Sfântul Nectarie, viață, minuni, români – p. Pimen

Ascultați un frumos cuvânt al părintelui Pimen în care acesta ne povestește pe scurt viața Sfântului Nectarie, câteva minuni pe care Sfântul le-a făcut precum și câteva dintre relațiile pe care acesta le are cu românii.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! În zgomot de primăvară, în ciripitul păsărilor. La noi chiar s-a încălzit. M-am retras undeva la umbră, că era foarte cald la soare. Ce să vă mai spun eu? V-am spus atâtea și atâtea. Cât timp am să vă mai vorbesc, nu știu, pentru că în fiecare zi vin din ce în ce mai mulți oameni și am început să obosesc și eu. Eu nu vorbesc doar când mă vedeți, câte o postare la săptămână. Aici vin oameni zilnic, nu un grup, două, trei, cinci grupuri zilnic și toți vor să le vorbești un pic, să le povestești ceva, iar la un moment dat obosești. 

Să vorbești o oră este ca și cum ai săpa un metru cub de pământ 

Noi am venit aici, în Sfântul Munte, să fim la un pic de liniște. Nu fugim de lume, dar încercăm să avem timp să ne liniștim. În ultimul timp, încercăm să le ținem pe toate sub un program, căci altfel nu o să le mai facem față, iar dacă ajung la oboseala aceea peste măsură, nu o să mai pot face nici filmări. Uneori se supără anumiți oameni că nu am timp de ei. Știți cum e, unii te văd că ești obosit și zic: „Uite că nu mai poate părintele.” Iar alții vin și spun: „Dar cum, părinte, am venit și noi, pe noi nu ne bagi în seamă?!” Da, dragii mei. Asta nu e ca o mustrare, dar vreau să spun că am ajuns la un pic de oboseală.

O să încerc să echilibrez, o să încerc să mă mai duc prin pădure, să mă mai plimb, oamenii or să vină, or să se închine, dar nu o să pot face față tuturor. Avea o vorbă părintele Cleopa: „Ca să vorbești o oră, înseamnă un metru cub de săpat pământul, atâta solicită organismul.” Asta a fost o paranteză.

Călugăr în Chios și episcop al Pentapolei

Azi vreau să vă spun câteva lucruri despre Sfântul Nectarie, chiar dacă el se prăznuiește toamna. Se apropie perioada concediilor și este de mare folos celor care ajung în insula Eghina, unde este mănăstirea lui și unde îi sunt și moaștele. El s-a născut la 1846, în Silivria, oraș din Tracia, într-o familie săracă. A început de mic să muncească și să învețe. Dorind să își continue studiile, a mers la Constantinopol, unde a învățat până la 20 de ani. De aici a mers în Chios, ca profesor de religie pentru copii, el iubind copii.

Încet, încet i s-a deschis dorința spre viața monahală și s-a călugărit la o mânăstire din Chios, numită Mănăstirea Nouă. Între timp, a terminat și studiile de teologie, și astfel Dumnezeu i-a rânduit să fie chemat în Alexandria și să îl ia pe lângă el patriarhul Sofronie al Alexandriei (Egipt).

Pe rând a fost hirotonit diacon, preot și apoi episcop, fiind numit mitropolit al Pentapolei, adică peste cinci orașe. Totodată era și secretar la patriarhie. Fiind smerit, ajuta pe toți și făcea mult bine, tot ce îi era în putere și ținea de el, făcea, mai ales că era mare sărăcie pe acele meleaguri.

Clevetitorii l-au îndepărtat de patriarhul Sofronie

Dar, diavolul nu doarme când o iei pe calea asta și vrei să faci bine. A început să apară invidia celor ce lucrau pe la patriarhie. Temându-se că poate ajunge patriarh, cei ce erau pe lângă patriarhul Sofronie au început să îi spună că Nectarie râvnește la scaunul lui. În felul ăsta, poate și cu ajutorul diavolului, patriarhul Sofronie a semnat o hârtie prin care Nectarie era trimis din Alexandria. Deși a încercat să ajungă la patriarh, Sfântul Nectarie a fost împiedicat de cei ce uneltiseră împotriva lui.

În felul ăsta, a fost izgonit din Egipt fără să îl vadă și fără să se poată justifica în fața patriarhului. A ajuns în Atena, unde și-a dat seama că „avea legate de coadă” o grămadă de lucruri. Clevetitorii din Egipt trimiseseră scrisori în Grecia, inventând tot felul de povești neadevărate despre Nectarie. Degeaba a încercat să se dezvinovățească, nimeni nu îl asculta.

Un post pe care nu îl dorea nimeni, pe o insulă săracă

Ajungând la ministrul cultelor din Grecia, a reușit să se angajeze la o școală, dar mai mult fără bani, trăind astfel într-o sărăcie lucie și fiind prigonit în continuare din toate părțile. După mai mult timp, i s-a propus, tot de la Ministerul Cultelor, să preia un post în Eghina, un post care nu fusese de mult ocupat deoarece nimeni nu și-l dorea. În felul ăsta, era trimis cât mai departe de Atena pentru a nu ajunge în vreo funcție mare, deoarece unii oameni din jurul lui erau invidioși pentru dragostea și bunătatea lui. Când apuci calea lui Hristos, prin dragoste și bunătate, diavolul ți-l ridică în cap tocmai pe aproapele tău.

Mănăstirea Sfântului Nectarie din Eghina

Ajungând în Eghina, cu timpul s-a gândit să înființeze o mică mănăstire, mai ales că veneau multe fete tinere care voiau să se retragă într-un astfel de loc. Dar diavolul nu dormea. Lumea spunea că si-a adunat fete cu care să trăiască, deși el era la o vârstă înaintată. Chiar mama unei fete, care nu era de acord ca fata ei să meargă la mănăstire, a chemat poliția care l-a bătut, l-a închis, trecând astfel prin multe, doar pentru că își apăra oițele, cele câteva maici de acolo, care erau dedicate vieții monahale.

Și astfel era defăimat tot timpul. Oamenii care nu îl cunoșteau, care doar auziseră din presă de el, îl defăimau și îl scuipau. Ușor, ușor, cu toate că avea aceste greutăți, a reușit să își întemeieze mănăstirea lui, împreună cu maicile care se adunaseră în jurul lui. Așa a fost toată viața lui: mereu a făcut numai bine, se ruga pentru toți, chiar pentru cei care făceau rău. Încă din timpul vieții, făcea minuni. Se povestește că era odată în Eghina o secetă mare și a ieșit el cu rugăciune, cu agheasmă și a dat Dumnezeu ploaie.

Adormirea lui și dezgroparea

Dar a venit timpul și a plecat el la Dumnezeu. Ostenit, defăimat cum era, l-au îngropat. După aceea, s-au liniștit oarecum lucrurile pentru că nu mai era nici el, nici cei care îl invidiau, muriseră și unii dintre ei.

Trecând 20 de ani, s-au gândit să-l dezgroape – pentru că aici, în Grecia, este obiceiul ăsta (chiar și în Athos, după 7 ani, după 20) – și au găsit trupul întreg, neputrezit și cu miresmă. Mulți încă se gândeau la el ca la un om care a greșit, că a făcut și-a dres, și l-au îngropat iar. Mai târziu, iar i-au găsit trupul întreg, pentru a doua oară, și l-au îngropat iar. A treia a oară, a orânduit Sfântul Dumnezeu ca să găsească, ca la orice adormit, doar osemintele. Maicile se întrebau de ce nu a rămas trupul întreg, dar mai târziu, Nectarie s-a arătat cuiva și a spus că Dumnezeu a îngăduit lucrul acesta, pentru ca să se poată împărți la cât mai multă lume din moaștele lui.

Minunile de la mormântul său

La scurt timp după adormire, Sfântul a început să facă minuni la mormântul lui, vindecări, încât au început să se sperie, mai ales dintre cei care nu-l vedeau bine, care  îl prigoniseră. Aceia care mai trăiau, au văzut că, de fapt au prigonit un Sfânt. La 8 noiembrie 1920 a trecut la Domnul și în 1961 a fost canonizat. A trecut în rândul Sfinților cel defăimat și prigonit, ca mare făcător de minuni al timpurilor noastre. Oamenii au început să vină din toate părțile ca să-i ceară ajutorul să se vindece. Și astfel, insula cea amărâtă, cea mai săracă, a ajuns acum foarte cunoscută, datorită Sfântului Nectarie, care a luat-o sub ocrotirea lui.

Cum l-a acceptat starețul Andrei pe Sfântul Nectarie

Îmi amintesc un lucru: în perioada aceea, când a trecut la Domnul Sfântul Nectarie, starețul de la Sfântul Pavel, starețul Andrei, care auzise defăimările și chiar crezuse o parte din ele, aflând că Nectarie a fost canonizat, a spus că el nu poate accepta asta și nu îl poate cinsti. Într-o noapte, i s-a arătat Sfântul în lumină, în Slavă, și l-a întrebat: ”Părinte Andrei, de ce nu crezi că sunt sfânt? Nu eu m-am sfințit, ci Dumnezeu a făcut-o.” Iar după ce i-a zâmbit, a dispărut.

Când s-a trezit starețul, și-a dat seama de greșeala lui. A adunat părinții și a spus că de atunci înainte, de ziua Sfântului, se va face priveghere, ca un mic hram, și se va zidi un paraclis în cinstea Sfântului. Și astfel s-a zidit o bisericuță la Sfântul Pavel, în cinstea Sfântului Nectarie. Vedeți cum l-a mustrat Sfântul cu dragoste, ca să-l facă să înțeleagă că toate au fost defăimări?! El într-adevăr era cu viață sfântă!

Vindecarea grecului

Chiar mai recent, îmi amintesc de un om, un grec, care avea un cancer destul de grav. Medicii la care mersese l-au trimis la un spital în Franța, cu medici buni, poate acolo mai avea o șansă de vindecare. Omul s-a dus cu avionul, iar de la aeroport a luat un taximetrist, un bătrânel cu barbă, care l-a întrebat unde merge. Auzind povestirea, cu boala de cancer, el s-a mirat că venise acolo, pentru că știa că grecii au în insula Eghina cel mai bun spital din lume pentru cancer și pentru alte boli.

La spital, după analize, omului nostru nu i s-a dat nici o șansă. Ajuns acasă, a întrebat un prieten despre spitalul din insulă, iar acesta știa de mânăstirea Sfântului Nectarie, unde au loc multe vindecări. Bolnavul nu era foarte evlavios, dar a hotărât să meargă. Când a ajuns la mănăstirea Sfântului Nectarie, s-a uitat la icoana Sfântului și a recunoscut taximetristul care l-a dus de la aeroport, în Franța!

Deci Sfântul i s-a arătat și l-a chemat la mănăstirea lui. Când a văzut că sfântul i s-a arătat, s-a dus pe mormântul lui, s-a rugat și astfel s-a vindecat. Deci, într-adevăr, acolo era cel mai mare spital de cancer, cum i-a spus Sfântul, unde se vindecau cei care aveau credință. Ați văzut ce face Sfântul Nectarie?

Părintele Pimen pe insula Eghina

Anul trecut m-am dus și eu la Sfântul Nectarie, că nu mai fusesem de ceva anișori. Am mers acolo, m-am închinat la Sfânt, am stat liniștit. La un moment dat, vine o familie de români acolo, aveau copilași mai mărunței, și am stat un pic de vorbă cu ei. Printre altele, m-au invitat să mănânc cu ei la un restaurant, exact peste drum, la 10 metri de biserica mare. Restaurantul este al unei românce pe nume Dorina. Îmi pare rău că nu mai știu cum se cheamă restaurantul, scrie în grecește acolo, dar este al unei românce. Are o mâncare bună și mulți români merg și mănâncă acolo. Cei care ajungeți, să vă duceți acolo, chiar mi-a plăcut și ne-a servit cu drag, cu de toate.

După aceea, familia asta m-a invitat să mai stau cu ei câteva zile pe insulă. Ei își făceau concediu de mai mulți ani acolo și cunoșteau insula din toate punctele de vedere. Am rămas cu ei și am descoperit Eghina. Eu mergeam la Sfântul Nectarie, dar nu mă mai duceam nicăieri niciodată. Am aflat că pe insulă mai sunt câteva mănăstiri, printre care și o mănăstire a Maicii Domnului, veche și frumoasă.

Frumusețile Eghinei

Câteva zile m-am bucurat împreună cu ei și am descoperit și eu frumusețea Eginei. Chiar unde stăteau ei, patronul de acolo avea o barcă mai mărișoară și ne-a dus la o insulă numită Moni, aproape de ei, care este nelocuită, iar acolo se găsesc tot felul de animale: cerbi, căprioare sălbatice, păuni. Este o arie protejată și cei care merg acolo au ocazia să vadă un loc minunat.

Am vizitat în voie Eghina câteva zile și m-am bucurat și mi-am dat seama câtă grijă a avut Sfântul Nectarie de insulă, cât de frumos a împodobit-o și câte lucruri minunate sunt acolo! Cei care aveți ocazia, duceți-vă și bucurați-vă în primul rând de Sfântul Nectarie, de harul și de ajutorul lui și după aceea, dacă vă este foame, vă duceți la doamna Dorina. Mergeți și vizitați și restul insulei, o să găsiți lucruri minunate. Veniți la liturghie la Sfântul Nectarie și vă bucurați de toată frumusețea Eginei și de protectorul ei – Sfântul Nectarie, care e mare făcător de minuni!

Sfântul Nectarie ajută și femeile însărcinate

Sunt multe de spus despre Sfânt, s-au scris multe cărți despre el. Mai povestesc un singur lucru. La noi în țară, avem moaștele sale și la Radu Vodă, la mănăstirea din București, dar și în alte multe locuri din țară.

Sora mea cea mai mică are 10 copii și când era însărcinată cu unul dintre ei, un băiețel, nu se hotărâse ce nume să-i pună și m-a întrebat la ce sfânt să se roage ca să nască ușor. I-am spus că, dacă se roagă la Sfântul Nectarie, durerile vor dura cel mult una-două ore. A început ea să citească acatistul Sfântului Nectarie, era seara târziu, a ajuns la jumătatea acatistului și au început durerile.

Soțul ei era în celălalt capăt de țară, studia teologia pe atunci. Ea era singură acasă, cu ceilalți copilași, și a sunat pe un alt frate al nostru. El, la 11 noaptea, a luat-o și pe soția lui, și au plecat cu toții la Fălticeni, la spital. Au apucat să meargă 10 kilometri și soră-mea a spus că gata, naște. A mai trecut un minut și soră-mea i-a spus că deja a născut. Fără durere, cum se zice, s-a trezit cu copilul gata născut. Ajunși la spital, au venit cu targă, au luat-o cu tot cu copil. Deci a născut fără să-și dea seama, deodată. Bineînțeles, copilului i-au pus numele Nectarie.

Nu vă mai povestesc, dar să știți că au fost mai multe intervenții ale Sfântului Nectarie în viața copilului, vreau doar să știți că Sfântul ajută, după cum ați văzut și la cei bolnavi de boli grave, de cancer, dar și la femeile care sunt însărcinate, să nască ușor.

Românii pot ajunge ușor pe insula Eghina

Rugați-vă la Sfântul Nectarie, cereți-i ajutorul, mulțumiți-i și, când aveți ocazia, duceți-vă în insula Eghina. Nu este departe, făceți-vă un pic de timp și bucurați-vă! Veniți cu avionul la Atena, de acolo vă duceți în Pireu, în port, iar de acolo luați un vas care vă duce în Eghina într-o oră. Apoi puteți lua un taxi, nu este departe până la mănăstire.

Dacă veniți cu mașina, bineînțeles că sunt și alte lucruri frumoase: în Salonic este Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. Pe traseu găsiți, dacă vă duceți în Evia, pe Sfântul Ioan Rusul, Sfântul Iacob Tsalikis, Sfântul David, la Almiro este Panaghia Kato Xenia. Am mai făcut eu vreo două filmări de acolo, unde se află si câteva maici românce. La Panaghia Kato Xenia este brâul, Maicii Domnului, care a venit în țară de mai multe ori cu două maici românce. Deci aveți locuri frumoase de văzut!

V-am spus asta pentru că se apropie vara, încep călătoriile, oamenii pregătesc lucrul ăsta și încercați să îmbinați, cum se zice, utilul cu frumosul. Vă bucurați și de marea Greciei, dar duceți-vă și pe la sfinți, să-i salutați și să le cereți ajutorul!

Dragii mei, să ne ajute Maica Domnului, Sfântul Nectarie și toți ceilalți sfinți și să n-i facem prieteni. Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!