Amintirea morții și pocăința – părintele Pimen Vlad

Vizionați un scurt clip cu părintele Pimen Vlad care ne vorbește despre amintirea morții și despre pocăință, pornind de la viețile unor oameni foarte cunoscuți în vechime: Alexandru Macedon și Sf. Moise Arapul.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Alexandru Macedon

(Alexandru cel mare) A poruncit să i se facă un sicriu din piatră cu două găuri în părți și să-l ducă spre groapă cu palmele scoase afară, deschise, iar, în jur, sicriul să fie dus de cei mai buni doctori ai lui și să se arunce mereu bani de aur. Și l-au întrebat de ce lucrul acesta și a spus: “să vadă toată lumea că cei mai buni doctori ai mei nu m-au putut salva, nu au putut să-mi mai lungească viața, și eu, care am cucerit jumătate din lume, plec din lumea asta cu palmele goale, fără să iau nimic, iar tot aurul adunat nu mai are nicio valoare”.

Deci a înțeles și el, cum se spune, în ultimele clipe, că toate celelalte sunt deșertăciuni. Nimic nu luăm cu noi. De aceea, să avem grijă și noi să încercăm să nu urâm, să nu ținem minte răul, pentru că toate astea se întorc împotriva noastră. Nici Dumnezeu nu ne mai miluiește și plecăm din viața asta fără să câștigăm veșnicia. Că dincolo nu mai este iertare. De aceea, să ne spovedim curat și să iertăm pe toți cei din jurul nostru, că atunci nu ajungem să se plinească cu noi ceea ce s-a spus la Evanghelie.

Sf. Moise Arapul

Și mai vedem un lucru: astăzi se prăznuiește sfântul Moise arapul sau etiopianul, care era din Etiopia. Gândiți-vă la cel mai mare tâlhar din timpurile acelea. Nimeni nu putea, adică chiar soldații împăratului, armata, să-l poată prinde. Era de o putere uriașă, se spune că era de doi metri și nimeni nu putea să se lupte cu el. Era vătaful tâlharilor și făcuse toate răutățile posibile, ucideri și toate celelalte.

Și când a vrut Dumnezeu să se întoarcă i-a dat un vis prin care s-a văzut că trecea un râu de foc ce l-a prins și pe el și-l ducea la vale. Cu toată puterea lui pe care o avea, nu s-a putut împotrivi și a început să simtă durerile focului și chinurile. În momentul acela s-a trezit și și-a dat seama ce-l așteaptă pentru toate cele săvârșite de el. Atunci a renunțat la tâlhărie, la tot ce făcea, și s-a dus la o mănăstire să se căiască. S-a spovedit și a spus că renunță la toate și vrea să câștige Împărăția Cerurilor.

A stat în mănăstire, a făcut ascultare și nevoință, făcea cele mai grele ascultări mulți ani de zile, și la urmă i-au dat părinții o chiliuță mai retrasă în care să se nevoiască și să se roage singur. Se spune că, la un moment dat, au venit tâlharii să-l jefuiască, erau chiar din foștii lui tâlhari. Când au intrat la el – atunci era și el mai slăbit mai uscat de post – nu l-au recunoscut – avea barbă mare – și atunci el a spus: „luați tot ce vreți din chilia asta, doar vasul acesta să nu-l luați”, că acolo era un obicei: aveau un vas cu care mergeau la biserică.

Limita

Dar tâlharii nu l-au ascultat. Au luat tot și au luat și vasul. Atunci el i-a prins pe toți patru, i-a legat, a pus doi pe un umăr, iar pe ceilalți pe celălalt număr și s-a dus cu ei la biserică. I-a aruncat în mijlocul bisericii și a spus părinților: “judecați-i voi că eu nu pot să fac asta”. Și atunci, tâlharii, când au văzut ce putere are, i-au întrebat pe părinți: “dar cine este omul acesta?”. “El este fostul vostru vătaf, cel care va condus înainte” și când au auzit ei lucrul acesta, că el a renunțat la toate și s-a făcut călugăr, au renunțat și ei la toate și au rămas și s-au făcut călugări.

A ajuns la atâta sfințenie sfântul Moise încât se spune că s-au rugat odată părinții pustiei să vadă la ce sfințenie este, și au văzut o corabie condusă de îngerii lui Dumnezeu ce-l hrăneau pe Sfântul Moise cu faguri de miere. Ajunsese la foarte multă dragoste cel care, putem zice, înainte era un ucigaș, era un făcător de rele. Ajunsese la multă milă și îi îmbrățișa pe toți cei care veneau la el.

Concluzie

Deci vedeți cum lucrează Dumnezeu pentru orice păcătos, oricât de mare ar fi?

Dumnezeu are cale de pocăință, îi dă șansa să se mântuiască. De aceea, niciodată nu trebuie să deznădăjduim oricât de mult am cădea. Mereu este ridicare, dar trebuie pocăință, spovedanie, și să începem să ne îndreptăm viața. În felul acesta, putem câștiga Împărăția lui Dumnezeu, Împărăția Cerurilor. De aceea, spun sfinții părinți, smerenia ne ridică până la porțile cerului – deci avem nevoie de smerenie – iar milostenia ni le deschide.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!