Hristos a murit pentru toți, dar puțini vor fi cei salvați – p. Spiridon Bailey

Ascultați un cuvânt duhovnicesc al părintelui Spiridon Bailey care, tâlcuind două pilde ale Mântuitorului, ne vorbește despre nevoința de care trebuie să dăm dovadă pentru a putea intra în Împărăția cerurilor.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Hristos a murit pentru toți, dar puțini vor fi cei salvați – p. Spiridon Bailey

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

În învățăturile lui Iisus vedem cum El folosește pildele în feluri diferite, și scopuri diferite. În Evangheliile duminicale recente ni s-au înfățișat două pilde din Evanghelia Sfântului Matei, capitolele 21 și 22: pilda viei și pilda ospățului celui mare și a chemărilor. Aceste pilde au fost, la început, o avertizare pentru iudei: lucrătorii aveau să piardă via, iar ea avea să fie dată altor lucrători, iar cei ce au refuzat să vină la ospăț aveau să fie înlocuiți cu cei de pe drumuri și de la răspântii. Sunt avertizări, dar a doua avertizare, am putea spune, e mai aspră. Căci primul grup a fost osândit pentru că nu a dat slugilor stăpânului viei roadele cerute, pe când în a doua pildă oamenii au refuzat pur și simplu să intre la ospățul la care fuseseră chemați. Și-au închipuit felurite pricini, pricini lumești: „Am cumpărat boi m-am însurat, am ogor de îngrijit”, toate îngrijorările lumii care ne împiedică să primim chemarea lui Dumnezeu.

Iar Iisus arată limpede că aceasta e o închipuire a Împărăției lui Dumnezeu. Așadar, cel ce cheamă este Însuși Dumnezeu. El a gătit un ospăț de nuntă, ospățul nunții Fiului Său. Hristos este Mirele, Biserica este mireasa, pilda înfățișează chemarea de a ne uni cu Dumnezeu însuși prin Hristos, cei credincioși să se unească cu Dumnezeu. Dar Iisus zice că oamenii au fost chemați la cină, nu la mic dejun sau la prânz, ci la cină, e târziu, e ultima masă. Chemarea ni se adresează nouă acum și suntem avertizați că, dacă ne lăsăm cuprinși de cele ale lumii, ne vom pierde locul, vom refuza să intrăm, vom lepăda chemarea. Iisus spune că omul și-a trimis slugile și slugile, desigur, îi închipuie mai întâi pe prooroci, trimiși către iudei, iar acum pe apostoli, pe episcopi, pe preoți, pe toți cei chemați de Biserică să propovăduiască Evanghelia.

Fericitul Teofilact ne învață că fiecare om e chemat în două feluri: printr-o chemare dinăuntru și printr-o chemare din afară. Mai întâi, e chemarea dinăuntru: fiecare om e zidit după chipul lui Dumnezeu și poartă în sine dorirea de bine, de iubire, de Dumnezeu și de aceea vedem atâta deznădejde și nenorocire în viețile celor ce leapădă chemarea, ce-L leapădă pe Dumnezeu. Iar a doua chemare e cea din afară, chemarea ce vine din afară, glasul proorocilor, al apostolilor, a Bisericii ce ne transmite nouă cuvântul lui Dumnezeu Iisus zice că slugile au fost trimise pe ulițe și pe drumuri, să cheme și pe alți oaspeți la ospăț. Ulițele, închipuie împărțirea neamurilor, neamurile sunt risipite în multe învățături. Ele sunt risipite pe drumuri diferite, pe căile rătăcirii și ale idolilor, etc. Iar mai târziu, apostolii aveau să plece din Ierusalim și să meargă în toată lumea, ca să propovăduiască Evanghelia tuturor neamurilor. ca să chemi oamenii laolaltă și să devină una în Hristos.

În prima citire din Evanghelie, pilda viei, Iisus încheie zicând că piatra pe care au lepădat-o ziditorii a ajuns de căpătâi. Hristos e Piatra de căpătâi. Piatra din capul unghiului unește două părți ale unui zid sau ale unui arc. Cele două părți ale zidului reprezintă pe iudei și pe neamuri, uniți ca un singur popor în Hristos. Nu mai există nicio deosebire, nicio deosebire de neam înaintea lui Dumnezeu. Venim înaintea Lui ca o singură umanitate, un singur popor.

Dar Iisus ne avertizează că omul care se află fără haină de nuntă este scos afară. Toți sunt chemați, chemarea lui Dumnezeu este dată tuturor oamenilor, fără deosebire. Hristos a murit pentru toți oamenii, pentru fiecare bărbat și femeie. Odată ajunși la ospăț, toți vor fi cercetați. Sunt care socotesc că au dreptul să fie acolo. Fiecare dintre noi va fi cercetat, Iisus spune că trebuie să purtăm haină de nuntă. Ce e haina de nuntă? E felul în care îmbrăcăm sufletul. Îmbracă-ți sufletul în fapte bune, în virtute, în milostenie, în iertare. Mulți socotesc și se înșală singuri, crezând că își pot revendica pur și simplu locul în Împărăția lui Dumnezeu, dar vom fi cu toții cercetați. Iar Iisus avertizează că omul fără haină de nuntă a fost aruncat în întunericul de din afară, unde este scrâșnirea dinților.

Scrâșnirea dinților ne amintește că, odată ce am murit, vremea pocăinței s-a sfârșit. Aceasta este vremea pocăinței. Scrâșnirea dinților este o pocăință zadarnică, fără sens, fără valoare. Strigătele celor aruncați afară nu pot fi niciodată strigăte de pocăință adevărată. Numai în viața aceasta ne putem pocăi, pentru că e harul lui Dumnezeu, lucrarea Duhului Sfânt, care ne dă putința de a ne pocăi și ne întărește să o facem.

Îmi aduc aminte, cu multe decenii în urmă, am auzit un predicator metodist spunând că, chiar dacă ar ajunge în iad, ar continua să propovăduiască Evanghelia și acolo. Desigur, e o înșelare, pentru că ajuns în iad, harul lui Dumnezeu ar fi retras. Nu ar mai putea propovădui Evanghelia, pentru că nu ar mai putea să se pocăiască. Lumina din întunericul de din afară s-a stins. Nu mai există Evanghelie în inima niciunui om aruncat în întunericul de din afară. Apoi Iisus spune: „Mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.” E un avertisment că Dumnezeu iubește pe toți oamenii, cheamă la Sine pe fiecare om în Împărăția Sa.

Hristos a murit pentru fiecare om, dar puțini dintre noi primesc mântuirea. „Poarta este strâmtă și puțini vor intra.” Iudeii au fost aleși, dar au refuzat să asculte, și acum putem face aceeași greșeală. Auzim chemarea lui Hristos, credem… și trebuie să fim ascultători. Trebuie să ne nevoim ca să ne pocăim de păcatele noastre. Trebuie să auzim chemarea și să răspundem. Și răspundem îmbrăcând sufletul cu veșmântul de nuntă, ca să poată intra în această unire, veșmântul de nuntă al ascultării, al pocăinței, al milostivirii și al îndurării Trebuie să ne nevoim. Dumnezeu ne-a încredințat via Sa. Să fim lucrători vrednici, să fim lucrători vrednici care să-I aducem roadele ostenelilor noastre când Se va întoarce. Mulțumesc.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!