Voia proprie și durerea – Maica Monica

Ascultați un cuvânt duhovnicesc foarte folositor al Maicii Monica despre relația dintre voia proprie și durere.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

– Voia lui Dumnezeu ascunde un cuvânt pe care-l rostim cu multă ușurință, însă, cu greutate îl punem în practică. Acest cuvânt este încrederea. Ce ați spune despre acest cuvânt?

– Când spunem „cred în Dumnezeu”, înseamnă că am încredere în El. Acum, în ce măsură cred în Dumnezeu? Am 5%, 10% încredere în El? Sfinții aveau încredere în el 100%. Cum se vede acest lucru? Prin faptul că au dovedit-o. Nu îți dai viața ta și ce ai mai de preț dacă nu crezi că vei merge să te întâlnești direct cu El. Nu arunci ceea ce dorești, și voile proprii, dacă nu crezi în mod absolut, 100%, că faci aceasta pentru un singur motiv – și nu pentru că nu am voință-, deoarece trebuie să vrei să-L dorești pe Dumnezeu. Dar să-L dorești numai pe El!

Avem voință. Însă ne lepădăm de celelalte voi de bună voie, liber, fără să ne oblige cineva, ci doar pentru că eu cred că Dumnezeu merită să-L iubesc – așa cum mi-a spus – „cu toată ființa mea!” E alegerea mea liberă și vreau să trăiesc asta 100%. Părinte, dacă noi ne luptăm să iubim, încercarea, crucea, întristarea… Dumnezeu va vedea imediat intenția noastră, că suntem gata să spunem: „facă-se voia Ta”, și că suntem gata să o și împlinim.

Sfinții, 100% următori voii lui Dumnezeu

Sfântului Dimitrie i-a adus înainte o mucenicie cruntă. Sfintei Sofia? 3 copii [i-au fost uciși]. Oare nu era și ea mamă? Nu-și iubea copiii? Însă a dorit un singur lucru: să fie una cu Hristos! Câți copii din vremea aceea nu se închinau la idoli? Care copii trăiesc în veci? Cei care s-au unit cu Dumnezeu. Așadar, acea mamă le-a dăruit unica voie a lui Dumnezeu. Nu a spus: „Sunt copii, să-i lăsăm să trăiască!” A spus: „Să fie în voia lui Dumnezeu! Acum Hristos vrea să se facă una cu ei!” Acum! 3 copii! I s-a făcut inima țăndări! Da! Însă era în voia lui Dumnezeu! Această voie conține și durere, pentru că scoate totul din noi! Există durere! Să fim pregătiți pentru acest lucru!

– Eu am întrebat multe lucruri, vă dau cuvântul! Să dați microfonul și să ridicați mâna, ca să fiți văzută de Gherondissa! Aveți peste 630 de persoane care ne urmăresc pe internet! Doar atât vă spun!

– Binecuvântați, Gherondissa! Vreau să vă întreb, în legătură cu ce ați spus… Nu cumva durerea, în cele din urmă, are de-a face cu faptul că noi nu știm să iubim cu adevărat? Și că iubirea adevărată ne-o dăruiește numai Dumnezeu? Numai Dumnezeu este iubire. Așadar, eu poate că nu știu să iubesc, și de aceea sufăr în voia mea. Voiam să vă întreb dacă toate aceste sunt legate între ele: dacă neștiința mea se leagă de faptul că nu știu ce e iubirea adevărată, și de aceea am voie proprie și sufăr atunci când nu mi se face voia. Mulțumesc!

Noi cultivăm voia proprie în copiii noștri

– Am spus că de mici ni se cultivă foarte mult voia proprie. Vedem un magazin plin de păpuși și de jucării pentru copii… Și imediat fetița, băiatul, văzând toate acele, și le dorește. Astfel am fost învățați să avem foarte multe voi proprii – după cum am spus. Voile proprii au intrat în inima noastră. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că ne iubim voile.

„Vreau un copil! Am făcut un copil pe care îl iubesc. Este rodul voii mele. Nu L-am întrebat pe Dumnezeu dacă vrea să-mi dăruiască un copil. Nu am legat copilul nostru de Dumnezeu nici prin voia noastră și nici prin cizelarea sufletului său să-l învățăm: „Tu Îl vei dori numai pe Dumnezeu.” Acum, în ce măsură iubim corect, cu sigunță că iubirea corectă – ca și toată gama virtuților -, ne-o dă sănătatea virtuții. Trebuie să fie iubre curată.

Cum pot discerne acum dacă iubesc ceva spre slava lui Dumnezeu, și nu pentru că pur și simplu inima mea iubește acel lucru [sau persoană]. Când se va curăța de voia proprie, și nu vreau eu acel lucru. De aceea asceții nu doreau nimic, până și nevoile firii: somn, mâncare. Nu doreau nimic până în momentul în care primeau ceea ce dorea Dumnezeu. Un pesmet, o picătură de apă? Nimic? Ceea ce dorea Dumnezeu să le dăruiască. Și se lăsau 100% în voia Lui.

Dacă vrem să învățăm cum e iubirea sănătoasă, vom citi la Sf. Pavel despre caracteristicile iubirii. Din prima frază vom pricepe ce este și ce nu este iubirea, ce am și ce nu am. Vom pricepe că ceea ce avem e ceea ce dorim să avem, și nu are legătură cu iubirea curată, care e jertfă, ofrandă și dăruire.

Trebuie să începem cu voile mici

Când pricep că e jertfă, ofrandă și dăruire? Va veni soțul și-ți va spune că mâine vrea să-i faci macaroane. Și pentru că tu nu vrei să gătești macaroane, te vei îndreptăți în fel și chip, chiar vă puteți certa pentru că tu nu vrei macaroane. Și totuși spui că-ți iubești soțul, și nu poți da înapoi într-o voie atât de neînsemnată – a faptului că soțului tău îi plac macaroanele. Dacă nu putem să dăm înapoi într-un lucru atât de mic și să ne exersăm voința spunând: „Hristos îmi cere să-l iubesc. Eu nu am fost învățată niciodată să fac voia altuia. Stai un pic, să văd dacă pot să fac un exercițiu de voință, să văd dacă pot să-i fac voile lui Tănase, ale soacrei mele, ale vecinei.”

Și [astfel] să mă exersez în a-mi lăsa voia mea. Veți vedea cât de greu ne va fi cu aceste mici voi proprii. Cum vom ajunge, așadar, la lăsarea voilor celor mari, atunci când nu putem să lăsăm de la noi în cele mărunte? Și, după cum spune Sf. Nicodim: „Aceste lucruri multe și mărunte le lași acolo să existe și nu le dai deloc importanță – căci sunt mici -, [și] într-o zi te vor prăbuși în cele mari. Pentru că nu le stai împotrivă, nu zici: „Ok, mâine vom mânca macaroane!” Așa cum spunem noi: „Da, să fie binecuvântat!”

Înstrăinarea înseamnă lepădarea voii

De ce pe noi Dumnezeu ne exersează în acestea? Pentru că, Sf. Ioan Scărarul în primul capitol al Scării vorbește despre înstrăinare. Noi n-am plecat în America. Aici suntem, în Grecia. În 3 ore, 3 ore jumate ajungem acasă, [la mănăstire]. Cât de mare înstrăinare se poate socoti această distanță de 3 ore? Sfântul se referă în special la voile proprii. Spune să ne înstrăinăm de voile noastre, de dorințele noastre. Devenim străini de voile proprii.

„1Nu te știu, nu mă știi – doi suntem străini.” Monica, ia-ți gândul de la ceea ce-ți dorești! Să faci ceea ce vrea Dumnezeu! Nu e nici mai mult nici mai puțin aici! Nici lucru mai mic, nici mai mare! Însă, pentru că ai voie proprie, se va întâmpla ceva să te încerce. Îmbrățișează ceea ce vine! Pentru că e întâlnirea ta cu Dumnezeu! Și după cum sărutăm mâna doctorului care ne vindecă, tot astfel trebuie să îmbrățișăm și încercările, durerea. „Bine ai venit, durere! Te iubesc! Tu mă vei duce la Hristos!” Pentru că El este Crucea mea.

Aceasta a mărturisit d-l profesor: „Îți mulțumesc! Acum te-am cunoscut!” Și după câteva zile am aflat că a plecat cu acea stare de mulțumire, de doxologie, că a avut prilejul ca prin intermediul durerii trupului, să se lase în voia lui Dumnezeu și să spună: „Un trup este, care mâine se va transforma în pământ! Important este faptul că Te-am cunoscut, Doamne, prin intermediul acestei dureri!”

Există o carte foarte frumoasă despre durere, a Pr. Emilianos Simonopetritul un părinte sfânt contemporan, care a adormit în urmă cu câțiva ani. Există o serie de omilii ce au fost trancrise și editate în mai multe volume. Maicile de la Mănăstirea Ormilia s-au ocupat de editarea lor. Și această carte, „Așteptarea lui Dumnezeu”, este o reveleție despre cum vom iubi durerea. Pentru că noi vrem să reducem durerea, vrem să alungăm orice durere, de la cea mai mică la cea mai mare.

Suntem îngroziți de moarte fiindcă iubim din interes

Vedeți că mergem la înmormântări și ne temem să nu vină și ceasul nostru, de aceea avem obiceiul să spargem farfurii, pahare. Facem ceva ca să alungăm moartea. Însă ce e moartea? Întâlnirea noastră cu Dumnezeu! „Aștept învierea morților!” Aștept să mă unesc cu Tine! Toată viața mea pe Tine te-am așteptat! Când îmi spune cineva că voi muri, și dacă nu e așteptarea vederii Tale, atunci ce am iubit? Voi vedea iubirea mea. Ce-am iubit? Pe mine însămi? Faptul că vreau să trăiesc la nesfârșit? Aceasta nu are de-a face cu iubirea autentică. Spui că-l iubești pe Dumnezeu? Cum Îl iubești? Că îți dăruiește lucruri, că te slujește, că-ți face vreo minune? Adică Îl iubești din interes. Cred în El pentru mine însumi. Pentru că eu mă voi folosi.

Însă credința noastră trebuie să fie curată. Iubirea mamei pentru copilul ei nu e curată? Pretinde ceva de la copilul ei? Nu trebuie să-și dorească. E o iubire curată [dezinteresată]: „Copilul meu, îți voi da până și viața mea!” Și o face cu bucurie! Toți știm acest lucru în legătură cu mamele noastre. Așa trebuie să fie și iubirea noastră pentru Dumnezeu: curățită de egoism. E unica iubire care nu caută ale sale, nu vrea răspuns, nu vrea nimic în afară de Dumnezeu. Pentru că Tu îmi ceri să te iubesc doar pe Tine. Și mă încred în Tine, și Te vreau doar pe Tine! Toate celelalte le las în voia Ta!

Nu știu dacă v-am răspuns, iertați-mă pentru că avem și noi foarte multe lipsuri! Firește că nu am venit aici să vă pun înainte lipsurile mele! Vă rog să mă iertați! Și Părintele în primul rând! Mă rog ca harul Domnului să vă înștiințeze lăuntric prin cineva, și să nu rămâneți doar la această omilie, căutați în voi înșivă, cercetați voia voastră proprie și ce ne desparte ca un zid de Dumnezeu!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!