De ce ne chinuie demonii? – p. Andrew Damick

Ascultați un cuvânt duhovnicesc al părintelui Andrew Damick care ne vorbește despre motivul pentru care demonii sunt lăsați să ne afecteze, oferind și o incursiune în credințele iudaice din vremea Mântuitorului, incursiune care explică mai în profunzime anumite aspecte din Scriptură.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De ce ne chinuie demonii? – p. Andrew Damick

Una dintre cele mai memorabile scene de exorcizare din Evenghelii este cea despre scoaterea legiunii de demoni și trimiterea lor în turma de porci care s-a întâmplat în ținutul Gherghesenilor sau, cum mai este numit în două dintre Evangheliile sinoptice, al Gadarenilor, Gherghesa se afla pe malul răsăritean al Mării Galileii, în ceea ce numim astăzi Înălțimile Golan, identificată astăzi cu localitatea Cursi, unde se află ruinele unei mănăstiri bizantine care reamintește locul acestei minuni. Relatarea din Evanghelia după Matei este destul de clară în privința amănuntelor: doi bărbați posedați de demoni locuiau printre morminte, și erau atât de înfricoșători, încât nimeni nu se apropia de ei. Iisus vine acolo, iar acești demonizați Îi zic: „Ce ai Tu cu noi, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinuiești mai înainte de vreme?” O turmă de porci păștea în apropiere, iar demonii L-au rugat ca, dacă vor fi dați afară, să fie trimiși în porci. Iisus le-a împlinit cererea, scoțând demonii din cei doi bărbați și i-a trimis în porci, care, alergând, s-au aruncat în mare, de pe malul abrupt, și s-au înecat în Marea Galileii.

Să privim, așadar, mai cu luare-aminte la cele petrecute, ca să înțelegem ce s-a întâmplat, și să luâm aminte mai ales la cuvintele demonilor care vorbeau despre chinuirea „mai înainte de vreme”. Ceea ce vă voi spune acum vi se va părea, poate, foarte ciudat, dar vă rog să fiți atenți. În vechiul Israel, după cum mărturisesc Scripturile, se credea că mulți îngeri se răzvrătiseră împotriva lui Dumnezeu iar acum îi chinuiau pe oameni. Unii dintre acești demoni s-au “asociat” foarte strâns cu anumiți oameni, cărora li se dăduse astfel putere și influență și care erau adesea numiți „uriași”. Astăzi ne gândim la uriași ca la niște ființe omenești de statură uriașă, pe care le întâlnim doar în basme, însă înțelesul cuvântului în lumea veche, deși includea ideea unui trup uriaș, se referea mai ales la oameni puternici. Iar când cei ”puternici” erau mereu asociați cu duhuri. Astfel, cuvântul „uriaș” era, în esență, sinonim cu „om puternic”, dar cu un înțeles distinct spiritual. Faptul că aceștia erau sau nu de statură uriașă nu era esențial, însă ei erau cu adevărat „mari” în multe privințe, fiind conducători puternici ai unor triburi/seminții care adesea au atacat și au luptat împotriva lui Israel. Au avut loc mai multe bătălii împotriva acestor seminții conduse de uriași, iar înfrângerea finală a fost cea împotriva uriașului Goliat și a tribului său de către tânărul David, care mai târziu a ajuns rege al lui Israel. Oamenii din vechime aveau o cunoaștere directă a duhurilor celor rele, iar uriașii, și clanurile/semințiile asociate lor, erau cunoscute lui Israel. Astfel, era firesc ca aceștia să considere demonii ca fiind duhurile fără de trup ale uriașilor morți.

După înfrângerea seminției lui Goliat de către David, duhurile cele rele, adică demonii ce se aflau în acești uriași, au fost alungați de Dumnezeu de pe pământ și aruncați în adâncul morții. Aceasta ridică însă o întrebare: cum se face că Israel a continuat să se confrunte cu lucrarea demonilor și cum de se întâmplă același lucru și cu noi astăzi? De ce mai există demoni pe pământ, dacă Dumnezeu i-a trimis pe toți în adânc?

Lămurirea acestui lucru se află menționat într-o scriere apocrifă a vechiului Israel, numită Cartea Jubileelor. Această carte nu face parte din canonul Sfintei Scripturi, dar era foarte cunoscută și avut mare influență în secolul întâi, atunci când a fost scris Noul Testament. În Cartea Jubileelor se află istorisirea despre unul dintre duhurile uriașilor, numit Mastema, care a făcut lui Dumnezeu o cerere, rugându-L să-i îngăduie lui și la o zecime din demoni să rămână pe pământ ca să-i necăjească pe oameni, făgăduind că vor necăji doar pe cei nepocăiți. Iar la sfârșitul vremurilor, Mastema și cei dimpreună cu el, vor trebui să se alăture celorlalți demoni și să coboare în adânc. În relatarea din Cartea Jubileelor, Dumnezeu acceptă acest târg având motivele Sale: necazul adus de demoni poate să-i aducă pe oameni la pocăință.

Acum poate vă spuneți: „N-am auzit niciodată de acest Mastema. Este oare învățătură creștină?” Aceasta este o întrebare bună. Numele „Mastema” vine dintr-un cuvânt ebraic care înseamnă ură, dușmănie, vrăjmășie sau prigoană. El este, așadar, întruparea demonică a acestui concept. Știm că există o figură demonică a cărei nume ne este poate mai cunoscut: satana. ”Satana” vine din ebraicul „șaitan”, care înseamnă potrivnicul sau acuzatorul. Mai există și un alt nume pe care îl cunoaștem: diavolul. Acest nume vine din grecescul „diavolos”, care înseamnă „cel care dezbină”.

În textele vechi, aceste nume și altele sunt uneori amestecate, putând să se refere fie la mai multe personaje, fie la același, dar în moduri diferite. Ar fi comod să existe o ierarhie clară și o deosebire precisă a numelor, însă acestea sunt duhuri mincinoase care caută să ne ducă la pierzare. În orice caz, ideea unui conducător al demonilor care chinuiește pe oameni nu ar trebui să ne fie străină nouă, creștinilor, chiar dacă numele Mastema poate vă este necunoscut.

Există și în Noul Testament referiri la îngerii răzvrătiți care au fost aruncați în adânc, în Epistola lui Iuda, versetul 6, inclusiv în vremea potopului în 2 Petru 2:4-5. Astfel ajungem iarăși la demonii din ținutul Gherghesa. Ei întreabă dacă vor fi izgoniți „înainte de vreme”. Ce vreme este aceea? Este vremea hotărâtă când prezența lor pe pământ va lua sfârșit, vreme explicată prin învoiala cu Mastema din Cartea Jubileelor. Dar și celălalt amănunt ciudat din această pericopă evanghelică se poate lămuri ușor: de ce se aruncă porcii în Marea Galileei și se îneacă? Pentru că sunt trimiși în adânc, iar apele erau strâns legate de adânc și de moarte. Lumea de dedesubt era adesea închipuită ca un loc adânc în care apele curgeau pe sub pământ. Ce legătură are această istorisire ciudată cu noi? Oricum am explica existența demonilor pe pământ chiar și acum, este adevărat că ei sunt reali și că sunt prezenți. Este adevărat că suferința acestei lumi este strâns legată de activitatea lor. Ar fi cu totul firesc să spunem că până și pandemia globală prin care am trecut în ultimii ani a fost legată de lucrarea demonilor. De ce le îngăduie Dumnezeu să existe și să necăjească omenirea?

Asta se întâmplă nu pentru că Dumnezeu ar fi de partea lor. Demonii au propriul lor plan, și anume să-i vatăme pe oameni. Dar planul lui Dumnezeu este să ne mântuiască. El le îngăduie acestora ca să ne aducă suferință ca astfel noi ca să ne pocăim. În suferință putem striga către Dumnezeu după ajutor, să ne întoarcem la El cu dragoste și cu durere pentru păcatele noastre, să îmbrățișăm sau să ne înnoim viața de rugăciune, de închinare și de jertfă de sine. Aceasta este răspunsul nostru corect la suferință. De multe ori petrecem însă mult timp fie cerând ca suferința să dispară, sau încercând să găsim doar soluții omenești sistemice la aceasta. Dar răspunsul desăvârșit este pocăința. Chiar și atunci când încercăm să facem sistemele omenești mai juste, ar trebui să le îndreptăm spre a încuraja pocăința. Și mai presus de toate, noi înșine ar trebui să ne pocăim.

Adesea, când oamenii întreabă de ce există suferință în lume, ei fie învinuiesc omul pentru toate, fie dau vina cu totul pe Dumnezeu, sau se întreabă de ce îngăduie Dumnezeu una ca aceasta, dacă El este cu adevărat bun, atotștiutor și atotputernic. Dar acest mod de a vedea lucrurile nu ia în seamă prezența acestor îngeri căzuți, a puterilor demonice. Ele sunt reale, sunt aici și acționează cu îngăduința lui Dumnezeu. Însă El are un scop anume de a le îngădui să fie printre noi. Iar acest scop nu este pieirea noastră, ci pocăința noastră. Izgonirea demonilor de către El și recâștigarea lumii, care este a Sa, au ca scop tot pocăința noastră, încurajându-ne prin vindecarea și pacea pe care ni le aduce.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!