Părinții leneși le fac rău bebelușilor lor mai mult decât își dau seama

Situația astăzi este foarte serioasă în multe familii iar una din principalele cauze este electronica. Părinții leneși le fac rău bebelușilor lor mai mult decât își dau seama pentru că îi lasă pradă ecranelor.

Urmăriți un clip destul de șocant și documentat pe această temă.

Vizionare cu folos! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Părinții leneși le fac rău bebelușilor lor mai mult decât își dau seama

Am petrecut mult timp în această emisiune explicând problema mea cu studiile și nu este nimic greșit în principiu cu ideea de a efectua un studiu, a face un studiu înseamnă doar că studiezi ceva. Nu mă opun acestui lucru. Problema, așa cum am spus, este că atât de multe studii folosesc o metodologie șubredă pentru a ajunge la o concluzie prestabilită, iar apoi aceleași studii sunt folosite ca muniție și argumente politice de către oameni care nu le-au citit, dar la celălalt capăt al spectrului sunt studii care sunt în întregime valide și ajung la concluzii legitime urmând procesul științific. Și totuși sunt totuși o pierdere de timp pentru că dovedesc ceva ce toată lumea ar trebui să știe deja, intuitiv, fără ca vreun studiu științific să le spună. Există studii care au ajuns la concluzii false și există studii care ajung la concluzii anticipate, concluzii evidente de la sine.

Un rezultat așteptat

Săptămâna aceasta, mass-media relatează despre un studiu care se încadrează foarte bine în această ultimă categorie, sau cel puțin eu așa speram că se încadrează în această ultimă categorie. Aș vrea să cred că toată lumea știe deja acest lucru și nu are nevoie de niciun studiu științific care să le spună, dar poate se va dovedi că mă înșel.

CNN relatează: “A-i da bebelușului tău un telefon sau o tabletă cu care să se joace poate părea o soluție inofensivă când ești ocupat, dar ar putea să le afecteze rapid dezvoltarea”, s-a constatat într-un nou studiu. Ca o scurtă paranteză aici, cred că teoria mea inițială a luat deja o lovitură. Partea optimistă din mine, care devine din ce în ce mai mică pe zi ce trece, ar fi vrut să creadă că fiecare părinte înțelege că a-l face pe bebelușul său dependent de o tabletă nu este o soluție inofensivă, cu siguranță, și nici nu este un mod sănătos de a face față ocupației vieții.

Dar nu aceasta e impresia pe care o ai din prima frază a acestui articol și citind în continuare citez: “A petrece între 1-4 ore pe zi în fața ecranului la vârsta de 1 an dă riscuri crescute de întârzieri în dezvoltarea comunicării, a motricității fine, a capacității de rezolvare a problemelor și a abilităților personale și sociale până la vârsta de 2 ani”, potrivit unui studiu realizat pe 7.097 de copii publicat luni în revista JAMA Pediatrics. Citez: “Este un studiu foarte important pentru că are un eșantion foarte mare de copii care au fost urmăriți timp de mai mulți ani”, a declarat Dr. Jason Nagata, profesor asociat de pediatrie la Univ. din California, San Francisco, care nu a fost implicat în studiu. Citez: “Studiul umple un gol important, deoarece identifică întârzieri specifice de dezvoltare în abilități precum comunicarea și rezolvarea problemelor asociate cu timpul petrecut în fața ecranului” a spus Nagato, menționând că nu au existat multe studii anterioare care să fi analizat această problemă care să aibă mai mulți ani în care să urmărească evoluția datelor.

Bebelușii – abandonați în fața ecranelor!

Acum vreau doar să subliniez un lucru: 4 ore ca timp petrecut în fața ecranului la vârsta de 1 an, 4 ore la vârsta de 1 an, țineți cont că la 1 an copiii sunt bebeluși. Oamenii își pun bebelușii în fața ecranelor timp de 4 ore se pare, dar copiii la acea vârstă dorm de obicei de două ori în timpul zilei, și un bebeluș ar putea dormi 3-4 ore la rând, iar tu îl pui apoi la culcare seara la ora 20:00 sau 20:30, poate mai devreme. Ideea este că ei sunt treji doar 7-8 ore pe zi, ceea ce înseamnă că 4 ore de timp petrecut în fața ecranului reprezintă jumătate din orele în care nu dorm la vârsta de un an.

Se pare că asta fac părinții și iată rezultatele acestei decizii parentale: “Studiul a măsurat câte ore au folosit copiii ecranele pe zi la vârsta de 1 an și cum s-au descurcat în mai multe domenii de dezvoltare, abilități de comunicare, abilități motrice fine, abilități personale și sociale și abilități de rezolvare a problemelor la vârstele de 2 și 4 ani. Ambele măsurători au fost conform auto- raportărilor mamelor. Până la vârsta de 2 ani, cei care au stat pe ecrane până la 4 ore pe zi au fost de până la de 3 ori mai predispuși să prezinte întârzieri în dezvoltarea abilităților de comunicare și de rezolvare a problemelor, cei care au petrecut 4 sau mai multe ore în fața ecranelor au fost de 4.8 ori mai predispuși să aibă abilități de comunicare subdezvoltate, de 1.7 ori mai predispuși să aibă abilități motorii fine sub așteptări și de 2 ori mai predispuși să aibă abilități personale și sociale subdezvoltate până la vârsta de 2 ani.

Potențialele prejudicii ale timpului petrecut în fața ecranelor asupra abilităților de comunicare pot avea legătură cu faptul că copiii nu au parte de antrenamentul dezvoltării limbajului. Utilizarea tehnologiei poate lua timp de la relațiile interpersonale care alimentează abilitățile sociale, deoarece oamenii reali sunt mai multidimensionali decât personajele de pe un ecran. Privitul la fețele oamenilor este ceea ce activează creierul nostru pentru a-și da seama cum să interacționeze cu ei. Dacă copiii nu au suficient timp pentru a se juca sau dacă li se dă o tabletă pentru a-și liniști emoțiile negative, asta poate împiedica atingerea unui important jalon de dezvoltare, care e abilitatea de a trece prin disconfort. În mod normal sunt sceptic în privința studiilor pe baza datelor auto-raportate, dar asta pentru că participanții sunt inevitabil părtinitori în favoarea lor atunci când se auto-raportează.

O situație catastrofală

Ceea ce înseamnă pentru această cercetare este că, de fapt, situația este probabil mult mai rea decât ni se spune. Dacă părinții vor denatura datele, o vor face pentru a subestima timpul petrecut de copiii lor pe ecrane și pentru a subestima întârzierile de dezvoltare. Pare foarte puțin probabil ca vreun părinte să exagereze timpul petrecut în fața ecranelor pentru a face să pară că își pun copiii în fața ecranelor mai des decât o fac în realitate, așa că ideea e că povestea reală e chiar mai gravă decât ceea ce ni se prezentă aici. Acest lucru este valabil mai ales când se privește problema de la distanță, printr-o lentilă mai mare. Copiii sunt puși în fața ecranelor, așa cum am văzut acum, practic de la naștere și vor rămâne în fața lor pe toată durata copilăriei, abia dacă iau o pauză, abia dacă ridică privirea pentru a vedea lumea fizică din jurul lor.

Este dificil să găsim estimări fiabile cu privire la timpul mediu pe care copiii îl petrec pe ecrane, în parte pentru că aceste date vor fi mereu auto-raportate, iar cei care le raportează sunt stimulați să subestimeze. Dar, chiar și cu această limitare, toate studiile pe care le-am văzut par să fie de acord cu faptul că copiii cu vârste cuprinse între 8 și 18 ani petrec în medie 8 sau 9 ore pe zi pe ecrane. Am văzut și unele estimări de 10 ore, și asta doar pentru divertisment. Nu includ și lucrul pentru școală. Este și mai greu să găsești estimări de încredere pentru copiii mai mici de 8 ani, dar știm că aceștia nu sar brusc pe ecrane la vârsta de 8 ani și petrec 8 ore pe ele. Așadar, știm asta. Iar 8 sau 9 ore ca timp petrecut în fața ecranelor este probabil o estimare extrem de conservatoare.

Totuși, chiar dacă o luăm ca atare, aceasta ar însemna că milioane de copii își petrec, în esență, fiecare moment în care nu dorm și în care nu sunt la școală holbându-se la ecrane. Aceasta este întreaga lor viață și cea mai mare parte din acest timp este petrecut pe telefoane și tablete, nu la TV. Un sondaj din 2019 a constatat că peste jumătate dintre copiii din SUA au telefoane cu acces la internet până la vârsta de 11 ani, 20% dintre copii le au înainte să împlinească 8 ani, adică telefoane cu acces la internet înainte de vârsta de 8 ani. Și asta a fost în 2019, deci putem fi siguri că aceste cifre au crescut considerabil în cei patru ani de la sondaj și, deși o mulțime de studii, inclusiv cel mai recent, au dezvăluit o parte din daunele pe care acest lucru le provoacă copiilor noștri, niciun studiu nu poate descrie imaginea completă, de-abia acum începem să vedem conturându-se imaginea completă, pe măsură ce prima generație de copii crescuți de la naștere cu ecrane, smartphone-uri, internet începe să ajungă la vârsta adultă și rezultatele sunt destul de grave, și doar se agravează cu timpul.

Vreau să spun că generația Z este cea mai grasă, mai singură, mai deprimată, mai anxioasă, mai puțin motivată, mai puțin ambițioasă generație de ființe umane care a trăit vreodată pe planetă, toate statisticile o confirmă. Au dificultăți în a forma conexiuni și relații umane, sunt în mare parte neinteresați să încerce măcar, sunt profund confuzi în legătură cu ei înșiși și cu lumea, sunt incredibil de ignoranți, confuzia de gen a atins cote nemaiîntâlnite în acest grup, și-au petrecut întreaga viață uitându-se la ecrane, nu au cunoscut viața fără ele. Și acesta este exact genul de impact la care orice persoană rațională ar trebui să se aștepte.

Deci, de ce și-ar pregăti părinții copiii pentru așa ceva? De ce ai face asta copilului tău? De ce ți-ai pune intenționat copilul în poziția de a deveni total dependent de ecrane și incapabil să funcționeze ca un om normal în lume fără ele? De ce te-ai asigura în mod activ că copilul tău are acces neîngrădit la internet, unde va fi expus la tot felul de urâțenie, depravare și degenerare pe care le va absorbi și interioriza în anii de formare ai vieții sale? De ce i-ați permite copilului tău să petreacă 8, 9, 10 ore pe zi stând întins și uitându-se la o cutiuță luminoasă, în loc să iasă la aer liber și să aibă o copilărie adevărată, fie că îi place, fie că nu?

Adevărata explicație este lenea

Ei bine, orice răspuns și-ar da părinții, orice și-ar spune ei înșiși, adevărul e clar, că o fac din pură lene, iar unii chiar recunosc acest lucru. Iată o mamă pe TikTok explicând în stilul foarte caracteristic TikTok de ce le dă copiilor ei tablete. Urmăriți asta! Motive pentru a da copilului tău o tabletă: – pentru că sunt enervanți Hm! Pentru că sunt enervanți, spune ea în videoclip. Ca răspuns la “De ce le-ai da copiilor tăi tablete?” ea zice “Deoarece copiii sunt enervanți”. E o mamă rea, cu alte cuvinte. A vrut să facă un video ca să știe toată lumea că e o mamă rea. Era foarte important să spună tuturor. Video-ul respectiv are 5.000 de aprecieri, multe mame au sărit să comenteze pentru a-și arăta asentimentul, una spune “LOL, îmi place cum gândești, sunt total vinovată de asta și eu”. Alta spune: “chiar sunt așa, e singurul lucru, în afară de a-și băga mâinile în prize, care îi ține ocupați. LMAO.” Alta spune: “Cât timp copilul meu stă acolo pe telefonul ei și eu pe al meu, aaa… liniște”.

Alta spune: “Da, tocmai am cumpărat unul și pentru gemeni”. Multe comentarii asemănătoare și apoi acesta: “Numai părinții cu normă întreagă pot înțelege.” Chiar așa? Eu sunt un părinte cu normă întreagă, am șase copii, toți sub 10 ani, trei sub 4 ani, niciunul dintre ei nu are telefon sau tabletă și pot să vă garantez că eu și soția mea avem vieți mult mai ocupate decât oricare dintre femeile din acea secțiune de comentarii, cu o marjă considerabilă, probabil. Acum, uite, noi nu suntem părinți perfecți prin nicio întindere de imaginație, dar ideea e că părinții care zic asta: “Vei înțelege când vei fi părinte. Da, poți să judeci părinții că le dau copiilor lor tablete și îi țin pe ecrane, dar când vei fi părinte vei înțelege”…

Nu! Asta e o scuză, e o raționalizare! Ești leneș și neglijent, ești mai preocupat să îți faci copilul să tacă și să te lase în pace decât să îl crești și să îl ajuți să devină o persoană bună, fericită și bine adaptată. Ești un părinte care nu vrea să fie părinte. Și nu vrei să fii părinte mai ales ca să-ți poți petrece tot timpul pe propriul ecran. Toată viața ta de acasă este centrată în jurul ecranului, ecranul a canibalizat totul, te-a definit pe tine și familia ta, nici măcar nu mai sunteți o familie, sunteți doar o colecție de ființe umane care trăiesc în aceeași casă, holbându-se la ecrane. Chiar e acesta genul de viață pe care ți-l dorești, este acesta genul de viață pe care vrei să o aibă copilul tău?

Care e rostul unei vieți pe care o petreci fără să faceți nimic altceva decât să te holbezi fără minte la o cutie luminoasă? Acestea sunt întrebările pe care ar trebui să ți le pui. Și dacă îi dai o tabletă copilului tău de 1 an pentru a petrece pe ea ore întregi pe zi, atunci chiar trebuie să îți pui această întrebare. Între timp, pune ecranul jos, ia ecranul de lângă copilul tău, scoate-l afară, joacă-te ceva cu el, sau de-a v-ați ascunselea, vorbește cu el, dacă îți poți imagina, citește-i o carte, dar fă ceva, pentru numele lui Dumnezeu! Iubește-ți copilul suficient de mult încât să-i acorzi atenție mai mult de 30 de secunde la un moment dat. Necesită un pic de efort, dar nu e atât de greu pe cât crezi. Merită măcar o încercare. Altfel ești anulat.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!