Săptămâna Patimilor și Învierea Mântuitorului – p. Pimen Vlad

În acest material parcurgem împreună Săptămâna Patimilor și Învierea Mântuitorului, urmărind pas cu pas evenimentele care au schimbat pentru totdeauna istoria omenirii. Pornim de la Sâmbăta lui Lazăr, când Hristos Și-a arătat puterea asupra morții, trecem prin Intrarea în Ierusalim, Cina cea de Taină și instituirea Sfintei Liturghii, urmăm Drumul Crucii cu toate suferințele și ajungem la momentul culminant: Învierea Domnului. Vă invităm să parcurgeți aceste gânduri duhovnicești cu inima deschisă, ca pregătire sufletească pentru Sfintele Paști.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Vreau să vă arăt un pic și florile mele frumoase. Poate începe un pic să plouă, că au fost două zile de ploaie, dar totuși încerc, dacă mă lasă ploaia acum, sper să reușesc să vă spun câteva lucruri. Vă plac lalelele, nu? Narcise, lalele… Bine, am și multe altele, zambile. Aici e doar rândul ăsta pe care îl vedeți.

Învierea lui Lazăr

Dar, ce să spunem, vedeți că am ajuns la Săptămâna Patimilor. Și dacă ne ducem un pic în urmă, vedem un lucru minunat. Deci, Sâmbătă lui Lazăr, cum spunem noi, Sâmbăta Învierii lui Lazăr. Ce lucru minunat acolo, da? Și-a arătat Mântuitorul puterea peste moarte. O făcut minuni, o vindecat, să spunem așa, orb și șchiop, toate felurile de boli. O și înviat, dar aici e cu totul altceva. L-a înviat după patru zile, gândiți-vă, când deja spuneau toți: „Doamne, dar miroase!” Deja fiind și căldura aia, că orice mort după patru zile, deja miroase trupul lui, adică ce poți să-i mai faci? Ați înțeles, dragilor?

Că nu intrăm mult în istoria asta, că am mai vorbit și altădată, a Învierii lui Lazăr. În toată povestirea asta, că Lazăr cu surorile lui, Marta și Maria, erau prieteni de familie cu familia Mântuitorului, cu Mântuitorul, cu Maica Domnului. De asta, când o primit veste, că Lazăr e bolnav, cu toate că Mântuitorul era departe, a mai făcut pauze și nu s-o grăbit spre Ierusalim, că trebuia să ajungă în Betania. Nu! O stat liniștit. El fiind Dumnezeu știa că trebuie să plece Lazăr la Domnul, și a mai stat câteva zile până a primit știrea că Lazăr a murit. Atunci au plecat spre Betania. Când au aflat Maria și Marta: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele nostru nu ar fi murit.” Aveau încrederea în El, știau că poate să facă lucrul ăsta dar nu o gândeau chiar dacă aveau încrederea în El.

Sâmbăta lui Lazăr deschide poarta Săptămânii Patimilor și ne pregătește sufletul pentru ceea ce urmează. Pentru o înțelegere mai largă a acestui praznic, vă recomand pagina dedicată pe OrthodoxWiki – Sâmbăta lui Lazăr.

“Lazăre, vino afară!”

Și vedeți, cum le spunea Mântuitorul, Apostolilor, că Lazăr a adormit. Și ei gândeau că dacă a adormit, ca la orice om bolnav, se va face bine. Zice: “Nu, a murit (ca să priceapă). Și mă bucur că n-am fost acolo, ca să vadă slava lui Dumnezeu.” Și vedem că o ajuns acolo Mântuitorul și ce-a făcut? “Dați piatra la o parte.” “Doamne, dar miroase, da, așa?” “Nu ți-am spus să crezi?” I-a zis Mântuitorul și Martei și Mariei. Și-au dat piatra la o parte. Și ce-a făcut Mântuitorul? Gândiți-vă că Lazăr era înfășurat în toate, cum era la ei, dat cu toate astea, cu aloe, cu smirnă, cu de-asta și înfășurat. Și o strigat cu putere atunci, și-o arătat puterea dumnezeiască.

Și l-a strigat: “Lazăre, vino afară!” S-a simțit ca un cutremur, așa. Și a ieșit Lazăr afară viu din una din gropile acelea ce erau ca niște peșteri cu piatra pusă. Și a ieșit Lazăr afară, viu! Vă dați seama! Bucuria rudelor, dar și frica celorlalți. “Cine-i omul ăsta de poruncește și morților?” Adică nu stă la discuții. Dar Mântuitorul și-o arătat slava ca atunci, când urmau patimile, urmau toate celelalte, răstignirea, să creadă Apostolii că El are putere, că e stăpân și peste viață și peste moarte. Da. Și l-o înviat pe Lazăr. De asta avem așa, praznicul ăsta frumos, Sâmbăta Învierii lui Lazăr.

Vă dați seama, știrea s-a dus peste tot. Betania nu era atât departe de Ierusalim. S-a dus peste tot. Mai l-o înviat pe Lazăr a patra zi. Erau mai marii cetății, ai evreilor care căutau să-L omoare și ziceau: “Acum ce ne facem? Ăsta învie și morții. Pe ăsta n-ai cum să-l omori.” Deci or intrat în panică, nu să se bucure. „Domnule, uite, învie și morții, dacă e nevoie, orice. Are putere, e Dumnezeu.” Și-au plecat spre Ierusalim cu toată împotrivirea unora: “Doamne, da, mai ieri căutau să te omoare, acum te duci la Ierusalim?” “Mergem la Ierusalim.” Și-or pornit spre Ierusalim.

Am vorbit mai pe larg despre faptele istorice ale Învierii în materialul nostru Învierea lui Hristos: faptele istorice pe care puțini oameni le cunosc.

Intrarea în Ierusalim

Și ajungem acolo unde toată cetatea l-o așteptat, că aflase. Acum venea lume multă din Betania cu El. Și gândiți-vă, o intrat pe un asin, pe un mânz al asinei smerit. C-o trimis pe unul din apostoli: “Du-te la casa cutare și dezleagă de acolo mânzul asinului.” Deci era un mânz tânăr care nu fusese folosit până atunci. “Dacă te va întreba stăpânul casei, de ce dezlegi mânzul asinului, să-i spui așa, că Domnul are nevoie de el și să-l va aduce înapoi.” Și o intrat călare pe asin, pe un măgăruș. Toată lumea și-a așternut hainele, pe cale. Cu crengi de ce erau atunci, de măslin, de finic, de.. orice, în întâmpinarea Lui și strigau: “Osana! Fiul lui David, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.”

Vă dați seama cei care Îl urau în momentul acela, cum scârțâiau din dinți? În afară de slava pe care o primea, și-au dat seama că e puternic și n-au ce-i face. S-o cutremurat tot Ierusalimul, adică vă dați seama, până și cei care conduceau, că era Imperiul Roman care conducea acolo, mai marii de acolo, toți s-or cutremurat. Mântuitorul nu se bucura. Deci era așa… nu trist, dar vedea ce o să fie în viitor. Și vedea ce Îl durea cel mai mult, că oamenii aceia care strigau “Osana, Fiul lui David”, în curând or să strige “Răstignește-L.” De ce? Toți oamenii aceia de ce se bucurau că o venit?

Semnificația profundă a acestui praznic este dezvoltată în materialul nostru De ce este importantă Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile)?, iar o prezentare cuprinzătoare a tradițiilor și obiceiurilor legate de Florii găsiți pe crestinortodox.ro.

Evreii așteptau un împărat pământean, nu un Dumnezeu

L-au văzut ca rege, înviază morți și gata, o să fie împăratul nostru, liderul nostru, care o să ne dezrobească, o să-i biruiască și pe romani, o să ne redea libertatea, deci Îl vedeau ca pe un om, ca pe un lider de ăsta, ei nu-L vedeau ca pe un Dumnezeu. Și de asta erau entuziasmați. “Mergem cu El, luptăm, ne luăm țara, facem.” Că de asta după ce Mântuitorul o fost prins, bătut, chinuit, aceiași oameni strigau „Răstignește-L.” A spus că: “A, păi ce așteptam noi? Să scoată sabia, să facă, să dreagă?” Și or văzut că n-au făcut asta. Și așa zis, ei au rămas dezamăgiți: “Că cum? Nu ne dă țara înapoi? Nu o să trăim și noi bine?” Deci au privit numai pământești, numai material, nu duhovnicește. De asta L-au abandonat toți, de au rămas doar cei apropiații. Pentru că se așteptau la un lider, cum am spus.

Fără Dumnezeu suntem doar animale cuvântătoare

Și o intrat în Ierusalim, aici am mai povestit o istorioară la care ar trebui să cugetăm adânc, așa, duhovnicește. E făcută așa ca… nu sub formă de glumă, să zicem, dar totuși are felul ei. Când măgărușul ăla cu care o intrat în Ierusalim cu Mântuitorul, după aceea a fost adus înapoi la omul acela. Poveste zice de măgăruș, dar era și asina, mama lui. Și o venit el mândru la mama lui:

– Mamă, azi am fost cel mai tare.

– Dar de ce?

– Păi, am intrat în Ierusalim unde n-am fost niciodată.

– Bine, ce ai făcut?

– Păi, toată lumea mi-o pus hainele pe cale ca să nu mă doară copitele când calc pe pietre, cu crengi din acelea cu frunze moi pe cale, toți strigau. M-am simțit atât de tare. Ai văzut ce fiu ai? ce tare sunt?

S-a uitat asinul la el, zice:

– Da, bine, bine. Ia du-te și mâine în cetate din nou și să-mi spui cum te primesc oamenii. Și a doua zi s-a dus mânzul iar în cetate. S-a întors după o bucată amărât înapoi.

– Ei, ce ești amărât? Cum e? Nu ți-o mai pus hainele pe cale? Nu ți-au mai cântat?

– Ce să-mi puie hainele pe cale? Nu m-o lăsat nici să intru pe poarta cetății. Am luat și bătaie, au dat după mine cu crengi, cu pietre, și m-au alungat și nici nu m-au băgat în seamă.

– Vezi, fiule, că fără Hristos nu ești decât un măgar?

Ați înțeles, dragilor? Asta suntem și noi fără Hristos, fără Dumnezeu. Exact cum spunea Țuțea, animale cuvântătoare suntem fără Dumnezeu, dragilor.

Această pildă ne reamintește cât de mult depindem de prezența lui Hristos în viața noastră. Pe o temă similară, despre pacea adâncă pe care ne-o dăruiește Mântuitorul, am pregătit materialul Intrarea în Ierusalim, în pacea adâncă.

Instituirea Sfintei Liturghii

Și o să mergem mai departe un pic, după aceea Mântuitorul o trecut prin toate osanalele, dar a început după aceea lupta, cum căutau să-L prindă mai marii cetății. O să încerc să trec peste, un pic, că-s multe și ajungem joi în Săptămâna Patimilor. Atunci a fost Cina cea de Taină, că Mântuitorul cu ucenicii, am putea spune că o fost prima Împărtășanie, instituirea Sfintei Liturghii. Când le-o spus Mântuitorul: “Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu.” Și i-o împărtășit, o frânt prescura aceea, și după aia o luat vinul și o spus: “Luați, beți, acesta este Sângele Meu.” Deci o fost un Paște diferit de cum era Paștele evreilor. I-o împărtășit Mântuitorul, nu-o stat în picioare ca la Paștele evreilor, o stat pe scaune, a mâncat, cum se zice, pâine, vin, deci a fost diferit.

Și după aceea ce le-a spus Mântuitorul? “Aceasta să faceți întru pomenirea Mea.” Ați înțeles? De atunci a început taina asta minunată a Sfintei Împărtășanii. Și după asta ce vedem, după Cină Mântuitorul ce făcea? Se ducea și se ruga. Adeseori se ducea și se ruga, unde? În Grădina Ghetsimani. Știm cu toții acolo, care ați fost la Ierusalim unde-i jos mormântul Maicii Domnului și puțin mai sus e Grădina Ghetsimani și se ruga acolo Mântuitorul. Dar vedem așa cum e în lumea asta, din jurul nostru. Poate toți avem prieteni, oameni apropiați, dar de multe ori rămânem dezamăgiți de unii din ei, luat omenește.

Cei care doresc să aprofundeze taina Sfintei Împărtășanii vor găsi hrană duhovnicească în materialul nostru Ce știați și nu știați despre Sfânta Împărtășanie.

Iuda nu are puterea să se pocăiască și pică în deznădejde

Vedem același lucru se întâmplă aici între Apostoli. Erau 12 apostoli, iar Mântuitorul i-o tratat pe toți la fel. La toți le-o dat darul de a face minuni. Toți erau în preajma Lui, toți au fost împărtășiți de El. Toți s-or bucurat de toate privilegiile, să zicem, și totuși unul dintre ei L-o vândut, Iuda. Mântuitorul știa. Chiar lui i-o încredințat punga, că aveau și ei câțiva bănuți, că trebuiau și ei să-și cumpere de mâncare, mai plăteau dările, cum erau acolo, ce le trebuia lor. Și i-o dat lui Iuda lucrul ăsta. Pentru că îl știa Mântuitorul că îi plăceau banii și ca nu cumva să tânjească tot timpul după bani, dacă era punga la altul, i-o dat-o lui. N-a ține-o tu, să fii mulțumit, să n-ai motive de răzbunare sau de ceva.

Și zice că Iuda era fur și fura din pungă. Deci pe ascuns mai lua de acolo. Ca și cum aș zice, își mai cumpăra. Unii spuneau că mai dădea la rudele lui. Nu era mulțumit că ținea punga, mai și fura de acolo. Deci avea, să spunem așa, niște lucruri rămase de prin copilăria lui, din creșterea lui, niște obiceiuri de care nu se putea debarasa. Trăia lângă Mântuitorul, lângă Hristos, putea să ajungă la Sfințenie. Nu! Nu renunța la patimile lui vechi, pe care le-a avut înainte. Ca și cum ai spune: vine cineva la mănăstire cu fumat, cu băut, vine, dar nu are putere să le depășească, pe ascuns mai face lucrurile astea, și-și face rău lui și la un moment dat pleacă din mănăstire că nu reușește să se depășească. Asta s-a întâmplat cu Iuda.

Doar la el a fost mai grav. Nu numai că s-a mulțumit să facă astea, L-a și vândut pe Mântuitor pentru bani. Și vedem ce soartă a avut după aceea, să spunem așa, că nu s-o căit după aceea: “Doamne, am greșit, îmi pare rău, iartă-mă.” Nu! O trecut direct în deznădejde. După ce Mântuitorul a fost vândut, răstignit, s-o dus și s-o spânzurat. Vedeți când i-o luat diavolul mintea? Adică l-o îndemnat cumva, dacă el avea patimile astea să facă rău, și apoi i-a zis: „Gata, s-o terminat, tu nu te mai mântuiești.” Și și-a pus ștreangul la gât.

Vedeți cum ne folosește diavolul? Întâi să facem rău, și după aceea nu cumva să ne căim, să ne pare rău să ne îndreptăm, nu. Să ne aruncăm în deznădejde ca să ne ia și sufletul după ce ne-o luat trupul. Să avem mare grijă ce facem în viața noastră, că întotdeauna este în nădejde de mântuire. Să știți, Dumnezeu ne așteaptă până în ultima clipă, prin spovedanii, în împărtășanii, căință, să ne îndreptăm.

Această temă a deznădejdii ca armă a diavolului este aprofundată cu multă claritate în materialul De ce trebuie să ne împotrivim deznădejdii, iar despre legătura dintre patimi și lupta duhovnicească am discutat în Patimile.

Iisus este prins în Grădina Ghetsimani

Și mergem mai departe, Cina cea de Taină, după aceea seara, s-o rugat în Grădina Ghetsimani, dacă Iuda L-o vândut, o venit să-L prindă și când o venit acolo la El, a venit Iuda, deci deja dăduse în nerușinare, deci vii cu soldații după tine și te duci la Mântuitor și le-a spus: “Vedeți pe ăla pe care îl îmbrățișez eu, ăla e”, că era întuneric acolo. Și s-a dus direct la Mântuitor, L-o îmbrățișat și L-o sărutat, cum se spune sărutarea vânzării. Și a zis: “Bucură-te, învățătorule!” Adică și-o mai și bătut joc. Și atunci soldații s-or repezit. Și Mântuitorul s-o întors cu ei: “Pe cine căutați?” “Pe Iisus!” “Eu sunt!” Și ca să vadă puterea Lui, toți or căzut la pământ. Deci El putea să… nici să se apropie de El. Și când din nou o zis : “Eu sunt” s-o lăsat prins.

Vedem că era Sfântul Apostolul Petru, care la momentul ăla era ca focul, așa, de ăsta iute. Și avea cuțitul rămas că o avut cină, îl avea la el. L-o scos și i-o tăiat urechea slugii arhiereului care era acolo. Mântuitorul o zis: “Petre, lasă sabia, că cine o folosește, adică va ucide, de sabie va muri. Ajunge, bagă-ți sabia în teacă.” Ați înțeles? Și s-o atins Mântuitorul de cel care o venit să-L prindă și i-o vindecat urechea. Deci și atunci când îi făceau rău, El le-o făcut bine. Ne dădea model și nouă să nu ne răzbunăm. Celor care ne fac rău, să le facem bine.

Legătura profundă dintre Iuda și ispita posesiei demonice este explorată pe larg în materialul Iuda și ce înseamnă să fii posedat de diavol.

“Răstignește-L! Răstignește-L!”

Și apoi vedem Mântuitorul prins, dus la Pilat. Și avem acolo la Sfânta Scriptură care ne spune că soția lui Pilat a venit la Pilat și i-o spus: “Nimic să nu faci dreptului acestuia, că mult am pătimit în vis din cauza Lui.” Deci o avut un vis, se spune, un vis minunat, L-o văzut ca Dumnezeu și și-o dat seama că nu e un om oarecare. Și Pilat o încerca să-L elibereze, și-o dat seama. L-o întrebat și-o văzut că totuși, băi, zice, e nevinovat, din ură l-or dat iudeii. Și au spus: “Nimic nu găsești la omul ăsta, ce vezi?” O încercat să le pună în fața, că mai aveau un tâlhar care făcuse crime, de toate.

Și la ei era ca o lege, odată pe an îl eliberau pe unul. “Pe cine vreți să vă eliberez? Pe tâlharul ăsta, Baraba, care a făcut crime, sau pe Iisus Hristos, care ziceți că e regele vostru, împăratul vostru?” “Pe Baraba.” Deci ce-or ales oamenii? Or ales crima, ura, toate astea or preferat în locul lui Dumnezeu. Adică l-or preferat pe diavol în locul lui Dumnezeu. Și atunci, mai mult decât atât, ăsta Pilat când o văzut că nu se înțelege cu ei, o întrebat: “Dar cum vreți?”, ei au început să strige: “Răstignește-L! Răstignește-L!” Și atunci Pilat o spus așa. “Pe împăratul vostru să răstignesc”, că doar mulți spuneți că e împăratul vostru. Și zice: “N-avem împărat decât pe Cezar.” Adică pe cel pe care îl urau și cel care îi ocupase, îl preferau în locul lui Dumnezeu.

Evreii, prin răstignirea lui Iisus și-au pierdut dreptul de popor ales

Și-a spus că n-avem împărat decât pe Cezar. “Și dacă nu-L răstignești pe ăsta, nu ești prieten al Cezarului.” Era în stare să spumă orice, atâta ură și invidie aveau să-L omoare. Și atunci Pilat s-o spălat pe mâini și a spus așa: “Nevinovat sunt eu de sângele acestui om, acestui nevinovat.” Ce au strigat evreii atunci?: “Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” Adică pe tot neamul lor și-or luat blestemul. De asta după aceea ei au fost împrăștiați în toată lumea. Și-or luat, cum se zice, blestemul ăsta al răstignirii Mântuitorului pe capul lor. Se zice că din momentul acela, și-o pierdut dreptul de popor ales. Ei da, a fost ales pentru ce? Pentru venirea Mântuitorului.

Hai să o luăm în alte explicații. O cetate, undeva, se pregătește, că se aude că vine împăratul să o viziteze. O cetate undeva, mai mică ceva, și vine împăratul. Și se fac pregătiri și tot. “Băi, vine împăratul, ce cinste ne dă nouă în cetatea noastră, că vine împăratul la noi.” Și fac pregătiri, tot ce ține de cetate și se îmbracă oameni frumos. Și vine împăratul. Și când vine împăratul, nu le place, cum să spunem, de fața lui, se adună toți, spune: “Pfa, ăsta e împărat? Noi ne-așteptam să fie, nu știu cum, cu zece coroane pe cap și așa mai departe. Nu! Hai să-L omorâm!” Cei care s-au pregătit mult înainte să-l primească, deodată nu le-o mai plăcut de el.

Cam așa o fost aici, am făcut o mică comparație, așa. Adică toată pregătirea asta o fost, ce vedem noi ca popor ales de la Avram, de la așa, vedem tot s-o mers pe ramura asta până s-a ajuns la Mântuitor. Și tocmai când a venit Împăratul, ei L-or răstignit, nu L-or primit. Și atunci și-or pierdut dreptul de popor ales. Că zice Mântuitorul: „Se va lua împărăția de la voi și se va da neamurilor.” Adică la toate popoarele, care erau păgâni, care se închinau la diferite zeități, se va da lor și s-o dat. De asta sunt creștini în toată lumea, vedeți, suntem peste tot. Că s-o luat împărăția de la ei, adică și-or pierdut dreptul ăla, cum am spune, de popor ales de fii al lui Dumnezeu, pentru că L-or răstignit pe Dumnezeu. Ați înțeles, dragilor?

Noi toți vrem să ajungem la Înviere fără să parcurgem Drumul Crucii

Și după aceea, vedem. Mântuitorul luat, bătut, chinuit, Drumul Crucii. Noi am vrea să ajungem la Înviere, în frumusețea Învierii, dar să evităm Drumul Crucii. Mântuitorul ni l-o trasat bine. Ca să ajungi la Înviere trebuie să treci prin suferință, printr-o boală, printr-un necaz, să ai răbdare, să te porți frumos cu ceilalți, indiferent cât rău îți fac, că așa o făcut Mântuitorul. Bătut, chinuit pe Drumul Crucii. Apostolii, vedem că L-or urmat, cum au putut fiecare pe acolo, în afară, că Maica Domnului o fost permanent pe Drumul Crucii până la răstignire și acolo, de câte ori o leșinat și ea, o căzut, când Îl vedea cum Îi bătut, chinuit și nu se putea apropia de El.

Sensul duhovnicesc al purtării crucii și legătura sa cu iubirea și smerenia sunt dezvoltate în materialul nostru Purtarea Crucii: drumul spre iubire, smerenie și Înviere.

Năframa Sfintei Veronica

Avem un lucru minunat care a rămas în Evanghelie. Sfânta Veronica, Năframa Sfintei Veronica, care i-o ieșit în cale și când L-o văzut așa plin de sânge, bătut, și-o scos năframa ei de pe cap și i-o dat-o să se șteargă. Și Mântuitorul așa din drag față de ea, când o văzut că s-o împins, s-o băgat printre soldați să ajungă la El, și-o pus-o pe față și i s-o întipărit Fața Mântuitorului pe năframa ei. Deci vedem modele de femei care n-or știut de frică. Chiar de atunci Apostolii or fugit mulți. Și așa doar Sfântul Ioan, el a mers, cum zice Apostolul Dragostei, până la Cruce. El n-a dat înapoi nimic. Maica Domnului, femeile mironosițe le vedem că au urmat.

Curajul Sfintei Veronica rămâne o mărturie cutremurătoare a iubirii față de Hristos. O prezentare a vieții sale și a semnificației năframei găsiți pe Wikipedia – Sfânta Veronica.

Iisus o încredințează pe Maica Domnului Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan

Și acolo la Cruce, când a fost răstignit Mântuitorul, un lucru minunat s-o întâmplat. Ce-o făcut Mântuitorul? Nu-o lăsat-o pe Maica Domnului, cum se zice, fără fiu. Știa durerea, suferința din inima Ei. Și s-o uitat. Maica Domnului aici, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan alături. Era Apostolul ăla care L-o urmat, Apostolul Dragostei, care permanent o fost alături de Mântuitor. Și o spus: “Femeie, iată fiul tău! Fiule, iată mama ta.” Adică cumva i-o lăsat Maicii Domnului alt fiu, ca mângâiere, pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan. Iar cumva Lui i-o dăruit-o ca mamă și prin el nouă tuturor, ca mamă pe Maica Domnului. Și se spune că Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan din clipa aceea o luat-o la casa lui, ca pe mama lui. Ați înțeles, dragilor?

Da. Avea în jur de 50 de ani avea Maica Domnului atunci. Și uite, Mântuitorul, și-o întins mâinile pe Cruce răstignit de noi, dar în acel timp ne-o și iertat pentru toate cele care le-o făcut omenirea și ne-o și îmbrățișat. “Nu le socoti lor păcatul acesta.” Deci ne-o îmbrățișat, ne-o iertat. Da, dragilor, vedeți? În Săptămâna asta a Patimilor, de asta se spune a Patimilor, a trecut Mântuitorul prin toate astea. Și la urmă în mormânt.

Taina Maicii Domnului și rolul ei în istoria mântuirii sunt prezentate cu reverență în materialul nostru Taina Maicii lui Dumnezeu – Protoevanghelia lui Iacob, iar despre viața Sfântului Apostol Ioan puteți citi pe OrthodoxWiki – Apostolul Ioan.

Îngroparea și Învierea Mântuitorului

Și aici vedem cum o îngăduit Dumnezeu să fie toate, să ne încredințeze de Înviere. După ce L-o luat, L-o îngropat. Vedem acolo ucenicii care or intervenit. Iosif din Arimateea a vorbit cu Pilat să-i dea trupul. L-o luat, l-o pus în mormânt, mormânt nou, cum se spune acolo, L-o dat cu aloe, cu smirnă, cu giulgiu. Asta se făcea una cu trupul, aloea și smirna, giulgiul ăsta se făcea ca un clei, așa, nu mai putea să-l dezlipești. Înfășura tot trupul în așa ceva. Și o fost pus în mormânt.

Și acum, mai marii evreilor citiseră și ei, nu erau proști. Și știau că chiar Mântuitorul spusese că a treia zi va învia. Și le era frică dacă ei au contribuit la toată, să zicem, uciderea asta. “Ce ne facem dacă înviază? Nu, trebuie să găsim o cale, să sigilăm mormântul, să nu poată învia.” Adică mintea lor era întunecată, nu puteau pricepe. Dacă Dumnezeu era oprit de un sigiliu, de o piatră, de ceea, nu putea? Și Pilat le-o zis: “Aveți o gardă, aveți soldați, luați, ocupați-vă.” Și-au pus ăștia sigiliu în jurul pietrei, o înconjurat de soldați acolo, să păzească bine, nu cumva noaptea să-L fure. Săracii de ei!

Și când o înviat Mântuitorul, gândiți-vă, lumină din cer, piatra aia s-o dat la o parte, Mântuitorul a înviat. La tot tremurul, ce-o fost, toți soldații au căzut la pământ. Nu erau pregătiți ochii lor să vadă Învierea, deci nu-or suportat-o, au căzut la pământ ca morții. Da, și după aia vin mironosițele la mormânt, Maica Domnului, Maria Magdalena, deci Maica Domnului nu o lipsit niciodată, a fost prima care o venit la mormânt. Sfinții Evangheliști au evitat un pic tot să spună de Maica Domnului ca să nu cumva se interpreteze, că Ea ca mama o avut ea vedenii, că i s-a părut. Nu! Permanent le-o băgat în față pe Sfânta Maria Magdalena sau altă Marie, cu toate că acolo se referea la Maica Domnului când spunea “și cu altă Marie”, și așa mai departe, și l-or văzut pe Mântuitorul, înviat.

Vă invit să descoperiți și materialul nostru Răstignirea și Învierea: de ce?, unde am explicat pe larg sensul profund al jertfei și biruinței lui Hristos.

Soldații ce păzeau mormântul primesc bani pentru a nu spune adevărul

Acolo Sfântul Evanghelist ne dă pe Sfânta Maria Magdalena, care a crezut că e grădinar și a spus “Marie” și atunci L-o recunoscut. Deci lucruri minunate la Înviere, dragilor. Ați văzut? Lucruri superbe. Învierea Mântuitorului. Ne-o arătat Mântuitorul că e stăpân peste viață, peste moarte, peste toate.

Și ce-or făcut soldații după ce și-or revenit? Au fugit repede la mai marii lor acolo, ăștia ai evreilor, și or spus:

– Uite, o înviat. A fost cu tremur, a fost…

– Vai, cum puteți spune așa ceva? Dacă se aude așa ceva, am încurcat-o, că noi L-am condamnat la moarte, a înviat. Nu! Știți ce trebuie să spunem?

– Ce să spunem?

– Uite, vă dăm bani cât vreți. Deci vă plătim. (Se cumpăra și atunci cu bani, tăcerea, se cumpărau crime, se cumpăra de toate) Să spuneți că: noi am adormit și n-am mai simțit nimic și or venit ucenicii și L-or furat.

Sfântul Longhin Sutasul

Ați văzut? Dar ce-o îngăduit Mântuitorul? Ca giulgiul să rămână în mormânt. Adică nu putea să iasă mortul care era înfășurat în giulgiul ăla cu smirnă și aloe, fără să-l rupă. Și el era intact, așa, doar dispăruse Mântuitorul din giulgiu. Ca să le arate că și aici a fost mai presus, fără să rupă giulgiul ăla. Și atunci soldații, dacă le-au umplut buzunarele cu bani, asta au și spus, ați înțeles? Și o făcut lucrul ăsta și s-o împrăștiat așa vestea asta. În afară de Sfântul Longhin Sutasul, care o fost și la răstignire și el este cel care a spus în momentul ăla: “Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta.” Ați înțeles, dragilor?

Pentru că el și-o dat seama că la răstignire o fost cutremur, catapeteasma templului s-o rupt de sus în jos, mulți din cei adormiți, deci s-or deschis morminte și or înviat. Au fost niște semne mai de sus. S-o întunecat ca noaptea. Deci or fost ceva semne și cine o vrut să priceapă, o priceput. Și Longhin Sutasul o priceput și a spus: “Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost.” Și de asta el o fost singurul care nu o acceptat să primească bani de la evrei, să mintă, o renunțat și la funcția lui și s-o retras cu doi prieteni de-ai lui, tot soldați, într-un sat să ducă o viață liniștită. Mai târziu, tot din mai marii evreilor au trimis soldați, au făcut plângere la împărat că și-au părăsit funcția și au fost găsiți și martirizați. Ați înțeles, dragilor?

Pentru cei dornici să cunoască mai bine Săptămâna Patimilor zi cu zi, părintele Justin ne-a lăsat un cuvânt de suflet în materialul Părintele Justin despre Săptămâna Patimilor.

În zadar ar fi toate dacă n-ar fi Învierea

Asta face răutatea, face ura, invidia, dar Mântuitorul o înviat. Asta zice, că în zadar ar fi toate dacă n-ar fi Învierea, Învierea Mântuitorului. Deci a fost, să spunem așa, ruperea, deschiderea Raiului. Au fost scoși din iad toți care Îl așteptau în nădejdea asta, așteptau venirea Mântuitorului aceea, toți au fost scoși din iad și duși în Rai. Ați înțeles, dragilor? Deci ne-o împăcat cu Dumnezeu Mântuitorul prin Înviere. Ce lucru minunat, dragilor!

Dar aveți grijă la Înviere. Vreau să vă mai spun un lucru și închei. Aveți grijă la Înviere. Nu vă duceți doar să luați Sfânta Lumină și vă duceți acasă. Vă rog, stați la Înviere, la Sfânta Liturghie. Încercați să vă spovediți înainte și să vă împărtășiți, să vă puteți bucura de Înviere, să trăiți Învierea Mântuitorului, dragilor. Faceți lucrul ăsta și o să vedeți câtă bucurie vă dă Bunul Dumnezeu. Da, dragilor? Închei aici.

Să ne ajute Maica Domnului, Bunul Dumnezeu, să trăim Sfânta Înviere în bucurie, în pace, în liniște, în pace cu toți cei din jur.

Doamne ajută, dragilor!

Pregătirea duhovnicească pentru a trăi Învierea cu adevărat este un dar pe care ni-l oferim singuri. Vă recomand cu căldură și materialul Pregătire duhovnicească pentru Înviere, precum și reflecția Care este rezultatul Învierii Domnului? Ce este Mântuirea?

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!