Iubirea lui Hristos și iubirea de argint – p. Pimen Vlad

Ascultați un cuvânt cald al părintelui Pimen în care acesta ne prezintă evenimentele de la începutul Săptămânii Patimilor în care se vede contradicția dintre cei care Îl iubesc pe Hristos și cei care iubesc argintul.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Vizita în Betania 

Iată dragii mei că ne vedem iar. Vedem că timpul trece, nu stă pe loc. Mai e puțin și trece și Postul Paștelui și ne apropiem de Sfânta Înviere. Dacă privim în urmă, vedem fiecare cât ne-am ostenit, mai mult sau mai puțin. După cât s-a ostenit fiecare, atâta bucurie o să aibă și la Sfânta Înviere. În curând este duminica intrării în Ierusalim a Mântuitorului. În Evanghelie scrie că Mântuitorul s-a dus în Betania (o localitate nu departe de Ierusalim), unde îl înviase pe Lazăr după 4 zile. Aici Lazăr I-a pregătit cina, iar surorile lui, Marta și Maria, și-au dat tot interesul să-L primească cu bunătăți. 

Primirea în casa lui Lazăr

În timp ce era la masă, a venit Maria cu un alabastru cu mir, un mir foarte prețios la acel timp. Pe lângă faptul că I-a spălat picioarele Mântuitorului cu lacrimile ei de bucurie și I-a șters picioarele cu părul capului, I-a uns picioarele cu mir. La evrei era o datină, când venea un musafir trebuia să îi speli picioarele. Era un semn de respect, de cinste pentru musafir. Maria însă a făcut mai mult de atât, arătându-și respectul și dragostea față de Mântuitor. 

În momentul în care a vărsat mirul peste picioarele Lui, s-a umplut toată casa și împrejurimile de miros. Cei 12 apostoli s-au bucurat mai puțin unul, Iuda Iscarioteanul. Acesta era iubitor de arginți și nu înțelegea de ce s-a făcut această risipă de mir, când acesta putea fi vândut iar banii puteau fi împărțiți săracilor. Mântuitorul, știind că are lupta asta, special i-a încredințat punga cu ce aveau să se poată întreține, pentru ca Iuda să nu stea cu gândul la bani. Dar patima din el nu a răbdat zicând: “Să vindem mirul să adunăm bani pentru săraci!”. Dar Mântuitorul a spus: “De ce faceți supărare femeii? Pe săraci pururea îi aveți cu voi, dar pe Mine, nu. Și asta a făcut ea pentru îngroparea Mea”. În felul ăsta Mântuitorul îi pregătea pentru ce avea să vină. 

Neliniștea conducătorilor din acele vremuri

Veniseră mulți evrei acolo, nu numai pentru Mântuitorul, veniseră și pentru Lazăr, cel înviat a patra zi. Din om în om se răspândise vestea în toate împrejurimile Ierusalimului. 

– Am oprit un pic filmarea din cauza vântului. Aici este un vânt care primăvara este foarte puternic. Să sperăm că vântul nu ne răstoarnă trepiedul, pentru a putea continua.

Sunt oamenii care se gândesc permanent la rău, care transformă totul în rău. Unii veneau să se bucure de învierea lui Lazăr, să-l vadă, alții veneau de curiozitate, iar alții cu gânduri rele – conducătorii din acele vremuri: “Ce facem cu Lazăr, că este dovada vie că a fost înviat?”. Nu îl mai suportau pe Mântuitorul pentru că le răsturnase toată lumea lor. Legea veche spunea: “Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”, iar Mântuitorul nu a fost de acord cu aceasta. “Dacă îți ia haina, dă-i și cămașa, dacă îți dă o palmă, întoarce și celălalt obraz”. El a venit cu dragostea și mai marii acelei lumi nu puteau accepta așa ceva. Iar pe lângă învățături erau minunile și atunci au hotărât să îl omoare pe Lazăr pentru a acoperi minunea săvârșită.

Atât de întunecată le era mintea că se gândeau numai la rău și nu doreau să își piardă autoritatea și avuția. Conducătorii erau mulțumiți pentru că s-au dat bine pe lângă romani și din birurile puse de romani luau și ei partea lor și nu voiau să schimbe asta. Prin ceea ce propovăduia Mântuitorul, milostenie, dragoste și bunătate nu le putea fi pe plac conducătorilor pentru că aceștia nu voiau să piardă din ceea ce agonisiseră. Dar bineînțeles că nu se putea pune cu Dumnezeu.

Intrarea în Ierusalim

De aici Mântuitorul a plecat spre Ierusalim, deși toți cei din jurul lui l-au avertizat că era căutat de evrei. Aici, Mântuitorul a intrat călare pe un asin, cel mai smerit animal. Foarte mulți oameni l-au întâmpinat așternându-și hainele pe drum în calea Lui, arătându-și astfel dragostea și evlavia. Toți cântau: “Osana fiului lui David, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!”. Mai marii cetății s-au cutremurat: “Cine este ăsta, de toată lumea îi iese în întâmpinare, îi cântă și îl ridică la nivelul ăsta de cinste?”. Atunci Mântuitorul a întrebat: ”Nu ați auzit că din gura pruncilor și a celor ce sug voi primi laudă?”. Cum zice și la sfânta scriptură: ”Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga”, adică vor vorbi cele neînsuflețite dacă oamenii nu vor striga că vine Fiul lui Dumnezeu.

Cu cinstea asta a intrat în Ierusalim. Dar Mântuitorul nu se bucura de această cinste pentru că El vedea că mulți din cei care acum strigau: “Osana, fiul lui David!”, în curând aveau să strige: “Răstignește-L!”. În felul ăsta se intră în Săptămâna Patimilor. Văzând că nu a putut lua bani de pe urma mirului, ucenicul s-a hotărât să îl vândă să facă rost de bani. Patima din el nu-i dădea liniște.

Iuda și capcana iubirii de arginți

Chiar îmi povestea cineva câte lucruri rele făcuse, furase de la părinți, fura de unde putea, împrumuta ca să joace la jocurile de noroc, până și-a distrus familia. Iubirea de arginți este foarte mare, dar jocurile de noroc sunt puțin altceva. Nu păstrezi banii acolo, ci îi joci în speranța că vei câștiga mai mult și de fapt ajungi să pierzi totul. 

Și uite așa Iuda a mers și i-a întrebat ce răsplată va primi dacă îl va vinde de Mântuitorul. Când conducătorii i-au oferit 30 de arginți, Iuda s-a înțeles cu ei și l-a vândut pe Mântuitorul. Astfel de lucruri se întâmplă și în zilele noastre pentru bani. Foarte mulți oameni mor nevinovați pentru a se îmbogăți alții. Vedem o goană continuă pentru a-și astâmpăra o sete ce nu se poate astâmpăra, o sete cu care mor pentru că o astfel de sete nu se poate astâmpăra niciodată ajungând să se chinuie și să fie neîmpliniți. Nu spune nimeni să nu ai ce-ți trebuie, dar să nu devină un scop în viață adunarea de bani, de aur sau de argint. Scopul nostru trebuie să fie să ajungem la Dumnezeu, iar aici, pe lumea asta, doar să ne pregătim pentru viața de apoi.

Să ne spovedim și să ne spovedim des mai ales în Săptămâna Mare

Vă recomand ca în această Săptămâna a Patimilor să mergeți cât de des la biserică. Aproape în fiecare seară sunt Denii. Veți vedea cum a fost vândut Mântuitorul, cum a fost bătut, scuipat și chinuit pe tot Drumul Crucii. Dar înainte de toate astea, în joia mare, când a fost Cina cea de Taină, ultima cu ucenicii, atunci ne-a dat Mântuitorul ceea ce avem acum, trupul și sângele Lui, Sfânta Liturghie. A fost ceva deosebit, când a spus: “Luați, mâncați acesta este trupul meu“, apoi le-a dat și vinul și a zis: “Luați, beți acesta este sângele meu. Iar aceasta să o faceți intru pomenirea Mea“. Asta înseamnă să ne spovedim des, să ne împărtășim mai des cu Trupul și Sângele Domului ca să luăm putere să mergem mai departe ca-s timpurile grele. 

Fiecare dintre noi își are propriul drum al crucii

După cum vedem, este posibil ca și noi să avem fiecare un drum al crucii. Vedem că parcă toată lumea a înnebunit. Fiecare se uită numai la el și la interesele lui. Unii nu se mai satură și doresc și mai mult, adică totul împotriva la ceea ce ne-a zis Dumnezeu, să iubim, să fim mai buni, să avem dragoste, să iertăm mai mult, să nu facem rău celor din jur. În felul ăsta îl forțăm pe Dumnezeu să spună: “Gata, nu mai are rost să vă mai las pentru că nu mai văd nimic bun la voi!”. Haideți să încercăm, cei care nu ați ținut post până acuma, să țineți de acum înainte. Mergeți și vă spovediți, mergeți cu toată inima și vă căiți și dacă vă îngăduie duhovnicul să vă împărtășiți, împărtășiți-vă! Încercați cât mai des, pentru că nu se știe ce timpuri vin.

Acum avem Sfânta Liturghie, avem preoți să ne spovedim, posibil să nu mai avem lucrurile astea în timp. De-asta folosiți-vă de ele cât de mult puteți ca să vă întăriți duhovnicește și trupește. Să aveți mintea luminată să puteți ține calea spre Dumnezeu. Cam asta am vrut să vă spun, pentru a vă pune pe calea asta a Drumului Crucii, pentru a putea prin pocăință și prin spovedanie să ne bucurăm de învierea Mântuitorului.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu și Maica Domnului să ajungem cu bucurie, cu folos și cu pace la Sfânta Înviere.

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!