Legalizarea păcatelor – p. Pimen Vlad

Problemele imense ale omenirii provin nu atât din faptul că oamenii păcătuiesc – cu toate că oamenii păcătuiesc mai mult decât altă dată – cât din faptul că astăzi păcatul trece drept virtute.

Ce putem face atunci când păcatul se legalizează?

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Despre florile de la schit

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. V-am adus din nou în ținutul florilor, v-am obișnuit cu florile, pentru că e multă bogăție de frumusețe, aici. Pe aici mai vedem: mușcatele agățătoare, hortensia – o frumusețe, puțin mai încolo sunt gladiolele (nu se vad toate, dar am unele de culoare vișiniu spre negru, albe, galbene, toate culorile posibile) și chiar în față e regina nopții. Sunt, parcă, prea frumoase ca să nu vi le arăt, chiar dacă mă bate un pic soarele aici, că am vrut să mai aștept să treacă soarele, dar după aceea încep să mai vină oamenii și acum e momentul, înainte de vecernie, când e mai liniște și pot să mă exprim liniștit.

Ce să vă spun eu? Știu că v-am mai arătat în celelalte filmări florile. Unii poate mai zic: ”Ce-i pasă părintelui? Stă între flori, are viață ușoară. Muncă, casă, familie, greutăți, ce știe el de lucrurile astea?”. Eu le-aș răspunde așa: cei care au flori știu că sunt frumoase, dar cum ajung ele așa? Cresc singure, fără să le faci nimic? Le plantezi, le îngrijești zilnic, le dai apă. Gândiți-vă că aici, vara, vreo trei luni nu plouă deloc și ai și până la 50°, deci au nevoie de apă. Florile trebuie îngrijite, sunt frumoase, dar trebuie să oferi dragoste și să jertfești din timpul tău. Avem și noi slujbele la biserică, după aceea avem treburile pe lângă casă, ca într-o familie. În timpul acela, când poate ar trebui să ies să mă plimb, eu ies și îngrijesc florile.

Am și eu florile mele, am zece copii!

Cei care au familii, înțeleg, muncesc greu, vin acasă și în timpul liber pe care-l au ei, în loc să îngrijească o floare, se pun în fața televizorului și stau o oră, doua, trei. Eu prefer ca timpul acela să-l folosesc frumos, să mă bucur. Oricâte griji ai avea, oricâți copii ai avea, eu nu cred că nu poți să-ți faci un pic de timp să te bucuri de natură. Cunosc familii, sora mea cea mai mică are zece copii, dar totdeauna este cu zâmbetul pe buze. Când o întreb cum este, ea răspunde ”Slavă Domnului!”, niciodată nu se plânge. Chiar era bolnavă, “Slavă Domnului!”, ea se bucură tot timpul. Când îi mai trimiteam câteodată fotografii cu flori, ea zicea: ”Am și eu florile mele, am zece copii!”. Deci nu înseamnă că nu putem să ne bucurăm.

N-am spus toate astea ca pe o ocară, dar trebuie să îmbinăm toată munca asta (care este doar pentru ca să avem ce mânca sau să avem o mașină sau nu știu care alte lucruri) și să ne facem și un pic de timp să ne liniștim un pic, să slăvim pe Dumnezeu, să-I mulțumim lui Dumnezeu. 

Diferența dintre monah și ieromonah

Un alt lucru pe care voiam să îl spun, pentru că am mai întâlnit situații, m-am mai dus la anumite biserici și repede preotul să îmi dea veșminte. Și eu am spus: ”Părinte, nu sunt preot, eu sunt doar monah. În Sfântul Munte sunt alte reguli, poți să fii stareț, să fii simplu monah, fără să fii preot.” Mă refer în general, la chilii, la schituri. Acum, de o bucată de timp, la mănăstirile mari s-a pus legea asta, că stareții trebuie să fie preoți, dar înainte nu exista lucrul ăsta. V-am spus asta, pentru că mulți veneau și spuneau: “Părinte, am venit să mă spovedesc” și eu le explicam că sunt un simplu monah: ”N-ați văzut peste tot, pe cărțile mele pe care le-am scris sau unde apar în vreun interviu sau ceva – monahul Pimen Vlad. Dacă eram preot, trebuia scris ieromonahul Pimen Vlad.”

Am făcut aceste precizări ca să nu mai fie confuzia asta. Mai erau unii care credeau că din smerenie scriu monah, dar nu sunt eu atât de smerit. Asta sunt, un om simplu, monah, atât. Am lămurit și asta, să trecem mai departe. Ce să vă mai spun? Hai, oleacă să mai schimbăm atmosfera.

Băutura trebuie să fie cu măsură

Aveam un părinte aici, punea niște vin la sticle. Avem și noi un pic de vie, nu multă, și a făcut el un pic de vin, se pricepe. A pus, când a făcut anul trecut vinul, în niște butoiașe mici și acum îl punea la sticle. Și eu îi zic: ”Hai să facem și noi o reclamă pe sticle!”, la care el răspunde: ”Dacă le vindeam, da, dar așa, pentru noi, că să avem și noi la masă câte un pahar…”. Acum, ca să fac reclamă bună vinului, aproape nu cred că am băut prin alte părți unul atât de bun cum l-a făcut părintele aici. Nu e mult, ajunge pentru câte o dată la săptămână, să gustăm noi câte un pic.

Mi-am amintit de o glumă, o întâmplare  reală: eram în țară, undeva, în urmă cu vreo zece ani și avea familia de acolo, un fel de chioșc, unde mai vindea un alta. Mai vindeau ei și țuică sau vin cu paharul, veneau oamenii și cereau, nu luau o sticlă. La un moment dat, vine un om și îl aud că cere: ”Pune-mi și mie un pahar, de ultimul drum.”. Mirat, îi întreb ce vând acolo. 

– Păi, zice omul, uite, mai am un fel de țuică, de asta adusă de prin Republica Moldova. Am două feluri. Oamenii i-au pus numele ”Ultimul drum” și ”Adio, mamă”.

Veneau oamenii și cereau un pahar de ”Adio, mamă”, pentru că, în timp, dacă continui așa, acolo ajungi. Dar asta mie-mi rămăsese așa, ca o glumă, dar este reală de fapt.

Păcatul rămâne păcat, chiar dacă acum este legalizat

Ce să vă mai povestesc? Mă uit, ce se întâmplă în lumea asta, din care facem cu toții parte. Cum s-a ajuns să se legalizeze tot ce-i rău? S-a ajuns ca la lucrul alb să se spună oficial că e negru. Toate lucrurile s-au întors pe dos. Dar, să știți un lucru: păcatul rămâne păcat! Pot să îl legalizeze toate guvernele lumii, toate imperiile, dar asta nu înseamnă că nu mai este păcat. Tot păcat este și tot de răspuns în fața lui Dumnezeu avem. Că încearcă ei să acopere păcatul, asta e altceva. Păcatul rămâne păcat! Avortul rămâne avort, ucidere de copil, chiar de i se spune întrerupere de sarcină, chiar de s-a legalizat. În fața lui Dumnezeu dăm răspuns pentru ce am făcut, să știți! Nu e lucru ușor, ca să spunem așa.

După aceea, voiam să mai spun un lucru: iarăși luptă mare, în multe țări s-a legalizat, în altele nu, anormalul. Legalizarea anormalului, pentru care, cândva, în Sodoma și Gomora, Dumnezeu a coborât foc din cer! Mă uitam la alți oameni: când fac aceia care cer lucru ăsta paradele lor, o grămadă de oameni de acolo, poate jumătate, sunt din cei care n-au nicio treabă și spun: ”Să-i susținem și noi, să-i simpatizăm!”. Noi nu urâm pe păcătos, ci urâm păcatul, dar ei propovăduiesc păcatul și vor să-l pună la loc de cinste, să fie legalizat. Nu putem fi de acord cu asta, pentru că, dacă suntem de acord, vom fi pedepsiți și noi la fel cu cei care fac păcatul, să vă intre bine în cap lucrul acesta!

Să nu încurajăm păcatul!

Am văzut că mulți se duc spunând ”Hai să-i susținem, săracii sunt nedreptățiți!”. Nu e adevărat, au mai multe drepturi decât ceilalți și să știți că Dumnezeu poate coborî iarăși foc din cer, cândva, la vreo paradă de asta, nu cumva să fiți și voi acolo, să vă ardă și pe voi, să vă duceți și în focul veșnic! Gândiți-vă bine! Eu nu am nimic cu oamenii ăștia, e treaba lor, e calea lor, pe care au ales-o. Dar totuși, eu nu sunt de acord să-ți scoți păcatul în public, să ceri legalizarea, să ceri drepturi. Nu sunt de acord cu asta pentru că ar însemna să susțin păcatul care ne desparte de Dumnezeu și care este împotriva Lui. Eu nu pot să fiu de acord cu așa ceva și vă rog să evitați lucrurile astea.

Când au zis că fac câte o paradă din aceasta, câte un marș din acesta, duceți-vă toți la rugăciuni, duceți-vă la mănăstiri sau dacă stați acasă, rugați-vă ca să nu se supere Dumnezeu și să dea un foc din cer, o inundație sau ceva. Aveți grijă și gândiți-vă bine pentru că timpurile sunt grele. Poate se îngăduie un război și să fie haos, pentru că și Dumnezeu are o limită. El este dragoste, dar când vede că ne ridicăm împotriva Lui prin toate urgiile acestea, poate să spună ”Gata!” și să îngăduie ca țara noastră, cât e de frumoasă, să fie haos în ea.

”Milă voiesc, iar nu jertfă!”

Gândiți-vă bine și stați aproape de Dumnezeu, de Maica Domnului prin spovedanie, prin împărtășanie, mers cât de des la biserică. Faceți bine, cât puteți, pentru că este scris ”Milă voiesc, iar nu jertfă!”. Să ne fie milă de cei din jur și să ajutăm cât putem. Sunt familii cu copii mulți, să-i ajutăm și noi după putere. Mulți zic: ”Dar ce, i-am făcut eu?!”. Nu, dar Dumnezeu poate că ți-a dat un pic mai mult ca să te mântuiești și tu ajutând pe alții. Poate nu faci nu știu ce nevoință, rugăciuni de alea lungi, poate nu ești așa de des la biserică, dar pentru mila pe care o ai și o împarți celor din jur, poate Dumnezeu o să te mântuiască. Gândiți-vă bine la lucrul acesta!

O să închei povestind despre o minune a Maicii Domnului, ca să vedeți bunătatea Ei. Se spune că era un negustor evreu care, așa cum era înainte negustoria, se afla mereu pe mare, pe uscat se ducea, lua marfă într-o parte, ducea în alta ca să câștige și el ceva. Tâlharii l-au urmărit, au văzut că e negustor, l-au prins și l-au închis undeva. I-au luat tot ce avea și îl amenințau cu moartea, dacă nu le dă tot ce mai are. De fapt, ei hotărâseră să îl chinuiască până îi iau tot ce mai are și pe urmă să îl omoare. Stând legat, negustorul se gândea cum ar putea să scape cu viață și până la urmă a văzut că nu mai există nicio cale de evadare.

Rugăciunea negustorului ce nu era creștin către Maica Domnului 

La un moment dat și-a amintit el că în drumurile lui a întâlnit mulți creștini, pe care i-a văzut că se rugau la Maica Domnului și se vindecau, erau ajutați. Văzuse cu ochii lui anumite lucruri, chiar dacă nu le-a băgat înainte în seamă, și și-a dat seama că Maica Domnului chiar face minuni și-i ajută pe creștini. Atunci a început și el să se roage: ”Maica Domnului, Maica creștinilor, știu că strămoșii mei Ți-au ucis Fiul, L-au răstignit, știu că suntem vinovați de toate astea, dar te rog, uită-Te și la mine, la un ticălos, la un păcătos care am făcut numai rele, am mai înșelat, am trăit în păcate. Fă-Ți milă și cu mine, scapă-mă din mâinile celor de aici, că atunci și eu o să îți slujesc Ție. Ajută-mă, nu mă lăsa!” și a început să plângă.

După multe lacrimi și rugăciuni, vede că se luminează locul și apare o împărăteasă luminoasă, frumoasă, cu slujitori mulți în jur, care intră la el acolo și spune unui slujitor să îl dezlege. Mirat, el a întrebat cine este si de ce îi face acest bine. Împărăteasa i-a răspuns: ”Eu sunt Maria, Maica creștinilor, Mama lui Isus Hristos și văzând Fiul Meu pocăința ta, lacrimile, umilința, părerea ta de rău pentru toate, a hotărât să te lase liber ca să-ți duci și tu viața cum trebuie.” Și în momentul acela, Maica Domnului s-a făcut nevăzută cu toată suita, iar el dintr-odată, ca dintr-un somn, s-a trezit lângă casa lui. Deci a fost răpit de acolo de unde era închis și legat și s-a trezit lângă casa lui.

Maica Domnului îi ajută pe toți, din toată lumea asta, dacă strigă la Ea cu credință

Atunci când a văzut el minunea care s-a făcut și a văzut pe Maica Domnului în slava Ei, s-a dus, s-a botezat, a dat milostenie tot ce avea, s-a dus într-o mănăstire și s-a făcut călugăr și așa, în pocăință, și-a dus viața. Vedeți că Maica Domnului îi ajută pe toți, din toată lumea asta, dacă strigă la Ea cu credință, o recunosc ca Maica lui Dumnezeu, le pare rău și-și îndreaptă viața?! Vedeți câtă bunătate are Maica Domnului?

De asta, la orice necaz, la orice situație, la orice greutate, la orice am întâmpina noi în viața asta, să strigăm la Maica Domnului. Să știți că nu ne lasă niciodată, este plină de bunătate. Este Mamă, și Ea a suferit la rândul Ei, știe ce înseamnă durerea, suferința, prigoana. A trecut prin toate astea la timpul Ei și de asta nu ne lasă niciodată. Să strigăm la Maica Domnului, să-i cerem ajutorul și o să vedeți cu adevărat minuni!

Dragii mei, să ne ajute Maica Domnului și să ne aibă totdeauna în pază. Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!