Ascultați un cuvânt mângâietor al IPS Athanasie de Limassol în care acesta ne prezintă rugăciunea ca fiind medicament pentru singurătate.
Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)
Powered by RedCircle
Depresia, stresul, singurătatea, izolarea… Astăzi trăim într-o societate… Slavă Domnului, orașele noastre sunt pline, în marile orașe sunt zeci de mii de oameni, sute de mii de mulți oameni, încât nu găsim uneori un teren ca să construim o casă. Și se construiesc blocuri unul lângă altul. Suntem cumva aproape de ceilalți în mod sufocant, și cu toate acestea izolarea și singurătatea caracterizează epoca noastră.
Mă refer acum la tineri. Îmi aduc aminte că odată am vizitat un pustnic în Sfântul Munte, pe părintele Sava, care trăia singur de foarte mulți ani. Locuia într-o colibă a Sfântului Athanasie, în Kapsala, într-un loc aspru, lipsit de mângâiere, îndepărtat. Era într-o râpă – nici măcar nu avea priveliște. Acea colibă avea tavanul foarte jos, și părintele era foarte înalt, de aceea mergea mereu aplecat, nu putea să stea în picioare. Am mers într-o zi să-i duc de mâncare și am stat împreună. Era cu totul singur, pustnic desăvârșit.
I-am spus: „Gheronda, ești singur aici?” „Sunt singur.” „Nu ți-e greu să fii cu totul singur?” „Dar nu sunt singur.” „Mai este altcineva aici?” „Nu mă simt singur pentru că spun permanent rugăciunea.” Și râdea.
Eu nu am priceput ce vrea să spună și am zis în sine-mi: „E singur! Se roagă, ce altceva să facă?!” Însă, după ceva vreme, după ani, am înțeles cuvântul părintelui. Ceea ce mi-a spus în simplitatea sa era răspunsul pentru [terapia] singurătății. Un om poate să se dedice rugăciunii și să cheme numele lui Hristos, și în mod firesc se creează o relație vie cu Dumnezeu. Hristos, Cel pe care Îl chemăm, Care S-a făcut om, Care e real în Biserică, El Însuși lucrează de la sine în inima noastră.
Și când Hristos e înlăuntrul nostru, atunci se risipește singurătatea. Putem fi singuri, însă nu suntem însingurați, izolați în sine. Intrăm într-o lume universală, și aceasta o vedem în Viețile Sfinților. Poate că Sfinții erau singuri – în peșteri, închiși în morminte, ascunși în pustii nelocuite -, cu toate acestea erau uniți cu toată lumea. Și erau uniți prin iubire cu fiecare om, și niciodată nu s-au simțit singuri.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
2 Comment
E o mare drama sa nu stii sa iubesti daca nu esti invatat de mic in familie. Parintii iti ofera toate bunurile materiale si dupa accea iti spun ca esti nerecunoscator. Fiind adult, nu stii sa iti formezi o familie, devii un om frustrat si suferi de singuratate. Daca am trai toti izolati ca si pustnicii, fiind in lume si ne-am iubi doar de la distanta, unde am ajunge? Toti depresivii sunt judecati si respinsi, indopati de pastile si supravietuind zi dupa zi chinuiti, cand ei de fapt nu stiu sa iubesca (si sa se roage poate) si au nevoie de iubire. Nu pot sa iubeasca desi sunt inconjurati de o multime de oameni. Foarte trist!
Fiecare din noi poate gasi mangaiere si terapie pentru singuratate prin rugaciune. Este un medicament divin, care ne poate aduce liniste si pace in suflet. Asa cum spunea si parintele Sava, putem fi singuri, dar sa nu fim insingurati. Este important sa chemam numele lui Hristos si sa intram intr-o relatie vie cu El. Doar asa putem depasi singuratatea si izolarea si putem simti ca suntem parte dintr-o lume mai mare, unita prin iubire si credinta. Asadar, sa nu uitam ca rugaciunea este un medicament puternic pentru sufletul nostru, iar in vremuri de singuratate si tristete, trebuie sa ne aducem aminte sa ne rugam cu sinceritate si sa ramanem mereu uniti cu Dumnezeu.