Există Duminica Orbului și Duminicile Orbilor. Există multe predici la Duminica Orbului care se axează pe ceea ce au făcut fariseii, pe ceea ce a făcut orbul, pe minunea pe care a făcut-o Domnul. Este Duminica Orbilor – însă acești orbi sunt orbi diferiți, din cauze diferite și cu efecte diferite.
De ce Duminica Orbilor?
Socotesc însă că în acest moment este bine să ne axăm pe ceea ce trebuie să facem noi, pe baza întâmplării relatate de Sfântul Ioan Teologul (Ioan 9:1-41). De multe ori analizăm personajele care iau parte la o întâmplare, însă uităm personajul principal din punctul nostru de vedere, singurul de care o să avem de dat răspuns la judecata finală: eu însumi.
Dincolo de planul trupesc, concret, real al unei întâmplări există și un plan duhovnicesc despre care putem spune că este și mai concret și mai real decât cel trupesc, chiar dacă orbi fiind la minte, nu-l sesizăm pe acesta din urmă. Noi toți ne naștem orbi, nu pentru că am păcătuit noi înșine – căci cum puteam să păcătuim înainte de a ne naște? – nu atât pentru că au păcătuit părinții noștri ci în principal pentru că a păcătuit strămoșul nostru Adam, noi toți născându-ne în starea, în căderea existențială în care ne-a adus păcatul lui Adam din care ne tragem.
Începutul vederii
În clipa în care cerșim la marginea drumului vieții lumina lui Hristos, acesta va veni și ne va crea ochi din țărână, după cum i-a creat și lui Adam, la facerea acestuia. Este o mare minune să-L vezi pe însuși Creatorul, acționând după cum a acționat atunci când l-a creat pe Adam – căci orbul ce cerșea nu avea ochi, iar Mântuitorul i-a făcut ochii din țărână. Acum, însă, este de trebuință să ne întoarcem atenția iarăși la noi înșine: avem noi curajul smereniei să stăm la marginea drumului vieții cu conștiința de orbi cerșetori ai luminii lui Hristos?
Și totuși există o diferență între creerea lui Adam și creerea ochilor orbului din naștere: orbul exista deja, și, deci, avea voie liberă. Adam nu existase, evident, înainte de a fi creat și, deci, nu avea voie liberă. Dumnezeu iubește atât de mult libertatea noastră încât își limitează atotputernicia la aceasta.
Dobândirea vederii
Dumnezeu nu ne dă lumina Sa, dacă noi nu dovedim în mod practic că o dorim – dacă noi nu facem cele necesare pentru a o dobândi. Astfel, cu toate că orbului din naștere ii s-au pus ochii, acesta încă nu și-a căpătat vederea. Era nevoie ca și el să conlucreze cu milostivirea lui Dumnezeu, făcând ascultare de voia lui Dumnezeu care l-a trimis să se spele de noroiul patimilor sale în scăldătoarea Siloamului și a venit văzând. Din cauza aceasta accentuează Scriptura că Siloam se tâlcuiește „trimis”. Dumnezeu dorește și conlucrarea noastră în procesul mântuirii, în procesul dobândirii luminii.
Să ne întoarcem, însă, iarăși atenția la noi înșine: avem noi curajul smereniei să facem ascultare de voia lui Dumnezeu, mergând, orbi fiind încă, în spre scăldătoarea Siloamului?
Păstrarea vederii
Etapa următoare după dobândirea luminii este păstrarea acesteia care se face prin mărturisirea că Hristos este dătătorul acesteia. Acest fapt este mai dur decât pare la prima vedere, pentru că duhul ipocrit al lumii, reprezentat prin farisei, încearcă să ne preseze să ne lepădăm, fie și indirect, de Hristos ca dătător al luminii, adică mântuitor. Cu alte cuvinte să trecem cu vederea acțiunea lui Dumnezeu în cotidian.
Întorcându-ne la noi înșine, ne întrebăm: avem noi curajul smereniei să mărturisim că lumina și toate celelalte pe care le am, le am de la Dumnezeu? Ori trec sub tăcere acest lucru sau, mai rău, atribui altor factori – în special mie însumi – toate câte mi-a dat Dumnezeu?
Duminica orbilor: vederea lui Hristos
Dacă vom rămâne credincioși în toate acestea, într-un final îl vom vedea, într-adevăr, pe Dumnezeu și, copleșiți de frumusețea feței Sale înăuntrul nostru, ne vom închina Lui. Să nu uităm, totuși, că începutul este conștiința că suntem orbi, cerșind la marginea existenței. Deci ar trebui să socotim că mai bine să o numim Duminica Orbilor.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comment
Ce frumos! Vroiam să scriu articol dar nu aceasta este o predică atît de folositoare! Da, am învățat că trebuie să cerșesc lumina lui Hristos avînd conștiința de orb cerșetor. Aceasta e problema mea, smerenia și mai ales ascultarea de voia lui Dumnezeu. Nu știu dacă voi reuși dar îmi doresc să fac voia Sa. Mulțumesc!
M-am dus cu gîndul la Sfîntul Siluan, la plîngerea lui Adam. De aproape 14 ani doresc să am stare de pocăință dar nu reușesc, îmi pare rău că am greșit dar nu e stare de căință adîncă. Întrebarea este: fiind în lume chiar nu se poate ajunge la o părere de rău mai adîncă că am supărat pe Domnul sau de vină este egoismul? Iertați am scris mult, nu m-am putut abține și cu cuvîntul acesta mi-ați deschis rănile mai vechi!
Iarta, iarta-te si mergi mai departe facand voia Domnului. Nu lasa trecutul sa te defineasca, prezentul este continuu, iar noi putem sa devenim pe masura ce trece timpul, cea mai buna varianta a noastra. Mintea omeneasca nu este desavarsita, dar prin cobstientizare si vointa putem depasi multe neputinte anterioare sau prezente. Insasi apasarea pe care o ai e o forma de pocainta, dar n-o lasa sa te impiedice in evolutia ta umana si spirituala. Toti gresim in fata lui Dumnezeu, cine este fara de pacat? Ar fi o aroganta sa creada cineva ca este neprihanit. Curaj Antonia! Cazi, dar te ridici….fii un soldat al lui Hristos!