Sinteza săptămânii… …și eroii din Clubul Colectiv

Duminică, cu ocazia împlinirii a 7 ani de la incendiul de la Clubul Colectiv, Arhiepiscopia Bucureștilor va organiza o slujbă de pomenire pentru victimele incendiului de la „Colectiv”. Aveți programul liturgic pe Basilica.ro. Care dintre dumneavoastră pot să se ducă, ar fi bine să meargă – care nu, vă rugăm să vă rugați pentru sufletele celor plecați și ale celor rămași.

Dumnezeu este deasupra tuturor și judecă pe fiecare – inclusiv pe cei care au fost INcorecți față de Dumnezeu și față de ceilalți în cele legate de această întâmplare – incorecți înainte de a se întâmpla tragedia și după aceasta, folosind această tragedie în scopuri personale, de grup și chiar politice, judecând persoane care au avut o legătură mai mare sau mai mică cu această tragedie.

Domnul știe și nu se batjocorește.

Fără alte comentarii, noi ne vom limita să prezentăm un mic documentar în care se prezintă câțiva dintre eroii de la Clubul Colectiv, oameni care au murit pentru ca alții să trăiască. După documentar, vă prezentăm și o melodie pe care o altă formație din același gen de muzică a dedicat-o ca omagiu, unuia dintre cei ca și ei care s-au sacrificat acolo. O publicăm pentru odihna sufletelor celor plecați.

Da, înțelegem, cu darul lui Dumnezeu.

Încercăm să propovăduim pe Hristos în cunoștință de cauză. L-am ales pe Hristos în cunoștință de cauză.

Vizionare plăcută!

Mai jos aveți o piesă dedicată lui Adrian Rugină, decorat post-mortem în grad de cavaler datorită faptului că și-a jertfit viața pentru a salva cât mai mulți din cei care mureau în incendiul de la Clubul Colectiv.

Mă întreb acum dacă noi cei care am comentat uneori negativ sau interesat pe marginea acestei deflagrații am fi avut curajul lui Adrian să intrăm în flăcări ca să-i salvăm pe alții până ce murim. Faptele rămân.

Fie-i țărâna ușoară!

În continuare, citiți o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”. Vă încurajăm astfel să reveniți asupra lor pentru o mai bună înțelegere. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat. 

Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!

Răspândiți dragostea!

Lectură și vizionare plăcută! 

– Însă e ușor să și pierdem raiul!

– Cu un păcat! Alături să fii [de poarta raiului]! „Nici desfrânaţii, nici adulterii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu!” Ci aceia care se luptă! Vedeți ce spune Sf. Nicodim Aghioritul? Plăcerea e mică [de scurtă durată], însă aduce cu sine o durere mare. Plăcerea aduce durerea. De ce să avem dureri? Să fugim de micile plăceri!

Părintele Teologos: Apropos de iubirea de neam și iubirea de Dumnezeu – cred că astea sunt soluția, dar văd că oamenii sunt foarte fricoși, le este frică să-L iubească pe Dumnezeu, să-și iubească neamul, să nu deranjăm, să nu…

Ciprian Bucur: Da, am observat și eu același lucru. Nu știu de unde rezistă. Probabil și din dintr-un curent propriu-zis așa care…

Părintele Teologos: Da, este și nu este cum trebuie…

Ciprian Bucur: Da, da, da. Dar eu sper ca lumea să înțeleagă.  A te face cunoscut iubitor de Dumnezeu e cel mai frumos lucru. A-ți mărturisi credința, a-L pune pe Hristos înainte de toți și de toate mi se pare cel mai bun, corect și frumos lucru pe acre îl poți face pentru neamul și țara ta.

Părintele Teologos: Da. Exact pentru că Hristos este salvatorul, Mântuitorul.

De aceea vă spun că legătura aceasta a satului cu preotul, cu viața noastră creștină, s-a dezvoltat foarte mult în disciplină și nu era o teamă propriu-zisă, ci era o teamă binecuvântată, așa după cum privește creștinul nostru când vede ușile deschise de la Sf. Altar și privește Sf. Masă cu Evanghelia și cu toate frumusețea aceasta care ne dădea și un curaj, dar în același timp ne dădea și o evlavie și un fior creștin-ortodox care te lega de Evanghelia de pe Sf. Masă.

Păcatul este traumă, rană. O traumă în suflet și rană în conștiință, care ne doare. Rană în trupul lui Hristos, în Biserică, căreia îi suntem mădulare. Păcatul este răstignirea lui Hristos, iar și iar. (…) Cei care trăiesc în necunoașterea de sine, spun minciuni, cum că nu au păcate. Marele adevăr de netăgăduit, este că fără excepție sunt răniți de săgeata păcatului.

Așa ne recomandă și Sfântul Ioan Scărarul să nu fim ca cei care își îngroapă morții care acuma îi plâng și acuma se îmbată pentru ei. Ci, din contră, să fim ca cei legați în lanțuri – după cum și suntem – și suntem biciuiți permanent de călăi, de chinuitori. Chinuitorii sunt gândurile, fraților, uneori chiar și oamenii, semenii noștri după cum îngăduie bunul Dumnezeu. Nu că ei sunt răi, că vrea Dumnezeu să ne înmoaie inima. Dacă cineva avansează atunci poate să fie chiar vrăjmașul, diavolul care se luptă direct, însă pe diavol, semnul crucii, ascultarea, spovedania și jalea interioară, plânsul – subiectul de azi – îl alungă.

Sunt încercări, ce să vă spun, în viața noastră, că doar nu noi ne-alegem…Sigur, că fără participarea noastră nu există virtute sau cădere. Avem și noi partea de contribuție; Dumnezeu ne-a creeat liberi, cu discernământ, de a alege. Ori una, ori alta. Și când te-ai încredințat Lui Dumnezeu total, cu toată ființa ta, nu te mai interesează, orice este străin de lucrul ăsta, nu? – îl respingi. Rămâi unit cu Hristos. Și: „Doamne, facă-se voia Ta!”

Iată și urma lăsată de lovitura piratului atunci când a aruncat-o în mare, ea fiind găsită mai târziu în mrejele pescărești ale monahilor. Văzând o scoică care era lipită pe fruntea sfântului au îndepărtat-o iar din interiorul rănii a curs sânge. Hramul mănăstirii este Sfântul Nicolae.

Și s-a căit în fața lui Dumnezeu și n-a îndrăznit s-o mai judece. De asta, de multe ori judecăm dar nu știm lupta celuilalt. Judecăm prin prisma noastră, dar nu știm cum vede Dumnezeu lucrurile astea. Repede aruncăm cu noroi. Dacă cineva a făcut un gest, dacă ceva, dăm și nu știu ce. Să avem grijă să nu se întoarcă împotriva noastră lucrul ăsta. Să vedem ce înseamnă când trecem noi prin asta. Că-i ușor a judeca pe alții, dacă au făcut un gest, au pus mâna, nu știu ce: „Gataa!” Sfârșitul lumii! Să ne uităm la noi! Să fim mai cu atenție. Ca să nu ne îngăduie și nouă Dumnezeu lucruri asemenea.

Prietenia adevărată nu merge pe interese, acolo nu există cuvintele „ca să”, ci „pentru că așa este!”

Ați auzit de „Trick or treat”, [„Ne dați sau nu ne dați”,] dar ce ziceți despre obiceiuri ca „însuflețirea” sau „deghizarea”? Toate aceste trei tradiții își au originea în Marea Britanie medievală. De Ziua Tuturor Sfinților, pe 2 noiembrie, nevoiașii cerșeau dulciuri, care erau denumite „prăjiturile sufletului”.

Un film în care veți vedea lumea așa cum era în urmă cu 30 de ani. Poate aflăm cum am ajuns astăzi la pandemie, război. Drama noastră NU este că Îl căutăm pe Dumnezeu. Ci că, din cauza păcatului, de cele mai multe ori Îl căutăm așa cum nu trebuie și acolo unde nu e. Să ne lumineze Dumnezeu pe toți. Vizionare cu luare aminte!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!