Întrebări și răspunsuri despre: emoții, conștiință, libertate, îngeri….
12 noiembrie 2023
Proteste în Botswana, Namibia și Malawi împotriva proiectului de lege LGBT
13 noiembrie 2023
Relația dintre tehnologie văzută ca știință aplicată și duhovnicie în diaspora și nu numai este o problemă care ar trebui să ne preocupe mai mult astăzi.
Urmăriți un dialog cu părintele Bogdan Vlaicu pe această temă, în care părintele încearcă să analizeze provocările actuale ale acestui domeniu cu un focus special pe pandemia trecută de COVID-19.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin
Părintele Teologos: Părinte, spuneți Împărate ceresc, vă rog eu frumos!
Pr. Bogdan Vlaicu: Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin.
Activitatea online și tinerii
Părintele Teologos: Dragii noștri, suntem cu părintele Bogdan Vlaicu. Foarte mulți dintre voi poate că îl cunoașteți este preot paroh în Belgia în Charleroi, nu? Este însă cunoscut nu atât datorită parohiei sale care este o parohie bună, să știți, ci datorită faptului că el are o activitate online destul de intensă în fiecare vineri, dacă nu mă înșel,da? Face un curs de vindecare spirituală….
Pr. Bogdan Vlaicu: Sufletească.
Părintele Teologos: Sufletească, vindecare sufletească. Bun. Și din cauza asta prima întrebare părinte pe care doresc să v-o pun este – pentru că tinerii noștri nu au răbdarea să asculte o mulțime de introduceri așa, pe care eu aș dori să le fac – este cum vedeți activitatea online astăzi? Ce sfaturi ați da oamenilor din biserică? Ce sfaturi ați da Bisericii? Și în general, în toată tema aceasta legată de…
Pr. Bogdan Vlaicu: Da, activitatea mediatică presupune întotdeauna riscuri, iar activitatea online cu atât mai mult. Un domeniul periculos. Internetul este o junglă astăzi. Deci sunt multe pericole și ispite și trebuie ocolite cu grijă. Dar nu putem să nu fim prezenți acolo pentru că este o agora, o piață de idei în care tinerii se regăsesc și de unde își iau cele mai multe informații astăzi. Trebuie să fim conștienți de lucrul ăsta, nu putem să îl împiedicăm sau să revenim înapoi.
Experiența personală
Faptul este că eu am început activitatea pe Facebook în urmă cu câțiva ani, cu binecuvântarea și la sfatul unui preot, părintelui nostru protopop, pentru că aveam niște cursuri de școală biblică deja, pe care le transmiteam și online pe pagina mea de Facebook Bogdan Florin Vlaicu și, ulterior, am dezvoltat lucrul acesta în momentul în care a început criza pandemică și a fost acea perioadă de lock-down când oamenii stăteau în casă și se plictiseau. Eu am spus că este momentul în care trebuie să intensific această activitate pe internet pentru ca să le ca să le dau posibilitatea să privească ceva, să afle ceva și am început în toamna anului 2020, în primul an de pandemie. Deci chiar la început de an școlar, în septembrie, (am început) cursul acesta de vindecare sufletească la vremea crizei cu mască, în care am încercat să invit specialiștii în diferite domenii – medici, juriști, profesori, psihologi și așa mai departe și preoți, desigur, – călugări, preoți mireni – pentru a discuta situația la zi și a încerca să găsim soluții de vindecare sufletească. Pentru că începând cu criza pandemică bolile sufletești s-au intensificat și s-au agravat.
M-am gândit mult ce titlul să aleg și am evitat spiritual pentru că e conotat astăzi, are sensuri de tip spiritualism, misticism și așa mai departe și am ales să folosesc un cuvânt neaoș românesc, sufletesc, care este un cuvânt și bisericesc și care are și sensul acesta profund teologic – pentru că suflet în română, spre deosebire de alte limbi neolatine care au luat anima din latină – noi am creat un cuvânt „suflet” de la „suflu”, știind că Dumnezeu creează sufletul prin suflare și că omul își dă ultima suflare atunci când moare. Deci iată, avem de la creație și până la moarte un întreg fir teologic de gândire și de profunzime pentru acest cuvânt sufletesc.
Și sunt studii care arată că au fost mai mulți oameni care au căzut victimă singurătății și disperării, care s-au sinucis decât victimele propriu-zise ale bolii covid 19.
Părintele Teologos: Exact
Pr. Bogdan Vlaicu: Deci era foarte important ca să încercăm să le dăm speranță, să le arătăm că nu se termină lumea acum și că există o viață și pe mai departe și că se poate trăi cu asta și că soluția este întotdeauna în comuniunea cu Dumnezeu. Cel care este în comuniune cu Dumnezeu nu se teme, nu îi e frică de moarte, de boală și are alte priorități.
Boli sufletești din prezent
Părintele Teologos: Da. Ați vorbit de boli și de vindecare sufletească. Care sunt în opinia sfinției voastre cele mai pregnante, cele mai periculoase, bolile sufletești care trebuiesc tratate astăzi și pe care le-ați întâlnit în activitatea dumneavoastră?
Pr. Bogdan Vlaicu: Da. Se fac diferite statistici la nivel internațional care sunt bolile cele mai răspândite din care se moare cel mai mult. Realitatea este că cea mai răspândită și mai gravă boală este singurătatea astăzi și omul este singur pentru că s-a rupt de Dumnezeu. Atâta timp cât omul este rupt de Dumnezeu, este mort sufletește. Pentru că știm că moartea este de două feluri: moartea trupească – separarea sufletului de trup și moartea sufletească – separarea sufletului de Dumnezeu. Ori mulți sunt niște morți vii, dacă sufletul este mort, nu-i așa? În celebra scriere, operă a lui Cehov, „Suflete moarte”. Deci aici trebuie lucrat.
Iluzia comuniunii în mediul online
Și vorbeam despre activitatea online. Știm că rețelele de socializare dau o iluzie de comuniune, de comunicare. Poți să ai prieteni la capătul celălalt al lumii, pe fața cealaltă a pământului, dar în același timp să nu îți cunoști vecinul care este despărțit doar de un perete de tine. Și este un lucru foarte grav pentru că iluzia asta poate atrage după sine lipsa de interes tocmai pentru comuniunea personală.
Vă mărturisesc lucrul acesta pentru că în primul an de pandemie, totul s-a făcut online, mai ales în luna aceea de izolare în care bisericile au fost închise și în Belgia obligatoriu, în care făceam slujbe și le transmiteam pe Facebook. Mi-am amenajat o mică așa capelă în casă acolo și transmiteam… Și la un moment dat, după consumul acesta exagerat și zilnic de Zoom și de Facebook, vă mărturisesc că am simțit un rău fizic.
Părintele Teologos: Da?!
Pr. Bogdan Vlaicu: Am simțit un rău fizic ca și cum simțeam în gură un fel de gust metalic…
Părintele Teologos: Metalic. Da, da, da, da…
Pr. Bogdan Vlaicu: Ca și cum ai fi mâncat rugină sau…
Părintele Teologos: Vi se apleacă….
Pr. Bogdan Vlaicu: Deci efectiv, la modul propriu și mi-am dat seama că ceva este în neregulă…
Părintele Teologos: Da, energie demonică…
Pr. Bogdan Vlaicu: Și că te îmbolnăvești, te îmbolnăvești de cap în felul ăsta.
Părintele Teologos: Da.
Pr. Bogdan Vlaicu: Și vă mărturisesc că cu prima ocazie când am ajuns la București, acasă – sunt din București – am început cursul în vacanță, în luna august, pentru că facem vacanța de vară întotdeauna, la cineva acasă. Una dintre invitatele noastre, o doamnă jurist, o distinsă doamnă jurist care m-a invitat și am zis în sfârșit vreau să facem un curs față către față, să nu mai existe un ecran care să ne separe.
Părintele Teologos: Da, da, da…
Pr. Bogdan Vlaicu: Și atunci mutam calculatorul, am rugat-o să cumpere un platou din acela rotativ și vorbeam fiecare pe același ecran.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Bogdan Vlaicu: Eram în față către față. Deci a fost așa o dorință enormă de a strânge pe cineva în brațe, de a-l putea saluta direct…
Părintele Teologos: Să vezi frumusețea persoanei lui.
Pr. Bogdan Vlaicu: Absolut. Pentru că ecranul deformează întotdeauna.
Părintele Teologos: Da, așa este.
Pr. Bogdan Vlaicu: Deci noi nu suntem cei pe care îi vedeți acum. Noi suntem altfel. Vrei să fim mai frumoși, mai urâți, dar suntem altfel.
Pandemia singurătății și biserica
Părintele Teologos: Altfel, da, mult mai complecși. Da și eu cred că cea mai mare pandemie la ora asta, mai mare decât covid19 – nu zic că a fost bine că a fost pandemia covid19 sau că a fost un lucru minor, nu a fost mai ales datorită managementului care, mă rog, e o întreagă discuție aici – dar cred că cea mai mare pandemie la ora asta este pandemia de singurătate.
Pr. Bogdan Vlaicu: Absolut și nu a făcut decât să pună în evidență pandemia de covid această pandemie de singurătate, care este o poveste mai veche și care provine din această secularizare teribilă a lumii contemporane, a Europei de astăzi și în special, a Europei de Vest. Noi trăim acolo în Occident, într-o Europă puternic secularizată, unde bisericile catolice monumentale sunt vândute și transformate în restaurante, hoteluri, baruri…
Părintele Teologos: Am auzit treaba asta…
Pr. Bogdan Vlaicu: Birouri…
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Degradarea spațiului bisericii
Pr. Bogdan Vlaicu: Și acuma ultima poveste foarte recentă, o biserică din Bruxelles transformată în sală de escaladă, de cățărări.
Părintele Teologos: Serios?
Pr. Bogdan Vlaicu: Da. Și e foarte… Am discutat într-un curs problema asta – dincolo de realitatea care este tristă, mi se pare că aici se ascunde și o metaforă pentru că omul occidental este catolic, protestant sau ce este el, a pierdut deprinderea de a se înălța la Dumnezeu prin rugăciune, prin imne liturgice, prin liturghii, prin mese și așa mai departe – mesa, cum spun ei, liturghia lor catolică și atunci se înalță….
Părintele Teologos: Cățărându-se… trupesc….
Pr. Bogdan Vlaicu: Cățărându-se până la acoperișul bisericii, care este foarte înalt și de-asta o firmă importantă de astfel de activități a închiriat sau a cumpărat o parte din biserică și sigur, comunitatea de acolo care era mică și nu avea posibilitatea întreținerii bisericii, și-a păstrat doar partea din față cu altarul unde continuă să slujească și primesc o….
Părintele Teologos: Serios?
Pr. Bogdan Vlaicu: O cotizație din partea firmei de escalade…
Părintele Teologos: Serios? Adică în față se face mesa, eretică, ok, dar totuși e o slujbă la Dumnezeu.
Pr. Bogdan Vlaicu: Absolut. Da și în spate se face escaladă….
Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu! Ferească Dumnezeu!
Pr. Bogdan Vlaicu: Și în felul acesta, în sfârșit biserica atrage oameni pentru că slujba nu mai atrage pe nimeni….
Părintele Teologos: Pe nimeni da….
Pr. Bogdan Vlaicu: Escalada atrage tinerii, copiii, bătrânii și așa mai departe.
Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!
Pr. Bogdan Vlaicu: Deci în situația asta s-a ajuns, foarte tristă și vreau să vă spun un lucru pe care îl repet întotdeauna cu plăcere și consider că e foarte important, iarăși cu dimensiune din această metaforică – noi românii venim dintr-o perioadă din anii ’80 când Ceaușescu dărâma biserici și occidentul urla și protesta.
Părintele Teologos: A, da.
Pr. Bogdan Vlaicu: Și am ajuns în Occident, unde biserica catolică vinde biserici care sunt dărâmate sau transformate în altceva și nimeni în Occident nu protestează. În schimb, noi românii venim și ori cumpărăm, ori închiriem biserici și le salvăm de la profanare sau distrugere…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
BOR și spațiile de cult din străinătate
Pr. Bogdan Vlaicu: Cea mai mare biserică franciscană din Belgia a fost cumpărată de Biserica noastră și cu ajutorul statului român și este actualmente Parohia Sfântul Nicolae din Bruxelles, cea mai mare parohie ortodoxă din Belgia.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Bogdan Vlaicu: 500 – 600 de persoane la Liturghie.
Părintele Teologos: Bravo!
Pr. Bogdan Vlaicu: O altă biserică iarăși foarte mare a fost cumpărată recent cu eforturi deosebite din partea parohiei, o biserică monument istoric a fost iarăși cumpărată de parohie.
Părintele Teologos: Frumos.
Pr. Bogdan Vlaicu: Și apoi, alte biserici cu parohii mai mici cum e a noastră o parohie medie, noi le-am închiriat și tot le-am dat viață și catolicii sunt mulțumiți pentru că e totuși biserică. Deci ei n-ar vrea să transforme în moschee. Atunci protestează. Chiar dacă nu sunt bisericoși, refuză să se transforme în moschee. Dar dacă este biserică ortodoxă, lucrul ăsta le convine și chiar au venit și s-au bucurat și au zis aici „mi-am făcut eu prima comuniune”, „aici am fost eu copil de cor”…
Părintele Teologos: Cum merge ortodoxia, cum e în diaspora? Evident, în Belgia sau da, în diaspora?
Pr. Bogdan Vlaicu: Da, deci este știut că ortodoxia a ajuns în zona aceasta a Europei occidentale destul de timpuriu. În primul rând, prin urma revoluției bolșevice a venit acea aristocrație rusă precum și burghezie rusă care era prigonită de regimul bolșevic și așa a început să fie cunoscută mai multe în Occident. În Bruxelles au construit o biserică – singura biserică ortodoxă construită în stil ortodox în Bruxelles este o biserică cu hramul Sfântul Iov care era ziua de naștere a țarului Nicolae al II-lea, biserică pe care ei au făcut-o în cinstea țarului care a fost ulterior și canonizat. Alminteri, sunt atâtea biserici catolice disponibile încât ar fi și păcat să construiești…
Părintele Teologos: Da…
Pr. Bogdan Vlaicu: Mai bine cumperi sau închiriezi și transformi. Se transformă ușor, se pun iconostase, cum am făcut și noi la Charleroi.
Apoi, a venit și această diasporă greacă. În Belgia a fost un caz particular – erau minele acelea de cărbune și au venit mulți muncitori greci săraci să lucreze acolo și acum avem de-a face cu a doua, a treia generație din care marea majoritate s-a pierdut. Acesta este semnalul de alarmă pe care îl vedem în diasporele mai vechi: vedem că dacă nu se lucrează foarte atent cu ei…
Părintele Teologos: Așa este.
Pr. Bogdan Vlaicu: Dacă nu sunt ținuți aproape de biserică, în a doua, a treia generație se pierde complet, sunt ori catolici, ori liberi cugetători, orice altceva, dar nu ortodocși și nu mai cunosc nici limba.
Părintele Teologos: Asta e o mare problemă, nu? Pentru că da, ok, desigur că îmi iubesc limba română și iubesc ortodoxia, dar nu iubesc ortodoxia și limba română în sens prost înțeles naționalist și așa mai departe, ci pentru că este într-adevăr terapeutică – să folosesc un cuvânt legat de tema podcastului dumneavoastră. Este terapeutică și în clipa în care omul se îndepărtează de ortodoxie, nu se îndepărtează de firma mea că na…, ci se îndepărtează de modul corect de a fi, se îndepărtează de terapeutică. Deci omul se îmbolnăvește.
Diaspora ortodoxă românească
Pr. Bogdan Vlaicu: Exact. Deci asta a fost situația cu aceste diaspore mai vechi, din care un nucleu foarte mic, ireductibil a rămas atașat încă de biserică și noi încercăm să învățăm din experiența lor. Actualmente, pot să spun cu siguranță că cea mai importantă diasporă ortodoxă este cea românească și asta v-o spun nu doar ca preot, ci și ca profesor de religie. Pentru că văd care este procentul de elevi români – procentul cel mai însemnat de elevi este cel de români, pentru că cea mai recentă și mai puternică și mai numeroasă diasporă este cea românească, fiind cu copiii și îi dau la școală și optează pentru liceul ortodox. Este un avantaj.
În același timp avem și avantajul unei bune organizări a Bisericii noastre în diaspora cu mitropolii, cu episcopii – cu episcopi tineri, inimoși, entuziaști care au creat foarte multe parohii noi. Sigur, la început au creat animozitate în rândul celor mai vechi – greci, ruși care s-au simțit depășit numeric, dar pe urmă, a trebuit să se plece în fața realității, asta este. Da, deci avem o diaspora tânără, dinamică; bisericile noastre sunt pline de tineri, de copii…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Bogdan Vlaicu: Cu număr egal sau chiar mai mare de bărbați față de femei. Deci invers…
Părintele Teologos: Da, da, da…
Pr. Bogdan Vlaicu: Pentru că forța de muncă tânără s-a dus în diaspora, lucrează… E o tristețe pentru România, e o bucurie pentru noi în sensul că avem material cu care să lucrăm. De aceea, încercăm să-i atragem față de biserică, să avem cateheză – soția, preoteasa a făcut studii de teologie, pictură și face cateheza în fiecare duminică după ce copiii se împărtășesc, în limba română. Dacă copilul nu înțelege se poate și traduce, dar în general, copiii vorbesc limba română bine.
Probleme ale tinerilor din diaspora
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Care sunt cele mai mari probleme ale copiilor, ale tinerilor? La ce trebuie să aibă atenție oamenii?
Pr. Bogdan Vlaicu: Da, deci eu spun întotdeauna – eu sunt în primul rând preot și mă ocup de entitatea identitatea lor religioasă, să rămână ortodocși, deci asta este prioritatea. Dar în același timp, sunt și un ambasador al culturii române și mă ocup și de identitatea lor românească. Dar în ordinea asta, deci să nu confundăm prioritățile. Și atunci, desigur că Liturghia se desfășoară în limba română, avem și câteva ectenii pe care le spunem în franceză. De fiecare dată, eu mă uit cine este prezent. Nu facem lucrul acesta doar așa ca să-l facem, să fim politicoși sau să respectăm o convenție. Nu, o facem pentru oameni.
Dacă în biserică sunt acei belgieni convertiți, căsătoriți cu românce sau copii care nu știu bine românește, mărim procentul de franceză. Deci asta este o primă problemă. Apoi, le spun oamenilor la predică adeseori: învățați copiii limba română. De ce? Și le dau un argument ca să spun așa practic: în limba franceză întotdeauna vor fi mai buni ca voi pentru că ei s-au născut aici și e a doua limbă pentru ei, pentru unii e prima și vorbesc perfect. Voi vorbiți mereu cu accent, cum am și eu un accent pentru că am venit la vârsta adultă acolo. La vârsta adultă e imposibil să nu ai măcar un ușor accent. Deci o să vă judece și o să spună „noi suntem mai buni, voi nu sunteți în stare să vorbiți corect limba asta”. Dacă îi învățați românește veți fi mereu mai buni decât ei în română pentru că ei învață de la voi și nu au cum să fie mai buni. Deci să aveți măcar ceva în plus, nu-i așa? Să fiți superiori din punctul ăsta de vedere…
Un caz, o minune
Părintele Teologos: Deci merge bine, se observă, comunitatea ortodoxă. Vedeți ajutorul lui Dumnezeu? Ați văzut o minune, un fapt supranatural? Puteți să ne povestiți ca să dăm curaj oamenilor.
Pr. Bogdan Vlaicu: Da. Bine, sigur că da, Dumnezeu lucrează. O minune este și faptul că existăm ca parohie. Imediat ce Înalt Preasfințitul Părinte Mitropolit Iosif mi-a dat binecuvântare și m-a hirotonit ca să fondez Parohia de la Charleroi, am reușit să obținem biserică – să salvăm o biserică, de fapt, o parohie fondată de mineri pe vremuri când erau minele deschise și care acum era deteriorată și risca să cadă, să se prăbușească. Unii mai slujeau o dată pe an, pentru că era Notre Dame de sept douleurs – Maica Domnului a celor șapte dureri este un hram catolic și slujeau de Adormirea Maicii Domnului, ca să nu le închidă primăria biserica. Așa că în momentul în care am preluat-o, am renovat-o cu ajutorul românilor care au și firme de construcții și care s-au implicat. Am făcut un apel înainte de Postul mare și în două săptămâni era făcută.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Bravo!
Pr. Bogdan Vlaicu: Da și am făcut iconostasul, totul s-a făcut în parohie, nu am comandat nimic în țară. Totul, iconostasul a fost făcut de un credincios care se pricepe la sculptură și icoanele pictate de soție cu mine. Avem și o doamnă care e pictor, a făcut pictură monumentală… Deci cu forțele noastre.
Părintele Teologos: Foarte frumos! Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Bogdan Vlaicu: Deci asta e deja o minune, dacă vreți. Acum sunt și alte minuni mult mai impresionante, dacă vreți, o dată cu pandemia. Noi am avut două persoane în parohie care au fost în comă, dintre care una e soția mea. O lună de zile comă, cu prognostic vital rezervat din partea medicilor și mai înainte, o doamnă asistentă medicală care a stat mai mult de o lună în comă. Deci faptul că ele, aceste două credincioase, au înviat, au revenit la viață în condițiile în care au fost atât de aproape de moarte, este o minune de vindecare din partea lui Dumnezeu. Foarte mulți oameni s-au rugat pentru ele și nu au depus armele nicio clipă și Dumnezeu a rânduit să revină la viață ca să se poată ocupa de copiii lor.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Pr. Bogdan Vlaicu: Ca o înviere din morți. Deci Dumnezeu lucrează, Dumnezeu face minuni. Și de atunci și predicile mele s-au schimbat.
Părintele Teologos: Evident.
Pr. Bogdan Vlaicu: Când fac o predică despre învierea Mântuitorului Iisus Hristos, le spun „aveți grijă că asta nu s-a întâmplat doar acum 2000 de ani, asta se întâmplă astăzi; uite, iată exemplul: doamna Mihaela, preoteasa Adela”. Deci Hristos cel vindecător, Dumnezeu, medicul nostru ceresc este la lucru, activ.
Menținerea echilibrului în societatea tehnologizată
Părintele Teologos: Cu adevărat! Cum faceți acest balans, cum realizați acest balans între tehnologie, tehnică online și viața duhovnicească? Viața reală și viața duhovnicească?
Pr. Bogdan Vlaicu: Da… Nu e ușor. Important este să trăiești în viața reală, să nu te lași vrăjit – că este o vrajă, tehnologia e o vrajă. Există o paralelă care se poate face între magie și știință în general și între tehnologia aceasta de tip rețele de socializare și vrajă.
Tinerii sunt vrajiți, petrec mai mult timp online decât în viața reală. Există deja patologii care au nume: demență digitală, autism digital. Există copii care în urma consumului exagerat de tehnologie, de această activitate online, de la vârste mici au căpătat simptome autistice și este un autism care se poate trata la vârste mici, dar dacă nu se iau măsuri poate să se instaleze definitiv…
Părintele Teologos: Și rămâne autist și dement și dependent….
Pr. Bogdan Vlaicu: Sunt niște lucruri foarte serioase aici și sigur, soluția este în primul rând să ai un program zilnic de rugăciune, să participi duminică de duminică la biserică, să te împărtășești cu sfintele taine cât mai des – pentru că astea sunt lucruri reale. Noi, creștinii, știm că realitatea asta pe care o trăim pe pământ, nu este o realitate ultimă. Există o lume dincolo de ea, metafizică – deci există fizica și metafizica, dincolo de natură…
Părintele Teologos: O mică paranteză – metafizică, oamenii de obicei înțeleg abstract. Nu e vorba de abstract aici, e vorba de o lume foarte concretă, dar dincolo de fizica aceasta. Continuați!
Pr. Bogdan Vlaicu: Da, deci pentru noi, Dumnezeu, Maica Domnului, îngerii, sfinții sunt persoane reale cu care comunicăm. Așa încât noi nu avem nevoie să ne refugiem într-o metafizică tehnologică sau demonică…
Părintele Teologos: Virtuală, da…
Pr. Bogdan Vlaicu: Problema omului contemporan este că nu mai are o relație cu Dumnezeu, este mort sufletește, este separat de Dumnezeu și atunci și el este nemulțumit de puținătatea realității pe care o trăiește și care poate căpăta accente de film de groază, cum a fost în perioada pandemiei când lumea se transformase într-un spital: măști peste tot…. Deci erai spitalizat și la domiciliu și când ieșeai afară.
Părintele Teologos: Da, erai într-un imens spital.
Pr. Bogdan Vlaicu: Absolut și din păcate și în Biserică, majoritatea parohiilor din păcate… te simțeai și acolo ca într-un salon de spital. Și atunci, nefiind mulțumit de puținătatea realității pe care o trăiește, caută sa se refugiază în altceva și metaversul și astfel de realități virtuale sigur sunt niște propuneri de tip demonic, da, tehnologice care cu asta îl atrag. Spun „vino la noi și o să fii fericit, o să ai lumea pe care ți-o dorești!”.
Și aici e un lucru foarte interesant pentru că oamenii cred că tehnologia este neutră din punct de vedere spiritual și fac comparația aceea cu cuțitul – cu cuțitul poți să tai pâine sau poți să omori pe cineva. Ori lucrurile nu sunt așa. Avem acea expresie celebră: medium is message – mediul (mijlocul de comunicare) este mesajul, iar în cazul acestei tehnologii este cât se poate de real. Dacă nu ești atent, poate să îți deformeze mesajul și să ai un efect chiar contrar față de cel pe care îl așteptai. Nu-i așa?
Inteligența artificială
De asemenea, se vorbește foarte mult de inteligența artificială astăzi. Inteligență artificială care capătă din ce în ce mai multă autonomie. Ori aici este o mare cursă și ne amintim de filme vechi chiar și acea Odisee spațială din 2001, în care computerul de la bord o ia razna. Nu este o întâmplare. Eu am citit articole din acestea încă din perioada când eram student la Politehnică în anii ’80 deja – cum roboți japonezi care transportau greutăți în hale de producție, la un moment dat, o luau razna și omorau muncitori.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Pr. Bogdan Vlaicu: De ce? Pentru că diavolul – așa cum posedă oameni, poate să posede și roboți mult mai ușor. Pentru că omul are suflet, robotul nu are. Și atunci să nu ne mirăm dacă inteligența artificială lăsată de capul ei o ia razna și ajunge să îl ucidă pe om. Este un proces cât se poate de probabil…
Părintele Teologos: De probabil, da și dincolo de asta, vedeți că inteligența artificială este programată cu setul de cunoștințe dat de către om. Dar setul de cunoștințe dat de către om care om? Nu de către omul sfânt, ci de către omul păcătos.
Pr. Bogdan Vlaicu: Absolut. Corupt. Omul plătit de bogații care doresc să obțină un anumit efect.
Părintele Teologos: Deci din start această mare bază de date pe care se bazează aceste modele de învățare de tip learning, este o bază de date strâmbată, dar strâmbată în sens păcătos. Și evident că drumul va fi un drum către păcat, nu un drum către pocăință, către spiritualizare, din păcate. E o mare problemă cu inteligența artificială.
Pr. Bogdan Vlaicu: Așa este. Deci trebuie să fim foarte atenți pentru că într-un fel călcăm pe ouă…
Părintele Teologos: Evident…
Pr. Bogdan Vlaicu: Este un domeniu cu totul nou, nu avem niciun fel de repere, învățăminte din istoria veche pentru că nu exista așa ceva, avansează foarte rapid într-o direcție puțin cunoscută. Viețile noastre s-au schimbat profund.
Din experiența personală
Dacă ne amintim perioada copilăriei, trăim într-o totul cu o altă lume. Eu am trăit și cu televizorul alb negru și perioada de dinainte de internet, de dinainte de calculator. În liceu studiam primului limbaj de programare basic pentru calculatoarele alea primele care au apărut. Am jucat primele jocuri pe calculator și… Tata a lucrat la minister și a avut posibilitatea asta să ne ducă și se jucau și ei acolo în pauză, și într-o sâmbătă ne-a dus dimineața acolo și ne-a ținut până seara și n-am știut când a trecut ziua aia. Ne-am pus pe joc, erau jocuri din-alea simple cu căutarea mărgăritarului și nu știu ce așa, a trecut ziua aia pe nesimțite… M-a atras așa, dar la sfârșit am zis „nu repet experiența aceasta, e prea periculoasă”. Deci un copil de 16 ani…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Că de tinerii de astăzi nu zic că….
Pr. Bogdan Vlaicu: Deci cu asta pe mine m-a vaccinat, m-a vindecat. Dacă copiii de astăzi ar fi la fel de conștienți – desigur, acum jocurile video sunt extrem de seducătoare, de atrăgătoare, cu o realitate virtuală extrem de apropiată de real de ceea ce știm noi în viața de zi cu zi și apoi, foarte violente…. Și aici este un mare semnal de alarmă pentru că eu nu știu jocuri din acestea video care să fie formatoare în sens bun. Dimpotrivă, cultivă violența, cultivă tot felul de patimi. Și e greu pentru un copil care merge la biserică să știi că face și lucrul ăsta.
Eu vă spun, copiii mei au vârste de la 3 la 10 ani și nu știu să intre pe o tabletă, pe un telefon mobil, pe calculator….
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Despre educația copiilor
Pr. Bogdan Vlaicu: Și nu mi se pare deloc că sunt înapoiați. Dimpotrivă, le spun părinților „să nu vă bucurați când știe copilul să dea de un buton să caute pe YouTube sau pe Google, că ăsta este un lucru atât de simplu și o pisică cred că poate să-l facă”.
Părintele Teologos: Sigur că da…
Pr. Bogdan Vlaicu: Deci nu e o dovadă de inteligență. Tocmai, să îi lăsăm cât mai mult să nu știe pentru ca în momentul în care vor ști, să aibă maturitatea, să aibă discernământ și să poată alege.
Părintele Teologos: Așa este. Și acum, ei trebuie să știe lucruri pe care o să le folosească în viață, nu toate zgomotele informaționale…
Pr. Bogdan Vlaicu: Absolut. Dacă atenția toată se concentrează pe lucrurile acestea vane, deșarte, neimportante, atunci nu mai au timp să se ocupe de lucruri cu adevărat importante și să se formeze ca oameni.
Perspectivă asupra viitorului
Părintele Teologos: Da… O întrebare foarte dură: cum vezi viitorul?
Pr. Bogdan Vlaicu: Da… Eu sunt creștin deci sunt optimist. Viitorul pentru mine este a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos și inaugurarea Împărăției cerurilor. De aceea, le-am spus mereu oamenilor în predici de la începutul pandemiei – încercați să treceți de la frica pandemiei la speranța parusiei, celui de a doua veniri a Mântuitorului Hristos!
Deci noi suntem niște optimiști ireductibili, de neschimbat, dar în același timp realiști pentru că știm că pentru a ajunge la momentul acela Omega, vom trece prin multe greutăți – ca să ajungi la înviere trebuie să treci prin cruce. Iar acum e perioada crucii, lucrurile par să devină din ce în ce mai grele și mai complicate. Pandemia a fost un test pe care omenirea l-a eșuat, l-a picat…
Părintele Teologos: În afară de ortodoxie, în afară de România, să zic așa, care au luat un 6, un solid 5 – 6…
Pr. Bogdan Vlaicu: Da, așa este, dar e vorba de un test de personal mai mult decât de un test la nivel național sau bisericesc.
Părintele Teologos: Evident.
Atitudini în fața realității
Pr. Bogdan Vlaicu: Personal a fost o mare majoritate a oamenilor care l-au picat, oameni care au fost în funcții importante, medici, ierarhi, preoți deci oamenii pe care credincioșii se bazau că le spună adevărul, să-i încurajeze… Așa încât dacă un test ușurel a fost picat atât de grav, când va veni următorul test – s-ar putea să vină chiar la anul – mi-e teamă că se vor repetata același greșeli și va fi catastrofă. Și testul final va fi venirea lui antihrist și cred că cei care pregătesc lucrul ăsta…. omul trebuie învățat din aceste teste pe care oamenii le pică atât de ușor. Pentru că dacă ei se înfricoșează de un virus care a fost puțin mai greu decât gripa.
Părintele Teologos: Da, deci bun, a fost serios, dar comparativ cu alte epidemii din trecut…. Nici vorbă.
Pr. Bogdan Vlaicu: Da,. Deci a dovedit niște lucruri foarte grave. O dată că omul este extrem de atașat de confort – deci ca să-și poată păstra viața lui confortabilă, confortul lui de zi cu zi, a fost dispus să își riște libertatea, sănătatea și chiar viața. Ne amintim în perioada comunistă cu puteai să te trezești cu mașina securității noaptea să te încarce să te ducă la interogatoriu ore întregi, zile întregi cu reflectorul în față, cu câini, apoi, să faci temniță comunistă și în cele din urmă să mori în temniță cum au făcut atâția sfinți ai închisorilor. Și totuși, nu au cedat. Și-au păstrat credința în Dumnezeu împotriva oricăror amenințări și chinuri și torturi.
Acum, omul modern… i-a spus că nu îl lasă la restaurant, că nu îl lasă să plece în străinătate…
Părintele Teologos: Pentru nimic adică.
Pr. Bogdan Vlaicu: Adică pentru lucruri banale care țin de confortul ăsta de zi cu zi cu care ne-am învățat și am devenit foarte dependenți de acest confort. Deci vedeți aici încă o ispită a tehnologiei. Îi spun și copilului meu: confortul pe care îl avem noi astăzi nu-l aveau regii în perioada medievală, da: apă curentă, curent electric, lumină. Ei și cu toate astea, oamenii aduse mântuiau. Cărau apa cu spatele, răbdau de sete, răbdau de foame, dar se mântuiau. Noi astăzi avem de toate, suntem ca niște prinți răsfățați, dar nu ne mai mântuim pentru că suntem lipsiți lipiți de acest confort și știți foarte bine.
Și în viitor, depinde totul decât de bine menținem învățătura noastră concentrată pe Sfinții Părinți – de asta depinde. Pentru că dacă noi nu suntem concentrați pentru duhovnicie și pe Sfinții Părinți, atunci orice fel de ispită ar veni, fie tehnologică, fie non-tehnologică, fie confort, fie orice altceva, omul și acum și și mai demult, tot nu se mântuie. Adică tot se ocupă cu altceva. Mai demult erau alte ispitele, astăzi sunt alte ispitele. Totul depinde numai și numai de Hristos. Ceea ce este esențial în Sfântul Munte este faptul că asta ar trebui să o înveți, asta ar trebui să o știi, aste este pe toate planurile. Înțelegeți?
Concluzii
Mulțumim tare mult! Un ultimul cuvânt? Ce ați putea să ne spuneți?
Pr. Bogdan Vlaicu: Da, să ne ajute bunul Dumnezeu să avem discernământ să putem deosebi binele de rău, lumina de întuneric într-o lume a confuziei, a relativismului în care absolut e doar relativismul. Și să ne vindecăm sufletul prin comuniune cu Dumnezeu pentru că atunci vom fi vii. Numai Hristos este izvorul vieții și Care poate să ne dea viața cea adevărată și să putem răbda până la sfârșit și atunci ne vom mântui.
Părintele Teologos: Amin. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu! Mulțumim tare mult, părinte!
Pr. Bogdan Vlaicu: Și eu vă mulțumesc, părinte!
Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
