Iubirea lui Hristos și iubirea de argint – p. Pimen Vlad
7 aprilie 2023
Suferința – o cale de înțelegere și vindecare – p. Pimen
8 aprilie 2023
Înainte de a vă prezenta sinteza săptămânii vă oferim un clip tradus în care actorul Jonathan Jackson ne vorbește despre părinții Gheorghe Calciu (în principal) și despre părintele Arsenie Boca.
Vizionare plăcută!
Citiți și o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”. Vă încurajăm astfel să reveniți asupra lor pentru o mai bună înțelegere. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat.
Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!
Răspândiți dragostea!
Lectură și vizionare plăcută!
Da, pentru că pentru cei care nu Îl au pe Dumnezeu și nu au drumul către duhovnicie, către spiritualizare, către mântuire, pentru respectivii trupul și deci dorințele trupești sunt ceva normal. Și deci dependența de sex este ceva normal, dar bineînțeles că lucrul acesta nu este adevărat pentru că vedem atâtea drame care se întâmplă pe tema asta. Acuma, Sfinții Părinți ce spun? Ca să spun exact același lucru pe care l-ai spus tu, dar de la Sfinții Părinți în urmă cu 1400-1500 de ani. Spun Sfinții Părinți că toate acestea sunt manifestări ale giganților patimilor care în cazul de față este vorba de iubirea de plăcere. Iubirea de plăcere nu poate niciodată să împlinească pe om, numai Dumnezeu poate să-l împlinească pe om. De ce? Pentru că iubirea de plăcere întâi de toate se sălășluiește în trup și tu ai spus pe parte trupească, din punct de vedere chimic, dopamina și toți ceilalți neurotransmițători care sunt acolo, dar în principal dopamina în discuția noastră.
(…) ne organizăm viețile în jurul acestui simț perceput al perfecțiunii pentru că primim recompensă prin aceste semnale în timp scurt, inimi, like-uri, degete în sus… și confundăm asta cu valoarea și cu adevărul. Și ceea este cu adevărat, este o falsă și fragilă popularitate pe termen scurt și asta te lasă (trebuie să recunoști) chiar mai gol decât înainte să o faci, pentru că asta te forțează să intri în acest cerc vicios în care te întrebi “Acum care este următorul lucru pe care ar trebui să îl fac?” pentru că am nevoie iar [de dopamină]. Gândiți-vă la asta practicată de două miliarde de oameni și apoi gândiți-vă cum reacţionează oamenii la percepţiile celorlalți. Este ceva foarte, foarte rău…
Despătimirea însemna o rupere cu trecutul dar și purificare în același timp. Eu am comparat-o, așa cum v-am spus cu omul acela care se debarasează de greutățile pe care le are. Și cu șarpele, care să poată să crească trebuie să-și schimbe pielea și-atunci se târăște prin bolovani și cu multă durere și-o rupe pe cea veche, ca să ajungă la o piele nouă. Ei, sentimentul ăsta dureros de desprindere de trecut, dar nu cu părere de rău că te desprinzi, ci cu părere de rău de ceea ce ai constatat că ai făcut în timpul existenței, în trecut.
Una dintre modalitățile cheie de a recunoaște dacă ceea ce este folosit sau ce este promovat este ceva de genul „compasiunii înarmate” este să te uiți la aspectul puterii. Pentru că una dintre modalitățile prin care putem vedea asta în povestea lui Iuda este că Iuda îi spune altcuiva să fie plin de compasiune și îi reproșează că nu este milostiv, cu scopul de a câștiga putere pentru el însuși. Și acesta este cel mai bun mod de a vedea dacă aceasta este sau nu „compasiune înarmată”. Și cred că am văzut multă [astfel de compasiune] în ultimii doi ani.
Drama cea mare a Domnului nu era însă aceasta – că se smerea, pentru că El este smerit și blând cu inima -, ci faptul că oamenii care Îl ovaționau, Îl ovaționau pentru faptul că Hristos le-a făcut bine și nu pentru că-L iubeau pe Hristos ca om. Pentru că nu L-au iubit pe Hristos ca om, în nicio săptămână urmau să-L răstignească. Da, fraților, aceeași oameni. Aceasta este slava deșartă: azi intri ca un rege cu ovații și osanale în cetate și în 4-5 zile te răstignesc. Te răstignesc… Tot timpul să-i iubim pe oameni și tot timpul să ne aducem aminte de aceste lucruri când ne ovaționează.
(…) Iuda făcea milostenie, dar fura parte din ce se punea. Vedeți că logica noastră egoistă ne spune să preferăm materia în pofida duhovniciei supraraționale a lui Hristos și astfel Îl vindem pe Hristos.
Așadar, deși la începutul vieții noastre avem dorința de a face acest tip de acțiune sau celălalt tip, avem convingeri morale despre ceea ce ar trebui să facem, ne schimbăm treptat structura vieții din acest punct de vedere. Și dacă continuăm să facem ceea ce e bine, a face bine devine firesc pentru noi și așa pierdem treptat (sau așa sperăm) tentațiile de a face rău sau, măcar, ne formăm o dorință foarte stabilită de a nu face niciodată ceva rău. Ocazional, putem ceda, dar direcția vieții noastre este fixă. Și, la fel, invers, dacă oamenii cedează întotdeauna ispitei, atunci treptat nu doar că vor ceda întotdeauna ispitei, dar credința morală pare să nu mai însemne nimic pentru ei.
(…) când vine vorba de psihologie și credința noastră ortodoxă ceea ce contează cel mai mult este să ai ierarhia adecvată. Credinţa mai întâi! Hristos mai întâi! Suntem creștini în primul rând și apoi, dacă avem nevoie de ajutor în anumite domenii, de exemplu probleme cu vorbirea în public… sau orice probleme ar fi, sunt momente în care psihologia poate fi de ajutor.
(…) când Iisus se numește pe El Însuși ca „Fiu al Omului”, și nu-și dă titlul de „Fiu al lui Dumnezeu”, iar o mulțime de creștini înțeleg asta în mod greșit, deci nu arăt cu degetul la voi, o mulțime de creștini zic că: „Oh, „Fiul Omului, înseamnă că El este om” iar „Fiul lui Dumnezeu” însemnă ca El este Dumnezeu.” Nu. Este invers. În contextul evreiesc de atunci „Fiul lui Dumnezeu” a fost un titlu normal, omenesc, pe când „Fiul Omului”, [citim în] „Daniel 7”, a fost ceva divin. Duceță-vă înapoi și citiți capitolul 7 din „Daniel” și veți vedea că Acestui Om i se închină toți oamenii, din toate timpurile, iar Acest Om, care arată ca un om, i se închină toate făpturile care se află alături de Dumnezeu Tatăl. Acesta este Acela pe care Iisus îl revendică a fi.
Cădem și ne scufundăm – atunci e ceasul când Dumnezeu se arată. Atunci când Dumnezeu ne vede acolo, zdrobiți și eu Îi spun: „Știi, am ajuns la capătul puterilor, mă simt zdrobit, toate voile mele s-au făcut praf, nu sunt în stare de nimic. Nu pot să-mi salvez firele de păr de pe cap, să rămână acolo.” Aceasta e clipa când eu mă întâlnesc cu Dumnezeu. Atunci când, firește, alerg la Dumnezeu și nu cad în descurajare. Pentru că această luptă de a-mi taia voia trebuie înlocuită cu singura voie a lui Dumnezeu.
Acum avem Sfânta Liturghie, avem preoți să ne spovedim, posibil să nu mai avem lucrurile astea în timp. De-asta folosiți-vă de ele cât de mult puteți ca să vă întăriți duhovnicește și trupește. Să aveți mintea luminată să puteți ține calea spre Dumnezeu.
El m-a strigat și-am alergat la Sine.
O, moarte, unde-i brațul tău înrobitor?
O, moarte, amenințarea ta e goală,
Vei deveni o poartă către Cer.
Vizionați episodul 4 din prima traducere ortodoxă a celebrului film „Iisus din Nazaret” regizat de Franco Zeffirelli în 1977. Este filmul de referință care a adus cei mai mulți oameni aproape de Biserică. Dincolo de faptul că are multe inexactități istorico-dogmatice, unele involuntare iar altele intenționate, filmul reușește să ne arate că Iisus Hristos a fost și este axul în jurul căruia se învârte spirala istoriei. Are meritul de a ne arăta – chiar și în mică parte – măreția vieții Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos, lucru care nu l-a realizat într-o asemenea măsură nicio altă producție cinematografică – dacă luăm în considerare faptul că „Patimile lui Iisus”, filmul regizat de Mel Gibson (mai corect dogmatic și istoric) este concentrat exclusiv pe patimile Domnului.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Ii iubesc din tot sufletul pe cei doi sfinți ai vremurilor noastre, părintele Gheorghe Calciu si părintele Arsenie Boca. La mormântul părintelui Calciu nu am fost (incă) dar, am fost la mormântul părintelui Arsenie, iar soțul meu care era un afemeiat nu putea să urce decât cu mare greutate mica pantă spre mormânt și din acest motiv a vrut să mai urce incă o dată, tot atunci. Apoi datorită faptului că soțul meu a vrut să divorteze, m-am dus la sărbătoarea Invierii Domnului la biserica Drăgănescu, rugându-l pe părinte să-mi spună ce să fac, pentru că soțul meu trăia deja cu o altă femeie și de aceea voia să divorțeze. Am ajuns la orele 8 seara la biserica Drăgănescu impreună cu fiica mea, ne aduseseră cu mașina soțul meu dar, el nu a vrut să stea, urmând să se intoarcă să ne ia la sfârșitul Sf Liturghii din noaptea de Inviere. Fiind devreme in biserică, am avut timp să privesc pictura părintelui Arsenie, cu gândul persistent că, părintele Arsenie imi va spune ce să fac. La orele 2 noaptea, cum stăteam și cântam cu toții in biserică, dintr-o dată instinctiv am intors capul in stânga mea unde era pictat omul in necaz, ispitit de diavolul care-i spunea : „Suferi ca un prost, dă-te jos de pe cruce!” Atunci intr-o clipă am ințeles că părintele mi-a intors capul și mi-a transmis prin pictură mesajul cu ceea ce am de făcut. Și acum când scriu mi-au dat lacrimile, ca de fiecare dată când imi amintesc despre mesajul părintelui pentru mine. Atunci am ințeles că trebuie să indur tot ceea ce mi se intâmplă, iar astăzi, după 10 ani de atunci, eu și soțul meu incă mai suntem căsătoriți, deși problemele cu soțul meu incă există, sub o altă formă.
In casa mea tin icoanele parintelui la mare cinste și ii port recunoștință veșnică pentru că m-a intărit și nu am fost de acord cu divorțul.
In ultimii ani insă, in legătură cu părintele Arsenie m-a intristat o prietenă de la serviciu, drept credincioasă, dar si multe alte persoane, recent pe telegram, pe grupul Ortodoxie și protestantism. L-au numit eretic fiindcă l-ar fi pictat pe sf catolicilor Francisc d’Asissi.
Deși prietenei mele i-am spus ca părintele m-a ajutat și pe mine dar și pe soțul meu, si i-am povestit cele intamplate ea a continuat să-l acuze pe părintele la care eu am evlavie. La fel și cu ceilalți. Indiferent de ce va spune oricine altcineva despre părintele, eu nu voi inceta niciodată să am evlavie către dânsul fiindcă m-a scos din cea mai neagră situație din viața mea.
Pomenește Doamne și odihnește cu sfinții Tăi pe părintele Arsenie Boca! Asemenea, pomenește Doamne și odihnește cu sfinții sufletul părintelui Gheorghe Calciu, și tuturor sfinților mârturisitori români din inchisorile comuniste!
Amin! Amin!