Oamenii duhovnicești pe care i-am trăit – p. Crăciun Opre

Ascultați o conferință de excepție cu părintele Crăciun Opre, mărturisitor în temnițele comuniste, în care acesta evocă pe Sfântul Ilarion Felea și pe părintele Arsenie Boca, oameni cu totul ieșiți din comun pe care i-a cunoscut într-una dintre cele mai interesante perioade ale istoriei României.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Pr. Crăciun Opre: Văd aici și părinți și popor, și tineri și bătrâni. Am fost invitat aici și de părintele la Asociația ASCOR. Și am acceptat-o cu chiu cu vai. Am socotit că părintele poate fi ascultat pentru că l-am cunoscut ca pe un părinte cu evlavie față de părintele Arsenie Boca, iar Arsenie Boca este o personalitate mai rară. Nu degeaba, în anul 1948, după ce a fost hirotonit ca preot, la mănăstirea Sâmbăta era căutat, începând de la Izvorul Tămăduirii când era slujbă deosebită la mănăstire și până toamna când se putea dormi cu o pătură pe afară, în jur de 800 până la 100 de oameni, zi de zi. Îl așteptau oamenii câte o lună de zile ca să poată să stea de vorbă cu acest părinte, simțindu-i personalitatea și darurile deosebite pe care i le-a dat Dumnezeu. La rugăciunea lui se vindecau mulți și mulți îl căutau ca duhovnic. De aceea, am socotit nimerit să-l ascult pe părintele nu pentru cele ce mă prezentă aci. Părintele se și poate înșela. Am socotit nimerit, așa am zis, să analizăm o problemă deosebită. Care este credința noastră strămoșească și cum trebuie să ne reancorăm în ea?

Pentru că, cele ce s-au întâmplat după războiul al II-lea mondial și până acum, este un război grozav împotriva credinței și moralei noastre strămoșești, cel puțin, așa au sesizat alții. Părintele Arsenie Boca, născut în 1910, a intuit acest lucru. Și cum? Poporul acesta voia preoți pe care să-i poată respecta sub toate aspectele, ca preotul să fie pildă tuturor, că Însuși Mântuitorul ne cheamă. Părintele Arsenie zicea: „Dacă vreți preoți buni, să-i puteți urma, să puteți să aveți încredere în ei și să vă deschideți inimile, nașteți-i!”. Pentru că orice mamă, atunci când rămâne însărcinată, în Biserica noastră, se consideră în stare de binecuvântare. Îi acordă Dumnezeu un deosebit credit și o asociază ca împreună-lucrătoare cu Dumnezeu, să nască un fiu și să crească un fiu care să-și poată împlini rostul pentru care l-a trimis Dumnezeu în lume. De aceea, mamele au o deosebită importanță în formarea neamului nostru și păstrarea lui.

De aceea și psihologia, o spunea aceasta părintele Tudoran, psihologia femeii este alta decât a bărbatului. Și să nu vă mire! Adam a fost făcut din pământ, Eva din materie organică. Și una este chimia anorganică și alta cea organică. De aceea și sufletul femeii este altfel decât al bărbatului. De exemplu… Nu-l dau exemplu pe bărbat, dar femeia așa-i născută încât are în sufletul său dragostea jertfelnică. În mod firesc, o mamă dacă știe sigur cu pruncul ei a fost condamnat pe bună dreptate la moarte, nu se poate înfrâna să nu se ducă până la conducătorul superior al unei țări și să ceară comutarea pedepsei. Decât să se zgârie copiii, mai bine își pierde ea un ochi. Nu cam așa-i mama? Jertfelnicia aceasta o are Iisus Hristos Dumnezeu care vine să moară pentru noi. Am acceptat să vin aci tocmai la acest lucru.

Trebuie să ne cunoaștem credința

În vremea noastră, zic încă o dată, este absolut necesar să cunoaștem credința noastră strămoșească. Poporul acesta, cum a crezut și cum și-a păstrat credința până mai ieri, alaltăieri și Dumnezeu ne-a protejat. Uitați-vă, de ce oare Neagoe Basarab este considerat între sfinți? Și-i domn al Țării Românești. De ce și Ștefan cel Mare este canonizat ca sfânt? Oare nu pentru aceea că, atunci când era bătut, făcea o biserică, considerând că din cauza greșelilor lui era bătut. Iar când biruia, totdeauna, altă biserică, spre mulțumire Lui Dumnezeu. Mama, care nu-l primi după pierderea războiului la Podul Înalt, se duse la Daniil Sihastrul. Și Daniil Sihastrul îi puse la îndemână toți haiducii și-nfrânse, birui, după aceea. Maramureșul ăsta al nostru, centrul Daciei noastre, oare nu a trimis în Moldova o mulțime de domni care și-au păstrat credința, demnitatea și lupta pentru păstrarea credinței noastre și a neamului nostru?

Am venit aci în mod deosebit, pentru că părintele Arsenie Boca a fost o personalitate deosebită,  și este și rămâne. Când a fost la Prislop, acolo l-am cunoscut personal și a zăbovit cu părintele, în 1958, v-aduceți aminte? Și l-am cunoscut împreună cu un coleg de Facultate pe care părintele l-a îndrumat în prezența mea să se călugărească, să-și termine studiile de doctorat și a ajuns profesorul a câtorva episcopi de talie, din vremea noastră. De exemplu, l-am întâlnit pe Î.P.S. Teofan la Betleem și i-am spus: „Oare îl cunoașteți pe părintele Prescure Vasile? Am fost colegi”. Și a zis: „Mi-a fost și profesor și duhovnic și colaborator”.

Despre părintele Arsenie Boca și Sf. Ilarion Felea

Și pe el tot vrem să-l chemăm și nu vine. Încă nu vine…

Este bolnav, suferind, cu toate că-i tânăr ca și mine. Acum, ce-am priceput de la părintele Arsenie Boca? Neamul acesta al nostru și-a pus multă încredere în Sfântă Fecioara Maria, cu toate că, cei ce mai merg la nuntă și nu stau cu fanfara prin curtea bisericii, ci stau în Biserică. Mai de demult, până la războiul al II-lea mondial, rânduiala era așa: cununia se face imediat după Liturghie, când toată lumea este prezentă, participă la cununia unor tineri și se bucură de ea.

Părintele Felea a fost absolvent al liceului de la Brad, ca și Zian, că așa-l chema pe Arsenie Boca. Părintele Arsenie Boca a făcut liceul întreg la Brad, iar părintele Ilarion Felea, fiu de popă din Valea Bradului a făcut puțin liceul la Brad, după aceea la Arad. Apoi a făcut Facultate la Cluj, la Sibiu și după aceea la București. Părintele Stăniloae îl consideră o personalitate. Stăniloae afirmă așa: „M-a depășit!”. De ce? În scrierile sale, părintele Felea Ilarion citează pe o mulțime de sfinți. A predat la Teologia din Sibiu, Dogmatică, Morală, Liturgică și Teologie Mistică. Cursul de Teologie mistică sau de Viață duhovnicească nu era îngăduit prin 1948 să se predea în Teologie, pentru că el forma omul care să fie preot mâine, învățându-l cum să se despătimească și cum să-și însușească virtuțile lui Hristos și să trăiască Hristos prin el.

N-a fost îngăduit să se mai facă, iar Felea, care a predat Teologie Mistică sau duhovnicească, în tot timpul până în 1948, din 1952 și până în 1956 a scris o carte intitulată Spre Tabor, în 4 volume. În primul volum prezintă tema lucrării. În volumul al 2-lea, cu de-amănuntul prezintă cum trebuie să mă lupt cu toate ispitele care vin de la satana, și în vederea noastră, și prin auz, și prin gust, și prin toate simțirile noastre. Cum luptăm împotriva împotriva ispitelor care vin de la cel rău, din propriul nostru trup, cum zice însuși Sf. Evanghelist Ioan, care vine de la alt om, prin alt om și care vine direct de la satana? Acesta este volumul 2, în care în partea a doua vorbește despre importanța rugăciunii, importanța Sfintelor Taine, importanța duhovnicului pe care trebuie să-l formăm și în același timp să-l căutăm și să nu-l schimbăm cu una cu două. Înaintea lui Dumnezeu, cuvântul lui are deosebită pondere și fără dezlegare de la duhovnic și binecuvântarea lui nu pot face nimic.

Pentru că ceea ce a zis Mântuitorul: Luați Duh Sfânt. Cui veți lega aici pe pământ, legate rămân și-n rămân și-n cer. Dar și cui dezlegați, dezlegate rămân și-n cer, iar la conștiința acestei misiuni trebuie să ajungă cel ce face Teologie și Biserica să-i formeze această conștiință. Părintele Ilarion Felea are teză de doctorat, Pocăința. Și se plânge el însuși, cu toată importanța deosebită pe care o are duhovnicul, zicea: „Până la ora aceasta, în Teologie nu se face o deosebită creștere și formare a duhovnicilor”.

Ce trebuie să ne preocupe?

De aceea, frățiile voastre, datori sunteți în cadrul ASCOR-ului să cereți ierarhiei noastre superioare să fie preocupată în mod deosebit de formarea acestora, de care aveți absolută nevoie. Și avem. Și eu, că și preoții ne spovedim. Trebuie să-mi păzesc permanent conștiința rostului la care m-a chemat Dumnezeu, să-mi cunosc neputințele. Și una este să mă judec eu, că omul este subiectiv și alta e să-mi cântărească altcineva faptele și simțămintele și să mă îndrume ca să urmez lui Hristos. Iar Hristos ne îmbie să-L urmăm! De aceea, părintele Teofil Pârâianu, pe care l-am cunoscut de-abia în 1956 și pe care l-am folosit și pe el duhovnic.

Pe părintele Ilarion Felea nu l-am folosit decât din 1947 și până în 1958, cu două săptămâni înainte de a fi arestat și condamnat părintele Ilarion Felea pentru următorul motiv, actul lui de acuzare este următorul: „De ce, după 1948, ai îndrăznit să faci educație cu tineretul în biserica din Arad, în catedrală?”. Pentru că despărțindu-se de Biserică, tineretul era în mâinile Statului și Biserica nu mai avea voie să-i facă educație. Acesta e actul de acuzare. Pentru asta a fost condamnat o mulțime de ani și-a murit în temniță. De aceea, episcopul nostru de acum, din gura lui știu, ca o mărturisire: îl consideră sfânt. Cum îl considerați frățiile voastre nu știu. Omul acesta, din tot ce a scris, din tot ce citează, înainte de a cita pe cineva, pe un sfânt, pe un părinte duhovnicesc, a experimentat el însuși, adică a trăit el ceea ce învață pe alții. Așa l-am cunoscut: smerit, sobru, dar deosebit de comunicativ și deschis sufletește față de orice om. A avut doi prunci: unul a murit mic și unul este și acum pensionar în București.

Părintele a fost așa de prețuit încât una din lucrările sale intitulate Duhul Adevărului, unde sunt predici la toate duminicile și sărbătorile de peste an, a fost premiată de Academia Română de atunci, care nu era atee. Și toate celelalte lucrări ale sale sunt deosebit de primite în sânul Bisericii noastre. Dincoace, m-ar bucura să știți și aceea că în același duh, cu aceleași sentimente, cu același orizont privea lucrurile atât Arsenie Boca, cât și părintele Ilarion Felea. Smeriți, serioși, silindu-se să trăiască smerenia, pentru pilda Mântuitorului și cu conștiința responsabilității pentru fiecare suflet care vine să-l întrebe ce trebuie să facă, cum să-și îndrepte viața, cum să viețuiască după pilda lui Hristos spre a avea o familie onorabilă, prunci cu demnitate și care să-și poată împlini rostul în viața aceasta. Așa i-am cunoscut. De aceea, procurați-vă Spre Tabor în 4 volume de Ilarion Felea, care trebuie nu numai citită, ci tradusă în viața noastră personală. 

În volumul 3 ne învață virtuțile creștine, virtuțile lui Hristos, ale unui creștin care vrea să asculte chemarea lui Hristos. Să-i urmăm pilda, așa cum se cuvine să-l ascultăm și pe Teofil Pârâianu, care are același duh. Pe cel ce venea la el la spovedanie, îl întreba prima dată: „Cum mergi la biserică?”. „Păi, din Paște-n Crăciun”. „Până nu mergi în fiecare duminică la biserică, nu te pot primi la spovedanie”.

După ce făcea acest lucru, urma primul canon: „În primul rând, absolut în fiecare zi să citești două capitole din Noul Testament”. Ce este aceasta? Având comuniune cu Hristos, prin cuvânt, citindu-i cuvintele și faptele Mântuitorului prezente în Noul Testament are următorul efect, cum puteți găsi și în Pelerinul rus dacă citiți cu luare aminte. Dacă citești 3-4 capitole din Noul Testament, când te ispitește ceva, când ai terminat de citit, duhul răutății care te-a ispitit într-un sens, chiar la o patimă, nu te mai ispitește. Și de ce? Duhurile răutății nu pot suporta să citești mult din faptele și învățăturile Mântuitorului. De pe umărul stâng zboară. De aceea și crucea se face, nu numai aici în față, ca cocoanele. Se face de la frunte până la capătul pieptului, de la umărul drept de la capăt și până la umărul stâng,  până la capăt. De aceea dar, căutați cărțile acestea și unele și altele, citindu-le, traduceți-le și până atunci, ASCOR-ul să se spovedească, toți din ASCOR cu multă sinceritate și de toate păcatele pe care le-au făcut. Dacă sunt și fete în ASCOR, sunt înaintea lui Dumnezeu, membrii acestei asociații studențești și creștine ortodoxe române, în măsura în care se vor sili și vor reuși să-și păstreze curățenia fecioriei până se cunună la biserică.

Cum a fost în închisoare?

Părinte, sunt mai multe întrebări, legate de perioada de închisoare. Cum vă aduceți aminte de cei 8 ani petrecuți, acum la 85 de ani?

Ce câștig aveți din asta? 

E o experiență prin care nu a trecut oricine…

S-ar putea să fie aici în ASCOR, studenți. În 1948, motivul arestării și al bunilor gospodari și al elevilor și studenților, a fost în ce măsură este cât de cât un om care poate influența pe alții prin atitudinea vieții sale. Acolo s-a urmărit în primul rând să te desprindă de credința în Dumnezeu. Și au format echipă de studenți, adică, mai întâi, arestarea a fost în 1948, la toate personalitățile intelectuale, dintre muncitori, toți oamenii și țăranii care au fost socotiți cei mai de pondere oameni în sat și în societate și grupați: elevii la Târgșor, femeile la Mislea, intelectualii la Aiud, studenții la Pitești, unde s-a pornit prima dată o reeducare. Și mai întâi o demascare. Cum? O echipă dintre cei de acolo, crezând că îi va face miniștri, au format un grup care i-a snopit în bătăi pe ceilalți studenți, cum nu vă puteți închipui. De pildă…

Ați fost acolo, părinte? Ați fost la Pitești?

Da, am fost. Până la 23 august 1949 gardienii de acolo, lăsau, prin conducerea închisorii, ca toată lumea să fie liberă pe coridor. Îi trata cu ,,dumneavoastră”. Îi respecta. După aceea, după porunca superiorilor, i-a închis în celule și se adresau ,,banditule”. Și la WC, trebuia să mergi în pas alergător, cu condițiile care erau acolo. Și apoi s-a început reeducarea, de un grup de studenți, care zic, au fost înșelați, socotind că vor fi miniștri dacă pot să ucidă pe ceilalți ortaci ai lor. Echipa lor s-a numit ,,echipa lui Țurcanu”, care după ce și-a făcut planul comandat de Guvern, au fost condamnați ei, ca să nu poată spune că, conducătorii Statului i-au pus să facă treaba asta.

După ce a fost condamnat Țurcanu și cu echipa lui, el mărturisea la Jilava, mi-au spus alții că l-au auzit, zicând: ,,Am greșit, iertați-mă!”. Ca să știți cum s-a petrecut acolo, n-aveți decât să citiți cărțile memorialistice. Cum? Puteți citi pe Dumitru Bordeianu, Amintiri din mlaștina deznădejdii, citiți apoi altele și altele, că sunt o mulțime, între care și Striga-t-am către Tine, Doamne de Aspazia Oțel Petrescu, despre care aflu că, a fost studentă aici, în Cluj, o bucovineancă, care și-a pierdut tinerețea în păstrarea fecioriei cu multă sfințenie. Dacă ar imita-o și alții, mie nu mi-e ciudă! O personalitate. Și apoi, acolo, au continuat demascările și reeducarea, s-a continuat la Gherla un an de zile și apoi la Canal, cu studenți. În ce mă privește, am fost într-un grup de tineri între care au fost câțiva studenți și unul dintre noi a fost în prima serie de reeducare. La o lună după aceștia, am intrat și eu în șut.

Și unul dintre cei ce erau în Comitetul de reeducare, când a început, busculada, sub prici, unde mă ascunsesem să nu mă omoare, a venit și mi-a spus: ,,Băi, să nu-ți fie teamă, cu voi, teologii de la Arad nu avem nimic, pentru că Bej Gheorghe, student în anul II la Teologie, timp de o lună de zile, a fost pielea pe el ca o reverendă, neagră, absolut fiecare a fost bătut, până ne-au convins că într-adevăr pe studenții de la Teologie, nu i-a preocupat nimic altceva decât formarea personalității creștine a lor, citind cât de des, zilnic din Noul Testament și silindu-se prin preocupări și de cunoaștere reciprocă, cum se poate traduce în viața lor personală ceea ce se învață la Teologie. Aceasta le-a fost vina. Și sunt ferm convins că numai pentru credința în Iisus Hristos am fost aici, iar acuzațiile celelalte sunt false și numai de moment. De aceea, nu avem nicio treabă cu tine”. Le-am spus: ,,Măi, dacă voi vreți să faceți altă educație, nu aveți decât! Dar dacă ai găsit un nod într-un pulover, pentru nodul acela trebuie să-l destrami tot și să îl croiești din nou. Or, în problema educației, oare, de felul în care am crescut în familiile noastre și până acum, tot mai ușor te poți schimba radical și să faci altă educație, una atee?”. Și mi-au răspuns în cor: ,,Taci cu popiile tale!”.

Și pentru că, împreună cu cei ce au fost acolo, de cum am ajuns acolo, am reușit ca noaptea, când gardienii nu se băgau peste tine, să ne rugăm în genunchi Maicii Domnului, toți cei ce am intrat împreună acolo, au ieșit toți, în afară de trei persoane care au intrat bolnavi de tuberculoză și din cauza bolii cu care au intrat, au murit. Ceilalți toți au ieșit. Episcopul Andrei Magieru, de ciudă că s-a desființat Teologia din cauza lor, a făcut o boacănă. La fiecare dintre cei ieșiți, le-a dat bursă integrală ca să-și facă studiile până la capăt. De aceea dar, bine este să înțelegem ceea ce vrea Părintele Arsenie Boca, Ilarion Felea și toate personalitățile acestea deosebite: să ne întoarcem la credința noastră strămoșească și așa am priceput.

Cum ne-am păstrat neamul?

Neamul acesta s-a păstrat mereu și câteva sute de ani și în stăpânire păgână a slavilor, apoi și dominația popoarelor migratoare, se zice acuma, dar noi le-am știut sălbatice. Apoi sub alte și alte oprimări aici în Ardeal și apoi dincolo sub turci și alte popoare, ne-am păstrat, cum? Pe lângă cele patru posturi, este scris în cărțile dumneavoastră de rugăciuni, să respectăm și postul pe care îl rânduiește episcopul locului în perioade de deosebite necazuri. Iar în neamul acesta s-a păstrat ființa ca neam, retrăgându-se toate restricțiile în biserică, zi de zi, în fiecare seară la Vecernie, când erau prigoniri, spovedindu-se și împărtășindu-se tot la 6 săptămâni, nu numai în posturi și nu numai bătrânii, ci și copiii. De exemplu, imediat după 1945, în satul natal, unde era o școală confesională, adică: „Care dintre dumneavoastră nu-l cunoaște pe Eminescu care îl laudă pe Țichindeal care a făcut Școala Teologică a bisericii de la Arad, care avea rostul de a crea cadre de învățători și preoți, care mergând în sat, să poată face educație la români, căci în satele unde erau învățători absolvenți de la Școala lui Dimitrie Țichindeal sau a bisericii, vorbeau și în pauze în limba română și învățau în biserică și la școală în limba noastră și cât mai serios posibil? Pe când, la școlile de Stat, și în pauză, învățătorii obligau copiii să vorbească în limba maghiară. Poate știți…dacă nu, interesați-vă!

În strădania de a ne pierde limba, să învățăm țigănește și ungurește. Deci ASCOR-ul ar putea face să pretindă ca fiecare în cartea de identitate să scrie și națiunea din care vine. Pentru că, dacă te duci în Anglia și în Franța acum, cu certificat de român, te dă afară, le e frică că îi furi. Nu avem ce vă spune mai mult. 

Cum ați iertat pe cei care v-au terorizat?

Părinte, i-ați putut ierta pe cei care v-au bătut și terorizat în închisoare? V-a fost greu?

Știi când mi-a fost greu? Până când am aflat că și ei au fost presați ca să mă împingă acolo. Iar după aceea și frățiile voastre puteți face tot așa, luându-vă pilda Mântuitorului, care înainte de a ne învăța Tatăl nostru, zice să iertăm din inimă la cei ce ne urăsc și ne fac nouă strâmbătate. Și apoi, El ne dă pilda cea dintâi și apoi Ștefan, de pe lemnul crucii, bătut de viu. Ca om, suferea ca orice om, dar este și Dumnezeu în același timp și este primul din istoria culturii umane care pentru cei ce-l batjocoreau și ziceau: ,,Coboară de pe cruce dacă vrei să te credem că ești Fiul lui Dumnezeu” și ceilalți îl băteau în cuie, s-a rugat: ,,Părinte, iartă-i că nu știu ce fac!”. Și cum zice Mântuitorul: ,,Fără de Mine nu puteți face nimic!”. Toți cei ce am trecut pe acolo, care ne-am analizat pe noi înșine și care am intrat acolo tocmai pentru a urma pe Hristos, Care a fost și El în temniță, L-am rugat să ne ajute să o facem ca și El, că fără de El nu putem face nimic. De aceea, acolo s-a făcut un alt lucru. Cum oamenii erau pentru credința în Dumnezeu și-au analizat sufletul și s-au spovedit, cum puteți găsi într-o carte intitulată Întoarcerea la Hristos, în care se vorbește despre un oarecare Gafencu Valeriu, care ajungând în pușcărie pe vremea lui Antonescu, își pune întrebarea: „În Basarabia, părinții mei au fost cinstiți deosebit, iar eu am fost prețuit ca un prunc care din fire am fost cu înclinare de abstinență. Toată lumea și învățătorii mă admirau și în liceu și în studenție. Și aceeași societate care mă admira ieri, cum de a ajuns să mă condamne pe mine, ani de zile de pușcărie?”. Analizându-și viața, constată următorul lucru, care pentru ASCOR, cred că prinde bine.

Mântuitorul zice în pildă, în predica cea dintâi după Fericiri, următorul lucru: ,,Auzit-ați că s-a zis: să nu trăiești în adulter”, adică să nu trăiești cu cineva cu care nu ești cununat și în desfrânare. ,,Eu vă zic, oricine se uită la o femeie și o poftește în inima lui, a desfrânat, iar desfrânații nu au loc în rai”. Mărturisește (Gafencu): „Rugându-mă lui Dumnezeu să-mi descopere greșeala mea, căci El zice: «Niciun fir de păr din capul vostru nu cade fără rânduiala lui Dumnezeu», analizându-mi viața, am observat următorul lucru: am făcut curte unei fete. Și unul și altul, ne-am silit în mod firesc, să trăim în curăție, dar acum îmi aduc aminte, că odată m-am uitat la ea ca la o femeie. Și numai cu gândul deci, poftind-o, am făcut greșeala aceea pentru care Dumnezeu mi-a dat această palmă de ani de zile de pușcărie”. De aceea, citiți frățiile voastre Evanghelia lui Marcu cu luare aminte și găsiți acolo: ,,Vai de cel prin care vine sminteala!”. De aceea, îi va fi aceluia prin care vine sminteala, mult mai greu (se înțelege pe lumea cealaltă), decât dacă aici i s-ar lega o piatră de gât și să fie silit să treacă printr-o apă adâncă și murdară.

De aceea dar, iată ce ne pretinde Dumnezeu: să urmăm pe Sfânta Fecioară, nu numai rugând-o să se roage pentru noi, ci silindu-ne din răsputeri să prețuim curățenia fecioriei. Și fetele și băieții, să nu fim sminteală nimănui, nici cu gândul. Și de vom reuși așa, se va împlini cu noi, ceea ce zice bunul Dumnezeu către Avraam, călătorind spre Sodoma: ,,Dacă în orașul acesta vor fi 100 de oameni cu viața morală cinstită, orașele nu vor pieri”. Avraam se grăbește: ,,Dar, de-o fi 50?”. Și se coboară până la 10. ,,Și pentru 10 oameni cinstiți moral nu dărâmăm cetățile, pentru că lui Dumnezeu îi este milă de om. Dar dacă or fi mai puțini de 10, pe cei ce sunt acolo, buni, drepți, îi scoatem afară și orașul e distrus”.

Deci, și în Cluj, dacă or fi o zecime de fete cinstite și de feciori cinstiți, de oameni care se împărtășesc cu Sfintele Taine cu toată seriozitatea și cu curăția ființei sale până în profundul sufletului, eu nădăjduiesc ca, nu Clujul, ci tot Ardealul să nu fie nimicit de vrăjmașii acestui neam.

După ieșirea din închisoare

Părinte, acolo la închisoare, au încercat să aducă frică în sufletele oamenilor și mai ales a celor ce au fost acolo. Ați simțit după ce ați ieșit din închisoare că a sporit frica în sufletul dumneavoastră? V-ați temut?

Nu! Acolo s-a luptat în mod deosebit să ajungi să nu te mai rogi, că prin rugăciune dovedești că n-ai renunțat la credința în Dumnezeu. Apoi, ce am observat? După ce am ieșit de acolo, oricine vorbea cu mine, era anchetat a doua zi. De aceea, m-am păzit să nu mai stau de vorbă cu nimeni decât între șase ochi, ca să poată dovedi cineva că nu am vorbit niciun cuvânt împotriva regimului ateu de atunci. Nu m-am amestecat în nicio politică. Și atunci nu m-au putut acuza.

Deci nu v-ați temut nici după…

M-am păzit, așa, să am grijă ce scot din gură și să nu vorbesc cu nimeni că și dacă ai vorbit cu cineva: ,,Cum te cheamă, măi?” sau ,,Unde mergi?”, celălalt care era membru de partid și dator să demaște pe altul, spunea: ,,Uite, măi, ăla a vorbit cu cutare”. Și atunci am vorbit numai între mai mulți ochi. 

Acolo, în închisoare, credeați că se sfârși vreodată regimul acesta? Credeați că se va termina vreodată cu comunismul?

Dragul meu, nu cu comunismul, ci am aflat despre Gafencu, de exemplu de la cineva care avea un frate care a fost cu Gafencu la spitalul acela, sanatoriu din Moldova și despre care mărturiseau cei ce-l cunosc că este ca un sfânt. Și știam despre acesta că i s-a arătat Sfânta Fecioară înainte de a muri și a spus: ,,Mai aveți de suferit, dar nu uitați că Hristos a biruit lumea!”. Am avut motiv să credem că Dumnezeu ne poartă de grijă. Și acum, cu toate că, astăzi, toată mass-media promovează desfrâul care este direct împotriva moralei creștine.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!