Duhul omului înviat – fotoreportaj de Învierea Domnului
16 aprilie 2023
Cum să murim și să înviem – p. Arsenie Papacioc
17 aprilie 2023
Ascultați o discuție caldă în care Gheorghe Axinte și părintele Teologos aduc mărturii și minuni despre martirii și sfinții români din închisori – mărturii care sunt menite să ne crească evlavia față de aceștia.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, suntem iarăși cu Gheorghe Axinte. Sper că ați văzut celălalt podcast; dacă nu l-ați văzut, o să fac o mică prezentare: Gheorghe Axinte este un om foarte drag mie întâi de toate, ca și caracter, numărul 1 și numărul 2, pentru că el este administrator sau nu știu cum să-i spun al închisorii Pitești. A fostei închisori sau nu știu cum să-i spun, în orice caz acolo unde există cea mai mare avere, după părerea mea, din România, adică cel mai mult har din România, pentru că acolo au murit foarte mulți martiri români pe vremea comunismului. Niște sfinți foarte mari sunt acolo și întotdeauna când găsesc un moment, un prilej, întotdeauna încerc să-i promovez pe acești mari sfinți.
De ce? Pentru că fraților, cum spuneam, este averea noastră, este tezaurul nostru și din păcate, noi ne cam renegăm tezaurul, uităm de el și, din cauza asta, cu toate că suntem în realitate foarte bogați ca neam, în viața de zi cu zi suntem foarte foarte săraci. De ce? Pentru că nu folosim acest tezaur. Deci din cauza asta foarte mulți dintre noi credem că suntem săraci, că suntem o țară vândută și așa mai departe. Acum eu nu vreau să intru în politică mai ales că nici nu mă pricep la așa ceva și nu cred că e cazul, dar ceea ce contează cel mai mult este, cum spuneam, latura duhovnicească pentru că sufletul este mult mai presus decât trupul. Și pe latură duhovnicească, suntem foarte foarte bogați.
Acum l-aș ruga pe domnul, pe Gheorghe…
Gheorghe Axinte: Fratele…
Părintele Teologos: Pe fratele Gheorghe să ne vorbească puțin despre dovezi ale bogăției sfinților români din închisori, întâmplări, minuni orice, orice, absolut orice.
Gheorghe Axinte: Da, este… Bună seara, nu?
Părintele Teologos: Da, te rog să mă ierți…
Tezaurul de la închisoarea Pitești
Gheorghe Axinte: E greu să vorbesc eu despre așa oameni, pentru că poate că cine nu știe ce a fost în Pitești poate să vorbească, dar cine știe ce a fost în Pitești, cred că n-ar trebui să vorbească despre ce a fost acolo… Păi, am putea spune că primul… l-am avut aici pe domnul Manciu – părintele Ghedeon, care a venit la Colciu și s-a închinoviat. A plecat la Domnul acum câțiva ani.
Părintele Teologos: Da, da…
Gheorghe Axinte: El a fost unul dintre mărturisitorii care au trecut prin Pitești, puțină lume știe, cred. Ar trebui să știm că este un stâlp al ortodoxiei – nu? – românești.
Părintele Teologos: Da, da, evident, evident…
Gheorghe Axinte: Povestea Gelu Gheorghiu, domnul Gelu Gheorghiu – l-am cunoscut la sfârșitul vieții sale – povestea că atunci când Țurcanu, cel care s-a ocupat de toate cele rele ce s-au întâmplat în închisoarea Pitești, că atunci când Țurcanu intra în camera lor, în chilia în, carcera lor acolo și sfântul nostru, Ghedeon, se uita la el, pur și simplu acest Țurcanu pleca din cameră.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Nu suporta privirea, nu era mare, nu era mare la stat, înalt… Avea un metru și probabil 65 – 70. Nici domnul Gheorghiu nu era un tip înalt. Era un tip mai robust așa, dar în momentul acela, când intra acolo și acest domn Manciu – acest părinte Ghedeon se uita în ochii lui, Țurcanu fugea.
Părintele Teologos: Fugea… Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Vă dați seama ce putere avea în privire!
Părintele Teologos: Da…
Gheorghe Axinte: Așa cum vorbim de rugăciune, că am fost în Săptămâna Mare a postului și am avut rugăciunea…
Părintele Teologos: Cine a avut….
Gheorghe Axinte: Așa este. Asta am început cu părintele Ghedeon pentru că suntem în Sfântul Munte și am plecat de aici.
Părintele Teologos: Da…
Gheorghe Axinte: Sunt mulți care au trecut prin Pitești, dacă vorbim de Sfântul Valeriu Gafencu…
Părintele Teologos: Da…
Gheorghe Axinte: Care a trecut și el prin închisoarea Pitești.
Părintele Teologos: Da, sfințită astăzi.
Gheorghe Axinte: Îl sfințim noi că… El s-a săvârșit din viața aceasta la Târgu Ocna. Avem o mărturie la noi, la paraclis, așa cât de sfânt este Sfântul Valeriu.
O mărturie
Părintele Teologos: Puteți povesti?
Gheorghe Axinte: E mai bine ca cei care ascultă să vină să vadă ce este acolo și o să vadă ce…
Părintele Teologos: Vă rugăm tare mult, mergeți la Pitești să vedeți! Pentru că dincolo de exponate, este duhul este, harul locului respectiv. Continuați! Spuneți-ne despre ce mărturie…?
Gheorghe Axinte: Știți că am mai vorbit, mi-a povestit cineva din America, părintele Ghiță Calciu, la un moment dat, era în București, bolnav spre ultima perioadă a vieții sale pământești. Și cât a fost în America, în California, erau niște maici care care făceau ascultare de sfinția sa. Le-a spus despre România. Dumnealor aveau o bisericuță acolo, puțin neconformă cu ceea ce trebuia să fie pentru a sta în ea. Și au luat binecuvântare și s-au mutat în altă parte. Îmi scapă acum, dar dacă nu mă înșel, acolo unde a fost părintele… celebrul nostru părinte care a plecat la Domnul… ucenicul sfântului Iosif Isihastul.
Părintele Teologos: Efrem din Arizona.
Gheorghe Axinte: În Arizona au plecat. Și în Arizona, bineînțeles că părintele Efrem a fost duhovnicul lor, le-a luat în păstorire și și-au făcut o bisericuță acolo. Au vrut să facă o catapeteasmă cum o avem pe cea din spatele nostru. În sfârșit, au venit în România, au zis că au găsit un sat Neamț – noi știm că nu e sat – și au făcut catapeteasma și umblând prin România, au primit moaște de la sfinții din închisorile comuniste. Nu știau de unde sunt, nu știau cine sunt, necunoscuți.
Aud că părintele Ghiță Calciu este în spital la București, merg acolo i se închină lui, dar până să ajungă la sfinția sa, părintele Ghiță Calciu era acolo și spune: „cum să vină la mine Constantin Oprișan?”
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Maicile au zis: „Dar cine-i Constantin Oprișan? Noi nu știm, noi am primit niște…” Ele au crezut că le salută pe ele, dar în sfârșit… Și atunci, părintele Ghiță Calciu le-a povestit cine a fost Sfântul Constantin Oprișan, vin, spun: „noi am primit niște sfinte moaște, într-adevăr, dar nu știm cine sunt. Sunt sfinți necunoscuți”.
Și uitați o descoperire!
Părintele Teologos: O descoperire! Constantin Oprișan, marele… Apropo de asta, să nu-ți uiți întâmplările, a fost cineva și, tot așa, a luat moaște, dar de data asta de la Aiud – dacă nu mă înșel – tot așa și moaștele astea răspândeau un miros extraordinar, extraordinar. Și omul s-a dus în Anglia că acolo stătea și ăsta în continuu se ruga „Doamne, dar cine ești?!” Moaștele aveau har foarte mare și o mireasmă extraordinară. Și după nu știu câte săptămâni de rugăciune cu lacrimi, cu post și cu toate celelalte i se arată în vedenie Mircea Vulcănescu și zice: „eu sunt”. Da, marele filozof român…
Gheorghe Axinte: Extraordinar… Sfinții fac minuni.
Părintele Teologos: Fac minuni, da…
Gheorghe Axinte: Fac minuni! Noi nu știm să vedem că sfinții fac minuni la fiecare pas, sigur că da.
Părintele Teologos: Nu ne deschidem, nu ne deschidem…
Gheorghe Axinte: Nu ne deschidem, da.
Tinerii și sfinții închisorilor
Părintele Teologos: Tinerii vin acolo? Ce se întâmplă? Pentru că știu că există un mare strat de dezinformare în legătură cu toți acești sfinți. Încearcă să li se pună capac, încearcă să fie clevetiți cum că ar fi în tot felul și așa mai departe. Cum am putea să-i promovăm la tineri sau la cei ceilalți oameni care nu știu?
Gheorghe Axinte: Sigur, folosind internetul, folosind YouTube, folosind tehnica… telefoanele astea care fac totul… pentru că așa am putea să-ii promovăm, dar este și un dar de la Dumnezeu. Este și un dar cu virgulă. La Pitești, cei care se ocupă de memorialul de la Pitești sunt tineri.
Părintele Teologos: Da? Slava lui Dumnezeu! Ne bucurăm!
Gheorghe Axinte: Sunt tineri. Maria Axinte, acuma îmi poartă numele, dar este un copil care a terminat la Londra, facultatea și a venit în România să se ocupe de Memorialul Închisoarea Pitești.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Și chiar se ocupă cu succes, adică văd că face, are evenimente – școala de vară o face în fiecare an.
Părintele Teologos: Aveți școală de vară, nu?
Gheorghe Axinte: Avem școală de vară. Acum săptămâna viitoare, au un eveniment pentru că pe 9 martie avem sfinții mărturisitori și avem ziua eroilor. Sunt două serbări. Avem o dată, eroii pe care îi sărbătorim întotdeauna la 9 martie și tot atunci, sărbătorim și ziua sfinților din închisori, celor care au pătimit în închisorile comuniste. Și atunci, o să fie o expoziție, o să fie o Sfântă Liturghie dimineața. Noi oricum facem acum Sfânta Liturghie frecvent în memorial, în camera 4 spital – acolo unde s-au întâmplat toate cele care… ororile și tot ce s-a întâmplat, tot fenomenul acesta de reeducare prin tortură, prin înfometare, prin tot ce a fost acolo.
Părintele Teologos: Da și mă gândesc că într-adevăr a fost un fenomen reeducare, dar nu în sensul în care se gândeau ei, ci o reeducare, o înălțare de neam, pe care noi astăzi… văd că nu prea se promovează, nu se prea folosește, să zic așa, nu se exploatează în bunul sens al cuvântului.
Pedepse din închisori
Gheorghe Axinte: Da, l-am cunoscut pe nenea Tache Rodas.
Părintele Teologos: Cum a fost? Neapărat să ne povestiți!
Gheorghe Axinte: Nenea Tache Rodas era un om minunat, era…
Părintele Teologos: Am înțeles că a fost singurul care a rezistat, adică singurul care nu a ignit, care nu a zis nici chih, care…
Gheorghe Axinte: Da, povestesc mulți că atunci când îi băteau, nu simțeau nimic, pur și simplu.
Părintele Teologos: Da? Slava lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Da. Ei nu simțeau bătaia. Dacă nu mă înșel, chiar și nenea Tache spunea că de multe ori nu simțea. Marcel Petrișor povestește – Dumnezeu să-l odihnească acolo unde este ca și pe nenea Tache Rodas, Dumnezeu să-i odihnească! Domnul Marcel Petrișor povestea așa cu haz întotdeauna cum a luat el 25 la fund.
Părintele Teologos: Da? Slavă lui Dumnezeu!…
Gheorghe Axinte: Și ei aveau o joacă între ei, așa ca să vedeți ce… încă se mai jucau, erau tineri. Și zice: „măi, hai să vedem la câte o să strigi!”
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Gheorghe Axinte: Adică gândiți-vă că îți dădea cu furtunul și pe spate n-aveai nimic…
Părintele Teologos: Da, ferească Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Și îți dădea și cu apă pe tot spatele și când dădea cu cablul avea la capăt un șurub și când ajungea șurubul acolo, rupea carnea de pe tine.
Părintele Teologos: Da, evident.
Gheorghe Axinte: Și zice: „măi, eu am rezistat la câteva și după aia am început să urlu, că nu mai puteam”.
Părintele Teologos: Da, Doamne!…
Gheorghe Axinte: Vă dați seama că după aceea, nu se puteau așeza pe un scaun, nu puteau să stea decât în picioare, ce era acolo era…
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!…
Tache Rodas
Gheorghe Axinte: Dar să ne întoarcem la nenea Tache Rodas. Era de neam grec.
Părintele Teologos: Aromân.
Gheorghe Axinte: Aromân, da. Bunicul lui este Sfântul Hrisostom, dacă nu greșesc. Poate greșesc, dacă greșesc, vă rog să mă iertați! Dar oricum povestea că bunicul lui este sfânt declarat în calendarul de la Constantinopol.
Părintele Teologos: Serios?
Gheorghe Axinte: Da, nenea Tache Rodas, așa este, a fost foarte dârz, foarte puternic, cu un caracter foarte tare, dar și un om foarte bun. L-au bătut la Aiud, cred sau la Gherla. Cred că la Gherla. Eu nu știu, nu sunt citit. Nu pot să citesc absolut deloc cărțile scrise de martiri și despre martiri. Pot să vă spun, să vă declar că am venit în Sfântul Munte cu domnul Marcel Petrișor, am stat cu el în pat de mai multe ori, normal în cameră ca să zic așa, că nu în pat și zice: „cum, stăpâne, nu pot să citești?” Așa îmi spunea: „stăpâne, nu pot să citești cartea mea?” Zic: „măi, Marcel hai că acum ești de față, hai să încercăm!” Am citit prima pagină, când am dat-o și pe a doua, am închis.
„Ce ai pățit?” „N-am pățit nimic, dar nu pot să citesc ce scrie aici!”
Părintele Teologos: Slava lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: „Dacă așa s-a întâmplat?” „Păi, cum așa s-a întâmplat?…” Să ne întoarcem la nenea Tache Rodas. L-au bătut cu funia pe cap, udă, până când o ureche i-au distrus-o. S-a rugat la Maica Domnului să nu înnebunească.
„Maica Domnului, te rog, ajută-mă să nu înnebunesc!” Și Maica Domnului a făcut cu el minune.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Nu a înnebunit. Asta pentru că acolo, în închisoarea unde a ajuns, a spus ce s-a întâmplat la Pitești și comandanții sigur că da, au aflat și atunci l-au pedepsit. Deci îl ducea din cameră în cameră, cu un sac pe cap. Ajungea în celulă, ridica sacul și era obligat să spună ”cine face ca mine, ca mine să pățească”.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Gheorghe Axinte: Deci vă dați seama ce a fost…
Părintele Teologos: Și mai ales, trebuie să spunem ascultătorilor că bătaia peste cap este unul dintre cele mai crude și mai sigure mijloace să îl înnebunești pe cineva. În clipa în care dă în tine și nu te poți apăra și nu se mai termină.
Gheorghe Axinte: Și ca să vedeți, după ce iese din pușcărie, se căsătorește cu un secretar de partid.
Părintele Teologos: Serios?
Gheorghe Axinte: Doamna Matilda era șefa partidului, cea mai tare din Ploiești.
Părintele Teologos: Doamne ferește! Serios? Și cum? Adică… de la Dumnezeu…
Gheorghe Axinte: De la Dumnezeu. L-a plăcut și l-a luat: „ăsta e al meu, Tăchiță al meu”, așa îi spunea totdeauna.
Părintele Teologos: Da? Slavă lui Dumnezeu! Dar nuna avut probleme..? N-a avut… Nu știu ce să zic…
Gheorghe Axinte: A spus că trebuie să-l iau pe ăsta. S-au căsătorit pe vremea aceea așa cum era, la mănăstire la Ghighiu.
Părintele Teologos: La mănăstire?
Gheorghe Axinte: La Ghighiu, da.
Părintele Teologos: Serios? Secretara de partid….
Gheorghe Axinte: Secretara de partid s-a îmbrăcat frumos și s-a dus la mănăstire cu fostul deținut politic.
Părintele Teologos: Pe care îl bătuse…
Gheorghe Axinte: Pe care îl bătuse, da…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Ce să zic…
Gheorghe Axinte: A venit de multe ori la noi, nenea Tache, ne-am cunoscut foarte bine, a plecat la domnul de la Aiud, de la părintele Gavril. Părintele Gavril, când vorbește despre nenea Tache, are lacrimi în ochi. S-au întâmplat multe minuni acolo cât nenea Tache era în viață. Și nu poate decât să fie așa.
Taina vârstei…
Întâi a plecat doamna Matilda și după aceea a plecat nenea Tache și iată că nenea Tache a trăit peste 90 de ani.
Părintele Teologos: Da, da!
Gheorghe Axinte: Cu toate bătăile și cu toate…
Părintele Teologos: Chinurile că vorbim despre chinuri inimaginabile.
Gheorghe Axinte: Nu-ți poți imagina, da.
Părintele Teologos: Cum vezi, cum îi compari pe oamenii de atunci, pe acești oameni cu oamenii de astăzi?
Gheorghe Axinte: Păi, vă spun despre mine, nu? De ce să spun despre altul?
Părintele Teologos: Nu știu. Eu te întreb.
Gheorghe Axinte: Păi, dacă mergem pe stradă…mă uit „ce aveți, domnule, cu mine?” sau dacă îmi spuneți ceva care nu-mi convine, imediat eu am dreptate. Cum?
Nu e ca aici – ascultare. Doamne ajută! Iartă-mă!
Răbdarea lipsește din lume
Părintele Teologos: Da, cred că în lumea la ora asta oamenii nu mai suportă nimic, nu mai fac răbdare absolut deloc. Nu mai pot să se smerească, nu mai putem să ne smerim.
Gheorghe Axinte: Da, pentru că nu înțelegem sensul harului. Toți avem har, tuturor ne-a dat Dumnezeu har la botez și după aceea și toate tainele care se fac, dar noi nu le înțelegem. Noi suntem prea mândri, nu știm să ne smerim. Observ în media scrise – „sunt mândru de ce am făcut”.
Domnul Iisus Hristos n-a mai spus că e mândru!
Părintele Teologos: Da, de ce a făcut…
Gheorghe Axinte: Și cred că a făcut… Adică nu „cred că a făcut” că – iartă-mă, Doamne! – că așa este, a făcut.
Părintele Teologos: Cred că a fost singurul care a făcut ceva în toată istoria omenirii și numai cei care au fost legați de Domnul nostru Iisus Hristos au făcut și ei la rândul lor ceva în istoria omenirii. De acolo încolo, mă rog… pietre și așa mai departe…
Gheorghe Axinte: Amin. Am cunoscut un inginer foarte bun, care… îmi scapă numele acum, nu prea m-am gândit la el și acum l-am uitat…
Părintele Teologos: Nu contează…
Gheorghe Axinte: Doi ingineri au fost: unul în Pitești a fost inginer proiectant, s-a întors în pușcărie inginer proiectant și a fost închis în Pitești și vă dați seama că după aceea a venit să lucreze la unitatea asta care s-a făcut după 77.
Părintele Teologos: A, da?
Gheorghe Axinte: La trustul construcții, deci a fost acolo.
Părintele Teologos: A! Am înțeles.
Gheorghe Axinte: Constantin îl cheamă, dar numele îmi scapă…
Părintele Teologos: N-are importanță…
Iulian Constantin – primul martir de la Pitești
Gheorghe Axinte: Celălalt este Iulian Constantin. Omul acesta a proiectat ecluza de la Agigea. El când intra în camera 4 spital… Puțină vreme l-am cunoscut că după aceea a plecat imediat în viața veșnică. Când intra în camera 4 spital rămânea și se uita înspre proscomidiar, înspre icoana din partea dreaptă, spre Maica Domnului, a paraclisului.
Nu mai țin minte sigur, dar el spunea că acolo a fost pus pe perete și martirizat Cornel Niță.
Părintele Teologos: Da, primul martir…
Gheorghe Axinte: Primul martir de la Pitești, da. Inginerul Constantin Iulian a vrut să-l premieze Ceaușescu, dar când a aflat că a fost deținut politic, l-a dat la o parte și nu l-au primit nici la doctorat. Și-a dat doctoratul după 90. Este doctor în construcții. Era sau este…
Părintele Teologos: Este…
Gheorghe Axinte: Că după aceea, a plecat la Domnul puțin mai târziu, da…
Părintele Teologos: Cornel Niță – pentru cine nu știe – torționarii l-au țintuit pe perete în semnul crucii și l-au chinuit până când a murit. Mă rog, în bătaie de joc l-au răstignit… Da… hulindu-L pe Domnul nostru Iisus Hristos și astfel a murit. A fost foarte tânăr, dacă nu mă înșel.
Gheorghe Axinte: Da, dar toți erau tinerii, nu era niciunul de o vârstă… Erau studenți…
Părintele Teologos: Da, da…
Gheorghe Axinte: Studenții erau toți. Ca de altfel și Țurcanu, tot student era.
Părintele Teologos: Dar el era atras de un viitor strălucit, cum îi fusese propus. Nu sau?
Doamne, Doamne ce înseamnă să nu ai experiența adevărului lui Iisus Hristos? Pentru că dacă nu ai experiența adevărului, poți să fii manipulat… ferească bunul Dumnezeu! Poate să facă orice cu tine, orice absolut orice.
Mucenițe
Ce am vrut să te întreb – referitor la doamne, că până acum am vorbit numai de martiri, de mucenici. Mucenițe sau?…
Gheorghe Axinte: Da, am cunoscut-o foarte bine pe doamna Arnăuțoiu.
Părintele Teologos: Da?
Gheorghe Axinte: Da. Maria Axinte a făcut o troiță în satul lor, acolo unde au crescut ei, la Nucșoara și, de mai multe ori, am fost și la dumneaei acasă. A trăit 102 ani.
Părintele Teologos: Slava lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Sau peste 100 de ani.
Părintele Teologos: Slava lui Dumnezeu! Și mai ales prin dramele prin care a trecut fratele ei sau cine era?
Gheorghe Axinte: Mama, fratele… frații. Spunea că era în pușcărie la Jilava și îi auzea plângând și urlând pe cei care mergeau la anchetă sau care veneau de la anchetă. Și dumneaei era cu mama ei în celulă și le era rușine pentru că frații Petre și celălalt frate al lor – Ioan – aveau un caiet în care scriau de la cine au primit alimente, bunuri, ca să poată trăi în munți să supraviețuiască, gândindu-se că atunci când se vor termina toate ororile și toată prigoană, să le mulțumească oamenilor – poate că vor uita. Și securitatea a prins caietul și atunci i-a luat pe toți la anchetă.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Gheorghe Axinte: Pe cei doi frați i-a împușcat la Jilava, pe mama și doamna Arnăuțoiu au venit acasă, dar vă dați seama cum a fost… era din Câmpulung Muscel. Niște oameni extraordinari. O femeie extraordinară, cu o minte atât de limpede, ca de fapt, toți.
Galina Răduleanu
Părintele Teologos: Da, asta mă impresionează, că toți sunt extraordinari, adică s-au sfințit în închisoare. Doamna Galina Răduleanu față de care avem o dragoste și un respect nemărginit spunea într-unul din clipurile… că ei i-a părut rău că a ieșit din închisoare, adică ea în închisoare s-a sfințit. Să mă ierte doamna Galina Răduleanu că vorbesc așa despre ea! În închisoare a înaintat duhovnicește. Înțelegi? Și asta văd la toți cei din închisori – că vorbesc despre asta. Și domnul Mărgineanu care a făcut filmul despre tatăl lui, Nicolae Mărgineanu care și el a fost deținut politic, deținut duhovnicesc. Din deținuți politic s-au transformat în deținuți duhovnicești. A făcut chiar filmul cu soția și doamna lui, doamna Maria Ploae căreia îi transmitem toată dragostea noastră și toate respectele noastre și filmul s-a numit „Binecuvântată ești închisoare”.
Tinerii și asceza
Aici eu stau și mă întreb: desigur că nu ne dorim ca tinerii de astăzi să intre în închisoare, ferească Dumnezeu! Doamne ferește, dar nu crezi că ar trebui să aibă un program puțintel mai ascetic, puțin mai departe de halul în care se trăiește astăzi?
Gheorghe Axinte: Să știți că tinerii chiar vin la biserică la noi, chiar vin la paraclis…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Cei care se căsătoresc vin și cu copiii. Cei din școli deja au început cu „Școala altfel” să vină.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Și chiar vin și e un lucru îmbucurător.Chiar…
Părintele Teologos: Se întâmplă ceva.
Gheorghe Axinte: Chiar se întâmplă ceva. Se mișcă lucrurile. Cred că e bună și treaba asta cu….
Părintele Teologos: Cu filmatul… Cu rugăciunea.
Gheorghe Axinte: Și cu filmatul și cu rugăciunea… Da, pentru că tinerii au înțeles că trebuie să pună genunchiul la rugăciune și să vină la Iisus Hristos și la Iisus Hristos nu se vine decât în genunchi, nu poți să vii așa mândru și fățos.
Părintele Teologos: Da. Ce am făcut eu! Cum discutam înainte…
Gheorghe Axinte: Povestea mai devreme unui un părinte de aici din Sfântul Munte că au fost niște vizite pe aici și că primul care a intrat și-a spart nasul, al doilea și-a rupt ochiul, al treilea… Pentru că au venit mândri aici. Aici, la Iisus Hristos și în grădina Maicii Domnului, lași capul în jos că ai timp să te duci afară să faci altceva.
Da, deci doamna Galina Răduleanu, am cunoscut-o bine. Suntem… să spun așa dacă îmi permite doamna Galina, să spun că suntem prieteni. Am fost în Moldova… Părintele Boris Răduleanu, tatăl doamnei Galina, a fost și el închis. Doamna Galina Răduleanu povestea că a fost luată de la serviciu. Era doctoriță într-un anumit sat sau într-o comună din munți.
Părintele Teologos: Psiholog, nu?
Gheorghe Axinte: Da. Și au venit și au luat-o direct pentru că a scris într-un caiet nu știu ce sau, mă rog, au inventat ei ceva acolo. Oricum tatăl ei era în pușcărie, nu știa nimic de tata, nu știa nimic de ceilalți de acasă, ca de altfel și ceilalți din pușcărie, dacă vorbim de cei de care am povestit. Nu știa nimeni ce s-a întâmplat cu ei.
Părintele Teologos: Da, da. Erau singuri cu iadul în față și cu raiul în inimă.
Nicolae Purcărea
Gheorghe Axinte: Așa este! Așa au fost timpurile, așa au fost vremurile, ei au trăit cu demnitate. Nenea Nicolae Purcărea povestea că doar rugăciunea Maicii Domnului și a Domnului Iisus Hristos l-au ținut… Apropo de domnul Nicolae Purcărea care a scris „Urlă haita”. Povestea că atunci când îi băteau la călcâi, în talpă și le dădea cu ciocanul și a zis că doar prima lovitură o simțea direct în cap…
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Gheorghe Axinte: Și atât că pe celelalte nu le mai simțea. Deci când îi dădeau un ciocan în călcâiul piciorului, vă dați seama ce…
Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu…
Gheorghe Axinte: Spunea că nu se mai puteau încălța după aia, nu mai puteau să mai meargă în bocanci. Nu intra piciorul, că era umflat.
Părintele Teologos: Da… era spart tot piciorul, de fapt.
Gheorghe Axinte: Și cu toate astea, uitați-vă că… Și la fel ca și ceilalți, nenea Nicolae a trăit peste 90 de ani.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: A scris cartea pe la 87 de ani, dacă nu mă înșel, până în 90 de ani a scris cartea.
Părintele Teologos: Da, păi, noi astăzi nu suntem în stare la 40 de ani să scriem o carte, adică ce să mai…
Gheorghe Axinte: Eu nu știu să scriu nici două rânduri, asta e altă treabă. Telefoanele astea te fac că nici nu mai pui virgula unde trebuie, nu mai faci semne de punctuație, e ceva așa…
Deci toți au spus că Mântuitorul și Biserica și credința i-au mântuit, i-au ajutat să treacă peste aceasta.
Efectele raiului interior
Părintele Teologos: Da, pentru că dacă nu ai acest rai interior, nu poți să reziști la iadul din afară!
Gheorghe Axinte: Domnul Andronescu, poetul nostru, povestea… Mă rog, sunt multe povești. Povestește cum vorbea la cană, la perete, prin Morse cu Nichifor Crainic, cu Manu… ceva așa de zici nu credeam că pot să-i găsesc aici.
Ce e interesant la domnul Demostene este că își dorea să ajungă la zarcă.
Părintele Teologos: Serios?
Gheorghe Axinte: Da, ca să facă poezie.
Părintele Teologos: Ca să facă poezie, da, să aibă trăirea înaltă să facă poezie.
Gheorghe Axinte: S-a obișnuit să doarmă din picioare. Nu puteai să stai la zarcă jos că dacă dormeai acolo, mureai. Și în zarca aia acolo, ce să facă? Se plimba. Probabil că avea trei metri pătrați și el făcea poezie. Și era liniște, nu-l deranja nimeni și atunci el făcea poezie. O făcea, o făcea, o făcea și după aia povestește că s-a întors din pușcărie și a scris poezii. Unele din poezii, pe un pulover.
Părintele Teologos: Da?
Gheorghe Axinte: În Morse le-a scris.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Și s-a dus acasă la sora lui și sora lui a găsit acolo undeva, vă dați seama că ăla era cârpit, rupt era cum a venit din închisoare săracul de el. Și ea l-a aruncat.
Când își dă el seama, caută… Poezia! Nu o mai găsește. „Ce s-a întâmplat?” ”Păi, l-am aruncat la gunoi că era rupt!” „Aoleu, Doamne, iartă-mă!”
Concluzii
Părintele Teologos: N-am fost vrednici! Sperăm să fim totuși vrednici de această mare moștenire, de acest mare tezaur pe care îl avem și să putem să-l ducem mai departe ca vrednici următori!
Asta socotesc că… și fiecare dintre noi pune micul nostru obol.
Să ne ajute bunul Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: Amin.
Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Mulțumim tare mult!
Gheorghe Axinte: Bogdaproste! Mă pregăteam să vă zic ceva, dar s-o țineți minte: l-am cunoscut pe tatăl lui Tudor Gheorghe, nenea Ilie. L-am cunoscut… înainte să-l cunosc am primit o carte din Suceava. Am citit-o, am plâns.
Vine Ilie Tudor din pușcărie și ajunge acasă. Prin grădină, cățeaua îl cunoștea, n-a lătrat. Nu a intrat în casă să nu deranjeze. A stat în șura cu paie. Acuma zice: „bă, eu am văzut pe culme o cămașă mare, de om mare. S-o fi măritat nevastă mea, cine știe…„ Și a stat până dimineață să vadă ce cine…
„Era fiul meu”
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Tudor Gheorghe, marele rapsod.
Gheorghe Axinte: Tudor Gheorghe și el îmi povestește, nenea Ilie că atunci când era în zarcă a adormit. N-a mai putut, jos era gheață și a adormit. Și nu i-a fost frig deloc.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Gheorghe Axinte: În jurul lui era uscat și a venit caraliul să-l ducă la morgă că nu mai auzea nimic de el. S-a uitat pe vizetă, nu l-a văzut și a dat cu piciorul în el. Ăsta s-a ridicat, a sărit în sus, trăia!
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Părintele Teologos: Și mai ales trăia bine adică… da… mai presus de fire.
Gheorghe Axinte: Așa este! Ce nu e cu putință la oamenii…
Părintele Teologos: E cu putință la Dumnezeu.
Gheorghe Axinte: Amin.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Mulțumim tare mult!
Gheorghe Axinte: Să îmi aduc aminte cum îl cheamă pe dl. inginer… am fost la el acasă de mai multe ori.
Părintele Teologos: În episodul viitor.
Gheorghe Axinte: Amin. Avem poza lui pe masă.
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Doamne ajută! Mulțumim!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
5 Comments
Mulțumim pentru podcast. Sărbătoarea de azi cu bucurie ! Să avem rugăciunile Sfinților din închisori !
Relatările sunt ziditoare, dar neavând cunoștințe sănătoase despre contextul istoric ; despre ce, cum și când s-au întâmplat aceste lucruri am tendința să pun sub capac. Dacă aveți niște tituri de cărți care explică contextul istoric de atunci …(sau video sau podcaturi :))
Cum spuneați, nu mai gândim, facem conexiuni între fărâmituri de informații dispersate: legionari=>ww2=>Yalta=> comuniștii => ….
Hristos a înviat!
Daca doriti sa aflati contextul istoric de atunci, indraznesc sa va recomand niste carti (pe care le-am citit si mi s-au parut edificatoare si folositoare). Daca vreti cronologic cat de cat, incercati sa cititi:
M.Eminescu ” Scrieri Politice” aparuta la editura Timpul (titlul este Opere Politice, sunt 3 volume.Daca nu le gasiti, cautati Opere vol XII, editata de Academia Romana…e acelasi lucru).
M.Eminescu: Chestiunea Evreiasca- o serie de articole publicate de M.Eminescu si prin care aflam contextul social si economic din Moldova sec. XIX.
Nae Ionescu: “Suferinta rasei albe”
N. Paulescu (cautati acest nume si cartile dumnealui. Sunt exceptionale!). N. Paulescu este o constiinta ortodoxa si un geniu in medicina.
N. Crainic:” Puncte cardinale in haos” (titlul cartii a inspirat dupa revolutie aparitia unei reviste foarte bune:” Puncte Cardinale”- daca ar exista posibilitatea descarcarii fisierelor in PDF, sunt articole foarte bune publicate acolo).
I. Mota- “Cranii de lemn” si “Testamentul” (va rog sa cautati editura Majadahonda si tot ce a publicat aceasta pana a disparut de pe piata. Exsita anticariate si se pot gasit acolo cartile editurii).
Toate aceste carti contureaza foarte exact adevarul istoric despre o miscare nationala, pur duhovniceasca, si care a fost achitata de Tribunalul de la Nürnberg (deci, fara culpa ideologica si /sau cu schelete in dulap).
Dupa ce cititi bibliografia de mai sus, puteti apoi sa cititi cartile scrise de sfintii inchisorilor, cu marturii directe, cu minuni, cu transformari prin asumarea suferintei pentru neam si a suferintei personale, culminand cu incununarea lor ca sfinti ai neamului nostru romanesc. Daca sunteti interesat si doriti imi spuneti si va las bibliografie a teologiei sf inchisorilor (asa cum imi place mie sa numesc literatura din inchisori), in cazul in care nu stiti.
Hristos a inviat!
Adevărat a înviat !
Mulțumesc frumos pentru răspuns!
(Nu vreau să fiu ca cel din povestea lui Ion Creangă cu ” Muieți ți-s posmagii ” 🙂 dar nu știu în ce măsură pot să mă atac la asemenea titluri. Cam sufăr de exces de dopamină:( ….Încă o dată mulțumesc)
La mine dopamina se activeaza de cate ori prind ceva bun ce citit :)) Nu conteaza, puteti sa le salvati “pentru mai tarziu” si cine stie?! Poate chiar le luati asa, macar una pe luna. Odata ce prindeti “gustul” o sa vreti sa “atacati” titluri si mai si. Daca e prea mult, cititi-l doar pe M.Eminescu si e sufiecient. In orice caz, ce v-am sugerat reprezinta doar partea teoretica si cristalizarea constiintei de neam (alta decat cea pasoptista) indisolubil legata de ortodoxie.
Sfintii din inchisori reprezinta chintesenta practica si sunt cei ce au aplicat aceste principii in viata de zi cu, ceea ce s-a dovedit ca partea teoretica nu a fost fatalmente un esec, din punctul de vedere duhovnicesc, deoarece practic a umplut calendarul de sfinti mari. Tocmai de aceea, literatura inchiorilor este atat de valoroasa ca multi habar nu au cat de importanta si necesara este si cat de mult ar putea servi drept model pentru noi astia, de ne pregatim pentru cele ce vor urma, mult mai sofisticat (mai demonic, zic).
Hristos a inviat!
Vin cu informatie tarzie fata de postarea articolului.
Sfantul Corneliu Nita este inmormantat in cimitirul central din Bacau – zona B, randul 21 pozitia 14, pentru cine vrea sa mearga sa se inchine sau sa se roage.
Sfantul a murit la Pitesti si mai tarziu inmormantat la Bacau de catre o verisoara – interesant ca s-a putut in ciuda presiunii securitatii.
Doamne ajuta!