este Părintele, Sfântul Petroniu, da, din cauza asta o să-i dau cuvântul lui Andrei, pentru că el se pricepe, el a studiat mai îndeaproape personalitatea Părintelui Petroniu. Andrei, ai cuvântul.
Calea Părintelui Petroniu. Schitul Prodromu – renaștere și rezistență
Andrei Pîslaru: Pentru început, aș vrea să prezint un pic contextul prin care Părintele Petroniu a ajuns stareț al Schitului românesc Prodromu și toată povestea.
Pentru început, după cel de-al Doilea Război Mondial, criza războiului, dar și instaurarea regimului comunist din România… au blocat…au dus Schitul românesc Prodromu spre… să spun așa, o decădere, pentru că…
Părintele Teologos: Nu mai veneau tineri, nu?
Andrei Pîslaru: Pentru că statul român a închis granițele și nu mai puteau veni monahi români la Schitul românesc Prodromu și la celelalte așezăminte din Sfântul Munte Athos.
După această perioadă, monahii au dus-o foarte greu, până prin anii ’70, când contextul a permis, și câțiva monahi români de aici — stareți ai chiliilor românești și ai Schitului românesc Prodromu — i-aș numi: starețul de la Schitul românesc Lacu, Neofit Negară, de la chilia Sfântul Ipatie, Dometie Trihenea, și de la Schitul românesc Prodromu, Veniamin Popa — au alertat Ambasada României de la Atena, care îl avea în frunte pe… Ion Brad, ambasadorul României la Atena. Și Ion Brad a trimis mai departe informațiile către statul român, (cu mesajul): „Uitați, așezămintele românești de la Sfântul Munte se pustiesc, se pierde patrimoniul. Ce putem face?”
Pentru contextul actual al canonizării Părintelui Petroniu și al altor monahi români athoniți, vedeți articolul nostru Cuvioșii români Dionisie de la Colciu și Petroniu de la Prodromu au fost canonizați de Patriarhia Ecumenică.
Vizita lui Nicolae Ceaușescu la Atena și implicațiile pentru monahismul românesc athonit
Și, pe de altă parte, în anul 1976 a avut loc vizita lui Nicolae Ceaușescu la Atena, și acești trei monahi, stareți ai acestor așezăminte românești, au intrat în audiență la Nicolae Ceaușescu. Și ei au expus problemele cu care se confruntă și au intrat în vizorul lui Nicolae Ceaușescu.
Părintele Teologos: Din câte știu, Ceaușescu le-a răspuns pozitiv. Adică a avut o imagine pozitivă, o stare, o poziție pozitivă la adresa acestora și, din câte știu, cred că le-a dat și o mașină de teren Aro.
Andrei Pîslaru: Da, le-a dat și o mașină de teren, Aro, pentru Schitul românesc Prodromu.
Părintele Teologos: Da!
Andrei Pîslaru: Atitudinea a fost pozitivă pentru că Nicolae Ceaușescu nu voia ca, nu știu, să se piardă patrimoniul, să se pustiască, să…
Părintele Teologos: Da, și prezența românească în Sfântul Munte. Și, din câte am înțeles, a fost chiar impresionat de măsura duhovnicească a acestor părinți?!
Andrei Pîslaru: Cred că da!
Părintele Teologos: Da, a fost!
Andrei Pîslaru: Chiar dacă…
Părintele Teologos: Nu se aștepta, nu se aștepta. El se aștepta să fie ceva, nu că în România ar fi fost o atmosferă mai… mai, adică, nu atât o măsură duhovnicească mai prejos, dar Sfântul Munte are ceva deosebit, are ceva deosebit, și el a fost, oarecum, plăcut surprins, și într-o… sigur că a fost vorba și de harul Maicii Domnului și o zis: „Măi, hai, măi, hai că… da!” Și atunci, într-adevăr, i-a ajutat pe cei trei, și din punct de vedere material, cum spuneam, cu un Aro, dar și din punct de vedere duhovnicesc, adică a deschis… din punct de vedere administrativ, că a deschis parțial robinetul.
Andrei Pîslaru: Și, odată cu acest moment, s-au permis și pelerinajele la locurile sfinte, și chiar Părintele Petroniu, pe când era monah la Sihăstria, în anul 1975, a plecat în pelerinaj în Sfântul Munte. Și, vizitând așa, Schitul românesc Prodromu și alte așezăminte, a ajuns și pe la Ierusalim, i-a rămas mintea la Schitul românesc Prodromu, unde a dorit să se întoarcă, pentru că, nu știu, acolo el o văzut… și volumele de carte veche, tipăriturile de la Neamț, manuscrisele care se află la schit, și și-a dorit să se întoarcă. Mai ales că el era și, putem spune, foarte specialist în tipărituri de carte veche, pentru că între 1942 și 1946, cât timp a fost student la Teologie, lucrarea sa de licență a fost despre tipăriturile nemțene între 1830 și 1872.
Părintele Teologos: A! Și aici a găsit ceea ce îl pasiona pe el, de fapt, într-o cantitate foarte mare.
Andrei Pîslaru: Exact! Da!
Și… a făcut anumite demersuri către Patriarhie, către Mitropolia Moldovei și Bucovinei, și pe urmă Mitropolia și Patriarhia către statul român. Bineînțeles că a avut piedici.
Părintele Teologos: (râsete)
Andrei Pîslaru: Comuniștii, na! Nu ar fi vrut să-l lase.
Părintele Teologos: Da.
Andrei Pîslaru: Din potrivă, chiar… era blocat de multe ori. De exemplu, nu vroiau să-i emită pașaportul, nu vroiau să-i emită viza și alte lucruri care erau necesare. Și, pe de altă parte, când era aproape gata plecarea, conducerea comunistă chiar ar fi dorit să-l transforme în colaborator.
Părintele Teologos: A, am înțeles! Informator.
Andrei Pîslaru: Informator. Doar că Părintele Petroniu s-a opus acestui lucru și, aș putea spune, poate mai puțin academic, a jucat-o foarte interesant — în sensul că Părintele Petroniu nici nu a dat în regim când a ajuns la schit, când a ieșit din afara granițelor, nici nu a devenit informator sau ceva asemănător, a rămas într-o zonă…
Părintele Teologos: Neutră, gri.
Andrei Pîslaru: Neutră, gri.
Despre pașii canonizării Părintelui Petroniu și rolul său pentru românii din Athos puteți citi și sinteza noastră Sinteza săptămânii și noutăți de la Patriarhie despre canonizarea p. Dionisie Ignat și p. Petroniu Tănase.
Legătura cu exilul românesc și sprijinul pentru schit
În schimb, o chestiune foarte interesantă și foarte de folos: Părintele Petroniu avea foarte mulți prieteni în exilul românesc, în străinătate.
Părintele Teologos: Da.
Andrei Pîslaru: Și a reînceput să poarte corespondență cu ei, își trimiteau scrisori și așa, și prin acest fapt, români din exil – și aș da nume de câteva personalități, precum ar fi: episcopii Victorin Ursache, Valerian Trifa, Roman Braga din America și alte personalități din Occident – au donat bani către schit, pentru a-l restaura, pentru că schitul se afla într-o stare deplorabilă.
Părintele Teologos: Jalnic. Era foarte…
Andrei Pîslaru: Era extraordinar de… biserica aproape că se ruina…
Părintele Teologos: El era deja stareț? Era deja dicheu?
Andrei Pîslaru: Lucrurile acestea le-a făcut odată cu preluarea stăreției în anul 1985.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Andrei Pîslaru: Atunci a…
Chipul duhovnicesc și cultural al Părintelui Petroniu
Părintele Teologos: Atunci a început el să… Ce alte lucruri a mai făcut Părintele Petroniu? Nu neapărat pentru schit, ci, în general, așa… pentru duhovnicie, hai să spun?
Andrei Pîslaru: Pe de altă parte, Părintele Petroniu s-a ocupat și de editarea de cărți duhovnicești. Traducea din limba greacă în limba română, din limba franceză – era foarte bun cunoscător al limbii franceze.
Părintele Teologos: A limbii franceze, da.
Andrei Pîslaru: Chiar el a fost și… ghid la Sihăstria, pentru turiștii străini care veneau.
Părintele Teologos: A, da? Nu știam! Slavă lui Dumnezeu!
Andrei Pîslaru: Și cunoștea foarte bine aceste limbi și a tradus și pentru noi, ca să avem, să ne putem bucura de aceste…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Da, dar dincolo de asta, eu cred că el era și o persoană foarte duhovnicească, adică era un om foarte duhovnicesc.
Andrei Pîslaru: Absolut!
Părintele Teologos: Ai putea să ne spui una, două întâmplări duhovnicești, în care să se vadă măsura duhovnicească a…
Andrei Pîslaru: Păi…
Părintele Teologos: Un mic pateric, o întâmplare… un citat, un ceva de la Părintele Petroniu.
Andrei Pîslaru: Nu știu, un citat care mie mi-a plăcut foarte mult și pe care îl țin în suflet este: „Cum ți-ai pregătit aripile aici, așa vei zbura dincolo.”
Părintele Teologos: Dincolo. Da. Foarte frumos! Să ne ajute Sfăntul!
Părintele Teologos: Sigur…
Andrei Pîslaru: Și aș dori să…
Părintele Teologos: Zi, zi!
Despre începuturi
Andrei Pîslaru: Aș dori să mai adaug, tot legat de faptul că el a ajuns în 1978 la schit, și…, chiar din momentul în care a ajuns, s-a apucat intens, alături de ceilalți monahi, de restaurarea schitului, de, nu știu, revigorarea lui, atât material, cât și duhovnicește.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Andrei Pîslaru: Pentru că, nu știu, era mare nevoie.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Andrei Pîslaru: Era foarte mare nevoie.
Părintele Teologos: Foarte mare nevoie. Și el, de fapt…
Legătura cu Rugul Aprins și duhul duhovnicesc
Andrei Pîslaru: Și el chiar avea de unde să vină cu această revigorare duhovnicească, pentru că a fost și membru în Rugul Aprins.
Părintele Teologos: A, da!
Andrei Pîslaru: A făcut parte din Rugul Aprins.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Andrei Pîslaru: Cât a fost la Mănăstirea Antim.
Părintele Teologos: Da, da. Și, deci, avea de unde să facă treaba asta. Și, de fapt, el a fost cel care, adică, pilonul pe baza căruia s-a revigorat Schitul Prodromu.
Munca esențială de salvare a arhivei și patrimoniului românesc din Sfântul Munte Athos
Silvian, dacă poți să spui mai pe larg despre…
Silvian Emanuel Man: Da, mă gândeam la aspectele astea interesante, că el a fost un catalizator al generației sale de mari duhovnici, inclusiv pentru Părintele Cleopa și pentru Părintele Ioanichie Bălan, pentru că i-a îndemnat, așa, i-a împins spre această parte de activitate cărturerească, de editare, de… cum e colecția aceea „Ne vorbește Părintele Cleopa”, sau lucrările Părintelui Ioanichie Bălan.
Andrei Pîslaru: Patericul românesc.
Silvian Emanuel Man: Patericul românesc, de exemplu. Noi am descoperit la Schitul Prodromu — și acum începem să le organizăm – diverse lucrări în manuscris ale Părintelui Petroniu, care, după ’90, au fost trimise în țară, la Sihăstria, urmând a fi editate.
Părintele Teologos: Lucrări în manuscris, nu traduceri? Sau traduceri?
Silvian Emanuel Man: Manuscrise cu traduceri sau, mă rog, trecerea unor cărți vechi din grafia chirilică…
Părintele Teologos: Am înțeles.
Silvian Emanuel Man: …în grafie latină.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Silvian Emanuel Man: Astfel încât să poată să fie editate, pentru că ele erau inaccesibile…
Părintele Teologos: Sigur! Da, da, da.
Silvian Emanuel Man: …pentru editare. El, oricum, specializându-se pe acest aspect, eu…, noi suntem mai mult decât recunoscători, în calitatea noastră, doar de cercetători, dacă spunem așa.
Părintele Teologos: Da.
Silvian Emanuel Man: Pentru că, în momentul în care el a ajuns la schit, arhiva era la Arsana, la port, și era pregătită cumva pentru ardere — părinții care rămăseseră nu știau să se îngrijească.
Părintele Teologos: Oh!!! Ferească Dumnezeu!
Silvian Emanuel Man: Nu mai înțelegeau, nu mai știau ce se află acolo.
Părintele Teologos: Da, era maculatură pentru ei!
Silvian Emanuel Man: Cumva, da. Nu mai găseau un folos.
Părintele Teologos: Da.
Silvian Emanuel Man: Pentru că, pustiindu-se locul acesta, nu mai avea o însemnătate anume. El a reușit să o recupereze, să o pună în ordine, să o salveze, să refacă dosarele, să le lege și așa mai departe. Adică, e practic imposibil de gândit o istorie pentru monahismul românesc athonit fără opera de salvare a acestui patrimoniu, de către Părintele Petroniu, care, ulterior, în perioadele dificile pe care le-au trecut diverse chilii românești, după ce a devenit stareț la Prodromu, el a centralizat. Adică, se pustiia câte o chilie, prelua manuscrisele…
Părintele Teologos: Da!
Silvian Emanuel Man: …prelua documentele, prelua cărțile și le aducea la Prodromu.
Părintele Teologos: A! Să le salveze.
Silvian Emanuel Man: Și atunci, inclusiv istoria chiliilor românești din Sfântul Munte Athos nu poate fi făcută sau imaginată fără munca aceasta a Părintelui Petroniu. Și, practic, în biblioteca Prodromului tu ai și cărți, de exemplu, de la Colciu, ai cărți din Lacu, ai cărți de la diverse așezăminte românești din Sfântul Munte, care poartă ștampile, însemnări — este un întreg istoric.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Silvian Emanuel Man: Pentru că el a înțeles…
Andrei Pîslaru: Avea pregătirea…
Silvian Emanuel Man: Avea pregătirea necesară.
Andrei Pîslaru: Pentru că, dacă îmi permiteți.
Părintele Teologos: Da, sigur.
Andrei Pîslaru: El, pe de altă parte, a fost și bibliotecar…
Silvian Emanuel Man: La Antim, da.
Andrei Pîslaru: …la Mănăstirea Antim…
Părintele Teologos: Am înțeles!
Andrei Pîslaru: …la biblioteca Sfântului Sinod.
Părintele Teologos: A, deci, el a fost chiar bibliotecar, să zic așa, a rugului Aprins?
Andrei Pîslaru: Da.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Deci, foarte important lucrul acesta!
Silvian Emanuel Man: Și noi ne gândim astăzi că… vedem cât de grea este partea aceasta de cercetare, pentru că noi, venind aici, în Sfântul Munte, ar trebui de foarte multe ori să luăm cărți, să le curățăm, să le tratăm, să le inventariem prin diverse așezăminte… Acum suntem în faza în care culegem inclusiv însemnări de pe aceste cărți vechi. Ele sunt absolut relevante pentru istoricul acestor așezăminte și spun, inclusiv, microbiografia unor monahi. Unii chiar își treceau: «La data de…, am venit în Sfântul Munte; am fost tuns în monahism de cutare; mi-a fost naș de călugărie cutare; am primit Schima în cutare moment». Sunt astfel de însemnări care apar, de exemplu, pe icoane sau pe diverse obiecte de cult, care, la fel, sunt relevante pentru istoricul așezămintelor.
Pe lângă patrimoniul de carte, din păcate, la Schitul Prodromu există un fond de peste 3000 de volume. Însă, la chiliile care există acum în Sfântul Munte, puține au mai primit înapoi cărțile și manuscrisele de la mănăstirile de care erau dependente.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Silvian Emanuel Man: În general, atunci când se pustiește o chilie în Sfântul Munte, în sensul că, nu mai există…
Părintele Teologos: Urmaș.
Silvian Emanuel Man: …un urmaș duhovnicesc care să se preia chilia de ei, în același neam, mănăstirea mamă preia arhiva și odoarele mai de preț și le depozitează. Însă mănăstirile, astăzi, nu prea… n-au specialiști, să zic — istorici, pe limba română — care să le spună chiar ce dețin.
Părintele Teologos: Ce dețin. Evident!
Silvian Emanuel Man: Noi, cumva, profităm de ocazie și e un schimb. Adică, noi le spunem ce au, ei ne lasă să le cercetăm.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Silvian Emanuel Man: Și așa se poate ajunge să se realizeze, că, de asta, și noi vrem și un istoric al Lacului… Există, din fericire, demersuri similare la alte două chilii mari românești. De exemplu, există preocupare pentru Sfântul Gheorghe, la Colciu, și pentru viața Sfântului Dionisie. Există un doctorand din Sibiu — Gabriel Pomană — care se ocupă de istoricul chiliei Sfântului Ipatie.
Părintele Teologos: O, foarte bine!
Silvian Emanuel Man: Deci există și demersuri paralele, similare. Noi, mai mult, ne-am concentrat pe Lacu, pe Provata și, desigur, pe schitul Prodromu.
Părintele Teologos: Prodromu, adică zona asta.
Silvian Emanuel Man: Zona aceasta, pentru că a fost — să zicem — mai vitregită din punct de vedere documentar, și necesită să te duci efectiv la fața locului, să vezi ce mai descoperi și să te agăți de absolut orice informație. Noi, chiar recent, descoperisem mormintele unor monahi români, neasociind faptul că, în afara bucuriei de a găsi locul lor de veci încă intact …
Părintele Teologos: Da.
Silvian Emanuel Man: …de a avea anii (lor) de viață.
Părintele Teologos: A! Slavă lui Dumnezeu!
Silvian Emanuel Man: Și acesta este un lucru. Adică, noi, dacă găsim o cărămidă care a fost la capul unui călugăr, pentru noi este o informație.
Părintele Teologos: Da, sigur.
Silvian Emanuel Man: O adăugăm acolo. Adică este un efort documentar care necesită foarte mult timp. Plus, știință de grafii, pentru că, înainte, se scria în grafie chirilică…,
Părintele Teologos: Evident!
Silvian Emanuel Man: …de mână.
Părintele Teologos: Da.
Silvian Emanuel Man: Trebuie să cunoaștem grafie slavonă, grafie greacă, da? Altfel noi nu putem să înțelegem ce este aici. Și cumva — asta vorbeam chiar ieri cu niște părinți greci — există foarte mulți oameni care se preocupă, cumva, și de modurile acestea mai savante: manuscrise bizantine, de documente medievale din mănăstirile athonite. Extraordinar!
Părintele Teologos: Da, sigur. Asta este…
Silvian Emanuel Man: Nu, nu sunt, nu sunt de nasul nostru.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Silvian Emanuel Man: Nu-i specialitatea noastră.
Părintele Teologos: Asta este o perioadă…
Silvian Emanuel Man: Anterioară.
Părintele Teologos: Anterioară.
Silvian Emanuel Man: Dar noi avem această bucurie de a ne simți un pic… de a-l înțelege pe Iorga! Pentru că Iorga, la începuturile sale s-a dus prin mănăstiri, unde nu erau sistematizate astfel de documente, cu studenți.
Părintele Teologos: Da, da.
Silvian Emanuel Man: Le-a sistematizat, le-a pus în ordine. Sistematizând materialul documentar, le-a fost și mai ușor să scrie după.
Părintele Teologos: Da.
Silvian Emanuel Man: Și noi, cumva, am avut această bucurie: să plecăm de la scos carii — cari — cu bisturiu, din cărți.
Părintele Teologos: Da.
Silvian Emanuel Man: Din a desprăfui cărțile și dosarele de arhivă, să ajungem în punctul în care, acum, ne putem bucura și le putem cerceta.
Despre istoria și organizarea comunității athonite puteți aprofunda și articolul sintetic Mănăstirile și monahii din Sfântul Munte, precum și prezentarea oficială a așezământului pe site-ul Schitului Românesc Prodromu.
Manuscrisele de la Prodromu
Părintele Teologos: Poți să dai niște exemple?
Claudiu-George Dulgheru: Sigur! În primul rând vreau să spun că, la Prodromu, de exemplu, se află aproximativ, dacă nu mă înșel, 300 de manuscrise.
Silvian Emanuel Man: Am mai găsit vreo 50 între timp!
Claudiu-George Dulgheru: Am upgradat, acuma!
Părintele Teologos: Da, da, da!
Claudiu-George Dulgheru: Dintre care, majoritatea sunt manuscrise cu conținut duhovnicesc, filocalic. Și foarte important, cel mai cunoscut, sau notoriu exemplu, este Filocalia de la Prodromu.
Silvian Emanuel Man: Da!
Claudiu-George Dulgheru: Editată de Virgil Cândea, cu textul transcris de Dorina Uricariu, în anii 2000, la editura Universalia, în două volume.
Părintele Teologos: În două volume?!
Claudiu-George Dulgheru: În două volume, da. Da. Pentru că manuscrisul Filocaliei de la Prodromu se află în Prodromu și acum.
Părintele Teologos: Da.
Claudiu-George Dulgheru: Și ele s-au bătut la mașină.
Părintele Teologos: Serios?
Claudiu-George Dulgheru: Deci, cineva, la 1915, l-a bătut la mașină.
Părintele Teologos: La 1915 aveau mașină!? Slavă lui Dumnezeu!
Continuitatea duhovnicească a manuscriselor
Claudiu-George Dulgheru: Da, da. Așa scrie pe prima pagină. Și asta este foarte important, pentru că, ce arată asta? Că a existat o preocupare pentru patristică…
Părintele Teologos: Da, da, da.
Claudiu-George Dulgheru: …pentru Sfinții Părinți.
Părintele Teologos: Sigur!
Claudiu-George Dulgheru: Pentru că au fost și perioade în istoria monahismului și în istoria creștinătății când s-au mai pierdut lucrurile din cauza contextului istoric: războaie, dominația otomană în principal, adică…
Părintele Teologos: Da, da.
Claudiu-George Dulgheru: Și…
Părintele Teologos: Pustiirea locului, cum spuneam.
Claudiu-George Dulgheru: Pustiirea locului și… Sfinții Părinți. Duhul Sfânt care i-a inspirat pe Sfinții Părinți, i-o făcut pe monahi să se preocupe de acele scrieri pentru că aveau nevoie, în mod practic. De asta putem să privim – acum mă adresez lumii – lucrul ăsta, cu privire la manuscrise, ca pe o… continuitate a acestui dor de a fi, cumva, în comuniune cu Duhul Sfânt, de a citi pe Sfinții Părinți. Și, întorcându-mă la cazul Prodromu, aici se observă clar o continuitate cu Paisie Velicicovschi.
Părintele Teologos: Am înțeles!
Claudiu-George Dulgheru: De exemplu, și cu Paisie Velicicovschi, și cu… chiar cu ucenici de-ai lui, în sensul că se găsesc manuscrise semnate, de exemplu, un manuscris Epistimia schimonahia, care a fost la Văratec.
Părintele Teologos: A!!
Claudiu-George Dulgheru: La Sfântul Iosif, de la Văratec.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Claudiu-George Dulgheru: Se găsesc manuscrise care sunt semnate de ucenici de-ai starețului Paisie sau, mă rog, de ucenici ai ucenicilor.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Claudiu-George Dulgheru: Da?
Părintele Teologos: Linia duhovnicească.
Claudiu-George Dulgheru: Linia duhovnicească de la Cernica, de exemplu.
Părintele Teologos: A!!
Claudiu-George Dulgheru: Și asta ne bucură pe noi.
Părintele Teologos: Sigur!
Claudiu-George Dulgheru: Când vedem o continuitate… Știm, de exemplu, că starețul Paisie a fost în Sfântul Munte.
Părintele Teologos: Așa este.
Claudiu-George Dulgheru: De aici a pornit, cumva, Filocalia.
Părintele Teologos: Păi, aici s-a format el.
Claudiu-George Dulgheru: S-a întâlnit cu episcopul, cu mitropolitul Macarie Notara și cu Nicodim Aghioritul; se pare că au avut niște discuții.
Silvian Emanuel Man: Da.
Claudiu-George Dulgheru: După aceea, fiecare și-a luat drumul său și a avut…, chiar Sfântul Nicodim a vrut să se ducă în România și n-a reușit să se ducă.
Părintele Teologos: Da, așa este.
Claudiu-George Dulgheru: Ei, și tot acest efort a lor a ajuns înapoi în Athos și a rodit. Pentru că, de-a lungul secolului XIX, au fost foarte mulți, sunt foarte mulți părinți de la Prodromu care au copiat manuscrise… și le-au citit — se vede că le-au citit — Părintele Petroniu se vede că a citit aceste manuscrise.
Silvian Emanuel Man: Da.
Părintele Teologos: Da.
Claudiu-George Dulgheru: De exemplu, o preferință foarte mare (avea) pentru Sfântul Simion Noul Teolog.
Părintele Teologos: Da, da, era unul dintre sfinții lui preferați.
Claudiu-George Dulgheru: Era unul dintre sfinții iubiți…
Părintele Teologos: Da, da, da.
Claudiu-George Dulgheru: … din obștea Prodromului.
Silvian Emanuel Man: Sunt aproape de 10 manuscrise, ceea ce e mult!
Claudiu-George Dulgheru: Și citiți și foarte citiți! Și asta e foarte important, pentru că…
Părintele Teologos: 10 copii, să ne înțelegem, adică…
Silvian Emanuel Man: După opere diverse.
Claudiu-George Dulgheru: Da, da, da.
Frumusețea și rugăciunea manuscrisului
Și sunt foarte multe manuscrise filocalice. Sigur, cea mai importantă e manuscrisul Filocaliei. Dar au fost — asta vreau să spun — că a fost o preocupare. Pentru că a scrie un manuscris, ce înseamnă? Înseamnă și scrise frumos!
Claudiu-George Dulgheru: Înseamnă răbdare.
Părintele Teologos: Da.
Claudiu-George Dulgheru: Și înseamnă și rugăciune. În timp ce scrii manuscrisul acela, te rogi.
Părintele Teologos: Te rogi, da.
Claudiu-George Dulgheru: Și înseamnă și lectură, pentru că — și asta e foarte important — poate că noi, uneori, vedem Filocalia așa, ca pe o scriere, nu știu… ca pe o scriere științifică, nu știu cum să o încadrez, dar, oricum, ceva rațional, și nu o punem în legătură cu Liturghia.
Părintele Teologos: Da, care e greșit. Da.
Claudiu-George Dulgheru: Deci, Filocalia, totdeauna, trebuie să o punem în legătură și cu Liturghia.
Părintele Teologos: Așa este!
Claudiu-George Dulgheru: Și asta au făcut părinții la schit. Adică, se duceau la slujbe, copiau manuscrise, le citeau, probabil le citeau și în cadrul sinaxelor, discutau despre textele acelea, duhovnicii erau mult mai bine experimentați când citeau despre cum se luptă cu patimile, cum să stăpânești gândurile, cum să te poziționezi față de anumite gânduri, cum să-ți stăpânești voința și așa mai departe. Și manuscrisele astea sunt o mărturie a unei vieți duhovnicești.
Duhovnicia monahilor
În Sfântul Munte, sigur — cum a spus și Silvian — sunt manuscrise adunate, aici, de la mai multe chilii: de la Colciu, de la Sfântul Ipatie, de la Provata, și mai sunt alte locuri din Sfântul Munte…
Părintele Teologos: Sigur că da!
Claudiu-George Dulgheru: … unde mai sunt manuscrise, probabil sunt manuscrise românești filocalice și în bibliotecile marilor mănăstiri…
Părintele Teologos: Da, așa este.
Claudiu-George Dulgheru: …unde noi încă nu avem acces acolo, și care arată cumva o preocupare a monahilor români pentru patristică, pentru trăirea acestor lucruri, și arată că au avut o viață duhovnicească consistentă.
Părintele Teologos: Sigur!
Gândiți-vă puțin la perioada Paisie Velicicovchi, începutul schitului Prodromu, nu atât din punct de vedere istoric, cât din punct de vedere duhovnicesc: ce s-a întâmplat, contextul.
Silvian Emanuel Man: Da.
Ce este Filocalia?
Părintele Teologos: Dar înainte, eu o să spun oamenilor ce-i Filocalia. Da? Până atunci, vă gândiți să vă formulați.
Silvian Emanuel Man: Da.
Părintele Teologos: Oameni buni, Filocalia e o carte care nu există! Filocalia este o culegere. Este o culegere de la diferiți Părinți, care — acești Părinți — au avut scrieri concentrate pe paza minții, pe rugăciunea lui Iisus și pe… isihasm, adică liniștire. Dar liniștirea e văzută ca și o stare foarte activă, care face răul inoperant. Trezvie se mai numește treaba asta. Ei, Filocalia este o culegere de astfel de autori, care este bazată pe un manuscris — cinci manuscrise, de fapt —, în principal un singur manuscris, care… toate aceste cinci manuscrise au fost la Mănăstirea Vatoped și sunt încă la Mănăstirea Vatoped. Ei, și pe baza acestor manuscrise, Sfântul Nicodim alcătuiește prima culegere de astfel de scrieri niptice, astfel de scrieri duhovnicești: Filocalia greacă se numește, care a fost editată în cinci volume de către Sfântul Nicodim Aghioritul.
Pe baza acestei Filocalii grecești, pe baza acestei culegeri, da? de scrieri a Sfinților Părinți, Sfântul Paisie Velicicovchi, și după care și Sfântul Teofan Zăvorâtul face alte culegeri, da? Adică vorbim de Filocalia rusă, da? în cinci-șapte volume, da?, care, evident, are multe similitudini cu Filocalia greacă, dar are și anumite diferențe.”
După care avem, la — în a doua jumătate, să spun așa, a secolului XX — cea mai bună Filocalie din lume. Este vorba de Filocalia română, făcută de Sfântul Dumitru Stăniloaie, în 12 volume. Și pe care vă recomand călduros, nu numai pentru că este în română, ci și pentru că este și cea mai mare, deci are mult mai mulți autori, și datorită faptului că Sfântul Dumitru Stăniloaie are niște note, note de subsol, care sunt foarte bune și explică foarte mult din scrierile Sfinților Părinți. Notele sunt foarte consistente — uneori ajung să fie chiar jumătate din pagină, sau uneori chiar mai mult. Asta este Filocalia.
Despre rădăcinile paisiene ale Filocaliei și impactul lor asupra monahismului, vedeți articolul dedicat Sfântului Paisie de la Neamț și prezentarea generală Filocalia; la noi completați cu reflecțiile din Fiodor Dostoievski și Sf. Paisie de la Neamț.
Filocalia vie: ucenici, sfințenie, istorie
Acuma dăm cuvântul la contextul istoric, duhovnicesc, Schitul Prodromu și așa mai departe.
Claudiu-George Dulgheru: Aicea, țin nu să vă copletez, ci doar să vă completez puțin.
Părintele Teologos: Da. Sigur, sigur, sigur!
Claudiu-George Dulgheru: Că până și părintele Stăniloae, și aicea cei care încearcă să facă o istorie a Filocaliei — și, dacă o să ne ajute Dumnezeu, o să facem și o istorie a Filocaliei în viitor —, dacă o să ne ajute Dumnezeu, fără ajutorul Lui nu putem.
Părintele Teologos: Evident!
Claudiu-George Dulgheru: Că Filocalia aceasta are o continuitate, pentru că starețul Paisie s-a concentrat să facă o Filocalie în slavonă. După aceea, Teofan Zăvorâtul a preluat-o și s-a tradus și acolo.
Silvian Emanuel Man: Da.
Claudiu-George Dulgheru: A ajuns cumva în tot monahismul din spațiul sud-est european. Dar, foarte important, și mai puțin se știe că starețul Paisie a avut și niște ucenici care sunt cam necunoscuți. Sunt cunoscuți prin anumite studii, dar nu sunt cunoscuți la nivel popular.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Claudiu-George Dulgheru: Care, în opinia mea, mulți au avut o viață de sfințenie, pentru că nu puteai să traduci astfel de scrieri fără să trăiești cu adevărat.
Părintele Teologos: Să înțelegi, să trăiești. Da.
Claudiu-George Dulgheru: Să înțelegi, să trăiești rugăciunea inimii și toată viața liturgică și duhovnicească a Bisericii.
Acești ucenici au încercat și ei un proiect al Filocaliei, așa numita Filocalie de la Neamț.
Părintele Teologos: Aha!
Claudiu-George Dulgheru: Care, Filocalia de la Neamț, a ajuns, prin diferite manuscrise, în Sfântul Munte. Cei de la Prodromu au adunat-o și au încercat să o recompună în Filocalia de la Prodromu. Și Filocalia aceasta de la Prodromu are un manuscris geamăn, să spunem așa, care a ajuns cumva pe masa părintelui Stăniloae. Și părintele Stăniloae, când s-a apucat să traducă Filocalia — sigur că avea alte texte mult mai bine făcute, da, între timp.
Părintele Teologos: Sigur, da! Și originalul.
Claudiu-George Dulgheru: Și originalele, da. A reușit să facă, să dea un parfum de limbă veche a Folocaliei sale.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Claudiu-George Dulgheru: Și chiar poate s-a uitat și în locurile, adică, mai grele.
Părintele Teologos: Da, da, da!
Claudiu-George Dulgheru: Și să vadă cum au încercat traducătorii de la Neamț să exprime o anumite sintagmă din limba greacă. Și asta e foarte important, pentru că există o continuitate.
Părintele Teologos: Da, da, sigur!
Claudiu-George Dulgheru: Deci, pe tot parcursul secolului XVIII, secolului XIX, secolului XX, e cumva…
Părintele Teologos: Da. Că erau uniți, erau uniți în duh.
Claudiu-George Dulgheru: Da, erau uniți în duh, da.
Părintele Teologos: Nu făceau de capul lor.
Claudiu-George Dulgheru: Da.
Părintele Teologos: Deci, asta este cu istoria pentru monahismul românesc athonit.
Figuri relevante în istoricul Prodromului athonit
Și acum o să încheiem puțin cu contextul, dacă dorești să vorbești despre.
Silvian Emanuel Man: Da. Mă gândeam că sunt, cumva, câteva nume foarte relevante pentru istoricul Prodromului și pentru monahismul românesc athonit, în secolul al IX-lea, ca să vedem cine au fost românii.
Iustin Vlahu
În primul rând, să ne gândim că primul fondator al Prodromului este un anume Iustin Vlahu, care i-a în primire Chilia Ioan Botezătorul și care, la momentul respectiv, era stimat pentru experiența și viața lui duhovnicească. Însă, cu toată aceasta, pe fondul Revoluției grecești și al efervescenței naționaliste elene, el nu era neapărat și stimat…
Părintele Teologos: Da.
Silvian Emanuel Man: …din punct de vedere politic.
Părintele Teologos: Acceptat!
Silvian Emanuel Man: Acceptat, da? Ei, s-a întâmplat ca părinții de la Lavra să fie binecuvântați de Dumnezeu cu… niște lăcuste. A fost o invazie foarte mare de lăcuste și, deși au făcut toate rugăciunile posibile, la un moment dat s-a spus: „Aduceți-l pe Iustin Vlahu.”
Părintele Teologos: Am înțeles!
Silvian Emanuel Man: Că el poate să facă acest lucru și abia la rugăciunile cuviosului Iustin Vlahu lăcustele au…
Părintele Teologos: Serios!
Silvian Emanuel Man: … au fost alungate.
De la chilie la schit: rolul părintelui Nifon
Și tocmai față de această evlavie, a nivelului de îmbunătățire duhovnicească, cumva a rămas acest respect: că acest loc trebuie să rămână al românilor.
Părintele Teologos: Am înțeles!
Silvian Emanuel Man: Mai departe, prin influența pe care a avut-o în Mănăstirea Neamț, așa s-a ajuns ca Nifon, starețul — fondatorul efectiv al Prodromului — să obțină actele, omologiile, astfel încât să poată pune bazele schitului.
Părintele Teologos: Oprește-te.
Silvian Emanuel Man: Da.
Părintele Teologos: Deci, era vorba de o chilie, da? Chilia este o casă mai mare, să zic așa — o casă cu biserică. Ei, schitul este format sau din mai multe chilii, sau are o autonomie mult mai mare, relativ la chilie. Ei, ce vorbește Silvian acum vorbește de faptul că această chilie, cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul — Înaintemergătorul, în greacă, se numește Prodromu, da? — această chilie a fost transformată de către părintele Nifon, a fost transformată în schit, cu binecuvântarea mănăstirii tutelare: Mănăstirea Marea Lavră.
Recul athonit și secularizarea Bisericii după 1863: Provocări istorice și monahale
Silvian Emanuel Man: Și, în momentul în care a primit — dincolo, bun — sprijinul care a existat din partea domnitorului Grigorie Alexandru Ghica, care a donat primii galbeni pentru fondarea schitului, au existat, cumva, aceste, să spunem, ispite ale epocii. Pentru că, pe fondul secularizării averilor mănăstirești, care s-a produs, pe de o parte, în 1859, a mănăstirilor pământene, adică românești — cum au fost Neamțu, Agapia, Văratec și așa mai departe — și, ulterior, a celor închinate locurilor sfinte și, în special, grecilor.
Părintele Teologos: Evident!
Recul athonit și identitatea monahală românească în contextul crizelor socio-politice după 1863
Silvian Emanuel Man: Începând cu 1863, a existat, cumva, un recul athonit al acestui act, care a determinat, să spunem, aproape o ură în epocă față de români.
Părintele Teologos: Da, evident.
Silvian Emanuel Man: Adică, cumva, o dorință de răzbunare din partea monahilor greci față de frații lor monahi români, care nu aveau nicio vină și erau și văduviți de aceste lucruri. Pentru că, Cuza, inclusiv, introdusese deja acea lege de regulare a călugăriei. Adică, nu puteai să mai devii călugăr decât dacă aveai peste 65 de ani; erau niște condiții foarte stricte.
Părintele Teologos: Foarte stricte și foarte neduhovnicești.
Silvian Emanuel Man: Automat, a existat această, să spunem, condiționare dură pentru monahismul românesc athonit, care nu mai putea să aibă, la fel, legătură cu țara. Deci, cumva, au fost aceste două momente: pe de o parte, după Unirea Principatelor, unde — ăsta este adevărul — anumiți lideri pașoptiști au avut o anumită viziune, să spunem, nu doar laicizantă, ci chiar secularizantă asupra vieții Bisericii, în general.
Părintele Teologos: Antibisericească.
Silvian Emanuel Man: Anticlericală!
Părintele Teologos: Anticlericală, foarte…
Silvian Emanuel Man: …deschis. Și acest lucru nu-i … o teorie a conspirației.
Claudiu-George Dulgheru: Și antipatristică.
Părintele Teologos: Da.
Silvian Emanuel Man: Și antipatristică! Nu-i o teorie a conspirației.
Părintele Teologos: Nu!! Eee!!
Silvian Emanuel Man: Deci, tocmai cei mai duri istorici care atacă această problemă sunt fix A. D. Xenopol (Alexandru Dimitrie Xenopol) și Nicolae Iorga. Deci, nu este o înflorire a unor istorici bisericești, să fim lămuriți.
Claudiu-George Dulgheru: Nu.
Silvian Emanuel Man: Ba chiar istoricii bisericești din ultimul secol au fost mai degrabă cuminți față de autoritatea de stat, față de Iorga și Xenopol, care au spus direct că a fost un jaf organizat. În plus, au existat aceste intruziuni în viața bisericească, în sensul eliminării muzicii psaltice, eliminării erminiei bizantine a picturii cu specific bizantin.
Părintele Teologos: Sigur!
Silvian Emanuel Man: Da? În biserici.
Ei bine, și până la urmă, supunerea Bisericii — că asta s-a dorit: crearea ei într-un instrument al puterii de stat. Athoniții au spus clar „nu” acestei chestiuni și, automat, a existat această ispită. Cum, în țară, în cazul Mănăstirii Neamț, de exemplu, starețul unionist Dionisie Romano adusese consumul de carne în mănăstire și a produs o mare sminteală în epocă, făcându-i pe cei care erau totuși patrioți români, dar care nu doreau să se mânjească duhovnicește…
Părintele Teologos: Sigur!
Silvian Emanuel Man: … i-au făcut să se uite spre cealaltă extremă, adică spre puterea rusă.
Ei, aceeași dihotomie pe care o trăim și astăzi în societatea românească: că, vezi Doamne, dacă nu mai poți să fii conservator, ești automat pro-rus.
Părintele Teologos: Care e greșit!
Silvian Emanuel Man: Ceea ce e total greșit! Au trăit-o și monahii athoniți în anul respectiv.
Și a fost această problemă a denumirii schitului, pentru că el a plecat ca schit moldovenesc, plecând de la statul Moldova – era la momentul respectiv
Părintele Teologos: Moldova, care era atunci.
Silvian Emanuel Man: Până la Unirea Principatelor — și după — s-a adoptat denumirea de Moldo-românesc. Dar, după ce Principatele Unite s-au închegat și au primit și numele clar de România, s-a dorit să devină românesc. Numai că, văzând că elitele politice românești de la București erau progresiste, față de elitele conservatoare de la Iași — care, în epocă, erau și separatiste — o parte din monahii din obște s-au gândit că mai bine să rămână doar Moldo-românesc.
Părintele Teologos: Da, că…
Silvian Emanuel Man: În ideea de a păstrat totuși o legătură cu spațiul moldav. Mai ales că ei plecaseră de sub omoforul mitropolitului Sofronie Miclescu și Calinic Miclescu, care fuseseră cumva într-o măsură opozanți ai unirii strict din această perspectivă, nu antinațională.
Părintele Teologos: Nu antinațională, ci antiideologică…
Silvian Emanuel Man: Antiideologică, da?
Părintele Teologos: Antiprogresistă.
Silvian Emanuel Man: Ei bine, aici e argumentul nostru.
Părintele Teologos: Da.
Silvian Emanuel Man: Tocmai pentru a arăta că Starețul Nifon nu a fost antinațional. Ucenicul său de chilie, cel mai apropiat ucenic — Antonie Focșăneanul, schimonah — care a fost, o lungă perioadă de timp, bibliotecarul Schitului Prodromu și care este, așa să spun, a fost modelul, în administrarea bibliotecii, al Părintelui Petroniu Tănase. A fost un unionist convins și un patriot fervent.
Tulburări, ispite și renaștere duhovnicească
Ei, au existat tulburări în obște.Tulburări de care s-a încercat în epocă să se profite pentru a nu mai fi românesc schitul. Și prin mărturiile care au rămas, prin manuscrise – unele chiar inedite pe care noi le-am descoperit în schit, se relevă, până la urmă, acest principiu fundamental. În astfel de perioade de tulburări este foarte important să ne păstrăm duhovnicia.
Părintele Teologos: Evident!
Silvian Emanuel Man: Și să nu uzităm de mijloace antiduhovnicești, anticreștine chiar, și pentru a justifica un interes național.
Părintele Teologos: Așa este!
Silvian Emanuel Man: Pentru că, față de monahii care au avut această ispită de a-l batjocori pe Nifon, pe fondator, justificând un interes național, apar însemnați: unul căzut de pe stâncă, la arsana; unul mâncat de pești; altul găsit în baltă de sânge; altul cu… morți din astea cumplite.
Părintele Teologos: Da, da, da.
Silvian Emanuel Man: Își trag pedepse…
Părintele Teologos: Violente.
Claudiu-George Dulgheru: Violente, da.
Silvian Emanuel Man: …pedepse de la Dumnezeu.
Părintele Teologos: Sigur.
Silvian Emanuel Man: Și atunci a existat în obște o perioadă în care au înțeles că trebuie să se reașeze.
Sfântul Antipa și misiunea sa în Rusia
O altă personalitate despre care nu se cunosc aceste lucruri este Sfântul Antipa de la Calapodești, care el a fost monah în Prodromu.
Părintele Teologos: Da. În Lacu, după care în Prodromu.
Silvian Emanuel Man: În Lacu, după în Prodromu, ca să, așa…
Părintele Teologos: Da, că trebuie, da…
Silvian Emanuel Man: Ținem la patriotismul local!
Părintele Teologos: Exact! Da!
Silvian Emanuel Man: Care a fost trimis cu misiune în Rusia să aducă odoare și ajutoare, pentru că, la momentul respectiv, între secularizare și revoluția bolșevică, nu mai exista un stat care să susțină aceste lucruri. Și acest lucru s-a făcut fără vreo notă de ideologizare sau influență, să spunem într-un fel.
Părintele Teologos: Evident! Sigur!
Silvian Emanuel Man: Deci, noi nu am identificat nimic sub acest fel, pur și simplu au fost oameni de rând, cetățeni ruși – Sfântul Antipa cunoștea limba rusă foarte bine – care au trimis pomelnice, au trimis bani aici, fără să existe vreo influență politică, să spunem.
Părintele Teologos: Evident!
Silvian Emanuel Man: Da?
Părintele Teologos: Și o aservire ideologică.
Silvian Emanuel Man: Și o aservire ideologică față de Rusia.
Irinarh Șișman și tezaurul de la Prodromu
După, încă două personalități care merită menționate și care sperăm la un moment dat să se găsească și ele în sinaxare, este vorba de Irinarh Șișman. Este un mare autor de manuscrise, care a avut un dor pentru vechea caligrafie. El a mers prin toate bibliotecile mănăstirilor athonite, a văzut documente vechi și a spus: „Domnule, noi, românii, de ce nu putem să avem și noi documente frumoase cu miniaturi?” Și singur, într-un parcurs de aproape 20 de ani, a făcut cât un volum în manuscris cu istoricul fiecărei mănăstiri din Sfântul Munte Athos, cu trimitere la documente, cu danii ale domnitorilor români, cu danii făcute de împărații bizantini, cu listă de odoare și așa mai departe. O muncă extraordinară, e un tezaur extraordinar de valoros care se află adăpostit la Prodromu.
Biografia părintelui Irinarh și lucrarea lui despre mănăstirile athonite sunt prezentate pe larg în Irinarh Șișman – site-ul Schitului Prodromu, util pentru a înțelege mai bine contextul descris aici.
Părintele Antipa Dinescu: Revigorarea patristică și moștenirea spirituală
Silvian Emanuel Man: Și ultimul, dar nu în ultimul rând…
Claudiu-George Dulgheru: Nu cel din urmă!
Silvian Emanuel Man: Da, nu cel din urmă, este Părintele Antipa Dinescu. Care, el a fost stareț în două rânduri la Prodromu, chiar trei, dacă luăm o perioadă mai complicată în viața schitului, care el a creat acea revigorare patristică și, într-adevăr, o efervescență în perioada interbelică, inclusiv de popularizarea scrierilor Sfinților Părinți prin trecerea lor în grafia latină, pentru că mulți părinți în schit, fiind în etate, încă foloseau grafia veche chirilică, care, după, l-a capacitat și pe Părintele Arsenie Boca, astfel încât mai departe să se ducă Filocalia și practica rugăciunii inimii în țară, ca de acolo o să ajungă și la Părintele Dumitru Stăniloaie și la Sfinții români din închisori.
Părintele Teologos: Și la noi astăzi!
Recunoștință cu dedicare și mărturii din obștea schitului
Silvian Emanuel Man: E un întreg parcurs fascinant și… eu… și noi cu toții ne bucurăm, și le suntem pe deplin recunoscători. Suntem recunoscători pentru Starețul Atanasie de la Prodromu, care — chiar mă gândeam — că Andrei are niște istorii despre el, din… din tinerețile sale, că…
Andrei Pîslaru: Părintele Atanasie, când a venit aici alături de Părintele Petroniu în 1978, fiind greu pentru schit, chiar se ducea și muncea la mănăstirea Marea Lavră ca să aducă…
Silvian Emanuel Man: Cu ziua.
Părintele Teologos: Cu ziua. A! Muncitor.
Andrei Pîslaru: …ceva bani la schit, pentru că era extraordinar de greu.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Da, ce era nevoie, da.
Silvian Emanuel Man: Cum erau plătiți zilierii. După, noi am găsit în catastifele de venituri: «a pus acolo banii pe care fratele Aurel…” – la momentul respectiv, actualul Părinte Atanasie -muncea cu ziua.
Părintele Teologos: Dicheul schitului, starețul schitului.
Silvian Emanuel Man: Da, starețul schitului, muncea cu ziua și banii îi vărsa după vistieria schitului.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Silvian Emanuel Man: Așa. Îi mulțumim pentru tot sprijinul acordat, mulțumim Părinților din Lacu pentru toată îngăduința lor, așa, pentru că aici e mai multă cotrobăială în schit, fiind un schit idioritmic format din mai multe chilii.
Părintele Teologos: Da.
Claudiu-George Dulgheru: Da.
Silvian Emanuel Man: Suntem recunoscători părintelui stareț Ignatie și obștii de la Chilia Sfântul Ipatie, o chilie românească, cu o tradiție așa ardelenească și națională foarte frumoasă pe teritoriul Mănăstirii Vatoped. La Colciu, încă nu am ajuns să facem această lucrare. Mulțumim și părinților de la Chilia Sfântul Mina, o chilie românească pe teritoriul Pantocratorului.
Părintele Teologos: A! Da, da, da, da.
Silvian Emanuel Man: În special Părintelui Proclu.
Ușor, ușor, noi credem că, cu ajutorul lui Dumnezeu, se va lega un istoric pentru monahismul românesc athonit din ultimii 150 de ani, de aici din Sfântul Munte, care să fie spre slava lui Dumnezeu și a sfinților Săi, pentru că aici, mai ales lui Andrei și lui Claudiu, că ei sunt oamenii de bază în această echipă, e o bucurie când mai descoperi câte un cuvios, câte o mică viață acolo de sfânt.
Părintele Teologos: Da.
Silvian Emanuel Man: E un petic care te aduce și mai aproape de Dumnezeu.
Și așa prin munca unor nevrednici mireni să vă bucurați și voi Părinții de cei care au petrecut pe aceste meleaguri!
Părintele Teologos: Să ne ajute bunul Dumnezeu!
Tradiția și nevoia de modele autentice
Este foarte, foarte important că există această tradiție și această tradiție trebuie păstrată. De ce? Sigur că și din motiv istoric, că da, e științific, dar întâi de toate trebuie să păstrăm această tradiție pentru exemplele personale de cuvioși, pentru exemplele personale de sfinți. Asta este foarte important.
Silvian Emanuel Man: Da.
Părintele Teologos: Avem nevoie ca de aer de exemple, exemple bune, pentru că la ora asta avem foarte multe exemple prin mass-media și prin artă, prin firme și prin muzică, din păcate, care sunt exemple negative.
Îndemn pentru studiu și hrană sufletească
Silvian Emanuel Man: Și am îndrăzni, dacă ne permiteți, pentru că noi am văzut asta în rândurile noastre. Și poate un îndemn, mai ales poate către studenții de la Teologie, să se apuce de limbi clasice, istorie, pe lângă teologie. Tinerii, în general, care vor să facă o astfel de muncă folositoare Bisericii, e bine să aibă aceste instrumente la îndemână, pentru că altfel este imposibil. Andrei, pentru a putea cerceta arhiva de la Prodromu, s-a apucat de limba greacă să înțeleagă documentele.
Părintele Teologos: Să îl ajute bunul Dumnezeu!
Silvian Emanuel Man: Claudiu, pe lângă teologie, are istorie și clasice, și acuș doctorat în filologie. Adică ai nevoie de aceste specializări. Și cei care vor să fie utili Bisericii ar fi important să se specializeze, pentru că și în țară, mănăstirile, bisericile de mir chiar, noi am avut surpriza, mergând numai în două biserici de mir, să vedem ce patrimoniu impresionant poți să descoperi în podurile lor.
Părintele Teologos: Da.
Silvian Emanuel Man: Se pot face niște micro-istorii, care să redea respectivelor locașuri în plinătatea lor duhovnicească comunității, tocmai spre slava oamenilor care s-au nevoit și s-au rugat în ele.
Părintele Teologos: Și mai ales, fraților, pentru hrană sufletească, pentru că așa ne mântuim, mergând pe urmele înaintașilor. Dar pentru asta trebuie să știm înaintașii și să le știm urmele, să știm ce au făcut. Așa să ne ajute Sfinții!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Pentru alte mărturii athonite recente care completează tabloul de aici, puteți asculta și Monahismul în Muntele Athos: o mărturie sau episoadele noastre dedicate Filocaliei și trezviei, de pildă Întrebări și răspunsuri despre rugăciune, trezvie, coșmaruri, vindecare.
Întrebări frecvente
Părintele Petroniu a fost monah al Sihăstriei, fin cunoscător al limbilor greacă și franceză și specialist în carte veche. După un pelerinaj la Athos în 1975, s-a îndrăgostit de Schitul Prodromu și, în ciuda piedicilor puse de regimul comunist, a reușit să se stabilească acolo, preluând stăreția în 1985 și inițiind o amplă refacere materială și duhovnicească a schitului.
Închiderea granițelor de către statul român a blocat venirea de noi monahi români în Athos, iar vechile obști au îmbătrânit și s-au împuținat. Lipsa de sprijin și contextul comunist au dus la sărăcie, clădiri ruinate și pericolul pierderii patrimoniului românesc din Sfântul Munte.
După stabilirea la Prodromu, Părintele Petroniu a reluat corespondența cu prieteni din exil. Episcopi și credincioși români din Occident, precum Victorin Ursache, Valerian Trifa sau Roman Braga, au trimis donații importante, prin care biserica și clădirile schitului au putut fi restaurate și consolidate.
La Prodromu se păstrează sute de manuscrise, în special filocalice, inclusiv celebra Filocalie de la Prodromu. Copiate, citite și comentate de monahi, aceste texte au hrănit rugăciunea inimii, paza minții și viața liturgică, continuând tradiția paisiană și legătura cu Sfântul Paisie Velicicovschi și ucenicii săi.
Interviul amintește de Iustin Vlahu, primul fondator al chiliei, de starețul Nifon, de Sfântul Antipa de la Calapodești, de Irinarh Șișman – autorul unei vaste istorii manuscrise a mănăstirilor athonite – și de Părintele Antipa Dinescu, care a revigorat interesul patristic și filocalic în perioada interbelică.
Arhivele și cărțile vechi păstrează micro-biografiile monahilor, daniile, legăturile cu țara și evoluția așezămintelor românești. Fără munca de salvare și ordonare începută de Părintele Petroniu și continuată de cercetători, nu am putea reconstitui istoria ultimelor două secole de monahism românesc în Athos și nu am avea modele concrete pentru generațiile de azi.
Invitații subliniază nevoia studiului serios al limbilor clasice, al istoriei și al filologiei, pe lângă teologie. Doar așa pot fi citite, înțelese și editate manuscrisele românești și grecești din Athos, iar mănăstirile și parohiile din țară își pot redescoperi și transmite mai departe propriul tezaur duhovnicesc și cultural.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comments
Părinte, dacă puteți să îmi spuneți – invitații dvs. sunt (foști) studenți ai Facultății de Teologie sau Istorie?
Da, din câte știu. Și a Facultății de drept.
Vă mulțumesc, Părinte!
Foarte bun acest material. Poate ar trebui cumva, nu știu, delicat, ca Biserica să intervină în acele mănăstiri unde domnește o atmosferă de bâlci, o spun cu toată tristețea, este trist să vezi monahi și monahii care în timpul Sf Liturghii stau și vând de la cosmetice naturale până la mâncare și icoane.Orice activitate comercială ar trebui să fie puțin mai departe de biserică. Iertați dacă nu am înțeles eu bine rostul unei mănăstiri.