Ce efect are internetul asupra creierului tău?

Urmăriți un documentar edificator despre efectele pe care internet le are asupra creierului uman în care sunt abordate din punct de vedere științific marile probleme provocate de acest mediu.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Hei, tu! Știi că urmărirea acestui video îți distruge creierul? Da, literal. De fiecare dată când intri pe internet sau petreci timp pe rețelele sociale, creierul tău se “recablează”, scăzând capacitatea ta de a te concentra și de a te simți fericit. Poate te întrebi: cum e posibil? Ok, să începem de la început.

Partea I: Mediul este mesajul

Anii 60 au fost o decadă tumultoasă. În acești 10 ani a apărut Beatles, devenind super-staruri, au fost lansate seriale TV populare, precum Star Trek și au apărut tulburările Războiului Rece. Dar nu doar asta – anii 60 au fost martorii răspândirii în masă a noului mediu informațional, cel electric. În acea vreme deja cam 3/4 din casele din țările dezvoltate aveau un televizor, un radio și un telefon care-i distrau noaptea, îi țineau la curent cu știrile și-i conectau cu prietenii și familia.

În vremea acestei tranziții de la cărți și ziare la programe TV și radio, Marshall McLuhan și-a publicat cartea “Să înțelegem mass-media”. În ea, el explorează efectele pe care noile forme de media le au asupra societății, de la cuvântul vorbit și la telefon, și în care el a lansat prima oară expresia “Mediul este mesajul”. Ceea ce voia el să scoată în relief era că, deși oamenii sunt atenți doar la conținutul mass-media, nu la asta ar trebui să ne uităm dacă vrem să înțelegem de ce acționăm și gândim așa cum o facem. Adevăratele efecte ale unui mediu nou nu se găsesc în calitatea conținutului, ci în mediul însuși. McLuhan și-a scris cartea cu mult înainte de apariția mediului revoluționar numit “Internet”. Deci, dacă clipurile Youtube, articolele de pe net, tweet-urile, posturile Instagram, tik-tok-urile, nu sunt mesajul însuși, atunci care e acesta?

Partea II: dăm formă uneltelor, apoi ele ne dau formă nouă.

Faimosul filozof Friederich Nietzsche nu a putut niciodată să-și revină complet după bolile ce l-au bântuit încă de mic. La 37 de ani, vederea i s-a deteriorat așa de tare încât nu putea să-și focalizeze privirea la o pagină fără dureri de cap groaznice și chiar stări de vomă. Ca ultimă soluție, a decis să investească în recent inventata mașină de scris. Investiția i-a prelungit cariera lui Nietzsche și chiar i-a crescut productivitatea. Dar a avut și alte efecte subtile care nu-i erau perceptibile. Abia când Heinrich Köselitz, unul din prietenii săi apropiați și-a dat seama că stilul lui Nietzsche se schimbase. Comunicarea își pierduse din fluiditatea pe care o avea înainte și devenea mai rigidă și robotică. La acest comentariu, Nietzsche a replicat: “Ai dreptate, echipamentul nostru de scris ia și el parte la formarea propriilor gânduri” Într-un mod straniu, mașina de scris și-a făcut loc în scrisul lui Nietzsche și i-a influențat felul în care acesta gândea, acționa și vedea lumea.

Această mașină e doar o invenție într-o mare de medii și totuși reușește să afecteze nu doar scriitorul, ci și mesajul, și în cele din urmă, cititorul. Dar ce putem zice de un mediu mai primordial, Alfabetul? Timp de mii de ani, singurul mod de comunicare al strămoșilor noștri era vorbirea. Și deși cele mai vechi scrieri sunt din anii 8000 î. Hr., abia când a apărut alfabetul grec cuvântul scris a preluat controlul. Magnitudinea acestei invenții nu trebuie subestimată. Cu doar 24 de litere, grecii au reușit să acopere majoritatea sunetelor folosite la vorbire. Asta a făcut scrisul și cititul mult mai facil decât memorarea de simboluri diferite pentru fiecare cuvânt precum făceau egiptenii cu câteva mii de ani în urmă. Trecerea de la cuvântul vorbit la cel scris a fost un punct de cotitură în istoria noastră. Înainte de scris, gândirea era constrânsă de memoria umană și ceea ce putea o persoană să rețină în minte. Dar cu apariția cuvântului scris, cunoașterea s-a eliberat de acele constrângeri și putea să adâncească subiectele și problemele.

E greu de imaginat cum declarația franceză a drepturilor omului sau “Critica rațiunii pure” a lui Kant ar fi putut apărea fără un mediu care să permită o contemplare neîntreruptă și intensă. Aceste exemple arată cum un mediu, fie mașina de scris, sau alfabetul, schimbă profund societatea și pe noi înșine. Dar de ce? Există o explicație fizică la toate astea? Ca să răspundem, trebuie să călătorim în secolul XX și în propriul creier.

Partea III: Neuroplasticitatea

Ideea conform căreia creierul nu se mai poate schimba după o anumită vârstă era considerată un fapt sigur pentru oamenii de știință din sec. XIX și XX. Psihologii și neurologii susțineau că odată ce neuronii solidificau conexiunile în jurul vârstei de 20 de ani era imposibil ca ei să se re-aranjeze. Orice obișnuință a minții și comportamentului am adoptat înainte de acea vârstă erau destinate să rămână cu noi pentru tot restul vieții.

Dar într-o zi totul s-a schimbat când un tânăr neurolog numit Michael Merzenich a decis să facă un experiment îndrăzneț. Ca să studieze felul în care creierul se adaptează la schimbările nervilor senzoriali, Merzenich a mapat felul în care creierul reacționa când mâna unei maimuțe era atinsă, prin plasarea de sonde în craniul ei deschis. După repetarea acestui proces de mii de ori, a obținut o hartă foarte precisă care-i arăta ce parte a creierului era corelată cu respectivele celule nervoase ale mâinii. Odată realizată asta, a trecut la a doua parte a experimentului. Folosind un scalpel, a făcut câteva tăieturi în mâna maimuței, distrugându-i nervii. Când a crescut noua piele, Merzenich i-a deschis craniul și a descoperit că creierul devenise confuz deoarece noile celule nervoase nu creșteau în mod ordonat. Practic, când omul de știință atingea palma maimuței, creierul îi zicea acesteia că senzația venea de la un deget. Aceasta a fost în sine o descoperire uimitoare, dar nu e finalul poveștii. Când Merzenich a deschis din nou craniul maimuței câteva luni mai târziu, a descoperit că creierul nu mai era confuz, se rearanjase astfel încât să se potrivească cu noii nervi ai mâinii.

Ceea ce azi se numește “Neuroplasticitate”, adică “capacitatatea creierului de a forma și reorganiza conexiuni sinaptice, mai ales ca răspuns la învățare, experiență sau rănire. Și deși McLuhan nu era familiarizat cu neuroplasticitatea, el a intuit-o. Folosirea continuă a unui mediu, fie că e o hartă, un ceas, o mașină de scris sau alfabetul, are puterea de a schimba structura fizică a creierului și astfel comportamentele și gândurile noastre. Și acesta e adevăratul mesaj despre care vorbea McLuhan. Dar care este atunci mesajul acestui mediu nou pe care-l numim “Internet”?

Partea IV: Creierul și Internetul

Știm deja că mediul înconjurător și uneltele pe care le folosim au un efect direct asupra creierelor noastre. Atunci care este efectul folosirii zilnice a internetului și rețelelor sociale asupra creierelor noastre? Și ce tip de gândire promovează ele? În cartea sa numită “De mică adâncime”, Nicholas Carr scrie: “Când intrăm online, intrăm într-un mediu care promovează citirea rapidă, gândirea grăbită și distrasă și învățarea superficială. Este posibil să gândești profund în timp ce navighezi pe net, la fel cum poți gândi superficial când citești o carte, dar nu acesta este tipul de gândire pe care tehnologia o încurajează și o recompensează”. Într-un mediu în care atenția ne este bombardată de notificări constante, clipuri video ușor de consumat, reclame sclipitoare și articole scurte, capacitatea creierului de a contempla în adâncime și de a se concentra pe perioade lungi de timp, dispare. Totul pe net, și îndeosebi rețelele sociale, este proiectat cu atenție și testat pentru a ne ține legați de el pentru un timp cât mai lung posibil și a face creierul dependent, mereu dorind mai mult.

Da, internetul este o unealtă extrem de folositoare care ne-a dat posibilitatea de democratiza informația, de a ne exprima și de a comunica cu cei apropiați, dar de asemenea ne văduvește de capacitatea de a avea succes și a găsi împlinirea în viață. Așa cum am arătat în video-ul precedent, rețelele sociale ne exacerbează propria nesiguranță arătându-ne imagini cu oameni faimoși, frumoși și fericiți, în timp ce în ochii noștri noi suntem banali. De asemenea, experiența plăcerii citirii unei cărți sau doar de a fi captivați de o activitate câteva ore la rând, sau ceea ce psihologii numesc “flux” e imposibilă cu un creier dependent de stimuli constanți. Deci, ce putem face?

Partea V: Tehnici pentru a ne schimba mintea

Dacă vrem să avem o minte capabilă de contemplare, gândire profundă, intrarea în stări de flux, de a simți satisfacție, trebuie să o formăm. Prin înțelegerea neuroplasticității, precum și ceea ce McLuhan ne-a învățat despre adevărata putere a unui mediu, putem duce o viață care reușește să producă stabilitate pentru a se reconfigura într-un mod puternic și sănătos care promovează aceste aspecte bune. Să vedem câteva lucruri pe care le putem face pentru asta.

#1. Reduceți timpul petrecut pe internet

Bineînțeles, primul sfat este să reduceți timpul petrecut pe rețelele sociale. De fiecare dată când accesăm internetul, intrăm într-un mediu care promovează gândirea superficială, intervale de concentrare mici și anxietate socială. Și dacă facem asta constant, ajungem să avem un creier cu aceste caracteristici. Când tăiem timpul petrecut pe rețelele sociale, ne detoxificăm creierul de ele și facem loc pentru apariția a noi configurații, și astfel noi comportamente, gânduri și sentimente.

#2: Ocupați-vă cu alte activități

Nu e suficient să reducem timpul petrecut pe internet, trebuie să înlocuim acele ore cu activități care ne vor recabla creierul în mod pozitiv. Învățarea unui instrument nou, sau a unei limbi, un curs de gătit, dans, fotografie, toate sunt activități care vă vor ajuta să construiți o minte concentrată.

#3: Citiți mai multe cărți

Acesta este, după părerea mea, lucrul nr. 1 pe care-l putem face dacă vrem să ne reconfigurăm creierul. O carte e un mediu cu aproape nicio distragere, nivel scăzut de stimuli și care promovează intervale mari de atenție. Doar și prin faptul că citim mai mult, ne îmbunătățim capacitatea de a gândi mai în profunzime, de a ne concentra pe perioade mai lungi de timp și de a învăța mai repede.

#4: Învățați să fiți plictisiți

Dacă punem mâna pe telefon să verificăm notificările noi cu fiecare ocazie posibilă, ne învățăm creierul o lecție oribilă: că nu putem fi plictisiți. Rezistând dorinței de a folosi telefonul când așteptăm un prieten sau avem o pauză de 5 minute, ne configurăm creierul să facă față plictiselii și poate chiar să-i facă plăcere. Această capacitate se va dovedi utilă în viitor dacă trebuie să înveți pentru un examen, să finalizezi un proiect sau să citești o carte de plăcere.

Partea VI: Concluzii

În acest video am avut mai multe subiecte: de la fraza celebră a lui McLuhan – “Mediul este mesajul” la Nietzsche și mașina lui de scris, neuroplasticitatea și impactul internetului asupra minților noastre. Acum ține de voi să decideți ce tip de creier vreți să dezvoltați. Unul care produce gânduri superficiale, nu poate învăța sau concentra, și rămâne neîmplinit, sau unul care e capabil să învețe abilități noi rapid, să contempleze cu profunzime și să fie fericit. Alegerea e a voastră și aveți mijloacele potrivite de a o face. Mulțumesc pentru atenție!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!