Înainte de a vă prezenta sinteza săptămânii, vă oferim un interviu inedit cu părintele Nectarie care face o misiune cu totul extraordinară printre copiii din Africa!
Vizionare plăcută!
Citiți o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”. Vă încurajăm astfel să reveniți asupra lor pentru o mai bună înțelegere. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat.
Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!
Răspândiți dragostea!
Lectură și vizionare plăcută!
Ascultați pe părintele Pimen Vlad cum ne povestește pe scurt viața sa în Athos într-un frumos interviu luat de Marius Țurlea de la Antena 1. Povestea aceasta o avem pe larg în mai multe postări pe site-ul nostru însă aici părintele povestește pe scurt totul.
Dumnezeu cred că a zis „românii ăștia cum sunt ei căzuți așa, totuși mai au un pic de dragoste față de Mine, mai au un pic de smerenie și mai au un pic de strădanie pentru a face binele și atunci hai să îi duc în niște locuri să-i molipsească și pe alții”. Poate că asta o fi imperialismul nostru spiritual. N-am cucerit noi niciodată nicio națiune cu armele că nu ne-am propus, dar iată, cu spiritul le putem cuceri în numele lui Hristos Dumnezeu și pentru ca ei să fie salvați.
Omul duhovnicesc este omul care se pocăiește. Acesta este omul lui Dumnezeu care știe zilnic să se pocăiască. Vede căderile lui, vede neputințele lui, însă nu se descurajează, are nădejdea în Dumnezeu.
(…) vedeți că plăcerile n-au reușit să le umple acel gol, și e cazul Occidentului.
Occidentul și l-a umplut. În primul rând, occidentalii au devenit niște roboți foarte bine programați. Programați.Dacă un robot este bine programat, el nu mai simte nici că e gol. Și dacă cumva și-aduce aminte, sau trece prin simțire ideea că e gol, are cu ce să-și umple plin. Numai la droguri poate să-și aleagă atâtea forme. Distracții – să nu mai vorbim! Pe urmă, lupta după putere, după bani, după plăceri. Una dintre cele mai normale; umanitatea a devenit o țintă care trebuie să pună stăpânire. Și pe Occident, tot e stăpânire din ce în ce mai puternică și din ce în ce mai dezastruoase pentru ființa umană, pentru normalul uman. Dar nimeni nu se sesizează, toată lumea consideră că este o evoluție mai spre înălțime.
Și așa este și cu patimile, chiar dacă Dumnezeu retrage Harul Său, trebuie să ne luptăm în continuare, să nu permitem înfrângerea, care să ne facă să intrăm în panică și să fugim cu lașitate. Trebuie să luptăm până la capăt, chiar și atunci când sorții [mici] de izbândă par să ne copleșească, să continuăm lupta până la capăt. Și astfel Dumnezeu ne va cinsti. Nu trebuie să ne pierdem speranța.
Noi toți suntem bolnavi sufletește în această lume și așteptăm mișcarea apei, adică a Harului astfel încât acest Har să ne vindece de toate bolile. Atunci însă când vine Harul prin îngerul Domnului, acesta ne tulbură cu o tulburare bună părerea de sine, ne zgâlțâie balamalele existențiale, încercând să ne scoată din zona de confort al propriului nostru egoism și să-i ridice pe oameni pe un plan existențial superior. Cine înșfacă din prima, adică cu maximă hotărâre și credință în această baie a Harului, se va vindeca.
Și în fața acestora ne putem întreba: Cum atunci să nu pierd această pace? Cum să nu se tulbure inima mea în fața atâtor probleme reale? În primul rând, ni se aduce aminte că Hristos este mereu cu noi, e mereu cu noi, nu ne confruntăm singuri cu nimic din toate astea. Niciunul dintre noi nu are puterea personală să înfrunte ce ne cere viața, cu propriile forțe. Avem nevoie de puterea lui Hristos. Și indiferent de cum ne simțim, trebuie să avem încredere, trebuie să credem că Hristos este cu noi și că înfruntăm lucrurile împreuna cu El, El stă mereu alături de noi. Duhul Său cel Sfânt ne dă putere, ne întărește din interior. Trebuie să credem că Hristos este cu noi mereu.
Noi considerăm că iubirea înseamnă să-l stăpânim pe celălalt. Învățăm de la ucenițe că iubirea înseamnă a-l sluji pe celălalt. Ce înseamnă că nu vreau să pierd? Este frica. Ce naște frica? Tactici, metode de apărare… Nu vreau, așadar, să pierd, nu vreau să fiu înfrânt. Vreau să fiu stăpân peste celălalt, ceea ce înseamnă că de aici se nasc diferitele gânduri prin care-l analizez pe celălalt.
Ce e boala? Dumnezeu pe cine iubește, pe acela îl ceartă. El vrea să ne mântuiască, și uneori vede că se mai depune praful pe noi, rugina, în anumite locuri. Și ne mai dă câte o pălmuță ușoară, câte o durere, câte o boală, ca să ne arate că ne iubește și ca să ne mai dea o cunună în plus. Dacă spunem: „Mulțumesc Ție, Doamne, slavă Ție, Doamne! Mi-ai dat cu milă, meritam și mai rău.” – ne încununăm. Dacă cârtim, nu ne încununăm, iar boala tot trebuie să o ducem și nu adunăm nici o cunună. Din cauza asta, orice boală, orice durere, să o primim cu drag și să-i mulțumim lui Dumnezeu.
Sf. Grigore a spus: „Încetați! Centrul esențial al omului este inima, nu mintea.” Dacă dorești să cunoști pe Dumnezeu, nu [trebuie să] devii un strălucit învățător de carte, deși aceasta are și ea rolul său aici. Nu. Dacă dorești cu adevărat să-l cunoști pe Dumnezeu, atunci aceasta se face prin curățirea inimii. (…) Modul de a-l cunoaște pe Dumnezeu este prin pocăință, prin credință, prin curățirea inimii, ca astfel să putem cu ajutorul Sfântului Duh să-l vedem pe Dumnezeu care se face cunoscut celor care sunt smeriți cu inima.
Vedeți, timpul vostru e resursa cea mai finită. Mai rară ca petrolul, mai valoroasă ca aurul. Și atunci de ce dăm timpul nostru prețios gratis către aplicații cu derulare infinită ca TikTok și Instagram, fără măcar să clipim? Combinația acestor 3 factori: experimentele psihologice, designul ingenios al interfețelor și recomandările I.A. a distrus potențialul a milioane de ființe omenești. Recunoașteți faptul că are loc o bătălie pentru atenția voastră. În această economie a informației, atenția e noua monedă.
Iisus a venit alergând după mine când Îl blestemam, când Îi adresam cele mai rele cuvinte pe care le-ai putea imagina la adresa lui Dumnezeu şi tot timpul El mă striga pe nume, spunând „Nu! Ea este fiica mea, vin după ea!”
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
1 Comment
Slava Domnului ca mai exista oameni care au puterea de a iubi…