Întâlnirea internațională a tinerilor ortodocși – p. Pimen Vlad
7 septembrie 2023
Ortodoxia și SUA în secolul 21: Lipsa sistemului de valori, resetarea, optimismul ortodoxiei – p. Steven Holley, p. Teologos
8 septembrie 2023
Urmăriți pe Jordan Peterson cum reduce la tăcere pe liberalii „woke” cu argumente imbatabile într-o serie de discuții predilecte pentru aceștia despre feminism, patimi trupești și alte teme conexe.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Jordan Peterson îi distruge pe liberalii Woke în 14 minute
– De ce este societatea excesiv de feminizată?
JORDAN PETERSON (JP): – N-am spus niciodată că societatea e excesiv de feminizată, deci dacă discutăm opiniile mele, ar trebui să folosim lucrările mele reale.
Care este scopul?
JP: – Care e scopul, mai precis?
– Citez lucruri pe care le-ați spus.
JP: – De ce? Ce încerci să demonstrezi?
– Pentru că le-ați spus…
JP: – Eu credeam că vorbim despre masculinitate.
– Păi asta facem.
JP: – Ba nu.
– Ba da.
JP: – Cum vorbim despre masculinitate?
– Pentru că vă întreb ce credeți despre bărbați și femei?
JP: – Nu, practic ceea ce ai încercat să faci, aș spune, în ultimele 15 minute a fost să mă pui într-o succesiune de colțuri acuzându-mă de diverse forme de comportament inadecvat. Deci, de ce facem asta? Care e scopul?
– Sunt lucruri pe care le-ați spus. Meseria mea ca jurnalist este să pun întrebări despre ceea ce susțineți și despre ideile pe care le apărați.
JP: – Meseria ta este, de asemenea, să selectezi lucrurile despre care ai putea întreba într-un mod care să nu indice o prejudecată substanțială. Ai ales trei lucruri despre care să vorbim, în ultimele 20 de minute, care au fost selectate cu mare atenție. De ce ai ales acele lucruri?
– Pentru că e meseria mea.
Libertatea de exprimare
– De ce ar trebui ca dreptul dvs. la libertatea de exprimare să prevaleze asupra dreptului unei persoane “trans” de a nu fi jignite?
JP: – Deoarece pentru a putea gândi, trebuie să riști să fii ofensator. Uitați-vă la conversația noastră de acum. Cu siguranță sunteți dispusă să riscați să mă jigniți în căutarea adevărului. De ce ați avea dreptul să faceți asta? A fost destul de inconfortabil.
– Ei bine, mă bucur că v-am pus în această poziție. Am dreptul la liberă exprimare.
JP: – Eu mă bucur că ați înțeles ce vreau să spun. Adică dvs. faceți ceea ce trebuie să faceți, adică săpați un pic să vedeți ce se întâmplă și, da, asta trebuie să faceți. Dar vă exercitați libertatea de exprimare riscând, cu siguranță, să mă jignești. Și asta e bine. Puteți și cu mai multă putere, în ceea ce mă privește.
– Deci nu ați stat acolo și… Doar încerc să exprim asta, adică…
JP: – Ha! V-am prins!
– M-ați prins, m-ați prins!
Reprezentare egală
– Poate credeți că femeile ar trebui să fie reprezentate în mod egal în procesul de luare a deciziilor în națiunea noastră, poate că este vorba doar de a avea o egalitate adecvată într-un organism care e menit să fie reprezentativ.
JP: – Ei bine, chiar cred că femeile ar trebui să aibă… Nu vă înțeleg întrebarea.
– Eu cred că înțelegeți foarte bine…
JP: – Ce-ar fi să o formulați mai clar, în loc să mă insulțați? Haideți să privim în felul următor!
Hai să vorbim puțin despre eșantioane reprezentative. Există o gamă foarte largă de meserii făcute în mod fundamental de bărbați, ca de exemplu…
– membru în Parlament
JP: – 99,9% din zidari…
– Îmi pare rău, Alex…
– Sunt fericit să îi ofer minutul meu
lui Jordan. (râsete)
JP: – 99,9 dintre zidari sunt bărbați. Ar trebui să avem jumătate femei?
– E zidăria o democrație reprezentativă?
JP: – Asta nu are legătură cu întrebarea. Întrebarea e dacă este o dovadă de inegalitate structurală și de opresiune faptul că femeile nu sunt reprezentate în proporție de 50% în toate profesiile și la toate nivelurile. Și de ce nu avem o discuție despre reprezentarea femeilor în toate profesiile și la toate nivelurile? De ce discutăm despre directori executivi și manageri? De ce vorbim despre politică și poziții de putere? De ce nu discutăm despre asta în general?
Patriarhatul
– Asta e percepția mea despre patriarhat, ca fiind un sistem de dominație masculină a societății.
JP: – Da, dar nu asta e și viziunea mea despre patriarhat.
– Deci care este a dvs.?
JP: – În ce sens e societatea noastră dominată de bărbați?
– Faptul că marea majoritate a bogăției este deținută de bărbați, marea majoritate a capitalului este
deținută de bărbați, femeile fac mai multă muncă neplătită…
JP: – Și o foarte mică proporție a bărbaților… O proporție uriașă de persoane care sunt serios nemulțumite sunt bărbați, majoritatea celor din închisoare sunt bărbați, majoritatea celor care trăiesc
pe stradă sunt bărbați, majoritatea victimelor infracțiunilor violente sunt bărbați, majoritatea celor care se sinucid sunt bărbați, majoritatea celor care mor în războaie sunt bărbați, persoanele cu rezultate mai slabe la școală sunt bărbați. Și unde e dominația aici mai exact? Ceea ce faceți e să luați un mic substrat de bărbați de succes și îl folosiți pentru a reprezenta întreaga structură a societății occidentale. Nu este despre asta, e doar vag potrivit.
– Dar aș putea spune și că cele mai multe victime de viol sunt femei. Lucruri teribile se întâmplă oamenilor de ambele sexe.
JP: – Și se poate spune asta cu perfectă utilitate, dar asta nu oferă nicio dovadă pentru existența unui patriarhat dominat de bărbați. Înseamnă doar că se întâmplă lucruri teribile ambelor sexe, și cu siguranță așa este.
– Dar aproape nicio femeie nu violează bărbați, de exemplu. Așadar, există o asimetrie în violența sexuală.
JP: – Ei bine, da, există o asimetrie în tot felul de locuri, dar nu înseamnă că cultura occidentală este un patriarhat dominat de bărbați. Faptul că există asimetrii nu are nimic de-a face cu argumentul tău de bază.
Responsabilitatea
– Aș vrea să știu ce le puteți spune tinerilor referitor la unele dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă omenirea, cum ar fi catastrofa climatică, criza economică, piața precară a locurilor de muncă, pentru că nu ne place că vorbiți așa mult despre responsabilitatea individuală. Cei mai mulți dintre noi nu ne vom putea permite niciodată să avem toate aceste bunuri asupra cărora să avem responsabilitate. Deci care este sfatul dvs. dincolo de comentarii banale precum “fă-ți curat în cameră”?
JP: – Știi, este destul de dificil să răspunzi la o întrebare care se termină cu [expresia] “comentarii banale” în mod politicos. Eu aș considera asta mai mult ca o declarație politică personală decât ca pe o întrebare propriu-zisă. Așa că de ce nu încerci să reformulezi aceasta ca pe o întrebare reală?
– Care este sfatul dvs.… Deci care e sfatul dvs. pentru tineri, atunci când spuneți “trebuie să fii responsabil individual”, dar când există lucruri care sunt atât de departe de controlul nostru, cum ar fi catastrofa climatică, economia precară a locurilor de muncă,…
JP: – Nu sunt așa de departe de controlul vostru precum credeți.
– Care este răspunsul dvs….
JP: – Crezi că sunteți mai rău decât bunicii voștri?
– Cred că sunt provocări diferite.
JP: – Crezi că sunteți mai rău decât bunicii voștri?
– Cred că..
– Jordan, încă o dată, nu ne vom interoga în contradictoriu.
JP: – Sunt psiholog, iar experiența mea a arătat că oamenii pot face un imens bine pentru ei înșiși și pentru cei din jur dacă își analizează propriile neajunsuri, propriile defecte și lucrurile pe care nu le fac [bine] în viața lor și încep să se construiască pe ei înșiși ca indivizi mai puternici. Și dacă sunt capabili să facă asta, atunci sunt capabili să își extindă cariera, iar dacă sunt capabili să își extindă cariera și competența, atunci sunt capabili să își ocupe locul în comunitate ca lideri eficienți, iar apoi sunt capabili să ia decizii înțelepte în loc de decizii nechibzuite, atunci când vine vorba de luarea unor decizii politice colective. Nu sugerez câtuși de puțin și nu am sugerat niciodată că nu este loc pentru acțiunea socială. Sugerez că oamenii care nu au propriile case puse în ordine ar trebui să fie foarte atenți înainte de a se apuca să reorganizeze lumea, ceea ce se întâmplă în multe feluri.
Identitatea de gen
– De ce simțiți că identitatea de gen și pronumele personale ale cuiva vă încalcă libertatea de exprimare? Nu se poate argumenta, de asemenea, pe baza interpretării dumneavoastră, că profesorii pot folosi insulte rasiale în clasă și că imposibilitatea de a face asta le-ar încălca libertatea de exprimare?
JP: – Este o diferență între a spune că există ceva ce nu poți spune și a spune că există lucruri pe care trebuie să le spui, iar eu consider aceste pronume inventate, pe toate, ca fiind neologisme ale autoritarilor radicali politic corecți. Înțelegeți acest lucru? Iar eu nu sunt un fan al acestui tip de persoană și motivului pentru care nu sunt un fan al acestui tip de persoană este faptul că mi-am făcut temele. Am citit tot ce mi-a căzut în mână despre dezvoltarea sistemelor politice autoritare
și cunosc literatura de specialitate pe dinafară și nu voi fi un purtător de cuvânt pentru un limbaj pe care îl detest.
Confuzia
– Am avut o serie de declarații din partea dvs. “Să vorbim clar” este una dintre cele 12 reguli ale dvs. și mă întreb de ce, într-o situație ca aceasta și în multe altele, ceea ce se întâmplă de fapt este
că semănați confuzie.
JP: – Nu eu semăn confuzie, ci jurnaliștii care mă intervievează. Femeia care a scris …
– De ce credeți că se întâmplă ca opiniile dumneavoastră să fie interpretate greșit?
JP: – Oh, cu ea a fost absolut clar. Am petrecut două zile cu ea și doar 30 de secunde am vorbit despre monogamia forțată. Și ea este o femeie foarte inteligentă și știa exact ce am vrut să spun
și a ales să facă din asta piesa centrală a articolului, aș zice, pentru a atrage atenția într-un mod complet nepotrivit.
– Dar știți că nu sunt doar jurnaliștii de la New York Times, știți că asta se întâmplă mereu și mereu și mereu.
JP: – Pentru că jurnaliștii își citesc jurnalismul unii altora și nu citesc cărțile și nu urmăresc ce spun eu.
– Și dvs. nu greșiți niciodată?
JP: – Ba da, uneori greșesc și eu, adică nu spun întotdeauna totul perfect. Dar nu există… Adică devine plictisitor să citești relatările jurnalistice, pentru că sunt doar imagini în oglindă a tot ce s-a scris în ultimul an și jumătate, și sunt aceleași lucruri vechi. Sunt zece epitete care sunt aruncate
în general la adresa mea, toate cele la care te poți gândi, iar oamenii au trecut prin tot ce am spus
studenților mei în ultimii 30 de ani, aproape tot este înregistrat, și nu au găsit absolut nicio dovadă
pentru așa ceva, nici măcar o dată.
– Aș spune că există o mulțime de jurnaliști online care chiar încearcă să vă intervieveze serios, încearcă să ajungă la o înțelegere corectă, și ceea ce tocmai mi-ați spus este un lucru care se spune foarte des: “Am trecut prin dovezi, nu există dovezi nicăieri”.
JP: – Nu doar eu am trecut prin dovezi…
– E ușor de spus…
JP: – Sunt oameni care au încercat să mă elimine, care s-au uitat la dovezi și nu a putut găsi niciuna.
Masculinitatea toxică
JP: – Totuși, îmi mențin afirmația inițială, potrivit căreia există un tip de feminism mai radical care insistă asupra faptului că cultura noastră e cel mai bine caracterizată ca un patriarhat opresiv și cred că, în primul rând, aceasta este o doctrină sociologică îngrozitoare și cred că are efecte psihologice
foarte negative, iar acestea nu se limitează la bărbați, deoarece, dacă e adevărat că există ceva toxic la masculinitate în sine, asta va însemna în mod inevitabil că pe măsură ce femeile adoptă mai multe
roluri masculine, în mod tradițional, oare acea toxicitate va dispărea cumva?
– Dar aceasta e un “om de paie” deoarece nimeni nu spune că e ceva toxic cu masculinitatea în sine.
JP: – Cum adică nimeni nu spune asta? Termenul există. Cum poate fi acesta un om de paie? Dar de unde a apărut acest termen?
– E o frază folosită referitor la forme de masculinitate care sunt dăunătoare și pentru bărbați și pentru femei. Nu e vorba de masculinitatea în sine, trebuie să știți asta.
JP: – Am citit recomandările Asociației Americane de Psihologie pentru tratamentul băieților și bărbaților și știu foarte bine că nu e un om de paie.
Popularitatea cu extrema dreaptă
– De ce credeți că atât de multe din spusele dvs. sunt atât de populare în rândul celor din extrema dreaptă?
JP: – Nu sunt și nu aveți nicio dovadă în acest sens, la fel cum nu aveți nicio dovadă că cei din extrema dreaptă urmăresc această emisiune.
– Salvează site-urile neonite civilizația occidentală?
JP: – Totul a fost demontat astăzi de o serie de publicații evreiești, apropo, arătând că, în primul rând, toate acestea au fost comentarii satirice din partea extremei drepte îndreptate spre a mă doborî, de exemplu, și a fost un articol de extremă dreaptă publicat ieri în care se spunea că sunt un evreu “marionetă și paravan”. Ei bine, asta este o prostie absolută. Și nu mă adresez în primul rând extremei drepte, nu există nicio dovadă în acest sens. Este tendința…
– Nu am spus niciodată “în primul rând”, Jordan. Ceea ce mă interesează este de ce crezi că primești acea reacție din partea extremei drepte, dacă ne uităm la interviul lui Cathy Newman?
JP: – Ce reacție? Sunt 10 milioane de oameni care l-au urmărit și l-au comentat.
– Vorbesc despre ceea ce am văzut și sunt curioasă să știu care a fost reacția ta la încântarea care a cuprins extrema dreaptă…
JP: – Nu sunt de acord cu…
– Dar amenințările cu moartea…
JP: – Nu accept conceptul că extrema dreaptă a fost cea care a făcut asta, au fost 10 milioane de oameni care au comentat la acel video și aprox. 95% dintre ei au comentat negativ comportamentul lui Cathy Newman. Credeți că 10 milioane de troli ai extremei drepte ne urmăreau?
O femeie adevărată
– Este o femeie “trans” o femeie adevărată?
JP: – Nu prea îmi place modul în care sunt formulate aceste întrebări. Nu știu ce înseamnă asta.
Cum adică o femeie adevărată?
– Păi, te întreb, în mintea ta… Depinde ce crezi că este o femeie adevărată. Dar crezi că o femeie “trans” este o femeie?
JP: – Nu!
– De ce nu?
JP: – Pentru că eu cred că femeile sunt capabile, general vorbind, să aibă copii, au organe genitale feminine și au un cromozom XX.
Societatea Americană de Psihologie
– Mă uit la studii și mă interesează foarte mult studii precum analiza făcută de Societatea Americană de Psihologie, care s-a uitat la 45 de analize dacă există diferențe între sexe pe o perioadă de 20 de ani, iar concluzia a fost că bărbații și femeile sunt practic la fel în ceea ce privește personalitatea, capacitatea cognitivă, capacitatea de conducere… Dar ceea ce s-a constatat a fost că reprezentările mediatice ale bărbaților și femeilor ca fiind fundamental diferite perpetuează concepții greșite, așa cum se întâmplă la locul de muncă…
JP: – Bărbații și femeile sunt de fapt mai mult similari decât diferiți, dar problema este că diferențele mici la nivelul populației se pot transforma în diferențe foarte mari la extreme. Astfel, de exemplu, bărbații și femeile sunt, în linii mari, asemănători în privința agresivității, deși bărbații înclină mai mult spre agresivitate. Astfel, dacă ați alege o persoană la întâmplare din populația de bărbați și femei și ați presupune că bărbatul este mai agresiv, ați avea dreptate în 60% din cazuri. Dar dacă luați 1% din cele mai agresive persoane, toate sunt bărbați. Și de aceea proporția covârșitoare de persoane din închisori sunt bărbați. Acum, vreți să egalizați aceasta? Doar din curiozitate. Ce ziceți de zidari? Sunt 99% bărbați. Iar noi avem acum cam trei sferturi din populația din universități, din domeniul științelor umaniste și sociale, care sunt femei. Vrem să egalizăm asta? Și bărbații lucrează mai multe ore, au meserii mai periculoase, sunt mai dispuși să se mute, sunt mai dispuși să lucreze afară, sunt mai predispuși să lucreze în domenii de știință și tehnologie, care sunt scalabile. Ei câștigă mai bine din aceste motive. Și toate astea sunt ascunse sub ideea că bărbații și femeile câștigă sume diferite de bani pe motivul sexului lor. Este o analiză foarte simplistă.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comments
Peterson e un fel de Bruce Lee al interviurilor tv. 🙂
Cred că” forța ” lui vine din faptul că:
– e de partea adevărului (sau în orice caz de partea bunului simț)
– înțelege foarte bine tehnicile mârșave ale jurnaliștilor (și știe să le dejoace)
– înțelege foarte bine erorile logice și cognitive ale pseudo-raționamentelor woke
– nu-i e frică, adică e sigur pe el.
Dupăia bunica mea avea o vorbă: Gura lumii…pământul o astupă
E bine ca mai exista oameni care indraznesc sa deschida gura sa spuna adevarul, oare cat timp va mai exista aceasta libertate?
Avem mare nevoie de ajutorul Bunului Dumnezeu!
Restul este pierdere de vreme!
Se cere tăcere și Rugăciune!
Lupta prin cuvânt poate fi de folos atâta timp cât majoritatea oamenilor sunt doritori de Frumos!
Acolo se înrădăcinează sămânța Binelui!
Restul este deșertăciune!
Vă rog să mă iertați!