Păcatul din noi este atât de mare încât, chiar dacă Dumnezeu ne ajută să facem mari lucruri în viața noastră, putem să fim învinși de lucruri de nimic. Aceasta se întâmplă și pentru ca să fie dovedită neputința noastră ca și oameni căzuți. Ascultați pe IPS Athanasie de Limassol care descrie cu har și umor o astfel de întâmplare.
Audiție plăcută! (podcastul și transcriptul sunt după videoclip)
Powered by RedCircle
Nimic să nu-ți fure inima ta! Nici măcar un ac!
Poți fi bogat, milionar, cu toate acestea, să fii neagonisitor; adică aceste lucruri să nu-ți fure inima ta. Poți avea pe mână milioane, dar să fii liber de ele. Însă, poți avea 5 lire în buzunar, și să fii robit de ele.
Știți în ce măsură se poate robi omul? Chiar și de lucruri ridicole. Săvârșim lucruri mari, de multe ori, și nu le facem pe cele simple.
Eu am observat acest lucru în cadrul monahismului. Mergem să ne facem monahi, ne lepădăm de noi înșine, de studiile noastre, de familia noastră, de viitoarea noastră familie – de a ne căsători, de a face copii… Ne lepădăm de toate! Mergem în vârful munților să ne trezim la miezul nopții… însă putem să nu ne lepădăm de ceva foarte simplu, de un nimic.
Îmi amintesc că odată venise un tânăr în Sfântul Munte ca să se facă monah. A lăsat totul: părinți, prieteni; așa cum am făcut-o cu toții. Era și un tânăr învățat. Și-a adus cu el colecția de timbre. Avea o cutie de carton plină de albume cu timbre.
Așa cum se obișnuiește când devenim monahi: punem toate cele ce le-am adus într-un loc, ca să vină Starețul și să vadă ce lucruri avem; ca ceea ce vom păstra, să fie cu binecuvântarea sa.
Dependențele
Vine Starețul:
– Ce ai acolo, în cutia aia?
– Timbre.
– Timbre??? Ce-ai să faci, copilul meu, cu atâtea timbre?
– Ei, Părinte, de mic copil obișnuiam să adun timbre, e o colecție de familie, am timbre de mare valoare.
– Deschide cutia să le vedem! Sunt frumoase! Să le dăm unui copilaș să se joace cu ele!” [râsete]
Numai că nu a leșinat! S-a îngălbenit la față, s-a înverzit, s-a înroșit, s-a înnegrit!
Îl întrebă Starețul:
– Ce-ai pățit?
– Gheronda, nu pot! Nu pot să mă despart de ele!
– Măi, pe mamă, pe tată, pe frați i-ai lăsat, de timbre nu te poți despărți?!
Nu a putut să treacă ușor peste asta. I-a fost foarte greu. Foarte greu. Ce erau, în sfârșit?! Niște timbre! Ne-am chinuit din greu să ne dezlipim de timbre! [râsete]
Copii, vreau să vă spun că cineva poate lăsa lucruri enorme, însă se poate atașa de lucruri de nimic, pentru că inima lui se alipește acolo!
Se aseamănă cu ceva ce făceam când eram elevi:
„Dă-mi cartea ta să citesc!” – Nu i-o dădeam!
„Dă-mi creionul tău!” – Nu-l dădeam! „Dacă i-l dau o să-l rupă, o să-i facă ceva!”
Lucruri mărunte, de nimic! Din păcate, avem comportament infantil!
Poate spune cineva: „Măi, copile, ai făcut ce era important, acum te împiedici în cele neînsemnate?”
Toate acestea arată patima iubirii de arginți, care nu poate să însemne nici măcar bani, ci terenuri, lucruri, orice altceva!
„Motocicleta mea!” – Vin oameni îndrăgostiți de motocicletele lor! E înfricoșător! Să viseze motocicleta, să o lustruiască, să o șamponeze… să nu pățească nimic!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comment
Eu incep cu poza.Nu vă supărați,alaturi de pe Iosif este IPS Athanasie?Mulțumiri.
Da, când era foarte tânăr în Nea Skiti. 🙂
Mulțumim, părinte Teologos, pentru postare! Dea Domnul să avem înțelepciune duhovnicească, să rămânem pe Cale! Doamne ajută, bucurie să aveți!
Parinte cum scapam de patima hainelor si a modei, locuiesc intrun oras vestic si din stresul prin care am trecut in ultimii ani am tot acumulat si am creat o rutina bolnava cu acestea? Mai dau din ele si iar acumulez. As vrea sa raman cu putine dar intra frica pentru mai tarziu… ma iertati, si binecuvantati.