Ascultați unul dintre cele mai celebre capitole din istoria literaturii universale numit „Marele Inchizitor” din cartea „Frații Karamazov” scrisă de Fiodor Dostoevski, în lectura lui Gabriel Liiceanu.
Capitolul este mai actual ca oricând și reprezintă, de fapt, o a doua ipotetică venire a lui Hristos pe pământ.
Motivul pentru care vă oferim acest superb clip audio este faptul că în ultimele 3 săptămâni am făcut o sărmană analiză a fiecăreia dintre cele 3 mari ispite la care a fost supus Domnul nostru Iisus Hristos de către diavol în pustie:
Citiți mai-jos o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”. Vă încurajăm astfel să reveniți asupra lor pentru o mai bună înțelegere. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat.
Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!
Răspândiți dragostea!
Lectură și vizionare plăcută!
Fraților, e nevoie de puțină credință. Eu am trecut prin multe, nu aș dori să vorbesc foarte mult despre mine acum, dar credeți-mă că sunt aici, mărturisesc: cu blândețe și cu smerenie, omul învinge. Pentru că aceasta este natura tainică a ipostasului divino-uman al Domnul nostru Iisus Hristos. Înțelegeți? Întotdeauna să încercăm să fim blânzi! Nu o să reușim tot timpul, dar să încercăm pe cât posibil. Să încercăm să fim blânzi și să avem credință că o să iasă! Și o să vedeți că o să vă liniștiți pentru că starea naturală a sufletului este starea de blândețe, starea de pace.
A trebuit să identific vrăjmașul și să-l și iubesc! Până la urmă era cineva care fusese informatoare și după aia decăzuse, n-o mai respecta nici Securitatea iar lumea din celulă o ocolea cu dispreț. Nimeni nu vorbea cu ea. Și am zis: asta-i vrăjmașul, trebuie să-l iubesc. Dar cum să-l iubesc? Și m-am dus și am stat cu ea de vorbă. Nimeni nu vorbea cu ea, dar eu m-am dus să vorbesc cu ea. Am vorbit cu ea, am stat, era bolnavă – i-am făcut masaj. Maxim ceea ce puteam să fac eu.
Nu contează cât de mult suntem afundați în păcatele noastre, nu contează cât de mult am căzut, atât timp cât ne întoarcem în brațele iubitoare ale lui Dumnezeu prin mărturisirea păcatelor noastre. Inimile noastre găsesc pacea după ce au fost rănite, îngreunate de păcat și de impactul acestuia. Astfel, greutatea este luată de la noi. Dumnezeu în permanență ne așteaptă să ne întoarcem la El. Lui Dumnezeu Îi este dor să ne întoarcem la El…
Deci în clipa în care Îl iubim pe Hristos în mod automat, să zic așa, ca o consecință firească a iubirii față de Hristos, față de Dumnezeu, apare și iubirea față de oameni. Dacă această iubirea față de oameni ne depărtează de Hristos deja nu mai este iubire față de oameni, este o iubire pervertită. Dar dacă vedem că înăuntrul nostru crește iubirea față de Dumnezeu prin iubirea față de oameni, înseamnă că iubirea față de oameni este adevărată, este genuină, este cum trebuie și atunci înaintăm.
Hristos nu i-a spus acest lucru ca să îi acuze pe cei bogați pentru că Avraam era și el bogat, foarte bogat, Avraam era extrem de bogat, dar nu s-a dus la locul de chin pentru că și-a folosit averea după Dumnezeu, a folosit-o pentru mântuirea lui. Iar săracul Lazăr nu s-a dus în Rai pentru că era sărac, ci pentru că sărăcia lui a valorificat-o duhovnicește în dragostea de Dumnezeu, și cu răbdare și rugăciune a intrat în împărăția lui Dumnezeu. Iar bogatul nu era în locul suferinței pentru că era bogat, ci pentru că bogăția lui nu a folosit-o duhovnicește și pentru mântuirea veșnică, ci a folosit-o cu egoism și iubire de sine și așa s-a pierdut prin răul uz al bogăției.
Vedeți cum sfinții primesc daruri de la Dumnezeu? Pentru viața lor, pentru răbdarea lor în mucenicie, pentru lupta pentru Hristos, pentru mărturisirea lui Hristos și pentru că au ținut de Hristos, pentru că au rămas până la capăt ancorați în Hristos…
Diavolul îl va momi acolo unde are el punctul slab, adică acolo unde omul are tendința de a absolutiza lucrurile, acolo unde omul idolatrizează un scop, are un ideal în afara lui Dumnezeu. Diavolul atacă acolo. Diavolul știe că nimic nu este mai de preț ca libertatea umană și îl face pe acesta să se lepede de ea, de dragul unor iluzii sau a unor lucruri trecătoare care nu pot împlini persoana.
Mă gândesc la un copil născut [în iesle] înconjurat de căldura animalelor. Mă gândesc ce fel de Dumnezeu alege să fie născut ca un copil uman care imediat are pe cap o condamnare la moarte. Ce fel de Dumnezeu? Asta nu este o mișcare caracteristică lui Zeus, vă pot asigura. Sunt extrem de mișcat de acea poveste.
Rabd pentru că aștept! Îl aștept pe Hristos! Îl aștept pe Duhul Sfânt! Aștept harul! Aștept pocăința! Aștept schimbarea! Aștept Împărăția Cerurilor! Răbdarea mea are o perspectivă. Așadar, rabd. Răbdarea are o mare putere, dar aștept! Răbdarea pe care o fac are în sine o putere creatoare.
(…) am observat că, într-un fel, oamenii au ajuns acum, să spunem, să se închine propriilor dorințe… să venereze… și că chiar lucrul ciudat de a se închina propriilor dorințe este ceea ce a condus de fapt la o narațiune anti-umană… știi, această idee ciudată și aproape sinucigașă dorință pe care o au oamenii. Și deci cred că văzând toate astea împreună pe fundalul creșterii puterii, îmi fac griji că imaginea Fiarei este mai aproape de ceea ce se va întâmpla.
Sfântul Antonie cel mare a fost prin excelență omul care a dispărut din lume pentru a (re)apărea prin Dumnezeu. Este cel care este un exemplu de urmat pentru monahi și, într-o mai mică măsură, și de mireni. Mai jos aveți un amplu fotoreportaj și un video cu heruvicul Sfintei Liturghii de la sărbătoarea Sfântului Antonie.
Aș spune că este o provocare să fii unul dintre puținii creștini din cadrul facultății, în sensul că, desigur, ești puțin singur, te simți uneori puțin izolat, pe de altă parte, este o oportunitate și un lucru pe care l-am învățat este că, cu cât mă rog mai mult pentru colegii mei și poate mai ales ai putea spune, dușmanii mei, cu atât lucrurile merg mai bine și cu atât Dumnezeu răspunde acestor rugăciuni.
Un denunțător vorbește sub protecția anonimatului expunând câteva din secretele întunecate ale companiilor de pariuri. Aviz tuturor amatorilor de jocuri de noroc.
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Am “incercat” sa citesc aceasta carte cand eram prin clasa a unsprezecea sau a douasprezecea…Si pentru mine era o carte de hula…chiar saream peste multe paragrafe.
Si acum cat de profunde gasesc aceste cuvinte.
Multumesc pentru material.
„- Sunt slabit si invins, dar mai posed inca marea FORTA DE SUGESTIE, si voi zdrobi lanturile si catusele, voi trece peste hotarele universului, si ma voi ridica impreuna cu legiunile mele, si-i voi SILI pe oameni SA SE RASCOALE, si voi incepe batalia, ultima BATALIE cu acest Miel bland, ale Carui raze de slava, a Carui blandete, smerenie, rabdare, curatie, nevinovatie si Sfintenie a Sa ma ard cu o flacara insuportabila, amenintand cu apropierea prabusirii mele in intunericul cel mai din afara. Stiu ca de acolo nu exista scapare, fiindca acela este salasul vesnicului intuneric al nefiintei, unde vremurile sorocite mie sunt pecetluite si terminate, toate mijloacele pierdute definitiv – acolo, in salasul intunericului, in noua si nesfarsita – pentru mine – eternitate“.
Asa gandea Lucifer, incatusat in infern pana la ziua Judecatii de Apoi, si s-a ingrozit de ceea ce-l astepta; isi aminti lacasurile Luminii si bucuriei de-a pururi, frumusetea cerestilor slujitori ai Slavei, cu a lor umilinta, smerenie si devotiune fata de Creator, petrecand in iubire nesfarsita fata de El si in vesnica proslavire a sferelor ceresti…
Isi reaminti de rastimpul venirii pe pamant a Mielului Dumnezeiesc, inaintea smereniei, blandetii si rabdarii Caruia s-a prosternat omenirea care L-a cunoscut. Isi aminti reusita stratagemei tradarii si perfidiei: predarea Dumnezeului-Om la moarte prin crucificare, falsa victorie asupra Lui, momentul groaznic al infrangerii definitive prin invierea aducatoare de lumina a Fiului lui Dumnezeu.
„- Totul s-a sfarsit, lumea a crezut in El, s-a savarsit mantuirea omenirii, fagaduita de la inceputul vremurilor. Toate GENERATIILE VIITOARE, ce se vor naste, VOR FI SALVATE prin aceasta CREDINTA – pana cand pamantul va intra in existenta vesnic-neschimbata, laolalta cu lumile cele mai desavarsite – in veacurile fara de sfarsit, la care nu voi mai avea acces…“
Si lanturile – ferecate si impletite din intunecimea tradarii, perfidiei, trufiei anarhice, infumurarii si minciunii, ce-l incercuiau pe Lucifer, l-au incins si l-au strans si mai vartos din toate partile, intunecandu-i mintea cu o si mai mare rautate si sete de razbunare ascunse, muncindu-l inca mai tare, si mai deznadajduit prin neputinta sa, oprimandu-i constiinta vointei sale nebunesti.
„- Sa ma supun – oare? Sa cad in tarana inaintea atotputerniciei Luminii Atotziditoarei Puteri, inaintea acestei nesfarsite iubiri si marinimii a Celui Care-i cheama pe toti la viata vesnica, fericire si desfatare a cunostintei adevaratei intelepciuni? Sa ma supun?… Sa cad si sa ma inchin, dupa ce am rezistat razboindu-ma atatea secole, am incercat atatea mijloace de lupta si m-am perfectionat in CULTURA MEA PROPRIE?“ – se gandi cu mandrie Lucifer si durerea cruda a nebuniei pricinuita de catusele neputintei ce-l apasau, l-a cuprins peste masura si strasnic. El s-a intunecat si mai tare si mai disperat, iar sarpele gandului sau, rasucindu-si inelele, s-a intins cat era de lung si a intepenit, apoi si-a rasucit indarat inelele, si s-a incolacit in ghemul distrugerii, prapadului si mortii, dandu-i lui Lucifer taria flexibilitatii sale, forta de insinuare a serpestii intelepciuni.
Si Lucifer cazu pe ganduri:
„- Trebuie sa ne pregatim pentru ofensiva din flancul drept – LUPTA CU CREDINTA. De rezultatul acestei lupte va depinde succesul BIRUINTEI noastre asupra MANTUIRII.“
Păi da!Setea de stăpânire și de putere!Mai ales acum…cu atâtea suflete în stăpânire…
Vă rog să mă iertați Părinte!
Dar eu tot mai îndrăznesc (din suferință… mă sperie ce se întâmplă cu Mănăstirea Frăsinei și îmi este frică să nu fie scăpat de sub control totul la noi în țară).. îndrăznesc să cred că a treia religie apărută este lucrarea celui rău…
O mare viclenie …setea de putere…lovitura din flancul drept …
ORTODOXIA pentru mine este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU!
Nu este religie ! Este TOTUL!
Să păstrăm cărțile vechi deoarece ei și aici vor lovi căutând cu tupeu să schimbe Cuvântul dăruit de Dumnezeu prin Sfinții Părinți!
Vai ce actual este acest cuvânt de hulă!
Noi toți pământenii am ajuns un huiet al hulei celui rău!
Doamne! Te rugăm să ne ierti!
Dar… Dumnezeu este lumină care arde întunericul și va găsi micile luminițe care se vor lipi fără teamă de Infinitul Luminos!
Da! Urâciunea ne-a oferit tot confortul in schimbul liberații noastre …cipul!
Eu cred că este aproape venirea Luminii deoarece cunoaște slăbiciunilor creației Sale …doar a fost pe pământ …
Va veni să ne ofere libertatea… iarăși și iarăși de câte ori va fi nevoie.
DEOARECE NE IUBEȘTE CU ADEVĂRAT!
Ajuta ne Doamne să-TI fim lumină!
Ajuta ne DOAMNE IISUSE HRISTOASE să fim îndrăgostiți de Tine să putem mărturisi cu tărie dragostea noastră mare pentru Tine !
4 Comments
Am “incercat” sa citesc aceasta carte cand eram prin clasa a unsprezecea sau a douasprezecea…Si pentru mine era o carte de hula…chiar saream peste multe paragrafe.
Si acum cat de profunde gasesc aceste cuvinte.
Multumesc pentru material.
MARȘUL DISTRUGĂTORULUI – N.P. Riskovski, Zaraisk, 1905
„- Sunt slabit si invins, dar mai posed inca marea FORTA DE SUGESTIE, si voi zdrobi lanturile si catusele, voi trece peste hotarele universului, si ma voi ridica impreuna cu legiunile mele, si-i voi SILI pe oameni SA SE RASCOALE, si voi incepe batalia, ultima BATALIE cu acest Miel bland, ale Carui raze de slava, a Carui blandete, smerenie, rabdare, curatie, nevinovatie si Sfintenie a Sa ma ard cu o flacara insuportabila, amenintand cu apropierea prabusirii mele in intunericul cel mai din afara. Stiu ca de acolo nu exista scapare, fiindca acela este salasul vesnicului intuneric al nefiintei, unde vremurile sorocite mie sunt pecetluite si terminate, toate mijloacele pierdute definitiv – acolo, in salasul intunericului, in noua si nesfarsita – pentru mine – eternitate“.
Asa gandea Lucifer, incatusat in infern pana la ziua Judecatii de Apoi, si s-a ingrozit de ceea ce-l astepta; isi aminti lacasurile Luminii si bucuriei de-a pururi, frumusetea cerestilor slujitori ai Slavei, cu a lor umilinta, smerenie si devotiune fata de Creator, petrecand in iubire nesfarsita fata de El si in vesnica proslavire a sferelor ceresti…
Isi reaminti de rastimpul venirii pe pamant a Mielului Dumnezeiesc, inaintea smereniei, blandetii si rabdarii Caruia s-a prosternat omenirea care L-a cunoscut. Isi aminti reusita stratagemei tradarii si perfidiei: predarea Dumnezeului-Om la moarte prin crucificare, falsa victorie asupra Lui, momentul groaznic al infrangerii definitive prin invierea aducatoare de lumina a Fiului lui Dumnezeu.
„- Totul s-a sfarsit, lumea a crezut in El, s-a savarsit mantuirea omenirii, fagaduita de la inceputul vremurilor. Toate GENERATIILE VIITOARE, ce se vor naste, VOR FI SALVATE prin aceasta CREDINTA – pana cand pamantul va intra in existenta vesnic-neschimbata, laolalta cu lumile cele mai desavarsite – in veacurile fara de sfarsit, la care nu voi mai avea acces…“
Si lanturile – ferecate si impletite din intunecimea tradarii, perfidiei, trufiei anarhice, infumurarii si minciunii, ce-l incercuiau pe Lucifer, l-au incins si l-au strans si mai vartos din toate partile, intunecandu-i mintea cu o si mai mare rautate si sete de razbunare ascunse, muncindu-l inca mai tare, si mai deznadajduit prin neputinta sa, oprimandu-i constiinta vointei sale nebunesti.
„- Sa ma supun – oare? Sa cad in tarana inaintea atotputerniciei Luminii Atotziditoarei Puteri, inaintea acestei nesfarsite iubiri si marinimii a Celui Care-i cheama pe toti la viata vesnica, fericire si desfatare a cunostintei adevaratei intelepciuni? Sa ma supun?… Sa cad si sa ma inchin, dupa ce am rezistat razboindu-ma atatea secole, am incercat atatea mijloace de lupta si m-am perfectionat in CULTURA MEA PROPRIE?“ – se gandi cu mandrie Lucifer si durerea cruda a nebuniei pricinuita de catusele neputintei ce-l apasau, l-a cuprins peste masura si strasnic. El s-a intunecat si mai tare si mai disperat, iar sarpele gandului sau, rasucindu-si inelele, s-a intins cat era de lung si a intepenit, apoi si-a rasucit indarat inelele, si s-a incolacit in ghemul distrugerii, prapadului si mortii, dandu-i lui Lucifer taria flexibilitatii sale, forta de insinuare a serpestii intelepciuni.
Si Lucifer cazu pe ganduri:
„- Trebuie sa ne pregatim pentru ofensiva din flancul drept – LUPTA CU CREDINTA. De rezultatul acestei lupte va depinde succesul BIRUINTEI noastre asupra MANTUIRII.“
Păi da!Setea de stăpânire și de putere!Mai ales acum…cu atâtea suflete în stăpânire…
Vă rog să mă iertați Părinte!
Dar eu tot mai îndrăznesc (din suferință… mă sperie ce se întâmplă cu Mănăstirea Frăsinei și îmi este frică să nu fie scăpat de sub control totul la noi în țară).. îndrăznesc să cred că a treia religie apărută este lucrarea celui rău…
O mare viclenie …setea de putere…lovitura din flancul drept …
ORTODOXIA pentru mine este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU!
Nu este religie ! Este TOTUL!
Să păstrăm cărțile vechi deoarece ei și aici vor lovi căutând cu tupeu să schimbe Cuvântul dăruit de Dumnezeu prin Sfinții Părinți!
Vai ce actual este acest cuvânt de hulă!
Noi toți pământenii am ajuns un huiet al hulei celui rău!
Doamne! Te rugăm să ne ierti!
Dar… Dumnezeu este lumină care arde întunericul și va găsi micile luminițe care se vor lipi fără teamă de Infinitul Luminos!
Da! Urâciunea ne-a oferit tot confortul in schimbul liberații noastre …cipul!
Eu cred că este aproape venirea Luminii deoarece cunoaște slăbiciunilor creației Sale …doar a fost pe pământ …
Va veni să ne ofere libertatea… iarăși și iarăși de câte ori va fi nevoie.
DEOARECE NE IUBEȘTE CU ADEVĂRAT!
Ajuta ne Doamne să-TI fim lumină!
Ajuta ne DOAMNE IISUSE HRISTOASE să fim îndrăgostiți de Tine să putem mărturisi cu tărie dragostea noastră mare pentru Tine !