Ascultați o discuție între părintele Stephen de Young și Jonathan Pageau în care ni se arată că Hristos cel veșnic ne va spulbera concepția despre timp – realitatea nu este așa cum credem noi.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)
Powered by RedCircle
Cum să zic asta? De exemplu, ideea că omul Iisus Hristos a creat lumea – o găsești în unele texte, vezi asta la Sf. Maxim Mărturisitorul – are unele ziceri „nebunești”: „Pe când era pe cruce, Hristos crea lumea…” Genul acesta de contradicții. Dar desigur în iconografie aceasta a fost păstrată cu mare atenție. Deci, până în sec. XIV, când Îl vezi pe Dumnezeu reprezentat, oriunde în Vechiul Testament, este mereu Hristos. Când vezi crearea omului Îl vezi pe Hristos – și este Iisus Hristos, nu este „Cuvântul pre-întrupat”, este Omul Hristos cel care creează lumea. Și pare că e o continuare a acelei imagini a Fiului Omului – ideea ar fi ceva de genul: deși în privința timpului nu are sens pentru noi, dar de fapt asta nu contează, ideea e că ceea ce au văzut, ce a văzut prorocul Daniel a fost Iisus Hristos, la dreapta lui Dumnezeu-Tatăl.
Experiența timpului la alte făpturi
Pr. Stephen de Young: Da. Și problema timpului există datorită tipului de creaturi care suntem noi. Am menționat articolul lui Nagel: „Cum e să fii liliac?” Animalele nu experiază timpul ca noi. Sunt tot felul de moduri în care conștiința lor e diferită. Am văzut recent un material despre un câine căruia i s-a amputat un picior. Și animalele se adaptează la acest fel de lucruri aproape instantaneu. Oamenii trec prin tot felul de chestii – fiindcă noi avem un alt fel de conștiință a trupului decât are animalul. Animalul zice: „acum am 3 picioare, OK”.
– Nu jelește…
– Da, alerg în 3 picioare acum… Și asta include și experiența timpului. Și astfel, noi vrem să aplicăm experiența noastră a timpului de exemplu ființelor îngerești. Întrebarea asta apare deseori în podcastul „Lord of Spirits”, „Când au căzut îngerii?”
– Da.
Cum experiază Dumnezeu timpul?
– Adică, care e ora în cer acum? Pe ce fus orar sunt ei? Ne proiectăm experiența la ființe care nu sunt ca noi, a căror conștiință e diferită de a noastră și care experiază timpul în alt fel. Și e această prăpastie atunci când vrei să aplici asta la Dumnezeu.
– Da.
– Nu? Deci timpul și spațiul sunt în realitate atribute ale lucrurilor create. Și am fost învățați, în teologia vestică, vorbim despre omniprezență – Dumnezeu este peste tot. Lucrurile create sunt doar într-un singur loc la un anumit moment, dar El este în toate locurile tot timpul. Dar nu asta înseamnă de fapt. Cum citim – Pr. Dumitru Stăniloae explică foarte bine asta în Dogmatica sa, vorbește despre atributele lui Dumnezeu ca fiind „supra-esențiale”. Deci e la fel de adevărat să zici că Dumnezeu e peste tot și că nu e nicăieri.
– Da.
– Și ce înțelegem practic e că aceste categorii spațiale nu se aplică lui Dumnezeu. Aceste categorii temporale nu se aplică lui Dumnezeu – când zicem că e etern. Și astfel, când vorbim despre Hristos „înainte”…
– Da, „înainte de Întrupare”.
– Aceasta presupune că Hristos ca Dumnezeu experiază timpul la fel ca noi. Că a fost „înainte” și „după”. Și iar și iar, în Dogmatica noastră, în imnografie, peste tot, se vorbește despre cum Hristos a luat firea noastră fără schimbare sau scădere. Și nu cred că luăm asta serios suficient de mult.
A fost “cândva” când Dumnezeu nu era întrupat?
– Da, avem ideea asta că… Fiindcă zicem lucruri precum: „Hristos S-a înălțat la ceruri, iar Trupul Lui este acolo, lângă Tatăl”, dar acum credem că asta are loc în timp. Păi, ia stai… știi?
– Da, și asta era… Știți, îmi pare rău, calviniștilor, trebui să strecor una dintr-acestea aici, acesta era singurul argument al calviniștilor – nu al lui Calvin însuși, dar unicul argument al calviniștilor împotriva lui Luther legat de Euharistie – că nu poate fi Trupul lui Hristos fiindcă Trupul lui Hristos e în ceruri… E în acel loc, așa că nu poate fi și în toate aceste locuri. Ce?!
– Da, există o idee interesantă, cam așa: că atunci când Hristos S-a înălțat la ceruri, S-a înălțat la ceruri dintru început. S-a înălțat la ceruri din totdeauna, din dincolo de timp, să zicem… Că Trupul lui Hristos e în Dumnezeu, nu e limitat de timp sau spațiu.
Realitatea Întrupării “intră în timp”
– Da, nu e o problemă de timp și schimbare, cum experiem noi. Există puncte în care aceste realități intră pe tărâmul conștiinței umane.
– Da, acesta e cel mai bun mod de a o explica.
– Sunt puncte în istoria noastră, istoria umană, în care căderea anumitor ființe îngerești au intrat experiența noastră conștientă. Există un loc în care Întruparea lui Hristos a intrat în experiența noastă conștientă. Dar nu e ca și cum n-ar fi fost adevărată înainte de acest moment. De-aceea El este „Mielul jertfit înainte de întemeierea lumii„.
– Da, am citat mult versetul acesta zilele astea.
– Deci aceste lucruri sunt etern adevărate dar intră în timp și spațiu și în experiența noastră într-un mod particular, datorită tipului de ființe care suntem noi.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comment
Ce ar trebui să însemne pentru un mirean „a-și trăi viața”?
Încerc sa caut Un răspuns la întrebarea lansata de tine, dar cu siguranță părintele Theologos ne va clarifica.
Eu cred ca aceasta sintagma se refera la faptul că :
Fiecare etapa, copilărie, adolescenta… Etc
ar trebui strabatuta/trecută /trăită cu cele specifice ei, și anume cu jocul cu învățătură la școală, cu socializarea în vederea prieteniei/iubirii… Etc
În fiecare etapa ar trebui făcut doar binele, căci astfel vei ajunge sa dobândești ceea ce cautam/dorim…. Mântuirea.
Consider ca am reușit să păstrez o coerenta în răspuns.
Mulțumesc.
A face voia lui Dumnezeu permanent. Desigur că nu se poate însă dacă ne străduim, Dumnezeu este milostiv și ne va vindeca și vom fi fericiți în veșnicie, vom trăi la maxim, adică ne vom mântui. Notă: desigur că datorită faptului că lumea are un sistem de valori total diferit, expresia „a-și trăi viața” are în lume un sens cu totul diferit.
Foarte interesantă discuție, și revelatoare, bănuiam unele dintre aceste lucruri, dar nu eram 100% sigur. Precum mușcarea din fructul oprit, vă scrisesem acum câteva săptămâni că e posibil ca acel eveniment să nu fie fixat undeva în trecut în grădina Edenului, ci să fie în același timp și o profeție pentru timpurile noastre, sau chiar mai mult, să fie ceva ce se petrece cu omenirea la modul continuu, trecut, prezent și viitor, noi toți fiind Adam care tot mușcăm din acel măr. Iar dacă grădina Edenului se află pe Pământ, dar dincolo de aceste 3 dimensiuni, dacă ea e un spațiul multidimensional la care nu avem acces, dar care se află fizic pe Pământ, atunci are și mai mult sens, absolut totul se petrece aici și acum. De aceea și la Sfânta Liturghie asistăm de fapt la întreagă viață a Mântuitorului de la naștere la moarte și înviere, nu e o metaforă, e pe bune.
Doar că nu e bine să ne gândim prea mult la lucrurile astea fiindcă mintea nu le poate percepe și riscăm să cădem într-un soi de nihilism spiritual new age, de genul „nimic nu are sens”, și atunci cădem într-un soi de deznădejde.