Identificarea învățătorilor mincinoși – p. Spiridon Bailey

Ascultați un cuvânt duhovnicesc al părintelui Spiridon Bailey care ne vorbește despre necesitatea de a ne antrena simțurile duhovnicești pentru a putea discerne între învățătorii validați de Dumnezeu și cei mincinoși.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Identificarea învățătorilor mincinoși – p. Spiridon Bailey

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Modurile de viață nenaturale și artificiale din vremea noastră sporesc vulnerabilitatea noastră față de înșelare, de amăgirea duhovnicească și de minciuni. Pentru a ne ocroti, trebuie mai întâi să recunoaștem cât de mult ne-am îndepărtat de rânduielile de odinioară, de normele vieții creștine care odinioară erau socotite firești printre oamenii credincioși. Însă astăzi, din pricina stării noastre căzute, din pricina vieții artificiale pe care o ducem, chemarea creștinismului ni se pare adesea apăsătoare, grea, exagerată, ba chiar extremă. Noi suntem o generație mai rănită de lume decât oricare alta care a fost înaintea noastră. O generație rănită duhovnicește.

Și acestei generații vulnerabile, rănite sufletește, diavolul îi trimite mulți învățători mincinoși. Mulți învățători mincinoși. Desigur, unii sunt lesne de recunoscut. Evangheliile lor mincinoase vin din afara tradiției Bisericii. Ele contrazic învățătura Sfintei Scripturi. Dar pe alții îi recunoaștem după roadele vieții lor: avioane particulare, conace, familii destrămate și învățături bine primite de lume. Să fie limpede: dacă un propovăduitor al Evangheliei este primit cu brațele deschise de BBC sau de cei ca Oprah Winfrey, atunci trebuie să ne astupăm urechile. Aceștia nu vin de la Hristos. Nu-i ascultați.

Dar dincolo de aceste glasuri vădit demonice, există și înșelări mai subtile. Subtile, amestecate și împletite cu adevărul, care adesea pot părea autentice. Învățătorii mincinoși pot suna autentici și convingători, purtând o înfățișare superficială de apartenență la Hristos. Sfântul Ignatie Briancianinov ne avertizează să ne păzim de acești înșelători și descrie semnele după care îi putem recunoaște. Mai întâi, Sfântul Ignatie spune că demonii le dau acestor înșelători un simțământ exagerat al propriei lor vrednicii. Siguranța de sine a acestora arată trufia lor. Și el adaugă: atunci când auzim o învățătură care este neclară, el folosește cuvântul „tulbure”, sau o învățătură care stârnește un răspuns emoțional sau o plăcere emoțională, sau o învățătură care ne măgulește, care ne hrănește vanitatea, sau o învățătură marcată de senzualitate, atunci Sfântul Ignatie ne spune că trebuie să știm că este demonică. Dar ne putem întreba: Cum putem învăța să recunoaștem această învățătură mincinoasă? Cum dobândim această dreaptă socoteală?

Sfântul Ignatie ne încredințează că numai prin credință putem recunoaște adevărul. Doar credința îngăduie inimii să cunoască adevărul. De aceea el spune că trebuie să începem prin a citi Evangheliile și a ne sili spre smerenie. Acestea sunt condițiile de neînlocuit pentru a dobândi credință și a cunoaște adevărul: citirea Evangheliilor și smerenia. Fără smerenie, spune el, vom fi înșelați. Mândria stă la rădăcina voinței noastre de a primi minciuna. Căci adevărul nu este ceva ce noi creăm înlăuntrul nostru. El vine de dincolo de noi, vine din afara noastră. Desigur, Hristos este Adevărul, Adevărul cel viu. Și dacă nu ne vom osteni să intrăm tot mai adânc în unire cu Hristos, vom continua să fim înșelați.

Sfântul Ignatie subliniază că trebuie să ne păzim de toată senzualitatea. Să ne păzim inima de senzualitate. Aceasta ne aduce aminte că Iisus a mustrat mulțimile. El le-a zis: „Dacă nu vedeți un semn și nu aveți o minune, nu veți crede.” Cei care vor minuni doar pentru trupurile lor, pentru mângâierea lor, pentru mulțumirea lor, chiar și pentru mulțumirea minții, trebuie să audă aceste cuvinte ale lui Iisus. Căci trebuie să înțelegem că sufletele noastre au nevoie de vindecare mult mai mare decât orice trup zdrobit, bolnav sau suferind. Aceasta este de mare însemnătate. Sufletul nostru este cel care are nevoie disperată de vindecare minunată. Vindecarea minunată care este însăși prezența lui Hristos. Câți L-au văzut pe Iisus cu ochii lor, au fost martori la minunile Sale, după cum și demonii au auzit învățătura lui Iisus. Să ne aducem mereu aminte de aceasta: demonii au auzit învățătura lui Iisus și totuși acei oameni și demonii nu au putut nici să se pocăiască, nici să se închine lui Iisus ca Dumnezeu, ca a doua Persoană a Sfintei Treimi. Oricâte minuni ar fi văzut, oricâtă învățătură ar fi auzit, mândria și starea lor căzută îi împiedicau să-L primească și să I se închine.

Și aceasta este realitatea noastră căzută. Cu toții, în diferite măsuri, suntem surzi la adevăr. Suntem surzi la adevăr. Suntem orbiți de nevoile și dorințele noastre lumești, încât atunci când învățătorii mincinoși ne oferă promisiunile lor ușoare și confortabile, primim cu ușurință minciunile lor. Pentru că prea mulți dintre noi nu vor decât o evanghelie care să ne facă să ne simțim mai bine. Am transformat Evanghelia într-o formă de împlinire de sine, de ajutor de sine. O evanghelie care ne face să ne simțim mai bine. O învățătură ușoară care, mai întâi de toate, se potrivește cu planurile noastre, cu voința noastră și cu dorințele noastre pentru felul în care vrem să ne fie viața. „Dă-mi o evanghelie care să se încadreze comod în felul în care mi-am rânduit eu viața.” Falsele evanghelii nu cer nicio schimbare reală din partea noastră. Când auzim adevărata Evanghelie, suntem confruntați, suntem siliți să ne recunoaștem păcatul, suntem siliți să ne vedem nevoia de a ne transforma, de a ne pocăi, de a ne schimba. Câți oameni nu spun astăzi că aud glasul lăuntric al lui Dumnezeu? Prea mulți spun că Dumnezeu le vorbește. Adesea, chiar înainte de a fi botezați, înainte de a se fi ostenit să trăiască o viață de ascultare și pocăință, ei pretind deja că aud și pot deosebi glasul adevărului.

Nu trebuie să ne încredem niciodată în propria noastră capacitate de a ști ce ne grăiește Dumnezeu. Nu auzim atât de limpede glasul lui Dumnezeu. În noi înșine nu putem fi arbitrul, nici cel care deslușește ce ne spune Dumnezeu. Să fim cu totul clari: Cei care nu sunt încă sfințiți, ale căror vieți nu sunt încă pline de pocăință și curățire, nu aud decât glasul propriei lor mândrii sau, și mai rău, pot auzi șoapta pe care odinioară au auzit-o Adam și Eva în rai: „Și voi puteți fi ca Dumnezeu”, și o pot confunda cu glasul lui Dumnezeu. În smerenie, fiecare dintre noi trebuie să recunoască în sine însuși: „Nu sunt vrednic să aud glasul lui Dumnezeu. Nu sunt în stare să deslușesc adevărul prin propriile mele puteri duhovnicești.” Dumnezeu ne-a dat nouă învățătura limpede a Sfinților Părinți, iar Sfinții Părinți ne călăuzesc în felul în care trebuie să înțelegem Sfintele Scripturi. Să recunoaștem: „Nu sunt încă pregătit pentru hrană tare”, Să mărturisim: „Sunt un prunc duhovnicesc, în stare să primesc doar lapte.” Să ne smerim înaintea lui Dumnezeu.

Câți dintre cei de curând botezați, abia de doi, trei sau patru ani în viața ortodoxă, hotărăsc deodată, în grabă, să se ridice ca vestitori ai adevărului? Ei își asumă online sau în parohii rolul de învățători, având capul plin de cărți, dar fiind lipsiți de o viață de pocăință. Ei nu au trăit încă anii de luptă necesari ca să crească în duhul Ortodoxiei. Au fost sfinți mari care, poate, au avut o singură carte a Părinților și au trăit ca niște păstori, fără mare învățătură sau educație, și totuși înțelepciunea lor, prin harul lui Dumnezeu, a depășit orice am putea nădăjdui noi să pretindem. Nu ascultați de acești învățători mincinoși.

Dacă nu suntem binecuvântați, dacă nu avem autoritatea Bisericii de a învăța, atunci nu învățăm adevărul oricâte cuvinte ortodoxe, oricâte citate am include în vorbirea noastră. Creștinii trebuie să învețe învățăturile Bisericii, nu opiniile noastre. Învățăturile și adevărul date Bisericii, revelate Bisericii prin puterea Sfântului Duh. Prezența Sfântului Duh în Biserică ne învață. Aceasta este singura învățătură pe care o putem transmite lumii. Să ne aducem aminte de sutașul care a mărturisit, când s-a apropiat de Iisus, cerându-I să dea vindecare slujitorului său. El a zis: Nu sunt vrednic ca să intri în casa mea. Iar Iisus l-a lăudat că are credință mare, cea mai mare credință pe care o întâlnise până atunci. Aceasta este smerenia cu care trebuie să ne apropiem de Hristos. Acesta este singurul chip în care ne putem apropia cu adevărat de Hristos: Atunci când ne smerim. Omul stăpânit de mândrie este plin de înșelare și nu poate rosti decât cuvintele demonilor. El nu rostește cuvintele lui Dumnezeu. El nu rostește cuvintele Sfântului Duh. El nu rostește cuvintele Bisericii. Să ne astupăm urechile față de aceștia. Inimile noastre trebuie să primească adevărul Evangheliei, iar Sfântul Duh ne vorbește prin Sfintele Scripturi.

Trebuie să citim Sfintele Scripturi. Ne aducem aminte de acea mare zicală: „Când mă rog, vorbesc cu Dumnezeu; când citesc Evangheliile, Dumnezeu îmi vorbește.” Dar Dumnezeu ne vorbește și prin imnuri, prin rugăciunile Liturghiilor noastre, prin închinarea noastră. Adevărul lui Hristos se întemeiază în inimile noastre atunci când, în pocăință, Îl primim în Sfânta Împărtășanie. Astfel ne apropiem de Hristos. Astfel învățăm să recunoaștem adevărul. Nu există alt adevăr veșnic decât adevărul lui Hristos. Nu există adevăr veșnic în această lume sau în cea care va să vină, decât adevărul lui Hristos. Doar Hristos. Și devenim purtători vii ai adevărului doar ca mădulare ale Trupului Său tainic, Biserica. Aceasta este singura cale prin care devenim purtători ai adevărului.

Ca să ne apărăm sufletele de învățătorii mincinoși ai lumii, trebuie să învățăm mesajul Evangheliilor. Trebuie să citim Sfinții Părinți. Trebuie să ne nevoim ca să ne curățim. Și, desigur, trebuie să ne încredem în Dumnezeu și să ne rugăm Lui. Calea către curăție este chemarea noastră. Iisus ne-a învățat că: Doar cei curați cu inima, Îl pot vedea pe Dumnezeu. Iar această cale către curăție, calea către adevăr și calea către mântuire se află numai în plinătatea vieții Bisericii.

„Înțelepciunea fără simplitate este viclenie demonică, iar simplitatea fără înțelepciune este nechibzuință ce duce ușor la înșelare.” (din spusele Părinților Pustiei)

„Fără bunătate, cunoașterea nu este un lucru bun.” (Sfântul Pafnutie)

„Pacea care te face să crezi că te afli pe calea cea dreaptă nu este decât nesimțire duhovnicească și lipsa conștientizării propriei păcătoșenii, pricinuite de viața ta trăită în nepăsare.” (Sf. Ignatie Briancianinov)

„Roagă-te neîncetat lui Dumnezeu să-ți lumineze mintea și să-ți descopere puterea cuvintelor Sale. Mulți, încrezându-se în propria lor judecată, au căzut în înșelare.” (Sf. Efrem Sirul)

“Sfintele Scripturi ne conduc spre Dumnezeu și ne deschid calea spre cunoașterea Lui.” (Sf. Ioan Hrisostom)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!