Ascultarea din iubire: taina care ne ține uniți – p. Teologos

De data aceasta am stat de vorbă cu câțiva tineri fizicieni și informaticieni, iar discuția a mers spre lucrurile care ne țin cu adevărat uniți. Vorbim despre ascultarea din iubire, temelia oricărei legături, despre ascultarea copiilor și despre ascultarea de duhovnic în meseriile de mare performanță. Vom vedea împreună cum se împletește rugăciunea cu munca de fiecare zi, cum ne alegem perechea, de ce bărbatul și femeia sunt complementari, iar nu comparabili, și după ce semne cunoaștem că mergem pe calea cea bună.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Pentru că cei sfinți să fie înțelepți, Doamne, Sfântul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi. Amin.

Horea de la Azero

Dragii noștri, ne aflăm, cu puțini oameni de data aceasta, și am vrut în mod special să fac cu ei. De ce? Pentru că doresc niște discuții mai adânci, mai aprofundate, pentru că sunt niște tineri extraordinari. Sunt și tineri bătrâni care, fără de Horea, care ne ajută foarte mult – el, de fapt, hai să spun, dacă tot m-am scăpat –, el ne ajută și face transcrierile clipurilor Părintelui Staret, clipurilor Părintelui Pimen. Deci, dacă intrați pe site, pe www.chilieathonita.ro, să vedeți că fiecare clip și al meu și al Părintelui Staret are de dedesubt transcriptul. Și Horea, sigur că folosim și inteligența artificială, dar folosim doar ca și sculă, nu ca și soluție. Și Horea este cel care are o echipă. Sigur că el este și manager la Azero, firmă de printare. Dacă doriți să printați, mergeți la Horea să vă printeze. E un băiat foarte bun, credeți-mă, cel puțin în domeniul transcripturilor se pricepe foarte bine.

Deci, dincolo de Horea, care este antreprenor, și copiii lui Horea și ai lui Octavian, ai rudei sale, avem trei tineri, doi dintre ei cu care am mai făcut, dacă nu mă înșel, am mai făcut discuții. Sunt doi fizicieni: unul lucrează la laser – nu vorbim de Războiul Stelelor, ci vorbim de Măgurele – și celălalt la CERN. Și, bineînțeles, un alt tânăr care este – toate condoleanțele mele – este din domeniul meu, e din informatică. Și din cauza asta am vrut neapărat să facem, și bineînțeles, dar cunoștința noastră să facem o discuție între puțini oameni ca să discutăm niște lucruri puțin mai altfel decât în clipurile de zi cu zi. În cazul ăsta, ca să nu mă mai lungesc, chiar vă rog să puneți întrebări. Prefer copiii, dacă.. Teodor, dacă tu ai întrebări, când vrei tu, tu pui întrebări și opresc pe ei pe toți. În regulă?

Teodor: Da.

Pr.Teologos: Bun. Aveți întrebări? Zi, Horea. Vrei să spui tu?

Cuvânt pentru copii: despre ascultare

Horea: Ziceam să profităm de faptul că-i avem pe copii aici să dați un cuvânt pentru ei și mă gândeam la ascultare. Dacă puteți face o paralelă: ascultarea unui monah, ascultarea mirenilor, ascultarea copiilor.

Pr.Teologos: Sigur. Ascultarea este modul de existență a ființelor. Țin minte, la un moment dat, că eu, să nu mă lungesc foarte mult, dar am descoperit treaba asta, că ascultarea este modul de existență a ființelor, modul corect de a fi. Și chiar atunci era lângă mine, mă rog, în Sfântul Munte, eu eram în altă parte, nu are importanță, dar era lângă mine Părintele Rafail Noica. Și doream să-l întreb dacă ascultarea este modul de existență a ființelor. Dar oarecum speriat de măreția întrebării, am spus: „Părinte Rafail, vă rog să-mi iertați, ascultarea este modul de existență a ființelor create?” Am adăugat și „create” la sfârșit. Și după care el a spus: „Da, dar și în Sfânta Treime, în Sânul Sfintei Treimi, noi nu știm ce este în Sânul Sfintei Treimi, știm doar că este ascultare.”

Am așezat pe îndelete temeiul acestei învățături într-un material mai vechi, Ascultarea: Modul de existență a ființelor, unde arăt de ce fără ascultare nu se poate închipui nici comuniunea, nici Raiul.

Precum omul nu poate exista de unul singur: ascultarea ca deschidere spre celălalt

Deci omul nu poate să existe de unul singur, ăsta este de fapt iadul. În clipa în care omul se autonomizează, în clipa respectivă se transformă într-un punct, se închide în sine și atunci singurătatea constituie chinul său. Pentru că omul totdeauna trăiește în relație, după cum Dumnezeu, Sfânta Treime, este o comuniune interpersonală pură, niște persoane aflate într-o relație atât de strânsă că se întrepătrund între ele. La fel și oamenii ar fi trebuit să fie după chipul și asemănarea Sfintei Treimi și în Rai așa o să fim: o să ne întrepătrundem și între noi, adică o să ne cunoaștem gândurile unii altora, partajăm emoțiile, trăirile, sentimentele. Deci, cum îi spune, asta este fericirea omului și asta e starea normală, starea de Rai. Și asta se realizează prin ascultare, adică în clipa în care eu mă deschid față de celălalt, da?

Pentru că eu, și țin minte că am întrebat la un moment dat pe un stareț din Sfântul Munte, un Gheronda, l-am întrebat despre ascultare și el mi-a spus foarte frumos și am avut discuții foarte lungi, mi-a spus că nu-ți trebuie atâta ca să afli un lucru nou, ci ca să te deschizi față de celălalt. Să primești înăuntrul tău lumina iubirii lui Dumnezeu care vine prin celălalt. Dacă te închizi, colapsezi și te transformi într-o gaură neagră să spun așa într-un punct și ești numai tu acolo și te chinui în cadre foarte strâmte ale viziunii tale proprii, care evident că se reduc la un moment dat la un punct, care este punctul tău de vedere și de care te ții ca orbul de bâtă, și, bineînțeles că, intri în zid. Foarte important lucrul ăsta.

Acum coborând pe un palier inferior, ascultarea e foarte importantă ca să nu greșim. Aici avem vedere palierul superior de care am vorbit înainte, dacă nu întrebăm, sigur greșim. Și uneori și Dumnezeu îngăduie treaba asta ca să îți arate că trebuie să întrebi, trebuie să faci ascultare. Nu există om care să nu greșească, nu există om care să nu devieze. Problema nu e asta. Problema este: te îndrepți? te pocăiești? Și din cauza asta ai nevoie de altcineva care să fie ca baliză, să fie ca și semne de circulație care să te îndrepte. Și din cauza asta toți marii oameni nu sunt cei care au avut o minte deșteaptă, cum să spun, ci cei care au întrebat, cei care au avut dispoziția să învețe de la alții.

O privire morală limpede asupra ascultării, ca virtute care deschide inima spre celălalt, găsiți și în pagina Ascultarea de pe crestinortodox.ro.

Eric Herz și despre eprubete: smerenia care naște ascultare

Care au avut, apropo de fizică, la un moment dat a venit un tânăr la Institutul de Inventică, nu știu cum se numește, în orice caz, din Berna. Și era director acolo, Herz, Eric Herz, era șeful. Și a venit secretarul, nu știu ce, un subaltern, și a zis: „Uite că a venit un tânăr student la noi, neapărat că vrea să intre să studieze și să cerceteze fizică.” Și Herz i-a spus: „Pune-l să spele eprubetele, pune-l să curețe instrumentele pe care le avem până la apă. Dacă acceptă, adică dacă se smerește, o să fie mare.” Și într-adevăr a acceptat și a fost mare. E vorba de Einstein. Cred că știți povestea. Cei care sunt la fizică știu povestea.Deci totdeauna când întrebi, când te smerești, te deschizi față de celălalt și intră Harul lui Dumnezeu.

Și sunt nu știu câte întâmplări în viețile Sfinților în care, de exemplu, era un părinte care a postit 70 de zile, ceva de genul ăsta, sau 70 de săptămâni, nu știu. Începea o perioadă foarte lungă, dar post, adică crunt, nu așa? Adică vorbim de o feliuță de pâine la nu știu câte zile. Și ca să-i descopere Dumnezeu un cuvânt din Sfânta Scriptură. Și Dumnezeu nu-i descoperea. Și după perioada aia imensă de post, crâncen, zice: „Bă, nu m-a descoperit Dumnezeu, hai să mă duc la fratele meu să-l întreb care-i cuvântul în Scriptură.” Și când a deschis ușa, în fața lui un înger și zice: „Și 70 de zile ai postit și ți s-a uscat trupul de post și nu s-a ridicat rugăciunea ta la Dumnezeu, dar acum cât ai smerit să mergi să întrebi pe fratele tău, o trimite Dumnezeu să-ți spună care e dezlegarea la cuvântul Scripturii.” Și asta e. Foarte important: trebuie să ascultăm.

Smerenia de a spăla eprubetele este chiar poarta pe care intră harul în cel ce face ascultare, iar despre această odihnă a sufletului am vorbit în Smerenia e odihna sufletului; o sinteză patristică a virtuții găsiți și în articolul Smerenia.

Dezvoltarea cognitivă la copii și ascultarea din iubire

Și cobor acum pe un nivel și mai jos, în cazul copiilor: creierul lor se dezvoltă, creierul fiecăruia dintre noi, când eram copii, se dezvoltă într-un mod, nu cum ne-am imaginat noi, adică totul dintr-o dată sau nu știu cum să spun. Întâi de asta se dezvoltă partea cu care acționează amigdala, partea din spate, mijloc, cum să spunem, partea impulsivă. Deci copilul nu are sentimentul pericolului, nu are puterea decizională. Când i-a venit gândul, l-a făcut. Și atunci atunci el trebuie să știe că trebuie să facă ascultare de tine. Și din cazul acesta trebuie să accentueze asta, adică în clipa în care îți cere ceva, îi spui: „În mod normal nu te-aș fi lăsat, nu ți-aș fi dat, dar pentru că mi-ai cerut, te las, îți dau.”

Sau altădată face ceva și nu spune sau ia ceva și nu spune. „De ce nu mi-ai cerut? Știi că dacă mi-ai fi cerut, ți-aș fi dat, te-aș fi lăsat.” Și iarăși, la un moment dat, îți cere ceva și vedem că trebuie să-l refuzi, că sigur că există cazuri. „Tati, acum nu se poate, dar apreciez foarte mult că mi-ai cerut. În viitor, când vrei, vii la mine, discutăm, eu sunt de partea ta, te iubesc.” Trebuie neapărat să înțeleagă ascultarea.

Felul în care copilul deprinde ascultarea din iubire încă din primii ani l-am desfășurat în Familia ca instituție de învățământ, acolo unde se așază temelia caracterului.

15.. Și 20 de ani: deciziile luate în ascultare

Și abia de la vârsta de 15 ani începe să se dezvolte aproximativ, uneori și mai repede, începe să se dezvolte partea cu care gândește, partea din față, cortexul. Și abia de la vârsta respectivă trebuie să-i crești puterea decizională, adică îi spui: „Acum tu cum gândești aici, cum faci aici, cum o vezi, fă-o tu, hai să te văd.” Și sigur că va greși la un moment dat, dar nu-i nicio problemă. Uite, fă așa cum trebuie făcut. Fii lângă el și învață-l să ia decizii astfel încât la vârsta de 20 de ani să se căsătorească. Cum se va căsători? Și asta e o mare dramă, iarăși, o altă mare discuție. Dar atunci trebuie să fie matur, să poată să ia decizii în ascultare. Pentru că ascultarea nu este tiranie.

Ascultarea nu o faci din frică, ci o faci din iubire față de celălalt și prin celălalt față de Dumnezeu. Mare taină a ascultării. În regulă? Slavă lui Dumnezeu. Alte întrebări? Zi, poftiți, din echipa de fizică.

Horea: Da, dacă am vorbit la început despre meserii și job-uri, cât de importantă este partea duhovnicească în ceea ce facem la lucru, la job?

Creșterea puterii de decizie a tânărului, fără a pierde ascultarea, este o temă pe care am dezvoltat-o în Educația duhovnicească a tinerilor: caracter și echilibru în Hristos.

Duhovnicul, „Beautiful Mind” și paza minții: de ce avem nevoie de ascultare

Pr.Teologos: Foarte importantă. Acum o să mă repet că sunt pe cameră, deci mai ales în domenii de performanță, cel puțin în fizică și informatică, pentru că am experiență puțină. În clipa în care cineva este o mașină care merge cu o viteză foarte mare, în clipa respectivă omul trebuie să fie pe drumul drept. Și cum am spus înainte, nu poate să fie pe drumul drept. Trebuie neapărat să întrebe. Trebuie neapărat, ca să nu devieze, neapărat să-și corecteze GPS-ul. Pentru asta este duhovnicul. Dacă nu este duhovnic și nu există ceilalți din jur care să-l ajute, un praf se face. Praf se face.

Eu cunosc oameni care au înnebunit, oameni care sunt tot așa la instituții de genul ăsta, care cred că toți au ceva cu ei. Deci mania persecuției. Dacă îi spui ceva, observație, e clar, ai ceva cu el și poate să-ți intenteze și proces sau ceva de genul ăsta, să te amenințe că spune la Comisia de Disciplină, sau mai departe. Sau, apropo, că am discutat despre „Beautiful Mind”, celebrul film cu John Nash, săracul, marele matematician. Știi că el avea mania asta că toți care aveau cravate roșii, dacă nu mă înșel, ceva de genul, erau comuniști, sau nu știu ce, ceva de genul ăsta. E, deci, desigur că noi nu judecăm pe Nash, săracul, pentru că el nu avea pază a minții, nu cunoștea duhovnicie, nu cunoștea ortodoxie, înțelegi ce vreau să spun. Și atunci diavolul, care este un tip de minte foarte concret, foarte malefic și foarte activ, dă cu tine în toți pereții.

Cine își caută un duhovnic bun face cel dintâi pas al ascultării din iubire, iar câteva repere practice am dat în Cum să ne căutăm un duhovnic.

„Nvidia trebuia să intre în faliment” ..

Atâta m-a impresionat interviul cu Jensen Huang, cu șeful de la Nvidia, că l-am pus pe site, 4 minute am pus pe site. Că a venit un tânăr de vârsta voastră și de calibrul vostru să ia interviul la Huang și spunea tânărul: „Domnul Huang este atât de emoționat pentru mine, sunt un monstru sacru de la Dan, până astăzi altul mai bun nu este, sunt un geniu.” Păi textele astea, știi? Spune Huang, care putea să fie și bunicul lui, printre altele, biologic, zice: „Stop să ne înțelegem. Eu am fost unul dintre fondatorii Nvidia, care știi că Nvidia numărul 1 pe bursă la ora asta, nu știu, aproape 5 trilioane de dolari, sau 4 jumate, calcul astronomic, ci am fost unul dintre fondatorii Nvidia, asta e singurul CEO de la început până astăzi.

Dar eu am luat niște decizii atât de greșite, că Nvidia trebuia să intre în faliment de mult și de multe ori. Însă eu am niște oameni extraordinari, mai buni decât mine, pe care tu nu știi, pe care eu i-am întrebat și astfel a ajuns Nvidia numărul unu pe bursă la ora asta.” Fără întrebare, fără măsură duhovnicească, nu se poate. Și din cauza asta, rugați-vă, totdeauna rugați-vă, între sprint-uri, rugați-vă. Și atunci o să vezi că, dincolo de succesul mai mare sau mai mic în domeniul de activitate profesional, o să vezi că o să te bucuri de acest succes și o să vezi că o să ai o viață bună. Omul bun va trăi bine. Omul rău va trăi rău. Indiferent câți bani, câtă faimă, câte plăceri trupești, câte influențe științifice, sociale, economice, whatever o să aibă. Totul ține de caracter.

Ce înseamnă un angajat cu caracter foarte bun și cum îl zidește ascultarea

Apropo, tot vorbind de știință, eu doream să fac, știi că Mântuitorul a fost teslar, da. Doream să dau o teză de doctorat cu titlul „Avansul în prelucrarea lemnului adus de Domnul nostru Iisus Hristos”. Și să dau teza goală. Știi că Mîntuitorul nu au adus nimica în domeniul ăsta, pentru că problema cea mare nu este tehnologică. Problema cea mare este problema duhovnicească. Dacă se rezolvă problema duhovnicească – rectă prin creștinism – , avansează și știința, ca și efect secundar. Foarte important lucru ăsta. Și asta uneori nici măcar nu se vede. Adică, cum să zic, nu se vede.. Hai să dau un exemplu ca să înțelegi. La o firmă foarte mare din Statele Unite, la cel mai mare contractor strategic din Statele Unite, firmă care se ocupă cu armament, se ocupă cu rachete, se ocupă cu multe, și cu avioane de luptă.

Audit la firma respectivă, știi ce înseamnă audit, nu? Da, ok. Audit la firma respectivă să vadă care sunt proiectele de succes și, mă rog, la sfârșit se iasă norul de corelație să vadă care sunt factorii de succes pe conglomerat, pe trust. Au făcut băieții treaba asta, au ieșit proiectele de succes 1, 5, 17, 30 și multe altele și au ieșit că în toate proiectele de succes era o femeie. Clar, asta. Bun. S-au dus la primul proiect de succes să vorbească cu managerul de proiect: „Nu vă supărați, lucrează la voi doamna cutare?” „Da, lucrează.” „Ce face?” „Bă, ce face doamna cutare?” Șeful: „Nu știu, să mă uit. A, le completează niște formulare.” Ăștia de la audit s-au uitat contrariați unul la altul: „Bă, ni s-au părut.” Merg la al doilea proiect de succes: „Nu vă supărați, lucrează la dumneavoastră doamna cutare?” Proiect manager: „Bă, lucrează la noi doamna cutare.”

„Da, lucrează.” „Ce lucrează?” „Stai să văd.” Șeful: „A, completează niște formulare.” Ăștia de la audit și mai descumpăniți, merg la al treilea proiect de succes, aceeași poveste. Așa, mai departe. Ăștia de la audit au spus: „stop, ne oprim, camere puse, chestionare din nou”. Și într-un final s-a găsit ce era. Femeia respectivă era un caracter foarte bun. Era un om foarte bun. Și prin virtutea sa atrăgea, ca un paratrăsnet, toate tensiunile, toată toxicitatea din tine, din echipă. Și atunci echipele mergeau foarte bine înainte. Nu era vorba de faptul că, mă rog, completa, făcea nu știu ce Excel pe acolo, ci era vorba că ea era un caracter foarte bun. Și poate că știți în echipe, când sunt niște caractere astfel foarte bune, asta împinge foarte bine înainte echipele.

Foarte bine. Deci neapărat treabă și neapărat să te rogi. Și Maica Domnului știe foarte bine și fizică și mai ales informatică. Este top notch. Crede-mă că știu eu ce zic. În regulă? Alte întrebări.

Că virtutea unui singur om ridică o echipă întreagă se vede din felul în care binele lucrează tăcut în lume, temă pe care am cercetat-o în Binele, adevărul și frumosul, acolo unde arăt de ce caracterul și ascultarea merg totdeauna împreună.

Echilibru între rugăciune, ascultare și toate îndatoririle noastre.

Horea: Ați menționat mai devreme importanța rugăciunii pentru om în sinea lui. Aș vrea să vă întreb cum putem noi ca oameni care trăim în lume să menținem un echilibru între rugăciune, treburile de zi cu zi pe care le avem, viața noastră cotidiană, familia și toate îndatoririle noastre. Cum putem stabili un echilibru între toate aspectele?

Pr.Teologos: Sigur. Trebuie să pui pe primul plan rugăciunea. Bun. Dar într-adevăr trebuie echilibru pentru că, știi cum e, niciodată, deci, orice exagerare este de la vrăjmașul, orice extremă este de la vrăjmașul, de la diavol. Aici ajută foarte mult „Doamne Iisuse”. De ce? Pentru că și cea mai puternică rugăciune, mai ales dacă o faci pe metanier și dincolo de asta poți să o faci oriunde, adică nu ai nevoie de carte. Din cauza asta fă ce spune duhovnicul. Punct. Însă, dacă duhovnicul dă o anumită libertate, să spun așa, deci nu mă bag eu peste duhovnic, asta vreau să spun. Așa.. Atunci, când există timpi morți, vorbim în trafic sau dimineața, când te îmbraci, când așa mai departe, este foarte bine să spui rugăciunea. Și mai ales primul lucru când te trezești, e foarte important să spui: „Doamne, mulțumesc sărutmâna.” Cum te cheamă?

Robert: Robert

Pr.Teologos: Nu este Sfântul Robert. O să fii tu primul. Sfântul Stelian. Sfântul Stelian, ajută-mă pe mine. Maica Domnului, ajută-mă pe mine. Sfântul zilei care ești, ajută-mă pe mine. Sfântul Leontie, că azi e Sfântul Leontie. Sfântul Leontie, ajută-ne pe noi. Și atunci o să vezi că, cum îi spune, o să intre înăuntrul tău această stare harică, această energie necreată a lui Dumnezeu, imediat ce te scoli, imediat ce pleci. Nu te gândi atât la ce o să ai la lucru. Dacă te gândești la cod, pentru că știu că ești în informatică, am ce să vezi că te îmbâcsești. Ai văzut treaba asta, cum fac acolo, cum fac acolo, cum fac acolo și te duci în rabbit hole sau wormhole, adică într-o gaură de vierme. Roagă-te! Iarăși, în trafic, „Doamne Iisuse” ajută foarte mult, mai ales dacă nu conduci, mai ales dacă nu ești atent.

Dacă ești în metro, pe tramvai, autobuz și mai departe. Dar și dacă conduci, spune cu gura: „Doamne, Iisuse”. La muncă, între sprint-uri, roagă-te ca să se reseteze puțin mintea. Pentru că faci o activitate intens intelectuală, o să vezi că mintea se canalizează și se îngustează și devii îngust la minte. Atunci randamentul scade. Dacă te resetezi 5 minute, 3 minute, 100 de „Doamne Iisuse” să spui pe metanier, o să vezi că randamentul se întâmplă ceva de genul ăsta. Ceva așa. Dacă te rogi! Dacă lucrezi flat, eu știu un inginer de la Intel, celebra firmă de CPU, de procesoare, care a lucrat 30 de zile flat și a murit. Adică a ajuns în burn-out. Și iarăși la altă firmă, să nu spun, și la Intel nu cred că au fost ei, adică corporația neapărat de vină, ci o întreagă poveste.

La Oracle, de exemplu, prima întrebare care li s-a pus unor programatori care să se angajeze la Oracle: „Sub câte presiune poți să lucrezi?” Adică, vorbim de stoarcere la maxim. Ceea ce e greșit. Roagă-te între timp și atunci o să vezi că per total parcursul randamentul tău o să fie mult mai bun. Și chiar, cum spuneam, Maica Domnului, care știe foarte multă informatică, Maica Domnului, cum să fac eu aici, cum să fac aia, cum să fac aia? Aici o să vezi că ajută. După care, în clipa când te întorci acasă, spui: „Doamne, mulțam, sărut-mâna. Mulțumim la Maica Domnului că m-a ajutat”. Și când ajungi acasă, dacă ești căsătorit, nu știu… Dacă ai fi fost căsătorit, primul lucru ți-ai fi îmbrățișat soția ai fi sărutat-o, ai fi întrebat ce mai face, copiii asemenea, mâncați, și după care primul lucru rugăciunea.

Primul lucru rugăciunea ca să se încarce iarăși bateriile descărcate în cursul zilei, să se încarce iarăși energia necreată a iubirii dumnezeiești. Foarte important. Apoi trebuie să fie principala rugăciune a zilei. În vecernie, în mănăstire. Sigur că acum nu zic să faceți vecernie, slujbă de complexitate vecernia, dar rugăciunea atunci să fie: seara târziu, cam asta ar fi fost tradiția în lumea normală, să spunem așa. Deci, la țară, când omul era la câmp, munca la câmp, nu știu dacă ai avut experiența, munca la câmp este obositoare din punct de vedere trupesc, dar pentru suflet este foarte reconfortantă. Și seara poți să te rogi cristalin, nu e nicio problemă. Dar noi care suntem pe ecrane și așa mai departe și muncă intelectuală, seara ești rupt de oboseală și cam cu cântec.

Și mai ales dacă ești și tik-toc-at și mai ales dacă vine și stropinela la tine, ești terminat și te mai rogi cu capul în pungă dacă te mai rogi. Știi, pe repede înainte și faci verde lobodă. În cazul ăsta e cel mai bine atunci când ești odihnit. Râzi. De ce râzi? Trebuie să plângi, fiule. De halul în care am ajuns. Deci cam asta ar trebui să fie, înțelegi?

Despre puterea rugăciunii rostite în orice clipă a zilei am vorbit pe larg în Puterea rugăciunii, acolo unde arăt cum ascultarea din iubire face din rugăciune o respirație a zilei, iar o pagină frumoasă despre ascultare ca miez al vieții călugărești găsiți la Ziarul Lumina.

Alternanța, odihna minții și ascultarea de duhovnic

Cam asta ar trebui să fie. Și totdeauna trebuie puse pe primul plan persoane, adică, clar Dumnezeu, pe primul plan, dar mai întâi să nu rănim alte persoane. Să nu rănim. E adevărat că de multe ori duhul lumesc ne luptă, adică vin celelalte persoane, hai stai la taifas cu mine, știi? Aici acolo trebuie mare atenție astfel încât să spui: „Da, dar nu prea mult.” Sigur, nu să spui „nu prea mult” în față acelora că-i rănești. Spui să stau, eu știu, un sfert de oră sau jumătate de oră că am de lucru. Și nu spui ce lucru ai. Adică trebuie să te rogi sau, mă rog, să te pregătești, eu știu, să mai citești ceva duhovnicește sau chiar în informatică. Înțelegi ce vreau să spun. Trebuie totdeauna echilibru. De ce? Pentru că mintea nu este făcută de Dumnezeu pentru monotonie, ci e vorba de alternanță.

Totdeauna trebuie să alternăm lucrurile. Știi? Când am spus la lucru să te rogi între sprinturi. Vezi că și la școală sunt pauzele, tocmai din cazul faptului că mintea nu poate să…

Robert: Fizicianul Nima Arkani-Hamed nu mai știu de la ce institut sfătuia studenții să învețe sprintul de jumătate de oră după să ia 5 minute pauză să facă…

Pr.Teologos: Exact, exact! Același lucru. Da, pentru că, oamenii ceilalți care nu sunt orodocși sunt eretici, dar proști nu-s. Adică să fim serioși. Și îți dai seama, asta e legea firii, adică nu trebuie să ai cunoștințe teologice înalte. E legea firii. Și mai ales dacă știi puțină teologie, vezi, mă rog, dacă te rogi și cu darul lui Dumnezeu, vezi când se întunecă mintea, că despre asta vorbim. Vezi când nu mai o duci, să spun așa, începe clar, te oprești și te rogi puțin. Sigur că nu am vorbit de jumătate de oră ca să nu pun presiune, dar ți-am spus între sprint-uri, pentru că mai ales în informatică e foarte bine să închei un sprint, adică să închei o sarcină, să spun așa, dar nu te oprești în mijlocul sarcinii, că e posibil să uiți toate variabilele din program și la propriu și la figurat. O regulă.

Pr.Teologos: Da, n-ai întrebări, bun. Peluza din partea cealaltă.

Robert: Părinte, eu cu colegii mei discutam mai devreme și a apărut o întrebare așa mai în glumă, mai în serios. Și o să iau avantaj de faptul că ați menționat de vreo două ori problema căsătoriei. Și nu știu în ce măsură colegii mei sunt de acord cu mine, dar eu caut să mă căsătoresc de un an jumătate.

Pr.Teologos: Eu sunt de acord.

Robert: Bun, niște sfaturi.

Pr.Teologos: Eu sunt de acord cu tine dintr-un milion de motive. Ce vârstă ai?

Robert: 21.

Odihna minții prin alternanță nu se învață de unul singur, ci în ascultare de cineva mai încercat, pentru că ascultarea din iubire este mai odihnitoare decât orice tehnică, după cum ne arată IPS Athanasie de Limassol în Relația noastră cu un duhovnic.

Bărbatul nu este egal cu femeia, ci complementar. Cheia și încuietoarea: ascultarea din iubire dintre cei doi

Pr.Teologos: Ok. Dintr-un milion de motive nici nu știu care să pun pe primul plan. Chiar nu știu care să pun pe primul plan. Dumnezeu așa a vrut numai că Dumnezeu așa a vrut și toată istoria omenirii, nici măcar toată istoria ortodoxiei, toată istoria omenirii spune că asta este vârsta. Și motivele sunt foarte serioase. De obicei, un tânăr duhovnicesc se gândește să nu păcătuiască trupește și bine, spune, evident, de ce? Pentru că unirea trupurilor, dacă nu este unirea sufletelor sub pavăza energiei necreate, sub pavăza harului în Taina Cununiei, e traumatică unirea trupurilor, da? Trebuie să fie unirea sufletelor întâi. Dar dincolo de asta sunt niște motive foarte serioase, cum ar fi de exemplu cizelarea caracterelor. Deci dacă cineva rămâne singur, el se obișnuiește singur și după aceea îi va fi mult mai greu să-și taie voia, apropo ce a spus Horea, știi?

Își taie voia în fața unei persoane, mai ale a unei persoane complementare, pentru că bărbatul, evident, că nu e egal cu femeia, da? Bărbatul este complementar cu femeia și incomparabil cu aceasta, da? E greșită gândirea pe verticală, care spune că bărbatul este superior sau inferior sau egal cu femeia. Cei doi sunt complementari după cum o cheie este complementară cu încuietoarea sa. Nu se poate compara un stejar cu un crin. Ei, dacă eu învăț, mă învăț de unul singur, mă îndurizez, îmi apar forme de mândrie că „nu mă înveți tu pe mine”, tabieturi, tot felul de strâmbări, tot felul de prejudecăți, va fi mult mai greu să intru într-o relație cu cineva. După care, la vârsta voastră, bine, acum, dar de la Dumnezeu. Sunteți mai curați, mai idealiști, asta e bine că e dar de la Dumnezeu, cum spuneam.

În timp, omul păcătuiește deja la vârsta asta, toți păcătuim. Omul păcătuiește și îi scade capacitatea de iubire și atunci nu mai poți să faci, să realizezi, unirea cea desăvârșită într-un zbor înalt în Taina Cununiei. Pentru că Taina Cununiei este, de fapt, unirea a două persoane și creșterea iubirii, cum se apropie două lumânări care sunt aprinse. Știi, flacăra care se face din rezultanta celor doi este mai mare decât suma flăcărilor separate. Și din cauza asta omul este foarte bine să se căsătorească de tânăr și să meargă la monahism de tânăr. Pentru că e flacăra în acea dragoste și nu apar tot felul de scandaluri în viața sa, tot felul de amărăciuni și nu dispare siguranța dragostei.

Pentru că omul în clipa în care înaintează și ajunge la o vârstă mai înaintată, să spun așa, zice: „a, dar dacă mă înșală, dar dacă nu știu ce, dar dacă nu știu ce, dar dacă nu știu ce”. Și atunci se reține, înțelegeți ce vreau să spun, este reținut și asta, culmea, îi dă pretextul celeilalte sau celuilalt să nu se angajeze nici el în relație, apar fisurile, ferească Dumnezeu să apară înșelarea, să apară alte lucruri. Dar dacă cei doi pornesc de la început, se cizelează între ei, se formează între ei și devin foarte uniți.

Complementaritatea celor doi, cheia și încuietoarea, se ține prin ascultarea din iubire, cu multă delicatețe și fără nicio urmă de tiranie, lucru pe care l-am limpezit în Despre relația dintre bărbat și femeie în creștinism.

Stropinela și bobinela: cizelarea caracterelor în ascultare

Și atunci, sigur că divorțul este traumatic, evident, pentru toți, mai ales pentru copii, dar dacă te cizelezi cu cineva, persoana e pentru tine, adică vreau să spun, dacă te desparți, următoarea nu-i mai pentru tine, pentru că tu te-ai cizelat cu stropinela, înțelegi? Dacă vine bobinela după aceea, degeaba vine bobinela, pentru că tu ești pentru stropinela, te-ai format cu stropinela, înțelegi? Din cauza asta este foarte, foarte important să fiți tineri. Și în ultimă instanță, e vorba și de plan trupesc, adică aveți energie, puteți să lucrați și puteți să întrețineți familia. De ce alții nu sunt de acord cu tine? Nu mă refer la persoana de față neapărat, pentru că e vorba de manipulări. E vorba de manipulări, de un război ideologic, informațional foarte puternic, astfel încât oamenii să nu se căsătorească, să piardă această putere a căsătoriei, a dragostei, să fie singuri, care înseamnă automat manipulare, automat chircire și să piardă hrana sufletului, care este dragostea.

Pentru că de la familie vine dragostea sigură. Vine sigură de la soție și tu îi dai dragoste sigură ei, pentru că e a ta. Am securizat-o. Pe când dacă așa am doar o relație, poate mâine pleacă, poate mâine mă despart și așa mai departe și nu există maximizarea dragostei. Și dincolo de asta în familie apar copiii. Care copii sunt surse mari de dragoste și datorită faptului că omul se hrănește cu dragoste, sufletul nostru crește foarte mult. Prin războaiele astea informaționale se spune „copiii sunt belea”. Nici vorba, copiii sunt belea, copiii sunt o mare binecuvântare, o mare sursă de energie necreată, o mare sursă de har pentru noi și crește omul pe direcția respectivă.

Sigur că dacă te gândești numai la bani, da, dar o să devii atât de sărac că nu o să ai nimic afară de bani. Și din cauza asta vezi toate familiile cu mulți copii sunt dovada succesului, sunt fericiți. Cu toți oamenii cu care am vorbit, toți îmi spuneau, îmi confirmau treaba și chiar mi-a rămas în minte un om care mi-a spus că cea mai fericită – un om care a avut interacțiuni cu foarte mulți oameni, foarte mulți oameni – și a spus că cea mai fericită persoană din viața lui (ăsta era deja bătrân), cea mai fericită persoană din viața lui a fost o mamă cu opt copii. Că simțea dragostea tuturor copiilor și îi punea pe copii să se crească între ei și așa mai departe.

De ce amână tinerii de astăzi cununia și cum îi ferește de această întârziere ascultarea din iubire, care cizelează caracterele încă din tinerețe, am tâlcuit împreună cu părintele Pimen în De ce tinerii fug de responsabilitate și căsătorie.

Mai mulți copii se cresc mai ușor decât 1. Ascultarea între frați

Alt lucru care nu se știa este faptul că mai mulți copii se cresc numai ușor decât unul singur, pentru că mai mulți copii, părinții îi pun să se crească între ei, părinții se degrevează de sarcini și copiii se maturizează să-i ajute între ei. Dacă e unul singur, e foarte dificil, pentru că da, dragostea părinților cade toată asupra lui, apar probleme cu egoismul, cu singurătatea și așa mai departe. Dacă sunt doi, e mult mai bine că dispare asta, egoismul, bă, „și fratele trebuie să împart cu el”. Dar apare rivalitatea. Nu-i poți să pui să se crească între pentru că ăla mare zice că „da, că numai pe ăla mic îl iubești, mai pui pe mine să cresc”. Dar dacă sunt între ei, atunci e bine, se rezolvă treaburile asta, pentru că ăla mare, ca să arate la mijlociu, îl crește pe ăla micul. Deci clar că ar fi foarte bine treaba asta.

Rănile pe care le poartă familia de astăzi, atunci când lipsește ascultarea din iubire dintre soți și dintre frați, le-am cercetat în Problemele familiei.

Cum ne alegem soața: biserica, duhovnicul comun și ascultarea

Ce sfat? Deci numărul unu, la biserică, să o cauți la biserică. Numărul unu! De ce? Pentru că biserica este spital pentru păcătoși. Dacă ea este în biserică, înseamnă că și ea se luptă să se vindece, să-și vindece sufletul. Știe de terapeutică ortodoxă, știe de spovedanie, știe de rugăciune, știe de iertare, știe să te ierte, știe să ceară iertare, știe să se smerească. Foarte important. Dincolo de asta să aveți, foarte probabil, un duhovnic comun, care este esențial. De ce? Pentru că, sigur, nu trebuie să deschideți gura când sunteți mânioși, nu trebuie să escaladați conflictele, trebuie să căutați subiecte care unesc, nu subiecte care divid. Dar la un moment dat o să vă certați, o să fie un conflict. Nu trebuie, dar o să fie. Atunci trebuie să existe o persoană neutră, adică nu mamele, o persoană acceptată de către ambii, adică nu soacrele, și duhovnicească, care să vă rezolve conflictul, care să medieze.

Ăsta este duhovnicul comun. El va fi instalatorul care va repara vasele sparte prin conflict. Duhovnicul este ajutat de nași aici. Deci nașii nu sunt Vito Corleone. Nașii… Râde.. de ce râzi? Păi na, adică din păcate astăzi se aleg tot felul de nași cu care a fost la șpriț sau ăla care dă banul sau care are influență. Nu. Nașii sunt familia ortodoxă reușită care ajută tânărul cuplul să crească duhovnicește, să meargă pe calea familiei reușite, să devină și ei la rândul lor o familie reușită, după cum sunt și nașii. Așa sunt nașii. Și după care, sigur, la momentul în care apar copii, să-i crească și pe copii.Adică nașii sunt complementari cu preotul, care preot are o parohie, chiar e foarte mult, nu poate. Dar nașul se poate ocupa mai de aproape. Deci numărul unu am spus din biserică.

Criteriile după care se alege perechea, cu duhovnic comun și cu ascultarea din iubire drept temelie, ni le așază înainte IPS Athanasie de Limassol în Criteriile căsătoriei, iar învățătura ortodoxă despre rostul familiei o găsiți pe pagina Familia.

Caracterul, întrebarea Sfântului Dumitru Stăniloae și ascultarea din iubire

Numărul doi. Te întrebi. Te întrebi: o văd ca pe mama copiilor mei? Asta este întrebarea Sfântului Dumitru Stăniloae. Eu de la el am auzit-o. Întrebarea asta e atât de puternică că o să rămână doar una. Dacă rămâne. „O văd ca pe mama copiilor mei.” Trebuie să știi că… atracția trupească, mai ales la vârsta la care hormonul bate neuronul, este foarte mare, dar nu ține, nu ține, nu ține. Spune Sfântul Ioan Gură de Aur că nebunia trupului dispare la șase luni de la căsătorie. În cazuri rare un an. În cazul excepțional, un an și jumătate. Și după care rămâi cu omul de lângă tine. Și deci din cauza asta trebuie să vezi caracterul. Și din cazul ăsta trebuie să-ți o imaginezi babă, bătrână, cu doi dinți în gură, adusă de spate, cu riduri, și așa mare și frumos cum te crezi.

Poți să stai lângă ea? Dacă poți să stai lângă ea, înseamnă că e bine. Sigur că trebuie să fie frumoasă, trebuie să fie atrăgătoare și din punct de vedere trupesc pentru că omul e o prezență psihosomatică, știi? Dar dă puțin la o parte ca să vezi dacă și caracterul… ești complementar cu ea? De fapt, din cauza asta trebuie să știi că nu intră femeile în Sfântul Munte pentru că există această complementaritate între bărbați și femei. Deci, pentru fiecare între noi există o femeie fatală, clar. Și asta este nu atât din punct de vedere trupesc, cât din punct de vedere sufletesc. Deci, femeia are capacitatea de mângâiere enormă, foarte mare, care este pentru bărbat. Deci, tu trebuie să cauți femeia care te poate mângâia, și pe care tu poți să o protejezi, să-i dai protecție, siguranță, echilibru. Ăsta e jobul tău.

Și pentru asta trebuie să oferi timp. Nu atâta materie, cât timp. Da? Protecție, siguranță, echilibru și trebuie să îi spui lucrurile astea. Trebuie să audă femeia, fiind mai emotivă, draga de ea și mai sensibilă, trebuie să fie sigură de dragostea ta și trebuie să o spui, nu trebuie să deducă. Eu văd că te uiți acum la mine și conclud că mă respecti, cu toate că sunt nevrednic de respectul tău. Femeia trebuie să audă și trebuie să îi spui treaba asta și trebuie să-i arăți concret: flori să-i mulțumești pentru mâncarea pe care ți-a făcut-o, să-i apreciezi cum arată, chiar trebuie să spui: „Ești foarte frumoasă, draga mea, ai niște ochi foarte frumoși.” Trebuie să faci treaba asta, că noi din păcate, adică mai ales noi care suntem în informatică și așa mai departe, suntem ca și câinii lup. Nu știu dacă știi cum e câinele lup.

Robert: În ce sens?

Pr.Teologos: A, nu știi. Are o privire inteligentă, dar nu se poate exprima. Doar latră. Dar nu, trebuie să spui. Trebuie să ne smerim, trebuie să fie sigură de dragostea noastră. Și iarăși trebuie să știi că femeile, pentru că au mult mai mult frumos înăuntrul lor, sunt mult mai atente la frumos, din cauza asta ele, dragile de ele, se prefac uneori. Începând de la machiaj și terminând cu schimbări de comportament. Că încearcă să fie plăcute. E oarecum bine. Dar tu trebuie să cauți pe cineva pe care ea nu-l are pe post de viitor soț. Trebuie să știi că femeile trebuie să caute soț. Bărbatul este mai instabil pe tema asta. În relații, femeia totdeauna caută siguranță, caută soț.

Cum ne călăuzesc sfinții spre o căsnicie roditoare, în care caracterul cântărește mai mult decât frumusețea trupească, iar ascultarea din iubire ține locul oricărei socoteli, ne arată părintele Iosia Trenham în Cum ne îndrumă sfinții spre o căsnicie cu folos.

Atenție împrejur.. Și despre subiecte comune. Ascultarea unuia de altul

Tu trebuie să găsești pe cineva pe care ea nu îl vede drept soț, pe fratele său, de exemplu, știi? Vezi cum se comportă față de el. Pentru că așa se va comporta și față de tine la scurt timp de la căsătorie. Foarte important lucru ăsta. Din cauza asta, vorbește cu ea, invită-o să ai un pick-up line, știi la ce mă refer? Bun. Așa, invită-o la o cofetărie undeva, vorbiți ca să vedeți dacă vă potriviți. Vă potriviți începând de la o prietenie simplă și mergeți să vedeți dacă se adâncesc sufletele voastre, dacă vă puteți uni sufletele. Nu dintr-o dată pe partea trupească, că am spus că este traumatic, este destructiv. Mai ales pentru ea, ea știe că e folosită. Și tu știi că te îndrepți înspre animalic.

Așa, ce ar mai fi, iarăși? Căutați subiecte comune. Aveți subiecte comune? Ce muzică îți place, ce …așa mai departe, în fizică, în ce-o fi. Deci dacă vă potriviți și iarăși lasă după ea, în probleme specific femeiești, lasă după ea, nu încerca să îți impui totdeauna punctul de vedere. Ce mâncăm, cu ce ne îmbrăcăm, problemele legate de frumos, de decorațiuni prin casă, frumosul prin casă, ordine, toate lucrurile astea, delicatețe, ieșind la un concert undeva frumos simțit, lasă după ea, astfel încât și ea să lase după tine problemele bărbătești. În decizii compromițătoare, în decizii multifactoriale, decizii care necesită forță, tehnică, lucruri de genul ăsta. Ăla e bărbatul, știi? Și astfel trebuie amândoi să vă completați, să ascultați unul de altul, să vă respectați, fiecare pe complementaritatea lui. Foarte important lucru ăsta. Și mai ales trebuie să o lași să vorbească.

Lasă-o să vorbească, chiar dacă știi ce are de zis sau chiar dacă nu te interesează. Lasă să vorbească despre rochie, de exemplu. Că ea săraca de multe ori vrea să se descarce, să se audă, să-și dea seama că cuiva îi pasă de ea. Și invers, evident. Din cauza asta trebuie să aveți răbdare unul cu altul. Nu că gata, eu trebuie să mă ocup de nu știu ce, am treabă, dar am timp de tine. E greșit treaba asta. În regulă. Cam asta ar fi pe scurt. Nu știu dacă mai aduc aminte ceva, dacă mai aduc aminte…

Urcușul de la o prietenie simplă până la unirea sufletelor, cu răbdare și cu ascultarea din iubire a unuia față de altul, acolo unde ascultarea se preface în bucurie, l-am urmărit pas cu pas în Felurile de iubire și evoluția între acestea.

Despre comportamentul soțului și ascultarea din iubire

A, niciodată să nu-i faci observație în public. Absolut niciodată. Da. Greșit. Se rănește. Seara, într-un moment de tandrețe, când sunteți doar voi doi, și așa mai departe: „Draga mea, scumpa mea, ești un crin, e o noblețe și…lucrul respectiv mă deranjează.” Adică tot tu ești de vină, dar ea primește mesajul. Nu intra cu cizmele, nu e corect. Sau iarăși, niciodată să nu lauzi pe altă femeie în fața ei, pe nimeni, să nu lauzi pe nimeni în fața ei, mai ales pe altă femeie și mai ales pentru frumusețe. E total greșit. Ea trebuie să fie regina ta unică, punct. Și dacă tu o faci pe ea regina ta unică, ea o să te facă pe tine regele ei mai mult decât o faci tu pe ea.

Vă rog foarte serios, ea dă dovadă în spirit de renunțare mult mai mare decât bărbatul. Dar trebuie să se simtă iubită, să fie sigură de treaba asta, pentru că ea am spus că e mai delicată, săraca. În regulă? Așa, foarte pe scurt, că aș putea să vorbesc mai mult. Alte întrebări. Zi, ai? Bun, să fie binecuvântat.

Purtarea noastră de fiecare zi față de cei de aproape este tot o formă de ascultare din iubire, iar despre felul în care ea se vede în relațiile noastre am vorbit în Ascultarea și relațiile sociale.

Frica de insecte, prudența și ascultarea din iubire

Horea: Pot să pun o întrebare pentru copii? Dacă există o teamă, să zicem, de insecte care înțeapă, ce i-ați sfătui să…

Pr.Teologos: Da, sigur. Deci una este prudența, că da, într-adevăr să spui că e un țânțar și așa mai departe și nu-i bine. Și alta este teama. Teama este atac demonic de la vrăjmașul diavol care ne folosește prudența, să spun așa, lucrul natural, astfel încât să ne bage într-un colț. Evident că mă feresc, dar cum să spun, în clipa în care văd că mă tulbur pe tema asta și în clipa în care văd că mi se întunecă mintea și mintea este doar pe tema asta, stai e că e un țânțar pe aici, și așa mai departe, nu primesc gândul respectiv. Ai înțeles, Teodor? Nu primim gândul. Deci dăm la o parte. Spunem are grijă Dumnezeu. Că dacă vrea bunul Dumnezeu trimite 1.500.000 de îngeri, 1024 de îngeri trimite pe tine și te face prin desțepătură, uite vine bondarul ăsta care-i prin în aer și vine și te mănâncă, te mușcă de ureche.

Vezi că la tine vine. Nu-ți face nicio problemă, că nu-ți face nimica, da? În regulă? Foarte important lucrul ăsta, deci în clipa în care vedem că ne tulburăm și în clipa în vedem că un gând ne stăpânește, ăla nu e de la Dumnezeu. Trebuie să nu-l primim. Să avem credință în Dumnezeu. Deci facem ce putem și face și Dumnezeu ce poate. Foarte important lucrul ăsta. Și este valabil în orice. Pentru că dacă nu devenim ipohondri, adică orice e posibil să ne facă rău, orice e posibil să ne facă, nu știu ce mai departe. Ajungem în cealaltă extremă, că devenim singuri în viață, stăm chirciți într-un colț. În regulă? Da, Teodor?

Teodor: Da.

Pr.Teologos: Robert, vrei să întrebi ceva?

Robert: Da. Eu am niște întrebări duhovnicești, dacă pot să le spun așa. Îmi cer iertare pentru întrebarea pe care urmează să o pun. Cum a trebuit să reacționăm noi, ortodocșii, când vedem că are loc corupție sau păcate grave la capul bisericii ortodoxe?

Deosebirea dintre prudența firească și frica strecurată de vrăjmaș, care surpă deopotrivă pacea și ascultarea din iubire, am analizat-o în Frica, anxietatea: cauze, management, tratament, acolo unde arăt de ce gândul tulburător nu se primește, ci se pune sub ascultare și sub credința că are grijă Dumnezeu; o lămurire scurtă a temerii găsiți și în articolul Teama.

Păcatele celorlalți nu ne privesc. Ascultarea de cei vindecați

Pr.Teologos: Da. Deci capul bisericii ortodoxe, depinde de ce te referi tu aici. De ce? Pentru că am spus că biserica este spital pentru păcătoși. Deci ortodoxia este spital pentru păcătoși. Bun. Evident că și ortodoxia este știința medicală corectă care are ca scop vindecarea sufletului. Evident că noi ne așteptăm ca Ministrul Sănătății să fie un om vindecat. Să fie un om mai sănătos, de vreme ce e Ministrul Sănătății. Și medicii din Minister ne așteptăm să fie niște medici foarte buni, mai vindecați. Da, dar asta nu se întâmplă magic. Trebuie și ei să urmeze terapeutica medicală respectivă. Nu? Ei, după cum este asta pe planul medicinei trupești, la fel și chiar mai mult pe planul medicinei duhovnicești. Pentru că pe planul medicinei trupești, acolo mulți dintre noi suntem sănătoși, că suntem, dar pe planul duhovnicesc, toți suntem bolnavi.

Deci dacă cineva nu urmează terapeutică ortodoxă, el poate să ajungă cine vrei tu în conducere sau cine nu vrei, că el tot bolnav este. Și unde mai pui că diavolul o să lupte mult mai mult pe respectivul, că știe că din căderea unuia de la conducere o să aibă mult mai mult de câștigat decât din căderea unuia de rând, să spun așa.Adică războiul diavolului se înserează foarte mult în clipa în care ajungi în administrația bisericii. Pentru că, vezi, în clipa în care un medic se descoperă că este bolnav de cancer, să spun așa, nu zice nimica și nu se neagă medicina pentru că un medic este bolnav de cancer. Dar în clipa în care un preot sau, mă rog, un arhiereu se descoperă că a făcut nu știu ce păcat, aaa, toată ortodoxia, știi ce vreau să spun?

Este demonic, este o eroare, o fractură logică. Și asta face vrăjmașul diavol, face treaba asta, înțelegi? Deci, nu trebuie, cum îi spune, nu trebuie să gândim astfel, ci să mergem pe medicina ortodoxă după medicii care sunt vindecați și care pot să vindece și pe alții, adică după oameni duhovnicești, după Ava. Acolo ne îndreptăm. Evident că vom respecta conducerea administrativă dacă dorești. După cum respectăm pe Ministrul Sănătății, la fel respectăm și conducerea pe patriarh, de exemplu. Patriarhul vostru e chiar un patriarh bun, să știi. Clar că nu-i vorba de el când ai vorbit de… Bun.

Terapeutica ortodoxă are treptele ei, iar ascultarea de cei deja vindecați este una dintre cele dintâi, pentru că ascultarea din iubire ne scoate din judecarea celorlalți, după cum am arătat în Stadiile vieții duhovnicești.

Conducerea e rânduită din Cer

Respectăm. De ce? Pentru că fără conducerea aceasta, fără latura asta administrativă, să spunem așa, e haos. Trebuie să existe așa ceva. Dar noi trebuie să ne ducem, să ne ghidăm după biserica harică, adică după medicii vindecați care sunt validați de către turma bisericii, de către oamenii vindecați din biserică, că ăștia sunt terapeuți. Trebuie să căutăm biserica primară, monahii care erau (nu cazul meu), dar erau ceata celor desăvârșiți care se numeau „terapeftezi”. „Terapeftezi”, adică terapeuți, avem cuvântul și în limba română. În greaca veche se numeau „terapeftezi”. De ce? Pentru că monahul respectiv ajungea la măsuri duhovnicești corespunzătoare, el se vindeca și se putea să-i vindece și pe alții prin sfaturile lui, ca Sfântul Paisie, de exemplu.

Deci trebuie făcute distincții între una și între alta. Și să știți că totdeauna în istorie au fost astfel de scandaluri în biserică, absolut totdeauna au fost. Pentru că diavolul…., cum spuneam, trebuie să-mi urmez și eu terapeutica mea. Ei, și dacă eu nu am timp de terapeutică, din vari motive, Dumnezeu judecă cât de întemeiată sau neîntemeiată sunt, ce vreau să spun, pentru că trebuie să mă ocup de parohia aia, de parohia aia, de eparhia aia, de eparhia cealaltă, de mulțime de lucruri, de scandalul cu cutare, de relațiile cu cutare și eu nu mai am timp de rugăciune, nu mai am timp de biserică, așa, unde e terapeutica, înțelegeți ce vreau să spun. În regulă? Ai întrebări? Da, zi.

Consensul celor vindecați rămâne busola oricărei ascultări, iar o introducere limpede în cei care ne-au lăsat acest consens găsiți în articolul Sfinții Părinți.

Puțin despre islamofobie, neofeminism, homofobie.

Horea: Părinte, între ordocși botezați, ce facem cu injuncțiunile sociale legate de ostracizare, în legătură cu islamofobia, neofeminismul, homofobia, și temerea sistematică a nucleului cultural secular, ca să zic așa, care este împinsă în societatea de astăzi și care face că este greu pentru noi să fim recunoscuți în societatea de astăzi ca și ortodocși deja și ca și oameni, fiind botezați și este poate greu să putem să împingem și copiii spre această…

Interlocutor: Sunt și in Franța.

Pr.Teologos: Da, da, da, sigur. Nicio problemă.

Horea: Dar este legat și în termen personal și în termen poate față de cum transmitem această chestie pentru că societatea ne împotrivește să facem chestia asta pentru că împinge alte valori. Valori cu care ne luptăm uneori de secole să nu ajungă să ne doboare. Și care acum sunt extrem de puternice în momentul de față. Și chiar este o problematică de zi cu zi.

Pr.Teologos: Și foarte gravă, foarte gravă, mai ales în Franța. Francezii au țară sub ocupație. Clar. Nu se discută, știi foarte bine că trăiești acolo. Și problema cea mare care este? Este faptul că Ortodoxia nu este, ferească Dumnezeu, firma mea, să spun, sau compania mea. Ortodoxia e modul corect de a fi. Adică dacă ar fi fost compania mea, să spui, atunci bă, ok, s-a închis firma, mă duc la altă firmă. Înțelegeți ce vreau să spun? Nu e nicio problemă. În clipa în care vorbim de modul corect de a fi și distorsiunile, în clipa în care se distruge modul corect de a fi, rămâi cu distorsiunile, rămâi cu războiul. După cum vezi și în Franța ce se întâmplă. Adică acolo este califat, să spun în ultimă instanță. Adică, la 5 minute de califat, cred că o să fie prima țară islamică din Europa.

Plus ce se întâmplă pe străzi și așa mai departe, crime și alte lucruri. Revenind. Dacă dorești, îți răspund la fiecare în parte din ceea ce ai spus, dar trebuie să mi le repeți așa. Dar în general e nevoie de rugăciune și exemplu personal. Rugăciune, exemplu personal și sfat. Adică nu încerca să o rezolvi singur. Nu o să poți. Roagă-te să ceri ajutorul lui Dumnezeu astfel încât să intre Dumnezeu înăuntrul tău, să spună Dumnezeu concret în inima ta: „Nu-ți fă nicio problemă, eu sunt cu tine.” Trebuie să știi că lucrul ăsta nu este autosugestie, ci este ceva foarte concret. Și trebuie să simți treaba asta și Dumnezeu ți-o va da.

Rădăcinile istorice ale întâlnirii dintre Ortodoxie și islam, cu tot ce înseamnă ele pentru ascultarea de adevăr, le-am urmărit în Islamul, icoanele și Sfântul Ioan Damaschin.

Să nu rezolvăm nimic singuri: rugăciune, sfat și ascultare.

Nu care cumva să spui că asta se întâmplă numai la Sfinți. Nu e adevărat. De ce? Pentru că tu ai nevoie. Înțelegi ce vreau să spun? Tu ești acum într-o stare cum erau primii creștini în Biserica Primară când erau sub opresiunea Imperiului Roman. Numai că astăzi lucrurile sunt mult mai fine. Măcar pe vremea respectivă știai, bă, da, ok, ăștia sunt idololatri, nu știu ce, frontal. Acum ăștia vin cu tot felul de texte, ideologii, care sunt mult mai subversive, mult mai…înțelegi ce vreau să spun.

Și din cauza asta, dacă te rogi, te rogi în liniște, spui: „Doamne ajută-mă, am copii, am familie, ajută-mă pe mine”, Dumnezeu te va ajuta. Dacă tu ești atent la inima ta, o să simți înăuntrul tău o adiere foarte concretă a ajutorului lui Dumnezeu. Foarte important lucrul ăsta. Dacă tu nu ai încredințarea înăuntrul tău că Dumnezeu te ajută, nu o să reușești. După care trebuie să întrebi, adică să te spovedești și să întrebi persoane mai apropiate de Dumnezeu decât tine sau persoane pe care le validează Dumnezeu în fața ta. De exemplu Horea, care este prietenul tău, am înțeles că și sunteți și rude, nu? Așa. Și după care, cum spuneam, fii atent la tine însuți să nu primești gânduri, să nu primești gânduri.

Că nimeni nu duce singur povara, nici măcar cel care conduce, am arătat în Ascultarea din punctul de vedere al unui lider.

T-A-T și Coranul

Totdeauna să ai credință în Dumnezeu, că Dumnezeu este mai presus de această junglă a drepturilor omului. Pentru că dacă ești foarte atent, treaba asta cu drepturile omului este de fapt un război ideologic. Un război ideologic sub formă de TAT. T-A-T. Toleranță, acceptanță, tiranie. La început când ei sunt puțini, mă, trebuie să ne tolerăm, să fim și noi și așa mai departe, nu fi împotriva noastră, nu știu ce, pricăjit, după care acceptanță, zic: „Băi, tu trebuie să mă accepți pe mine, că așa sunt eu și așa vreau eu, așa nu știu ce.” Și după care tiranie, tu trebuie să faci cum spun eu. Și la ora asta vorbim, dar în Franța știi foarte bine că e tiranie. Tiranie imigranților care numesc imigranți sunt cuceritori de fapt, pentru că ei își impun modul de a fi, modul a se comporta, sistemul lor de valori, nu au dorit niciodată de fapt să se integreze în societatea franceză.

Deci, dacă ții minte la ce stat te rogi, întrebi, ești atent la tine însuți și ceri ajutorul lui Dumnezeu, cum spuneam, și te spovedești și fii foarte atent la acest T-A-T, sunt și alte modele, dar ăsta e, cred că, modelul cel mai simplu cu toleranță, acceptanță, tiranie. După care fiecare împarte în cazul de islamofobie, eu nu sunt împotriva islamistului, împotriva omului, eu sunt împotriva religiei, împotriva învățăturii de credință, care este foarte greșită. Foarte greșită, de vreme ce tu ai jihadul, războiul sfânt în Coran, nu? Clar că asta e neacceptabil. Dacă tu spui că în clipa în care omori un necredincios, adică un non-musulman, mișorezi răul și faci foarte mult bine omenirii, evident că este greșit.

Robert: Dar asta e Scriptura.

Pr.Teologos: Coranul, nu e Scriptura, e Coranul.

Horea: Este scris în Coran, în cartea lor.

Pr.Teologos: Da, da, asta vreau să spun. Deci clar asta nu accept. Omul, sigur că omul îl iubesc, dar nu pot să accept faptele lui și nu pot să-l accept pe el ca și vector al acestei învățături foarte greșite. Pentru că a spus că vine cu acceptanța, adică cu toleranța, acceptanța tiraniei, acceptă-mă că mă iubești și cu ocazia iubirii omului îi primești și păcatul. Nu, nu, nu. Eu iubesc păcătosul, dar nu iubesc păcatul. Te dezici de păcatul tău. Dacă nu, trebuie să stai departe. Pentru că altfel e destructiv pentru mine. Foarte important lucru ăsta. Asta a fost cu islamul. Ce am spus? Feminismul. Neofeminismul. Este marea problemă asta, vorbim de o gândire pe verticală care este total greșit. Adică femeia este sau egală cu bărbatul sau mai presus decât bărbatul. Total greșit. Femeia nu este nici mai presus, nici egală, nici mai prejos decât bărbatul. Femeia este complementară cu bărbatul.

Și femeia trebuie să stea pe rolul ei și și bărbatul trebuie să stea pe rolul lui. Și dacă este vorba așa puțin între noi, ce e mai important, să crești lemne sau să crești un copil? Înțelegi? Să fim serioși și de fapt din cauza asta se luptă atât femeia, pentru că femeia este sursa de iubire, aia este trandafirul familiei, știi? Atunci dacă dai lovești, chircești, calci în picioare trandafirul, rămân doar spini, știi? Azi se lovește foarte mult în femeie să-și iasă din rolul ei, din rolul ei de mamă, adică cine e ca mamă? Nimeni nu e ca mamă, despre ce vorbim, adică să fim serioși și deci trebuie revenite la valorile care, astea nu sunt numai valori ortodoxe, că sunt, și vorbim de valori perene în toată istoria omenirii. Ei, deci din cauza asta, sigur în Franța e foarte dificil, și am înțeles ca te-ai întors în România și ar fi aproape.

Robert: E o tranziție

Pr.Teologos: Ar fi foarte bine, dar decizia este a voastră. Adică voi știți.

Robert: Era legat și de homofobie dar o mică paranteză. Această chestie cu tranziția este că doar am impresia că câștigăm un pic timp, că legat de Europa și de ce legi să întâlnim.

Mecanismele acestui război informațional, care lovește tocmai în ascultarea din iubire dintre oameni, le-am desfășurat în Marea înșelăciune a societății moderne.

România, mediu ortodox

Pr.Teologos: Da, dar știi care e treaba? Totuși în România este mediu ortodox. În halul care este, că nu am ochelari roz, să fim serioși, n-am ochelari roz, dar totuși oamenii sunt mai curați, oamenii mai au bun simț. Și în Franța, dar în Franța francezii au fost înlocuiți cu magrebieni, au fost înlocuiți cu oameni care nu au nicio legătură, săracii, nu-i judec pe oameni că, săracii, s-au născut în alte părți tributari, cum spuneam, islamului și așa mai departe. Dar în România e altceva, oamenii se opun, adică, înțelegeți ce vreau să spun, și asta e foarte bine, foarte bine, să-i ajute bunul Dumnezeu, sigur câți se opun, că și în România este necroza, care este, evident, ai tu dreptate. Referitor la homofobie, noi nu avem nimic cu distorsionații sexuali.

Cum ne păzim de extreme, rămânând în ascultare de duhul Bisericii, am cercetat în Extremismul și realitatea.

Diferența dintre om și animal nu este 1,4% ADN

Avem, încă o dată, cu învățătura lor, cu modul lor de ce promovează. Deci nu pot să impun copilului meu sau mie, Doamne ferește, să intru în animalic. Pentru că diferența dintre om și animal nu este 1,4% ADN, că e și asta, diferența principală este faptul că omul are un suflet care trebuie să supună materia să îndrepte către perfecțiunea personală veșnică. Care este Dumnezeu Cel pur personal, pur duhovnicesc, imaterial, iubitor. Asta este Dumnezeu și acolo trebuie să se ducă omul. Animalul este supus materiei. Are un suflet supus materiei. Animalul știe de mâncare, de reproducere și de confort, să stea cu burta la soare; ăsta e animalul. În clipa în care pe om îl distorsionezi sexual sau, mă rog, îl obsedezi sexual și mai mult îl distorsionezi sexual, în clipa respectivă pe el transformă în animal. Și chiar mai rău decât animalul, de ce?

Pentru că omul își păstrează tendința către perfecțiune chiar în distorsiunea sa. De aceea caută mâncăruri din ce în ce mai perfecte în sens malefic, sex din ce în ce mai perfect în sens malefic și confort din ce în ce mai perfect în sens malefic. De aceea, clar, ei vezi că se duc la nesfârșit în direcția respectivă. Sunt peste 100, nu mai țin minte numărul, dar țin minte, la un moment dat, pe BBC vorbea de peste 100 de orientări sexuale. Adică vorbeam de noaptea minții. Sigur, adică fără limită, fără limită! Și toți aceștia, săracii, sunt traumatizați, cu mult drag spun treaba asta. Nu spun cu ură la adresa lor, pentru că ei sunt foarte traumatizați, pentru că le-am spus că se chinuie. Sunt nu știu câte mărturii pe care, evident, cei care promovează treaba asta încearcă să le ascundă, să le cocoloșească, să nu apară în prim plan. În regulă? O ultimă întrebare mai are cineva? Tu, care nu ai pus niciuna.

Interlocutor: Sincer așa nu știu ce va spun o întrebare neapărat.

Pr.Teologos: Bine, lăsăm ce cei de la… Tu care ești informatician…

Interlocutor: Ați vorbit, ați menționat adineaori despre energia necreată lui Dumnezeu. Cum simțim prezența acestei energii necreate în viața noastră? Cum simțim că ceea ce facem noi, în micro sau în macro, este conform voii lui Dumnezeu? Cum simțim că suntem pe calea cea bună?

Alunecarea spre animalic începe cu pierderea rușinii și a ascultării, temă pe care am limpezit-o în Lipsa de rușine și ieșirea din minți.

Cum știm dacă suntem pe calea cea bună? Semnele ascultării și ale dragostei

Pr.Teologos: Sigur. Aici ajută foarte mult cineva care o simte deja, care o cunoaște deja și te învață să o discerni. Să discerni energia necreată de energia demonică. Uneori este clar, se vede foarte bine, alteori nu prea.

Interlocutor: Da, în cazurile în care ochiul trebuie să fie mai fin.

Pr.Teologos: Sigur, sigur. Principala fațetă a energiei necreate este dragostea. Dragostea, nu dragostea de mine, dragostea de celălalt. Dragostea. Deci, în clipa în care eu îl iubesc pe celălalt – care, mare atenție, una este a iubi pe celălalt și alta este că îmi place de el, știi? Faptul că îl iubesc pe celălalt înseamnă că mă pot jertfi pentru el sau mă bucur de reușita lui și mă întristez de nereușita lui, adică mă bucur cu cei care se bucură și mă întristez cu cei care se întristează. Asta e semnul dragostei. Asta și jertfa. Deci, în clipa în care jertfa și dragostea.. înseamnă nedreptate, dar nu în favoarea mea, ci în favoarea celuilalt. Apropo de ascultare. Fac ascultare de celălalt. Sigur, și părinții trebuie să facă ascultare de copii la nivelul lor, evident, dar părinții, pentru că au discernământ, evident că nu vor face tot timpul ascultare de copii.

De ce? Pentru că își distrug copiii atunci. Nu? Este evident. Deci, asta este prima față, fațeta dragostei, după care bucurie. În clipa în care compania rivală reușește un produs, te bucuri? Înțelegeți ce vreau să spun. Te bucuri pentru ei? Sau te bucuri în fiecare zi? Așa că te bucuri că ești lăudat, da, dar sub formă de egoism. Adică de asta am spus că uneori e dificil. Dar te bucuri în clipa în care te ocărăște cineva? Acolo e puțin mai greu. Sau te bucuri de frumusețea naturii, te bucuri de…? Înțelegeți, este undeva pe la mijloc.După care e pace. Care, uneori, pacea e foarte ușoară. Am pace că am luat locul 1 la olimpiadă. Da, ai pace în clipa în care ți-o crăpat programul. Știi la ce mă refer, nu?

Robert: Nu, nu e pace.

Ce este energia necreată și cum o deosebim de cea demonică, atunci când trăim în ascultare, am arătat în Energiile necreate, harul lui Dumnezeu, scopul vieții; o expunere patristică a temei găsiți și în Energiile necreate în opera Sfântului Grigore Palama.

Dragoste și jertfă: roada ascultării din iubire

Pr.Teologos: Nu e pace, aia vreau să-ți spun. Ești pașnic în clipa în care îți scrie pe ecran un mesaj de „data corruption”, de exemplu. Așa, e o corupere de date. Acolo se vede. Înțelegi ce vreau să spun. Sigur că, acum vorbesc de măsuri mai mari. Dar hai să începem de la dragoste, bucurie, pace. Dragoste, bucurie, pace, răbdare, milostivire, înfrânare, facerea de bine, bunătate.

Care, uneori, poate cineva să facă bine, dar să n-aibă bunătate. Adică poate, de exemplu: „Ce vrei, bă? Aia, bun, ține de aici.” Nu, fă și faci bine respectivul, dar să faci și cu bunătate. Adică da, dragă, uite, poftim” Înțelegeți ce vreau să spun: cu noblețe.

Robert: Și binele acesta făcut fără Dumnezeu, practic, nu este un bine, nu?

Pr.Teologos: Depinde, în general nu este un bine. De ce am spus „depinde”, pentru că noi nu știm de fapt ce are omul în inima lui. Uneori este chiar împins de Dumnezeu sau chiar face cu Dumnezeu, dar noi nu știm. Dar, într-adevăr, de regulă, omul se auto-îndumnezeiește. Deci, omul nu poate fără Dumnezeu. Sau este Dumnezeu cel adevărat, sau este el însuși. Sau, mă rog, alt dumnezeu, orice el însuși, știi? Și atunci eu fac un bine, adică îți dau o sumă de bani sau te ajut undeva ca să fiu lăudat, ca să apar eu în față sau ca să nu știu ce interes, înțelegeți ce vreau să spun. Nu judecăm, nu știm, dar, într-adevăr, siguranța este totdeauna Dumnezeu cel adevărat.

O ultimă întrebare, mai are cineva? Teodor, Tudor. Nu? Și tu? Zi! Dă-i cu laserul.

Tudor: Încerc. Am două întrebări. Prima – care sunt consecințele pentru persoanele care cred că au dreptate în numele Domnului? O a doua întrebare, legată de asta, este dacă drumul către iadul este creionat din intenții bune?

Cât de mult curăță sufletul ascultarea primită împreună cu ocara ne mărturisește maica Monica în Ascultarea și ocara.

Oare iadul chiar este pavat cu intenții bune?

Pr.Teologos: Pavat, așa a spus Dante, pavat cu intenții bune. Da. Care este consecința primei întrebări? Raiul sau iadul? De ce ce spun raiul sau iadul? Pentru că unii socotesc că vorbesc în numele Domnului și chiar vorbesc în numele Domnului, și alții socotesc că vorbesc în numele Domnului și nu vorbesc în numele Domnului. Din cauza asta este esențială Biserica, care Biserică, în acest caz, se definește ca și consensul, să spun așa, consensul Sfinților Părinți, consensul oamenilor duhovnicești din Biserică. Care este duhul Bisericii? Înțelegeți ce vreau să spun? Adică ceea ce spune cutărescu este validat de către poziția Bisericii în problema respectivă. Da sau nu? Sigur că fiecare om are expresia inimii sale. Dar vezi când cineva iese afară, înțelegeți ce vreau să spun. Acolo este problema.

Dar în clipa în care cineva vrea să se impună că „eu vorbesc în numele Domnului”, deja acolo e o bilă neagră.Dar dacă vine și spune: „Știi, așa spune și Biserica”, e o bilă albă. Pentru că așa spune în numele Domnului, ce tu vorbești cu Dumnezeu direct și, chiar dacă ai vorbi cu Dumnezeu direct, n-ai aduce asta pe tapet. Înțelegeți ce vreau să spun.

Și a doua, că drumul spre iad e pavat cu intenții bune, trebuie să știi că, de regulă, oamenii cred că fac bine. Cred. Adică omul nu poate, fiind chipul lui Dumnezeu, nu poate să primească frontal răul absolut. Atunci totdeauna este grefat pe ceva bine. Ai spus de corupție mai înainte. Deci eu trebuie să-i fur banii omului respectiv pentru că e corupt. Înțelegi ce vreau să spun? Da, e greșit, bineînțeles, dar totdeauna găsesc un pretext astfel încât să fac eu patima mea, să fac eu păcatele mele, să fac eu răul din mine. Și totdeauna diavolul îți aduce în minte un gând bun, care este momeala de care să te agăți astfel încât să faci răul. Fă aia că e plăcut sau fă aia ca să obții nu știu ce sau fă aialaltă ca să ajungi nu știu unde. Totdeauna diavolul îți dă o momeală care pare bună sau chiar și este bună, astfel încât să te facă să înghiți otravă. Ne-am înțeles? Întrebări?

Teodor: Păi aș avea o întrebare așa, dar nu e cine știe ce și…

Pr.Teologos: Nu contează, zi-o, zi-o.

Teodor: Cum putem să găsim, să știm care e calea noastră?

Deosebirea gândului bun de momeala vicleană se face prin discernământ și prin ascultare, iar despre acest dar am vorbit în Discernământul.

Și totuși…cum ne aflăm calea?

Pr.Teologos: Păi asta e esențial. Întrebarea asta. Este esențială întrebarea asta. Calea ta și calea fiecăruia dintre noi este să ne mântuim, cum se spune în Biserică. Acum, eu o să-ți dau o altă definiție a mântuirii care să fie și acționabilă pentru tine. Și pentru fiecare dintre noi. Mântuirea este moartea ca o inimă iubitoare. Deci tu, până mori, trebuie să înveți să iubești. Trebuie să crești iubirea în tine și în ceilalți. Pentru asta vezi unde te validează Dumnezeu să crești iubirea în ceilalți. De exemplu, eu acum, dacă vreau să scap de voi, o să încep să cânt, pentru că sunt unul din cei mai buni afoni din lume și scap de voi, înțelegeți ce vreau să spun. Nu crește iubirea în voi, crește ura în voi. Ei, vezi unde tu ai un talent prin care ceilalți se bucură.

Crește iubirea, zic slavă lui Dumnezeu, și îi ajuți pe ceilalți. Asta poate să fie orice. Începând de la, ce să zic, laser, informatică, tipărituri și terminând cu, eu știu, măturat pe stradă și așa mai departe. Eu cunosc oameni foarte duhovnicești, care sunt taximetriști, de exemplu, sau sunt chiar măturători de stradă. Chiar pot să spun niște cazuri foarte impresionante, dar suntem pe final. Vezi acolo unde te validează Dumnezeu, unde poți să-i ajuți pe ceilalți. Și atunci, sigur, ca și efect secundar, o să vină și banul, dar nu căuta banul. Caută întotdeauna să-i ajuți pe ceilalți unde te validează. Și atunci o să vezi că Dumnezeu te va împinge înainte și o să fie, cum să spun, o să ai o viață foarte fericită.

Foarte fericită, pentru că o să fii bucuros de bucuria celor pe care îi servești. În regulă? Aici poți să și întrebi, adică întrebi pe celălalt: „Îți place ce fac eu?” De exemplu, „Îți place cum dau cu laserul, iartă-mă, de exemplu?” Sau „Îți plac programele, e bine?” Sau „Îți place cum mătur strada” sau nu știu ce. Și vezi că celălalt, dacă e bucuros, dacă îi place, ok, mergi înainte pe drumul respectiv.

Teodor: Am înțeles, mulțumesc.

Pr.Teologos: Să ne ajute Bunul Dumnezeu. Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Aflarea căii proprii nu se face după placul nostru, ci în ascultare din iubire față de Cel care ne cheamă, după cum am arătat în Voia lui Dumnezeu.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Sumă donație

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altele

Valoare

€

Frecvență donație

O singură dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Donează