Întrebări și răspunsuri despre: rugăciune, voie, meseria potrivită, răbdare….
3 martie 2024
Rugăciunea e medicament pentru singurătate – IPS Athanasie de Limassol
4 martie 2024
Formele de drog și armele electronice sunt unele dintre cele mai mari probleme ale tinerilor de astăzi. Vom încerca să analizăm aceste probleme într-o frumoasă discuție cu pelerinii de la chilia noastră și vom încerca să prezentăm soluții dintre care rugăciunea se distinge ca una dintre cele mai bune.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere. Armele electronice
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm aici cu mai multe grupuri și am zis să facem o filmare pentru că sunt mulți tineri, din cauza asta facem filmarea, sunt și mulți părinți, preoți. Și chiar înainte de a filma, cu vreo oră înainte, deja mi-au pus niște întrebări și am zis că trebuie filmate, pentru că sunt niște întrebări foarte pertinente. O să încep cu o întrebare pe care deja mi-au pus-o. Puțin modificată o să o spun. Și după care fiecare dintre voi să puneți întrebări.
E vorba despre armele electronice, că despre asta am vorbit, e vorba de tiktok. Trebuie să știți că o dată cu primul iPhone informatica s-a transformat dintr-o informatică utilitară – adică până atunci marile companii încercau să te țină în sistemul lor, făcând un sistem proprietar ca să nu poți să ieși în afară, erai închis în acest sistem și nu puteai să schimbi nimic, nu puteai să ieși de acolo pentru că era proprietar și te țineau prin facilități, prin utilități, prin butoane, cât mai multe butoane. După asta, modalitatea de înrobire a oamenilor este prin plăcere, prin adicție. Adică informatica devine o formă de drog.
Dependența de electronică
Și chiar Steve Jobs spunea despre interfața utilizator a noilor sisteme de operare atunci, iOS se numesc sau Mac OSX, că „o să vă fac o interfață de o să vă vină să o lingeți”. Adică el știa foarte bine că face ceva care generează păcat, ceva care generează adicție, deci o formă de drog cum spuneam. Și el nu i-a lăsat pe copiii lui până la vârsta majoratului să pună mâna pe ceea ce face el, deci pe iPhone.
De ce? Pentru că știa că este foarte adictiv și deci creierul lor va fi, hai, să nu zic distrus, dar în mare parte afectat. De ce? Pentru că creierul uman până la o vârstă undeva în jur de 20 și ceva de ani se dezvoltă și dacă până atunci creierul uman are surse puternice de plăcere, surse puternice de drog, creierul uman se plasticizează astfel. Deci are această nevoie și atunci foarte greu mai scapă de aceste adicții în timp. Înțelegeți?
Din păcate vedeți că astăzi în societatea departe de ortodoxie, vedeți că oamenii sunt foarte drogați, sunt foarte dependenți și din păcate la ora asta au apărut și în România drogurile puternice, adică se merge de la ecrane, se ajunge chiar la sex, distorsiuni sexuale și chiar și droguri chimice. La ora asta nu știu dacă știți, în București nu mai există liceu în care să nu fie droguri. România a devenit din păcate o țară foarte, foarte consumatoare de droguri. Lucrul ăsta este atâta de serios că a ajuns această temă ca și tema principală, singura temă în CSATM, nu știu dacă știți, în Consiliul Suprem de Apărare al Țării.
Despre plăcere și pocăință
Și asta vine, cum spuneam în timp, adică tânărul – că de obicei acolo e marea problemă – începe de la o formă de plăcere mică, după care dacă asta nu este stopată crește, crește, într-o spirală care nu mai poate fi oprită decât printr-o durere analoagă. D-asta Biserica vorbește aici de pocăință.
Pocăința sunt forme de durere care sunt forme de durere gestionabile adică, în speță, depărtarea de centrii de plăcere puternici, dar și punerea a ceva în loc și acel ceva în loc care întotdeauna ca să fie eficace trebuie să fie un focar de iubire, în speță o persoană, preferabil Dumnezeu ca și focarul de iubire suprem, dar tinerii care o iau pe direcția asta din păcate nu au relații corecte, nu au o relație bună cu Dumnezeu și din cauza asta o iau în direcția respectivă. Și pe planul secundar, celelalte persoane care pot fi puse în loc și trebuie să fie puse în loc suntem chiar noi: adică părinții, prietenii, trebuie să stăm cu ei să le vorbim, să le fim exemple personale, să-i învățăm din experiența noastră.
Foarte important asta, pentru că din păcate am fost prinși ca și societate, am fost prinși pe picior greșit și i-am lăsat pe tineri pradă celularelor. Am zis: „Ține tu tableta asta și celularul ăsta că o să fie cuminte ăla micul și mă descurc eu cu ale mele, îmi văd eu de ale mele.” Și unde mai pui că astea ale mele sunt și ele de fapt tot o dependență a mea de ecrane. Înțelegeți?
Tiktok – cum funcționează ca armă prin inducerea dependenței de el
Una dintre cele mai puternice arme electronice în acest amalgam foarte periculos al dependenței de ecran este cum spuneam tiktok-ul, care este banat în instituțiile statale în Statele Unite, în Uniunea Europeană și în România, SRI-ul a banat peste tot treaba asta, de ce? Pentru că îți fură datele la greu, tot ce poate fură și asta nu numai ca să folosească aceste date în sens juridic împotriva ta. Desigur și asta dacă ești o persoană publică, da. Și să te profileze și să îți ofere prin algoritmul de recomandare din spatele aplicației tiktok care este bazat pe inteligență artificială, adică te învață pe tine, îți învață profilul, îți oferă lucruri care să-ți maximizeze ție plăcerea, adică o formă de drog, înțelegeți? Să îți crească dependența de această aplicație.
Drogurile sunt făcute doar pentru plăcere
Nu știu dacă știți, la ora asta, principalele droguri sintetice care se fac în laboratoare se fac tocmai pe tema asta. Nu se fac ca să-l distrugă pe om, nu. Ci ca să-i crească dependența, să-i maximizeze dependența. Adică tu să fii o viață întreagă dependent de drogul respectiv. Să îți distrugi viața, să devii un zombie. În Statele Unite sunt sute de mii de oameni care mor pe an numai din cauza unui singur drog, din cauza fentanylului, de exemplu. Și drogurile astea se fac astfel încât să-ți maximizeze dependența să îți plătești încontinuu bani la dealerii de droguri și tu de fapt să devii un zombie. La fel și în cazul tiktok-ului.
Efecte ale folosirii tiktok-ului
Bineînțeles, în cazul tiktok-ului, da ok, sunt și reclamele evident, dar pe chinezi îi interesează întâi de toate să te facă zombie. Și tiktok-ul datorită faptului că generează pușeuri de dopamină la intervale foarte scurte de timp. Ați văzut că filmulețele sunt foarte scurte.
Pelerin: 10-15 secunde.
Părintele Teologos: Exact. Din cauza asta tu ai la fiecare 10-15 secunde un pușeu de dopamină. Asta îți distruge intervalul de atenție, îți creează ADHD, sindrom Tourette, demență digitală. Deci chiar îi întreb pe tineri: „Cât ai stat azi pe tiktok? „Trei ore, părinte.” „Ce ai văzut?” Păi, nimic, nu mai țin minte.” Deci efectiv nu mai ține minte pentru că mintea este varză și la propriu și la figurat și nu mai au capacitate de concentrare. Adică discuți cu ei și se uită undeva așa în gol.
Dincolo de asta trebuie să știți că ei știu că au o problemă, dar e foarte dificil să iasă de acolo. De ce? Pentru că deja sunt dependenți, adică au nevoie cum spuneam de o durere analoagă și de iubire în loc ca să genereze plăcerea duhovnicească, de data asta, în locul plăcerii trupești pe care o simt în clipa în care folosesc tiktok sau orice altă formă de drog.
Despre tipurile de plăcere și simțirea în veșnicie
Diferența între plăcerea duhovnicească și plăcerea trupească este faptul că plăcerea duhovnicească vine de la Dumnezeu, evident, pe când plăcerea trupească este doar o supraexcitare a simțurilor adică o reacție chimică, adică o himeră. Dincolo de asta, plăcerea duhovnicească pentru că este de la Dumnezeu este și veșnică adică o ai și după moarte. Pe când dacă tu mori dependent de drog asta o să-ți fie chinul tău în veșnicie. De ce? Pentru că iadul este permanentizarea în veșnicie a dorințelor care nu mai pot fi împlinite niciodată, a dorințelor împinse la maxim care nu mai pot fi împlinite niciodată, un fel de sevraj veșnic, dacă dorești.
Și o altă diferență esențială este faptul că plăcerea duhovnicească te lasă liber. Plăcerea duhovnicească te lasă liber, pe când plăcerea trupească îți îngustează creierul, ți-l îngustează pe drogul respectiv și pe dorința nestăvilită de a obține aceeași plăcere. Și după cum știți, să nu intru iarăși în chimia drogurilor că deja m-am lungit cu răspunsul ăsta, aceeași plăcere provine în fiecare zi din creșterea stimulului, adică nu poți cu același stimul să simți aceeași cantitate de plăcere. Și din cauza asta oamenii înnebuniți caută încontinuu niște stimul din ce în ce mai puternici și de-asta se ajunge astăzi la brutalități. Vedeți la școală – bullying, agresivități, bătăi și pe de cealaltă parte sex la maxim, la greu, platforme întregi, trafic de carne vie, orgii, distorsiuni sexuale, orientări sexuale de toate felurile, sunt peste 100, fraților, nu știu dacă știți. Ferească Bunul Dumnezeu!
Punctul de echilibru: trezvia
Deci e vorba de o spirală foarte, foarte urâtă și aici bineînțeles că Biserica are un rol esențial. Deci la ora asta fraților Biserica sau Ortodoxia nu mai apare ca și drumul către sfințenie, cu toate că este drumul către sfințenie, ci apare ca singura modalitate să-ți păstrezi echilibrul, adică să-ți păstrezi acel punct neutru, punct de veghe, cum se numește, punct de trezvie, ca să folosesc cuvintele Sfinților Părinți, care este atât de căutat de către neuroștiință. Neuroștiințele vorbesc de punctul de echilibru, nu știu dacă știți, pe când sfinții părinți vorbesc despre trezvie, adică libertatea umană, adevărata libertate umana. Înțelegeti?
Ei, și tiktok din cauza asta este foarte distrugător pentru că pentru prima dată are un algoritm de recomandare bazat pe plăcere, care caută maximizarea plăcerii și face tot posibilul pe tema asta ca să îl țină pe om într-o continuă dorință de a-și satisface patimile. Înțelegeți? Asta așa foarte pe scurt cu tiktok-ul și în general, cu drogurile – cum am spus drogurile electronice și drogurile sintetice. Am vorbit puțin și despre asta…
Pelerin: Și restul platformelor… sistemul lor nu este așa de de bine pus la punct.
Părintele Teologos: Da. Așa este. Nu este așa de agresiv și din păcate, vezi că celelalte platforme în principal Meta adică cele două mari platforme Facebook și Instagram, s-au luat după tiktok. De ce? Pentru că ei nu iubesc.
Spunea Sfântul Grigorie Palama: „Mintea depărtată de Dumnezeu este sau diabolică sau dobitocească.” Înțelegi? Ei, și ăștia pentru că ăștia nu ne iubesc indiferent ce narative au ei, au văzut că tiktok-ul are un model de succes, după sistemul lor de valori adică un model care îi robește pe oameni, hop și noi. Și bineînțeles că într-adevăr nu este atât de bine pus la punct adică nu sunt atât de agresivi ca și ăștialalții pentru că ăștialalții deja au rețea neuronală, inteligență artificială mult mai bine antrenată, au mult mai multe date și atunci bubuie încontinuu. Plus că pe tiktok s-au adunat foarte multe femei, din păcate, care sunt promovate, știți la ce mă refer. La trup. Și atunci este mult mai atractiv din punct de vedere păcătos bineînțeles. Deci cantitatea de drog este mult mai mare pentru că și platforma e mult mai mare și, cum spuneam, algoritmul din spate e mult mai agresiv. Întrebări?
Poate că nu trebuia să intru în detaliile astea care sunt așa foarte urâte. Întrebări! Vrei să întrebi tu ceva?
Cum oprim tiktok
Pelerin: Și care ar fi o modalitate de a opri la nivel global aplicația asta?
Părintele Teologos: La nivel global? Uninstall! (Dezinstalarea!). N-ai cum să te bați cu chinezii. Deci n-ai cum. Este arma strategică a guvernului chinez. Este doar o soluție personală în cazul tău. Pentru că după cum am spus, SRI-ul, adică serviciile secrete române, au intervenit și au spus și chiar au o listă întreagă, fraților, care a fost publicată în presă sau mă rog nu știu dacă în presa de mainstream, dar știu de la anumiți jurnaliști foarte buni, ei mi-au spus că au publicat lista asta. O întreagă listă de vulnerabilități de atacuri cibernetice pe care tiktok le poartă împotriva celularului tău. Și bineînțeles, pentru că este guvernul chinezesc în spate n-ai ce să-i faci, este o țară suverană. SRI-ul recomandă oamenilor să-l dezinstaleze. Pentru că România nu este tiranie. Slavă lui Dumnezeu! Nu ne poate obliga să facem treaba asta. Instituțiile statului sunt obligate pe celularele de serviciu să dezinstaleze aplicația, dar de acolo încolo este opțiunea ta: să dezinstalezi sau nu.
Pelerin: Nu putem să facem și noi ca americanii? Să încercăm să banăm aplicația?
Părintele Teologos: Asta zic. Deci în Statele Unite este banat. Este banat doar la nivel guvernamental, adică doar la nivel de instituție de stat. Mă rog, acum cât e democrație asta e o altă discuție, cât este…. Dar cel puțin teoretic este democrație. Adică omul e liber să își instaleze sau să nu și instaleze aplicația.
Ce punem în locul tiktok-ului
Problema cea mai mare nu este asta. Este.. da, ok. Ți-o dezinstalezi. Dar ce pui în loc? Trebuie să te îndrepți către Dumnezeu, către spiritualitate, către Biserică, către duhovnicie. Să aveți relații cu prietenii voștri, să trăiți în cotidian, să refaceți relațiile cu părinții voștri. Acum nu spun în cazul tău, că nu știu. Dar vreau să spun întotdeauna persoanele sunt cele care ne oferă dragoste. Înțelegeți?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Asta trebuie făcut acum. Cu China n-ai ce-i face. Adică Xi Jinping, dacă vrei să facem o scrisoare deschisă, o trimitem și…
Pelerin: Și nu o deschide.
Părintele Teologos: Da. Va fi foarte impresionat, da. Noi, pelerinii din Schitul Lacu….Da. Alte întrebări. Da, m-a întrebat cineva… dar aveți întrebări că dacă nu…
Pelerin: Aș avea eu o întrebare, părinte.
Părintele Teologos: Da. Ține-o minte, ca mai este cineva în spate. Da, zi!
Constanța este esențială în sporirea duhovnicească
Pelerin: Cum putem spori duhovnicește în fiecare zi?
Părintele Teologos: Cum putem spori duhovnicește în fiecare zi. O să îți spun primul lucru pe care trebuie să-l faci: este constanța
Pelerin: Orașul?
Părintele Teologos: Nu. Este portul către Dumnezeu. „Civitas Dei”, ca să-l citez pe fericitul Augustin, „orașul lui Dumnezeu”. Deci constanța. Nici portul, nici femeia, că e și nume de fată. Ci e vorba de faptul că astăzi noi suntem foarte, foarte influențabili pentru că avem toți acești centri de plăcere foarte puternici în jurul nostru și din cauza asta primul lucru pe care trebuie să-l faci dacă vrei să sporești duhovnicește în fiecare zi, este să ai program. Să ai program, înțelegi?
Dacă ai program atunci încet, încet, încet, încet vei avansa. Și în acest program intră clar și spovedania sau hai, să zic altfel, sfătuirea cu un conducător duhovnicesc experimentat, care acesta este duhovnicul și nașul. Ar trebui să fie nașul, dar aici e o întreagă poveste cu nașul. Că pe cine alegem naș. Da…că știți..de obicei nașul se alege pe alte criterii, din păcate.
Deci totdeauna în avansul nostru duhovnicesc intră programul și dependența, dar dependența bună, nu dependența de așa… de adicțiile de dinainte. Deci dacă tu ai un program duhovnicesc. și îți spui în fiecare zi „fac treaba asta”. Asta o să-ți înmoaie inima pentru că e o formă de ascultare și dincolo de asta, o să îți genereze o obișnuință bună, care o să te împingă înainte. O să-ți vină să te rogi la ora respectivă, o să-ți vină să citești la ora care o fi ea. Înțelegi?
Educarea modului de gândire și de a lucra
Pentru că dacă ești haotic nu rezolvi nimic și asta e una din marile probleme pe care tiktok le-a făcut. Este că distrus o întreagă generație. Vezi tancurile lui Putin care fac mari drame. Omoară, Doamne ferește! Omoară câțiva oameni. Pe când tiktok a distrus o întreagă generație, a distrus mintea, înțelegi? A distrus mintea pentru că le-a distrus răbdarea – unul din lucruri – și le-a generat acest mod de gândire foarte superficial, foarte haotic, foarte scurt și masiv paralel.
Noi trebuie să tăiem treaba asta, apropo de ce trebuie să facem. Trebuie să tăiem treaba asta și să ne reîntoarcem la modul de gândire mai adânc, mai răbdător și la mono-tasking. Cum este pe românește? Să te concentrezi pe un singur lucru, să te concentrezi pe un singur lucru și pe ăla să-l faci. Foarte important asta. Pentru că dacă nu, o să vezi că nici la lucru nu o să poți să lucrezi, nu o să ai randament. E mult mai bine să faci un lucru și bine sau mă rog 1-2 lucruri, dar bine. Decât să faci multe lucruri și nici unul…
Pelerin: Haotic.
Părintele Teologos: Cum? haotic, da, înțelegi?
Strategia chinezilor prin tiktok
Pelerin: Chinezii nu își dau seama că își distrug și propria lor generație?
Părintele Teologos: Nu. Pentru că tiktok-ul are două algoritme de recomandare. Are un algoritm de recomandare pentru chinezi, pentru ei. Le văd pe IP-uri, sunt adresele de intrare. Și pentru IP-urile din China, oferă alte filmulețe. Oferă cum să ai succes în afaceri, cum să meșterești ceva… Educaționale. Deci pentru ei e altă poveste. Deci ei știu ce fac, înțelegi?
Pelerin: Pentru ei poate să fie foarte bine.
Părintele Teologos: Da, de-asta zic. Bine, o întreagă… Acum ar trebui să-L promoveze pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca să vorbim. Dar clar, în clipa în care vezi tu că pentru toți cei din afară promovează tot felul de femei care dansează și tot felul de bazaconii și nu știu ce și pentru ăia în China cum spuneam: cum sa meșterești ceva, cum să faci ceva în afaceri, tot felul de lucruri de genul ăsta. Înțelegeți? Deci ei nu-și distrug…
Pelerin: Îți educă poporul și îi distrug pe ceilalți.
Părintele Teologos: da. E armă.
Pelerin: Pentru unii mumă, pentru alții ciumă.
Despre programul zilnic de rugăciune și despre tăierea grijilor
Părintele Teologos: Exact, asta este, înțelegi? Deci asta trebuie făcut. Și atunci în fiecare zi trebuie să ai, e foarte important să ai program de rugăciune și aș recomanda ca acest program de rugăciune să fie imediat ce vii de la școală. Ești student?
Pelerin: Nu.
Părintele Teologos: Lucrezi?
Pelerin: Nu.
Părintele Teologos: Elev?
Pelerin: Nu.
Părintele Teologos: Șomer?
Pelerin: Nu.
Părintele Teologos: Ce ești?
Pelerin: Păcătos.
Pelerin: Bun, deci tu ai zis. Imediat ce termini cu păcatul… tu ai spus că ești păcătos, ce să zic acum… Ferească… Deci primul lucru după ce dacă ai familie dai dragoste soției și copiilor, primul lucru te pui la rugăciune, pui celularul pe mod avion, pui celularul pe mod avion astfel încât să nu te deranjeze nimeni și te pui să te rogi. De ce? Pentru că dacă ne luăm cu grijile care din păcate sunt multe astăzi și un alt lucru foarte important în avansul duhovnicesc este tăierea grijilor. Să avem grijă să tăiem griji. Dacă nu suntem atenți și ne luăm cu grijile, atunci o să ne punem la rugăciune seara undeva pe la ora 11:30-12:00.
Pelerin: Când nu mai ai chef…
Părintele Teologos: Când nu mai ai chef, cu capul în pungă și toate astea… Dacă imediat ce ai venit de la școală sau bineînțeles, cum spuneam, după ce arăți dragoste familiei și așa mai departe, te pui pe rugăciune, asta te ajută foarte, foarte mult. Dincolo de faptul că ești odihnit și dai slavă lui Dumnezeu, scapi de toată tensiunea de la păcatul unde ai fost nu știu unde… adică de la școală sau de la locul de muncă sau oriunde ai fi fost, scapi de tensiunea asta și atunci te detensionezi și te cerți mult mai rar, te cerți mult mai rar, înțelegi? E foarte important asta.
Vezi în mănăstiri avem Slujba de seară. Deci avem Slujba de dimineață, da? Ca să începem cu har dimineața, da. Și iarăși seara, când se termină, avem Slujba de seară, Vecernia, înțelegeți? „Esperinos” vine de la „esperas” care în limba greacă înseamnă „seară”. „Esperinos” este Slujba serii. Deci asta trebuie făcut, înțelegi? Și cum spuneam, mare atenție cu centrii de plăcere puternici. Pentru că trebuie tăiați ăștia. Dacă nu, în timpul rugăciunii îți vin în minte, știi? Sper că n-ai experiența, dar cred că o ai.
Pelerin: Nu.
Părintele Teologos: Nu o ai? Slavă lui Dumnezeu! Asta e foarte bine, asta e foarte bine, că nu ai. Dar trebuie să știi că asta, răspândirea minții, este o mare pacoste, îndeobște. Și omul în clipa în care se roagă, în loc să fie concentrat pe cuvintele rugăciunii, îi zboară mintea la tot felul de gânduri.
Concentrarea la rugăciune. Ce evităm
Pelerin: Exact asta am vrut să vă întreb. Cum să facem să ne concentrăm mai mult pe rugăciune?
Părintele Teologos: Pe rugăciune, da. Numărul 1 este exact asta, cum spuneam, deci să avem grijă ca înainte de canon, înainte de rugăciunea noastră, să nu avem centrii de atenție puternici. Acești centri de atenție puternici pot să fie de două feluri: centri de atenție de plăcere, plăcere păcătoasă, care ăștia sunt cei mai puternici, dar sunt și centri de durere adică te-ai certat cu cineva, sau ai o problemă, nu știu… ți s-a spart geamul, sau s-a întâmplat ceva și atunci te gândești la durerea respectivă. Dar cu plăcerea e mai periculos acolo.
Pelerin: E mai păcătoasă.
Părintele Teologos: Mai păcătoasă, așa da, ok. Deci numărul 1 să încercăm să evităm lucrurile astea. Numărul 2 este bine, tot legat de numărul 1, este bine să ne liniștim puțin și să facem o rugăciune cu cuvintele noastre. Cum te cheamă?
Pelerin: Andrei.
Părintele Teologos: Andrei. Adică începi: Maica Domnului ajută mă pe mine, Sfinte Apostole Andrei ajută mă pe mine, nu mă lăsa pe mine, că tu ești un Sfânt foarte frumos. Deci cu cuvintele tale… Draga de tine, Maica Domnului… și atunci te încălzești puțin. După care, intri în rugăciunea propriu-zisă.
Aici, în cazul rugăciunii propriu-zise avem trei forme de rugăciune: prima rugăciune este o rugăciune cu cuvintele noastre pe care ți-am explicat-o o puțin. Această formă de rugăciune este foarte drăgălașă așa și într-adevăr îl odihnește pe om pentru că este produsul inimii sale. Aici avem două tipuri de rugăciune cu cuvintele noastre: este rugăciunea de cerere…
Pelerin: Și de mulțumire.
Rugăciunea de mulțumire
Părintele Teologos: De mulțumire – cea mai mare, cea mai tare, cea mai frumoasă e rugăciune de mulțumire. Dumnezeu mult mai mult se bucură de rugăciunea de mulțumire. Și trebuie să știi că dacă mulțumești lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu sigur îți dă pentru ce ai mulțumit.
Pelerin: Dă un bonus.
Părintele Teologos: Da. De ce? Pentru că tu dacă îi mulțumești cuiva, nu? E chestie de obraz.
Pelerin: Îi mai dau 1 leu.
Părintele Teologos: Da, ma ia de aici, adică e ceva. Dacă tu mergi ca și cum ca și câinele cu cârnatul în gură el, neh…
Pelerin: Ce părere aveți dacă mulțumești înainte să ți se întâmple? De exemplu, vrei să obții ceva, mulțumești înainte și aștepți cumva…
Pelerin: Oarecum Îl obligi…
Părintele Teologos: Da, depinde ce este în inima ta. Pentru că vedeți că Mântuitorul ce a spus la Învierea lui Lazăr, înainte să-l învie pe Lazăr? Înainte. Citiți, să vedeți: „Mulțumesc, Ție, Părinte, că M-ai ascultat”. „M-ai ascultat” – perfectul compus timp al trecutului.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Dar El nu-l înviase încă pe Lazăr, deci era vorba de credința deplină, siguranța deplină. Și continuă Mântuitorul: „Eu știu că Tu totdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea asta am spus ca să creadă că Tu M-ai trimis.” Înțelegeți?
Deci dacă faci cu credință deplină și cu dragostea deplină, asta este aur, este extraordinar de bine. Dar dacă faci…, eu știu, așa, forțaj motoare, adică știi „spăl mașina ca să plouă”, ceva de genul ăsta, atunci nu. Înțelegi? Deci asta depinde de inima ta. Dar ajută întotdeauna. Poți să spui. Uneori, trebuie să știi că lui Dumnezeu îi place în clipa în care este forțat, dacă este forțat din inimă.
O istorisire cu Sfântul Fanurie
Era un om în Cipru care nu prea le avea cu Biserica. Deci era așa foarte… mă rog…și el auzise de Sfântul Fanurie. Nu știu dacă știți, Sfântul Fanurie e cel care „faneroni” de unde și numele, cel care găsește tot felul de lucruri. Foarte tare, foarte bun pe tema asta. Bine, nu este ca și specialistul absolut, ca Sfântul Mina este number one, nu știu dacă știți că el găsește. Dar Sfântul Fanurie este close number 2, cum se zice, pe aproape. Ok. Și ăsta: „Sfinte Fanurie, vreau bani, vreau bani. Te rog să-mi dai bani. Mulțumesc tare mult că o sa-mi dai bani” încontinuu…. încontinuu… și la un moment dat îi apare Sfântul Fanurie în vedenie și-i zice: „Uite, care-i treaba. Mergi mâine la loterie”, care e păcat, e joc de noroc. Da. „Mergi mâine la loterie și tragi biletul cu seria cutare, vezi că ăla-i lozul cel mare. Dar știi? Facem fifty-fifty”, spune Sfântul Fanurie. „Îmi iei și mie o icoană.”
Asta rămâne așa… se duce a doua zi la loterie, trage biletul cu seria cutare și într-adevăr câștigă o sumă din aia așa foarte grasă și atâta de mult s-o impresionat de toată treaba asta, încât într-adevăr i-a cumpărat la Sfântul Fanurie o icoană foarte frumoasă, i-a făcut o icoană foarte frumoasă și acum e în Biserică, se roagă și-a rezolvat viața, și-a echilibrat viața, înțelegi? Deci îi place lui Dumnezeu când avem această îndrăzneală, dar trebuie să fie o îndrăzneală curată, știi? Nu, una din aia…
Pelerin: Fățarnică.
Părintele Teologos: Fățarnică, nu, nu, nu. Deci se poate, dar cu cântec, ai grijă atenție pietoni, atenție șoferi, cum se zice.
Dumnezeu știe ce avem noi nevoie
După rugăciunea asta cu cuvintele noastre, aici trebuie să știi că e o problemă, de fapt, sunt două probleme. O dată, dacă ceri, ai tendința să-i faci tu lista de sarcină lui Dumnezeu. Știi? To do list.
Pelerin: Să nu uiți să îmi iei..
Părintele Teologos: Da, da, da, aia și aia și aia și aia. Hai să-L creditam pe Dumnezeu cu puțin mai multa inteligență decât noi. Deci totdeauna să-I lăsăm lui Dumnezeu, puțin mai multă libertate de acțiune. Nu vreau să-i jignesc pe oameni. Deci, oameni buni, pe pomelnice nu faceți o listă, nu Îi dați instrucțiuni lui Dumnezeu. Știe El foarte bine. Știe El foarte bine de ce aveți voi nevoie. Știi că atunci omul îngrădește pe Dumnezeu și unde mai pui că apare și o tensiune în om, pentru că Dumnezeu nu mi-a făcut aia și nu mi-a făcut aia și nu mi-a făcut aia. Și de obicei, cererile sunt așa foarte… cum să zic?…
Pelerin: Am înțeles…
Părintele Teologos: Cum spunea cineva: „Dacă vrei să-L faci să râdă pe Dumnezeu, spune-I planurile tale, spune-I cererile tale.” E adevărat că uneori omul din preaplinul inimii sale spune: „Doamne, ajută-mă să scap de… Gigi contra”, de exemplu, știi? Dar cel mai bine este totdeauna să-I lăsăm lui Dumnezeu libertatea de alegere totală. „Doamne, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ!”.
Rugăciunea liniară
A doua formă de rugăciune este rugăciunea liniară. Deci asta pe care o citiți. O poveste: „Tatăl nostru, care ești în ceruri, Sfințească-se numele Tău”. Bun. Datorită faptului că sunt foarte multe gânduri acolo, foarte mulți centri de atenție acolo, mintea zboară.
Pelerin: Exact.
Părintele Teologos: Și citești un Acatist, un Paraclis…
Pelerin: E prea liniară.
Părintele Teologos: Da, ca poezie exact. La sfârșit te trezești prin Australia, pe undeva, pe la pinguini, la canguri. L-am citit, nu l-am citit? L-am citit. Dar…mintea ți-a zburat.
Rugăciunea lui Iisus sau dintr-un gând
Din cauza asta, cea mai puternică formă de rugăciune este rugăciunea lui Iisus, rugăciunea ciclică: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă.” E rugăciune dintr-un gând. Da, rugăciunea dintr-un gând și mintea se adună foarte bine pentru că nu sunt centri de atenție, știi? Și atunci ușor nu se înșeală. Și mai ales, dacă folosești un metanier, sper să am la mine, adică de obicei am la mine, este arma monahului.
Așa ceva. La fiecare bobiță, spui câte un „Doamne Iisuse”, „Doamne, Iisuse Hristoase miluiește-mă”, „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă.” „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă”, o să vezi că o să înaintezi foarte bine. Mintea o să se adune din răspândirea ei, devine ca și un general, ca și un strateg și ușor nu se înșeală. Metanierul este foarte important pentru că folosește două lucruri foarte importante la om. O dată e vorba de pipăit – e cel mai puternic e simțul uman.
Știți, că una, băieți, mai ales că sunteți tineri, nu puneți mâna pe fete. Una e să o vedeți și alta e să pui mâna pe ea. Nu puneți mâna că generează niște senzații foarte puternice. Ei, și în clipa în care omul pipăie metanierul, pipăie fiecare bobiță, mintea se adună foarte bine.
Metanierul și respirația
Și al doilea factor care este decisiv aici este numărul, constanța de care am vorbit înainte, înțelegeți? Deci eu dacă eu zic că în fiecare zi fac 300 de Doamne Iisuse, 300 înseamnă 10 minute de fapt, din cauza asta zic 300. Atunci asta o să îmi genereze o constanță care o să mă împingă foarte bine înainte. O să-mi genereze o Sfântă grija. Băi, eu am în fiecare zi 300 de Doamne Iisuse, înțelegeți? Și atunci fac 100, 200, 300. Asta e un metanier de 100.
Pelerin: Pe respirație sau nu?
Părintele Teologos: Nu pe respirație. Mare atenție cu respirația. Într-adevăr sunt Sfinții Părinți care vorbesc de respirație. Dar astăzi, în general, mai ales că vorbesc în plen acum, pe cameră, nu recomandăm treaba asta. De ce? Pentru că pentru treaba asta e nevoie de multa isihie, e nevoie de un conducător duhovnicesc experimentat care să îl urmărească pe ucenicul respectiv. Pentru ca e posibil ca el să se gândească la altceva în loc sa se gândeasca la cuvintele rugăciunii, să se gândească la respirație… E o întreagă poveste.
Respirația este pe post de metanier. Adică mai demult oamenii încercau să se concentreze, adică la fiecare respirație să zică o parte a rugăciunii și la respirație o altă parte a rugăciunii. Ei, astăzi avem metanierul care e mult mai simplu, înțelegi? Deci încercăm să evităm tema respirației. Asta e temă de duhovnic, fiecare în particular și așa mai departe.
Deci din cauza asta cu „Doamne Iisuse” și atunci, o să vezi că mintea o să se răspândească mult mai rar.
Bun, alte întrebări.
Apărarea principiilor în societate
Pelerin: În societatea de azi ce poți să faci ca în același timp să îți aperi principiile, dar nici să nu te cerți cu ceilalți? Adică nu știu, mergi tu la facultate și zici „bă, mă duc la biserică” și sar 10 activiști din ăștia pe tine.
Pelerin: Sau chestia cu orientările sexuale…
Pelerin: Da, și tu dacă zici ceva de ei, și-o iau în cap…
Pelerin: Una-două, te fac ultimul habotnic și după aia îți sar în cap, că…
Pelerin: Și nici nu poți să te pui cu ei, pentru că sunt mulți.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Pelerin: Cumva te marginalizează de restul…
Părintele Teologos: Așa este, așa este. Sunteți frați?
Pelerin: Da.
Pelerin: Se vede?
Părintele Teologos: Se vede. Da. Să vă binecuvânteze Bunul Dumnezeu!
Da, asta este mărturisirea. Asta este mărturisirea. În general așa, ca și regulă de bază, nu escaladăm tensiuni. Nu escaladăm tensiuni. Asta pe de o parte. Pe de altă parte dacă nu suntem întrebați sau dacă nu ni se cere mărturie, nu deschidem subiectul. Nu deschidem subiectul și asta nu de lașitate, ci din iubirea păcii, iubim isihia, iubim pacea, înțelegi? Pentru că dacă intri în argumentații cu ceilalți…
Pelerin: Numai scandal.
Părintele Teologos: Da, exact, deci nu ai..
Pelerin: Că ei sunt pe a lor…
De ce oamenii nu-l acceptă pe Dumnezeu
Părintele Teologos: Da și știți de ce? Știți unde-i problema cea mare? Ei sunt pe a lor pentru că nu au experiența, înțelegeți? Voi vorbiți despre o trăire a unei lumi la care ceilalți sunt aproape opaci, ca să nu zic opaci 100%.
Pe de altă parte, sufletul lor urlă, sufletul lor urlă Înțelegi? Deci din cauza asta, ei răspund agresiv. De ce? Pentru că le-ai atins o rană. Ei știu că există Dumnezeu. Dar nu acceptă acest Dumnezeu. De ce? Din cauza consecințelor. Că dacă ei acceptă că există Dumnezeu, atunci sunt niște consecințe foarte grave pentru ei. În speță că trebuie să lase formele de drog. Și care e cea mai puternică formă de drog? Voia proprie, părerea bună despre mine însumi.
Pelerin: Mândria.
Părintele Teologos: Mândria, înțelegi? Asta e principala.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Ei, și atunci ei trebuie să lase treaba asta pentru că contravine cu legea lui Dumnezeu, înțelegi? Contravine flagrant. Din cauza asta pentru că se iubesc pe sine, toți ne iubim pe sine mai mult sau mai puțin, ei spun: „mai bine nu accept pe Dumnezeu și stau îmbrățișat cu patimile, valorile mele”. Înțelegi?
Dar vedeți? Pentru că treaba asta le generează mari traume în interior, mare drame în interior, pentru că ei știu într-adevăr că există Dumnezeu, din cauza asta sunt foarte agresivi, înțelegi?
Pelerin: Da.
Curajul mărturisirii
Părintele Teologos: Deci eu dacă îi fac așa lui Andrei acum, asta e gest de dragoste. Dar el dacă are o rană aici, el începe să urle. Asta se întâmplă și cu ei, înțelegeți? Trebuie să fiți foarte atenți cum gestionați. Și iarăși, dacă se întâmplă să vi-o luați în cap, ca să folosesc expresia voastră, faceți răbdare și spuneți că este de la Dumnezeu, este cunună de la Dumnezeu. Și este cunună de la Dumnezeu pentru că este o formă de durere și atunci Dumnezeu o să vă dea în schimb plăcerea, dar plăcerea Sa, nu plăcerea trupească, ci plăcerea duhovnicească, înțelegeți? Deci curaj! Mărturisiți! Dar numai când vi se cere.
Pelerin: Ok, normal.
Părintele Teologos: Nu intrați în clinci cu ei. Bine. Întrebare, da.
Despre Post
Pelerin: Eu vroiam să vă întreb ceva mai lumesc, așa. Ești în Post. Cum lupți cu foamea…, înțelegeți? Zici, când vrei să postești: „bă, ce aș mânca o chestie…”
Părintele Teologos: Și te cheamă prietenii la un Mc…
Părintele Teologos: A, la un Mc, am înțeles… Marea problemă… E simplu. Adică simplu… de vorbit e simplu. Deci bineînțeles că trebuie să postim cu discernământ.
Pelerin: Corect.
Părintele Teologos: Dar poți să spui „Doamne, dacă eu o să mor în Postul ăsta, pentru Tine o să mor.” Să vezi că nu o să muriți. Adică să fim serioși. Da, să fim serioși. Și mai ales că astăzi sunt niște mâncăruri de post, adică Maica lui Dumnezeu, să mă ierte, Bunul Dumnezeu…
Pelerin: Eu nu am o problemă, dar întrebarea era cu bătaie la cineva…
Părintele Teologos: La Big Mac, nu?
Pelerin: Exact.
Părintele Teologos: Băieți, într-adevăr trebuie să mărturisiți și cum spuneam, nu o să muriți. Efectiv, nu o să muriți. Deci primul pas în Post este postirea de feluri. Adică nu postiți de cantitate, mâncați, îndopați-vă, să zic așa. Nu vreau să scandalizez pe cineva pe Post sau lângă Post. Mâncați, dar să mâncați cum spuneam, mâncăruri de post, asta e primul pas. După care să mergem mai încolo și de cantitate și așa mai departe, dar primul lucru este să postiți de fel, adică să nu mâncați mâncăruri de dulce în Post.
Iarăși, dacă sunteți presați de ceilalți și așa mai departe, spuneți: „Vă rog frumos să mă iertați, postesc”. Dacă nu puteți să spuneți treaba asta că na, e dificil, spui: „sunt vegan”…
Pelerin: Vegan.
Părintele Teologos: Asta voiam să spun, „sunt vegan” și atunci să-i vezi pe ceilalți: „oau..ce cool..”, dar dacă zici, „postesc”.. „măi, retrogradule”…
Pelerin: Totuși se zice, că ce îți spune în față, adică nu știu dacă ești invitat sau ești musafir la cineva și cineva îți spune în față, Dumnezeu îți zice să nu refuzi neapărat.
Părintele Teologos: Da, ei, las-o tu pe asta, lasă tu pe asta! Pui mic. Știu. Așa este. Nu, nu, las-o, las-o. Postim, postim.
Pelerin: Părinte și mai era aia cu: „baba călătoare n-are sărbătoare”.
Părintele Teologos: Baba călătoare?… Da, dar trebuie să fie babă, și ăștia sunt mari și lați, uită-te la ei. Chiar îmi spunea că face sală și lucruri serioase nu…
Pelerin: Eu ziceam că foamea e doar o senzație și încercam să…
Părintele Teologos: Nu, e o formă de drog, este dependență, înțelegi? Adică îți generează o anumită plăcere și tu ești dependent de treaba asta, mai ales astăzi se vede. Mai demult mâncarea, pentru că de fapt nu era, nu exista altă mâncare, își avea doar rolul ei, mă rog, cât de cât utilitar – adică să nu mori de foame, pentru subzistența noastră biologică.
Dar astăzi, astăzi e drog. Adică să fim serioși ce mâncăruri, ce feluri de mâncăruri și așa mai departe, ferească Dumnezeu! Înțelegeți? Deci asta băieți.
Mersul la sală
Mare atenție și cu sala și cu vegan și așa mai departe să nu vă mândriți pe tema asta!
Pelerin: Ziceți cu sala că e bine.
Părintele Teologos: Da, cu sala e bine. Da, într-adevăr. Amândoi sunteți la sală?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Amândoi sunteți la sală. De ce mergeți la sală? Am înțeles. Bun…
Pelerin: E o formă de mândrie și asta…
Părintele Teologos: Da, nu, nu. nu. Pentru Stropinela, da
Pelerin: Aici e problema.
Părintele Teologos: Acolo e problema, da. Știți care e problema? Problema e puțin mai complexă, într-adevăr. Teoretic și practic vorbind, într-adevăr nu trebuie să mergem la sală. De ce? Pentru că și asta este o adicție. Și într-adevăr, generează mândrie și într-adevăr generează atracție față de sensul sexul opus. E o mare problemă. Și atunci fetele care o să vină și o să se atașeze de voi, o să se atașeze întâi de toate pe plan trupesc, înțelegeți? Și trebuie să știți că niciodată planul trupesc, că nu o să împlinească persoana. Niciodată, oricât de frumoși ați fi voi, oricât de frumoasă ar fi cealaltă.
Numai viața în Hristos, numai viața duhovnicească poate să aducă echilibru și poate să aducă reușită în viață. Numai asta. Clar asta. Dar pe de altă parte, trebuie să știți că problema e puțin mai serioasă, mai complexă, de ce? Pentru că ok, dacă vor să devină monahi, să devină monarhi, dar nu cred și asta, mă rog, e o altă poveste.
Întemeierea unei familii
În general, când omul vrea să-și facă o relație în viață, vrea să-și întemeieze o familie. În clipa respectivă e vorba de… trebuie să-ți alegi o prietenă. Datorită sistemului de valori de astăzi care este un sistem de valori foarte discutabil, de fapt hai să zic, e un sistem de valori cu susul în jos și asta provine tot din cauza ecranelor…
Pelerin: Corect.
Părintele Teologos: Unde se promovează ca și reușită trupul.
Pelerin: Corect.
Părintele Teologos: Că pe Instagram ce duhovnicie poți să ai? Nu? o vezi pe aia că e bombată, cu toate astea, să ma ierte Dumnezeu.
Pelerin: Tunată…
Pelerin: Mai ceva ca mașina.
Părintele Teologos: Botox. Ferească Dumnezeu!… Trabant, să mă ierte Dumnezeu!
Pelerin: Zicea unul: „bară în față, bară în spate”
Părintele Teologos: Ferească Bunul Dumnezeu! Pentru că există acest sistem de valori, din cauza asta tinerii au o mare presiune asupra lor, să fie atenți cu trupul lor. Clar, nu recomandăm așa ceva, dar asta depinde de la caz la caz cât poate să ducă fiecare. Înțelegeți? Pe de altă parte, dacă face cineva sală ca și formă de sport ca și formă de durere, cum spuneam, adică să elimine sedentarismul, să iasă din…
Pelerin: Zona lor de confort.
Părintele Teologos: Da, din zona de confort, asta e foarte foarte bine; e foarte bine, înțelegeți?
Părintele Teologos: Da. Trebuie întotdeauna discernământ, totdeauna discernământ, înțelegeți? Și din cauza asta nu poți să judeci pe nimeni. Efectiv, nu poți să judeci pe nimeni de ce face un lucru.
Pelerin: Că nu știm.
Părintele Teologos: Exact. Că nu știm exact. Asta se vede în spovedanie, se vede în discuție față către față și atunci da, îi spui celuilalt: „Da, foarte bine faci pentru că tu faci pentru asta, foarte bine faci că ești în iconomie sau tai-o.” Acum, v-am spus băieți, voi știți ce faceți.
Pelerin: Normal.
Părintele Teologos: Normal… Ai tu experiență de viață, știi ce faci.
Pelerin: Dar când te uiți la fete mergi la biserică?
Părintele Teologos: Da, da…
Pelerin: Și îți alegi…
Părintele Teologos: La biserică îți alegi, dar nu în timpul slujbei, dar nu în timpul slujbei, mare atenție. După! Vorbesc foarte serios.
Pelerin: Dacă vrei liniște și pace în viața ta, este singura șansă, nu este alta.
Părintele Teologos: Exact. Și îți spun și de ce. Pentru că ortodoxia, am spus de foarte multe ori în clipuri și mă repet, ortodoxia este știința medicală care are ca scop vindecarea sufletului. Dacă fata este la Biserică înseamnă că și ea trece sau încearcă să treacă prin acest proces de vindecare al sufletului. Da?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Dacă ea nu încearcă să își vindece sufletul adică nu știe de pocăință, de spovedanie, nu știe de rugăciune, nu știe de iertare, tu care ai patimile tale, că le ai, le iei și pe ale ei în spatele tău, o să-ți fie foarte dificil, foarte dificil și atunci, o să trebuiască să faci cum spunea Socrate. Știi ce spunea Socrate? Știi de cine vorbesc?
Pelerin: Da, normal.
Părintele Teologos: Da, bun. Nu știu dacă e normal că foarte mulți tineri astăzi nu mai știu cine e Socrate. Mă rog…Cred că Socrate e un rapper sau un ceva… Un filosof din Grecia antică, fraților, e Socrate. Deci spunea Socrate: „Căsătorește-te! Dacă o să ai o soție bună vei fi fericit. Dacă o sa ai o soție rea vei fi filozof”.
Înțelegi? Deci e foarte foarte important să ți-o alegi din Biserică pentru că este mai curată la suflet, mai curățită, dar cum spuneam, trebuie să treacă și ea prin acest proces terapeutic de înmuiere a inimii, de vindecare a sufletului.
Într-un final, întrebarea!
Frica de moarte
Pelerin: Cum se poate birui frica de moarte?
Părintele Teologos: Da. Ei, asta am făcut unîntreg clip pe tema fricii.
Pelerin: Da, acum l-am văzut.
Părintele Teologos: Da. Așa este. Întâi de toate trebuie să te rogi. Adică nu poți să biruiești treaba asta dacă nu ai legătură cu Dumnezeu. Dacă ai legătură cu Dumnezeu, Dumnezeu zice: „Da ok, frica este un fenomen nenatural pe care prostia lui Adam l-a adus o în existență, dar Eu sunt cu tine.” Dincolo de asta, datorită faptului că noi ne iubim pe noi înșine chiar mai mult decât trebuie, atunci prudența se transformă în frică. Adică una este prudența că da, nu mă duc eu pe marginea prăpastiei să fac eu pe grozavul, dar pentru că mă iubesc pe mine deja încep să am temeri nejustificate. Aici iarăși ajută viața duhovnicească. Pentru că mă osândesc pe mine însumi și încet-încet scap de aceste temeri pentru că văd adevărul așa cum este. Pentru ca adevărul este Hristos. Și Îl văd pe Hristos așa cum este și dacă ajungem la măsuri mari, Îl vedem și în lumina necreată sau reflectat în anumite lucruri, în lucrurile de zi cu zi și scăpăm de bănuieli.
Din cauza asta eu spun la foarte multă lume, de foarte multe ori: să nu credem gândurilor! să nu ne credem gândurilor! să nu crezi nimic! „Ăsta se uită urât la mine, știu că are ceva cu mine”. Înțelegi? Bănuială, bănuială și asta mă toxifică pe mine, îmi otrăvește sufletul. Nu trebuie să cred așa ceva. Totdeauna eu trebuie să pun gând bun. Totdeauna trebuie să pun gând bun.
Da. Cum te cheamă, iartă-mă?
Pelerin: Ștefan.
Părintele Teologos: Ștefan. Ștefan e un băiat extraordinar de bun. E foarte bun, știi? Când doarme. Glumesc? Nu e bine să-l lauzi pe om în față. Deci dacă pui gândul bun, atunci o să ai o stare bună în interiorul tău. Dacă pui gândul rău această răutate se răsfrânge, se reflectă înăuntru. Da, e și astfel cu viața duhovnicească. Încet, încet, scapi de frica de moarte și chiar dacă înaintezi în viața duhovnicească o să ajungi chiar să îți dorești moartea.
Pelerin: Normal nu ar trebui să-ți fie frică de moarte.
Părintele Teologos: Evident.
Pelerin: Acolo ajunge fiecare până la urma urmei, nu?
Părintele Teologos: Așa este. Starea omului sănătos sufletește este că omului sănătos sufletește nu îi este frică de moarte. Nu îi este frică de moarte. Omul Sfânt dorește moartea, dar nu dorește moartea în sens morbid, adică sinucigaș și așa mai departe. Dorește moartea, pentru faptul că după moarte apare fericirea veșnică. Înțelegeți? Dorește să treacă dincolo. Și eu am cunoscut cazuri de genul acesta.
Pelerin: S-a pregătit.
Părintele Teologos: Da, s-a pregătit. Exact, asta este. Pe când omul păcătos, adică nouă ne este frică de moarte. De ce? Pentru că avem încă păcate nevindecate și din cauza asta, cum spuneam, cu viața duhovnicească și să nu ne credem gândurilor. Neîncrezându-ne în gânduri, ele dispar, se micșorează. Înțelegi? Bun. Întrebări!
Pelerin: Pot să pun și eu o întrebare?
Părintele Teologos: Da, sigur, Părinte.
Semnul Sfintei Cruci
Pelerin: Despre semnul Sfintei Cruci. Multi nu știu să se însemne cu semnul Sfintei Cruci. Nu știu că puterea vrăjmașului se biruiește dacă facem corect semnul Sfintei Cruci.
Părintele Teologos: Da. Aici sunt două lucruri diferite.
Pelerin: Îl fac superficial.
Părintele Teologos: Da…, mare atenție că aici putem să intrăm în milimetru, știi? Deci unu este într-adevăr, oamenii nu știu să-și facă semnul crucii.
Pelerin: Unora li se pare că își fac semnul crucii, dar de fapt nu.
Părintele Teologos: Nu, nu. Numai puțin să ne înțelegem, Părinte. Deci întâi de toate, trebuie să-și facă semnul Sfintei Cruci. Este clar că trebuie să-și facă semnul Sfintei Cruci pentru că asta alungă energia demonică. Nu așa de mult ca și spovedania sau ca și ascultarea, dar alungă.
Pelerin: Da, dacă îl facem corect.
Părintele Teologos: Mare atenție. Corect, ce înseamnă corect? Deci nu la milimetru, pentru că există o anumită tendință care nu este asta și e o formă de mândrie de fapt. Adică ceva de genul ăsta și mă uit în stânga și în dreapta să văd cum se uită, dacă m-a văzut cineva, știi? Deci dacă omul își face cruce normal, credeți-mă că pleacă diavolul și știu oameni care au văzut treaba asta.
Pelerin: Dar nu și fac toți normal.
Pelerin: Mulți o fac în aer pe chip.
Părintele Teologos: Cum, pe față?
Pelerin: cam așa…
Părintele Teologos: Ei, nu. Sau cântă la mandolină sau violină asta, nu. Bun. Sigur că ați văzut, că și eu am văzut… fac ceva de genul ăsta, dar asta nu e semnul crucii. Semnul crucii normal.
Pelerin: Fac un cerc din ăla așa…
Părintele Teologos: Da, sta zic. În greacă se numește „cântă la mandolină”. Fac ceva de genul ăsta. Asta clar e bătaie de joc, înțelegeți? Sigur, nu. Deci eu am crezut că vorbiți de altceva. Că în România, din câte știu, în România există influențele rusești, care duc în cealaltă parte.
Pelerin: Cealaltă extremă.
Părintele Teologos: Că fac așa vreo trei cruci de genul ăsta… e evident. Deci din cauza asta într-adevăr, bine că ați adus aminte Părinte, și am clarificat lucrurile, deci nu mandolină, nu violină, nu nimic, deci semnul Crucii se face pe frunte, la buric și pe cei doi umeri. Așa se face semnul Crucii. Și cu degetele ținute în trei. Da. Trei și cu două degete adunate. Așa se face semnul Sfintei Cruci. Nu cu patru degete ca și catolicii. Să ne înțelegem. Și catolicii fac și invers. Bine că ați adus aminte de asta.
Pelerin: Părinte, ca și completare, cum și de ce ne reprezintă pe noi ca și creștini cinstita Cruce?
Părintele Teologos: De ce? Pentru că este iubirea de durere cuprinzătoare. Am spus că păcatul e o formă de plăcere. Da. E plăcere păcătoasă. Asta ne atrage. Crucea este prin excelență cea care ne scapă de păcat. De ce? Pentru că e durere, durerea cuprinzătoare, durerea maximă. Și în clipa în care ai crucea în față, ai acest model, îți asiguri de fapt echilibrul.
Pelerin: E arma asupra diavolului.
Părintele Teologos: Îți asigură echilibrul și de acolo încolo, dacă continui la un moment dat îți asigure libertatea și chiar ieși de sub tirania plăcerii, pentru că diavolul bineînțeles încearcă să te prindă prin plăcere. Diavolul nu are niciun drept asupra ta, decât să-ți trimită gânduri. Deci dacă tu începi să muști din gândurile astea, pentru că îți plac. Vezi că folosesc continuu cuvântul plăcere. Da? Îti plac și atunci diavolul încet,încet capătă stăpânirea asupra ta și te ține dependent acolo prin plăcere care o formă de drog, înțelegi? Din cauza asta Crucea este esențială, înțelegi?
Și orice creștin are în viața lui cruce. Orice creștin are în viața lui durere. De ce? Pentru că toți păcătuim și toți trebuie să ieșim de acolo. Înțelegi? Și uneori sunt chiar sfinți, chiar vase alese care nu au păcătuit astfel încât să necesite o Cruce mare, dar Dumnezeu le dă o Cruce mare, ca să fie exemplu pentru ceilalți. Și pentru că Dumnezeu știe că ăștia se pot ridica pe o plan existențial superior.
Mântuitorul, nu? Mântuitorul nu a păcătuit niciodată, dar a avut cea mai mare Cruce. De ce? Ca să fie exemplu pentru noi toți. Și pentru că și-a asumat El pentru noi toți păcatele noastre, ale tuturor. Înțelegi? Sfinții români din închisori, de exemplu, așa la un nivel mai altfel. Da, clar?
Crucea din viața omului
Pelerin: Pot să întreb și eu ceva aici? Ați zis că Dumnezeu dă încercări ca să te facă să te întorci la El sau să te pocăiești. Dar sunt unii oameni care din încercările astea sunt chiar contrar…
Părintele Teologos: Se încrâncenează.
Pelerin: Exact.
Părintele Teologos: Așa este. Dumnezeu întotdeauna încearcă în orice configurație, dacă dorești, încearcă maximizarea iubirii din Univers în configurația respectivă. Deci El știe că acuma la omul ăsta trebuie să-i dau treaba asta. Da. Dar omul e liber. E liber să accepte treaba asta sau nu. Și atunci el se duce în mai rău. Deci Dumnezeu face tot posibilul care depinde de el. Dar asta nu înseamnă că și omul răspunde la lucrul ăsta. Înțelegeți? Și din cauza asta sunt oameni care sunt foarte duri. Tu nu-i vezi înăuntrul lor, ce au în inima lor, dar ei sunt foarte duri. În zile de necazuri ei se îndurizează, dar datorită presiunii necazului pe care îl au asupra lor, ei nu fac atâta rău ca și cum ar face dacă nu ar avea necazul respectiv. Înțelegi?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Asta e.
Pelerin: Și cum putem accepta crucea pe care o avem fiecare dintre noi?
Părintele Teologos: Cu credință. Cu credință. Și când spun cu credință, cu credință în viața veșnică. Adică dacă știi acest mecanism al durerii și plăcerii și mai ales dacă știi că după moarte dacă te cuprinde dependența de o anumită plăcere, asta constituie chinul tău veșnic, atunci accepți crucea mult mai bine, mult mai ușor și mai ales dacă știi că știe Dumnezeu ce face. Înțelegi?
Pelerin: Părinte și încă una. Cum vedeți mărturisirea în lume, să zic așa, a Sfintei Cruci? De exemplu, eu de regulă port crucea peste tricou, vreau să mă mărturisesc…
Părintele Teologos: Da, foarte bine. Da, nicio problemă. Bine e adevărat și de țară. Dacă te duci în Franța poți să încasezi o amendă de la poliție. Dar acolo unde ești eficace, acolo unde într-adevăr poți să faci ceva cu treaba asta, mărturisește-o sigur, foarte bine, nicio problemă. Bineînțeles, pe de altă parte, iarăși apar anumite extreme aici. Bine, crucea ta e așa, foarte frumoasă, delicată, frumos… dar dacă mergi cu crucea așa mare… Înțelegi?
Pelerin: Și cu pieptul afară…
Părintele Teologos: Da, exact și cu pieptul în față, aia nu. Dar înțelegi ce vreau să spun.
Pelerin: Decență.
Părintele Teologos: Da, e nevoie de decență. Nu e cazul la tine.
Pelerin: Ca și cum nu ai avea cruce la gât, să zic. Să umbli normal.
Părintele Teologos: Da.
Aducerea cuiva pe calea pocăinței
Pelerin: Care e cea mai eficientă metodă de a-ți aduce un prieten pe calea aceasta a pocăinței, care nu a avut treabă, nu neapărat că e împotrivă?
Părintele Teologos: Da. Sunt trei lucruri pe care trebuie să le faci. Unu – să te rogi pentru prietenul tău cu conștiința faptului că rugăciunea ta este eficace și este eficace nu pentru că tu ești sfânt, ci pentru că tu într-adevăr ții la prietenul tău. Și că Dumnezeu într-adevăr îl iubește numărul. Numărul doi – exemplul personal. Adică o să zică el: „Dar de ce să vin eu pe calea asta?” Dacă te vede pe tine că… „mă, da… într adevăr… atunci vreau și eu ca și Ștefan”, știi? Da. Dar dacă tu ești foaie verde lobodă, nu…
Și abia pe locul ultim, pe locul trei va fi cuvântul. Și cuvântul trebuie să fie dres cu sare. Nu presa, că o să generezi repulsie!
Pelerin: Normal.
Părintele Teologos: Totdeauna la cuvânt nu o să spui că tu ești greșit, ci o să spui: eu cred că așa e bine, înțelegi? Concentrează-te pe bine, pe bine. Concentrați-vă pe bine și binele va crește. Dacă te concentrezi pe rău, o să crească și răul, înțelegi?
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Că dacă eu zic despre tine că tu ești greșit… păi, atunci o să zici, nu că tu ești. Înțelegi? Atunci pe bine, totdeauna pe bine și cu multă dragoste, multă dragoste. Mai mult decât argumente, e mult mai bune dragostea, iubirea și toate astea. Dacă cere un argument, dă-i un argument, dar întâi de toate, cum spuneam, e exemplul personal, iubitor, asta e foarte important.
Alte întrebări, Părinte?
Despre bolile psihice
Pelerin: Nu știu. Mă gândeam dacă aveți un răspuns de unde se generează sau cum pot fi prevenite bolile acestea moderne, cum ar fi depresia, anxietatea…?
Părintele Teologos: Da, evident…
Pelerin: Sau atacurile de panică?
Părintele Teologos: Sigur. Am făcut și podcasturi pe tema asta. Întâi de toate este nevoie de persoană. Am spus. E nevoie de persoană. Toate lucrurile astea provin din traume, de obicei, din copilărie, din lipsa iubirii. Toate bolile astea, vedeți că la ora asta există traume mai mari și mai periculoase decât pandemia de COVID 19, dar nu se vorbește despre ele. De ce? Pentru că nu le convine să vorbească despre pandemiile astea, pentru că sunt pandemiile din bolile de nervi.
E nevoie de dragoste, e nevoie de credință în Dumnezeu. Și pentru asta e nevoie, mai ales Sfinția voastră, bine și eu, să promovăm pe Dumnezeu, să promovăm minunile lui Dumnezeu, să promovăm activitatea, dacă doriți, a lui Dumnezeu, în cotidian, astfel încât omul să aibă credință. Pentru că depresia e boala ateului, de fapt, boala lipsei de sens, înțelegeți?
Bineînțeles că uneori sunt și dezechilibre chimice și așa mai departe, dar nu intrăm în problemele astea de pastile și așa mai departe. Dar dacă vorbim de probleme de comportament care sunt în marea masă, atunci acolo trebuie dragoste, trebuie atenție, trebuie dat timp. Neapărat trebuie stat cu omul respectiv.
Noi din păcate astăzi suntem foarte concentrați pe afaceri. Nu mai citim cartea Facerii, citim cartea afacerii. Și atunci nu mai avem timp de celălalt. Trebuie să redescoperim persoana celuilalt, personalitatea celuilalt. Că nimic nu înlocuiește persoana. Și atunci, omul respectiv va simți iubirea noastră și va căpăta sens, prin noi, înțelegeți? Către Dumnezeu. Și dacă omul are credință, Dumnezeu atunci merge înainte, încet, încet, așa, încetuț încetuț, cătinel, cătinel, ca și găina beată…. Merge înainte. Deci asta trebuie făcut.
Bineînțeles, în fiecare caz în parte, este un tratament specific. Dar cum spuneam, în general e vorba de persoană, de timp, de răbdare, e vorba să-l asculți pe celălalt. Ca astăzi oamenii nu mai ascultă pe celălalt. Adică stau așa ca și pantera să-ți găsească un cuvânt rău și „pang!” Nu trebuie să stai să asculți, să stai să vezi ce vrea să zică celălalt. Da, foarte bine și așa mai departe, să fii de acord cu celălalt, bineînțeles, dacă nu zice o bazaconie foarte mare. Dar lasă de la tine, lasă de la tine, pentru că unitatea vindecă toate aceste deraieri nevrotice, iubirea.
Pelerin: Adică e necesară consilierea duhovnicească…
Părintele Teologos: Neapărat! Persoana. Am spus persoana, bineînțeles și duhovnicul, evident, dar persoana duhovnicească ajută foarte mult. Și persoana duhovnicească o să fie un prieten, mama, tata. Da. Și prietenul și duhovnicul, dar din păcate dumneavoastră ca duhovnici sunteți foarte presați adică aveți foarte multe. Nu aveți timp. Sper să aveți.
Pelerin: Îl facem.
Părintele Teologos: Să vă faceți! Să vă ajute bunul Dumnezeu! Bine, mai este o întrebare. Cine mai este?
Despre iertare
Pelerin: Cum reușim să dobândim iertarea deplină?
Părintele Teologos: O ceri. Vorbesc foarte serios. Dar ca să o ceri cu adevărat, trebuie să o ceri și prin cuvânt, evident, dar și prin fapte.
Pelerin: Să îți pară rău.
Părintele Teologos: Să îți pară rău, dar și să dai înapoi. Adică în clipa în care ești… deci eu sunt dependent de o anumită patimă, Doamne iartă-mă, dar tu ești îmbrățișat cu patima respectivă…
Pelerin: Și atunci când cineva ne-a greșit cu ceva și chiar dacă primim iertarea celuilalt, cum reușim să ajungem să fim împăcați cu iertarea celuilalt?
Părintele Teologos: Să reformulez. Tu spui că i-ai greșit cu ceva celuilalt. Celalalt te-a iertat, dar tu încă mai ai mustrări de conștiință?
Pelerin: Nu. Celălalt nu poate să te ierte. Adică nu poate să depășească ceea ce tu l-ai supărat.
Părintele Teologos: Te rogi pentru el și îți ceri iertare din nou în viitor. Și îți ceri iertare din nou și cu cuvintele, dar și cu faptele. Adică mai pe românește, dacă e o femeie, îi duci flori, te porți galant cu ea și așa mai departe, ești foarte atent cu ea, dar nu în sens ipocrit, ci efectiv atent cu ea – să-i oferi siguranță, protecție, toate lucrurile astea, să fii cavaler. Ca să se vadă într-adevăr că n-ai spus o din vârful buzelor, înțelegi? E foarte important.
Pelerin: Și ca să revenim la patimă, că am trecut un pic. Dacă ai greșit, ești îmbrățișat cu patima. Încerci să ieși de acolo. Cum ar trebui să te manifești ca să fie cât mai aproape de …
Părintele Teologos: Distanță. În primul rând să nu repeți practic cu fapta. Și aici ajută foarte mult distanța față de declanșator, față de centrul, de cauza de păcat. Și asta e o mărturisire foarte mare în fața lui Dumnezeu. Adică în locul în care ai căzut, acolo nu te mai du. Adică evită. Numai. „Doamne, iartă-mă!” și așa mai departe. Te mustri pe tine, după care cu o parte doritoare zici, „Doamne ajută-mă!” și cu trupul, cu logica, zici „Băi, nu mă mai uit acolo. Nu mai pun mâna acolo, nu mai vorbesc acolo, că am o problemă.” Înțelegi? Să nu cazi.
Sfinții protectori și evlavia la ei
Pelerin: E rău sau e bine să ai un Sfânt protector? Sau să-l iubești?
Părintele Teologos: E esențial.
Pelerin: Pe unul anume, de exemplu al tău care ți-e drag sigur, ai evlavie la el…
Părintele Teologos: Foarte, foarte, bine. Și trebuie neapărat cultivată treaba asta.
Pelerin: Și pot să mă rog la sfântul respectiv?
Părintele Teologos: Sigur. Ajută-mă pe mine, care Sfânt e astăzi, de exemplu…
Pelerin: De exemplu la Sfântul Serafim de Sarov.
Părintele Teologos: Da, da, sigur, sigur. La Sfântul Serafim de Sarov. Da. Deci în clipa în care simți o evlavie la un anumit Sfânt, trebuie să știi că evlavia asta vine de la însuși Sfântul.
Pelerin: Da…
Părintele Teologos: De la însuși Sfântul. Azi este Sfântul Mihail. Dacă cheamă pe cineva Mihail astăzi, Dumnezeu să-l binecuvinteze. Deci neapărat să te rogi la Sfântul respectiv. Să iei icoană, aprinzi o candelă și să vezi că Sfântul o să fie foarte îndeaproape, o să te protejeze.
Pelerin: Aia nu înseamnă că trebuie să-L înlocuiesc pe Iisus, să mă rog numai la Sfânt.
Părintele Teologos: Evident. Sigur, sigur.
Pelerin: Să încerc să mă rog și la Maica Domnului și la Domnul Iisus.
Părintele Teologos: Sigur!
Pelerin: Că dacă continui numai cu Sfântul, nu fac nimic…
Părintele Teologos: Nu, nu totdeauna extremele sunt de la diavol. Întotdeauna extremele sunt de la diavol. Întotdeauna e nevoie de echilibru și discernământ. Dar e clar, în clipa în care ai un Sfânt care te ajută, sigur stai la taifas cu el și așa mai departe.
Pelerin: Da, se poate.
Părintele Teologos: Se poate
Pelerin: Să fie de la suflet…
Părintele Teologos: Da, cum să nu. Da, evident, bineînțeles. Da, trebuie să aveți Sfinți. Sfinți protectori. Vedeți, Sfinții la care aveți evlavie, Sfinții numelui, ajută foarte mult. Mai ales, așa că avem niște Sfinți foarte mari.
Pelerin: Da. Și cea mai bună metodă, pentru a scăpa de mândrie sau cel puțin la tineri, așa?
Părintele Teologos: Da. La tineri. Te gândești. Sunt multe metode. Chiar o sa fie un clip pe tema asta. Dar una e să te gândești la tine în tot continuumul spațiu-timp. Adică nu te compara, tu cu frate-tu. Da. Compară-te tu cu Sfântul Antonie sau compară-te cu Sfântul Ștefan, de exemplu.
Pelerin: Da.
Părintele Teologos: Atunci o să vezi că o să scadă puțin. Dacă faci sală, compara-te cu Ahile, sau cu Schwarzenegger…
Pelerin: Van Dame.
Părintele Teologos: Ei, săracul, vai și amar de el. Înțelegeți? Bine. Să ne ajute Bunul Dumnezeu.
Părintele Teologos: Mulțumim!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
apropo de minuni cu sfinti, eu nefiind din zona Bucurestiului nu am putut participa la privegherea la sf Dimitrie cel Nou si atunci in octombrire m-am uitat pe net la priveghere si tin minte cas in acea seara am simtit brusc o prezenta atata de luminoasa si de calda, nu stiu cum sa exprim in cuvinte. A tinut cateva minute si a disparut, dar asa luminos a fost. Am simtit ca m-a vizitat sfantul.