Minciuni despre creștinism: părintele Alexander Schmemann

Ascultați un cuvânt foarte lămuritor despre creștinism a părintelui Alexander Schmemann în care acesta vorbește despre unele dintre cele mai comune idei preconcepute relativ la ortodoxie și care este, de fapt, adevărul.

Audiție Plăcută! (după video aveți podcastul și transcriptul)

Scurtă notă biografică

Părintele Alexander Schmemann s-a născut în Estonia din părinţi ruşi emigranţi. Familia sa s-a mutat în Franţa, unde şi-a făcut studiile universitare. El s-a căsătorit cu Juliana Osorguine în 1943, înainte de terminarea studiilor sale teologice de la Institutul Teologic Ortodox Sfântul Serghie din Paris şi a fost hirotonit preot în 1946.

Din 1946 până în 1951, Părintele Alexander a predat Istoria Bisericii la Sfântul Serghie. El a fost invitat să predea la Seminarul Sfântul Vladimir (pe atunci în New York City), unde a predat începând cu 1951. Când seminarul s-a mutat în locaţia actuală din Crestwood, New York în 1962, Părintele Alexander şi-a asumat funcţia de decan, pe care a deţinut-o până la moartea sa. A mai predat ca profesor adjunct la Universitatea Columbia, Universitatea New York, Seminarul Teologic Uniune şi la Seminarul Teologic General din New York. La Sfântul Vladimir s-a concentrat cu precădere pe teologia liturgică, care accentuează tradiţia liturgică a Bisericii ca semn major şi exprimare a credinţei creştine.

Părintele Alexander a primit titlu de protopop (numit şi arhipreot în unele jurisdicţii ortodoxe, deşi în tradiţia rusă din care venea Părintele Alexander, cele două sunt titluri onorifice distincte), cea mai mare onoare care poate fi acordată unui preot ortodox căsătorit. El a primit titluri onorifice de la Universitatea Butler, Seminarul teologic General, Colegiul Lafayette, Colegiul Iona şi Şcoala Ortodoxă Greacă de Teologie Sfânta Cruce.
El a fost observator ortodox la Conciliul Vatican II al Bisericii Romano-Catolice din 1962 până în 1965.

În 1970, a participat activ la înfiinţarea Bisericii Ortodoxe din America, care în acea perioadă a devenit oficial independentă Biserica Ortodoxă Rusă, deşi autocefalia ei nu este încă recunoscută universal.
Predicile sale erau transmise la radio de Radio Liberty în limba rusă timp de 30 de ani. El a câștigat un mare număr de ascultători în întreaga Uniune Sovietică, inclusiv Alexander Solzhenitsyn, care a devenit prietenul său după emigrarea în Occident.
Părintele Alexander a publicat multe cărţi şi articole. Pentru viaţa lumii, un volum popular despre credința creştină aşa cum este reflectată în liturghie, a fost tradusă în unsprezece limbi. Pregătită iniţial ca un ghid de studiu pentru Federaţia Naţională a Creştinilor Studenţi în 1963, având chiar şi o versiune anonimă publicată de editurile clandestine din Uniunea Sovietică. Euharistia a fost terminată chiar înainte de moartea sa. Aceasta şi câteva culegeri de scrieri ale sale au fost publicate postum.

Powered by RedCircle

Fragment dintr-o înregistrare de arhivă cu Pr. Alexander Schmemann (1921-2983)

Lumea în care trăim, și aș zice de asemenea în Biserică, suntem puși în fața a 2 reducții fundamentale ale Creștinismului. Alterări, deviații, minciuni.

Prima constă în subordonarea Creștinismului la nevoile lumii. Creștinismul, Biserica – și bineînțeles Hristos Însuși – sunt înțelese foarte des ca primele din cele care rezolvă ale noastre umane istorice, naționale, sociale, culturale sau orice alt fel de probleme. Și când Biserica nu se conformează, e proclamată a fi irelevantă.

Mai este și cealaltă reducție, cealaltă minciună despre Creștinism. Și pe aceasta aș defini-o în sens exact opus. Este această cerere adresată credinței că trebuie să ajute. Este o reducție terapeutică. Este ceva care trebuie să rezolve de această dată nu probleme sociale, politice sau culturale, ci problemele mele personale.

Acestea două falsificări ale religiei reprezintă Creștinismul fără cruce.

Lumea L-a respins pe Hristos și a zis: “Să moară!… Să rămână afară… Nu-L vrem ca parte a vieții noastre.”

Totul din lumea aceasta zice: “Închină-te mie!” Totul din lumea aceasta îmi zice: “Fii fericit!”

Însă eu nu vreau o fericire demonică, și nu pot venera nimic din lumea aceasta.

Ce este cu adevărat oribil de dificil este când El zice: “Fiule, dă-Mi inima ta!”

Ce-mi impun eu mie? E, în primul rând, o alegere constantă, iar și iar, a acelui drum îngust, a acelei comori înguste. Este momentul când decidem să alegem acel drum al crucii în viața noastră, când demitizez lumea ca iubire de sine și idolatrie. Când mă demitizez pe mine însumi ca omul ce are o căutare a fericirii.

Am înțeles că aceasta este răstignirea cărnii și a trupului și a sufletului și a rațiunii – acea dificilă, înaltă existență. Adevărata răstignire e pentru că vrem să fim mici, iar Dumnezeu ne-a creat să fim măreți.

Traducerea: www.chilieAthonita.ro

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!