Unele jocuri video pentru copii sunt prea nocive pentru ei

Vizionați un documentar tulburător și bine făcut în care aveți o analiză despre nocivitatea jocurilor video pentru copii care se dovedesc a fi cu mult mai nocive decât ar părea la prima vedere.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

Este un joc video popular pe care copiii voștri s-ar putea să-l cunoască. Este gratuit, online și le permite copiilor să practice tortura. Vă avertizăm că imaginile sunt foarte tulburătoare. ”Urmează săgețile de ghidaj de pe monitor ca să tai capul.”

Doamne! ”Asta nu este pentru copii. Asta este o distracție pentru adulți.”

Jocurile video au început ca un hobby de nișă care nu se adresa publicului larg. În prezent sunt mai mult de 3 miliarde de jucători în lume. Asta înseamnă aproape jumătate din populația globului. Poate ai crescut cu jocurile video încă din copilărie, dar jocurile video nu aduc întotdeauna o experiență pozitivă. Câteodată pot să-ți dea coșmaruri sau în unele situații te pot lăsa cu răni pentru toată viața. Astăzi vom analiza jocuri video pentru copii care sunt prea tulburătoare pentru ei. Cu cât mergem mai adânc, cu atât vedem cât de rele sunt acestea. Sper ca să aveți cu toții o săptămână minunată.

Capitolul 1: Jocul bebelușului panda blestemat.

Ursul panda este unul dintre cele mai drăguțe animale din lume care se întâmplă să fie și mascota canalului YouTube pentru copii numit ”Babybus”. În prezentare canalului se afirmă că Babybus furnizează teme educaționale inteligente pentru preșcolari până la vârsta de 6 ani. Dar ceea ce este interesant despre el este mărimea Babybus. Babybus are peste 130 de milioane de abonați prin intermediul mai multor canale.

Babybus este producătorul mai multor jocuri pe internet pentru copii, unul dintre ele fiind ”Bebelușul Panda stomatolog”. Acesta a fost lansat în Aprilie 2020 și are peste 10 milioane de descărcări. Jocul e dedicat copiilor cu vârsta de 3 ani și oferă utilizatorilor posibilitatea de a se afla în rolul unul dentist. Toți ”pacienții” din joc sunt animale drăguțe care vin la tine să le aranjezi dantura. Jocul este foarte inocent dar nu a fost dintotdeauna în felul acesta.

În 2017 o altă firmă producătoare de jocuri a lansat propria lor versiune ”Bebelușul Panda stomatolog”. Avea același nume ca jocul de la BabyBus și rula aplicații similare. Dar arată așa! Această versiune are imagini foarte tulburătoare. Exista numai un pacient, un urs panda, cu dinții foarte urâți. La final rămâi cu un gust straniu, adică un sentiment inconfortabil ca atunci când ceva pare a fi o ființă umană dar nu este.

Ursul panda care apare în joc nu arată deloc ca un panda real. Are o gură ce pare ca de om iar ochii îi ține larg deschiși. În timpul operației, panda se uită la tine fără să clipească. Dacă deja pare destul de sinistru pentru adulți, pentru copii va fi și mai rău. În 2019 jocul a fost retras din magazinele online de jocuri. Dar avea deja până atunci peste 10 mii de instalări. Deși jocul nu mai este în listă, versiunea de browser se mai poate juca și astăzi redenumită ca “Drăguțul Panda dentistul”.

Următorul joc a fost inspirat de Disney și, în mod surprinzător, nu este adecvat pentru mai tânăra audiența a Disney.

Capitolul 2: Influența întunecată a jocului ”Frozen”

Să scoți pe piață ceva pentru copii vine cu multe restricții. Dar, dacă o faci corespunzător, ai dat lovitura. Luați ca exemplu Disney. Atât Frozen I, cât și Frozen II se află printre primele 5 jocuri după cifra de încasări din toate timpurile. ”Frozen” a devenit o franciză care a profilat copilăria a milioane de copii din toată lumea. Și multe companii au profitat de asta și au creat sute de mii de produse Frozen. Majoritatea lor sunt contrafăcute, dar aceste produse fără licență nu sunt doar în formă fizică, ci sunt și virtuale. Jocuri ”Frozen” contrafăcute sunt peste tot.

Acesta e doar un exemplu: Regina Zăpezii – Cuțitul Zburător. Obiectivul jocului este să arunci cuțite spre ținte care apar pe un cerc de lemn care se rotește. Dar pe cerc se mai află și banditul din primul film Frozen, legat în chingi. Iar, dacă îl nimerești pe acesta, apar imagini grafice tulburătoare și țipete. Dar asta nu este decât a zgâria puțin suprafață din ceea ce poți vedea în aceste jocuri contrafăcute.

Multe astfel de jocuri pun utilizatorii în rolul de chirurg, operând personaje din ”Frozen” într-un mod macabru. Elsa – naștere prin cezariană este un joc în care o ajuți pe Elsa să nască, prin tăierea cordonului ombilical pentru ieșirea copilului. În plus, ceea ce face acest joc și mai tulburător pentru copii e posibilitatea de a pierde jocul, adică dacă greșești este posibil ca Elsa sau copilul să nu supraviețuiască.

Sunt și alte jocuri care se ocupă cu sănătatea personajelor din ”Frozen”, cum ar fi Elsa – operația pe coloană, Anna – operația pe creier și Olaf – la oftalmolog. O mulțime de copii iubesc personajele din ”Frozen”. Aratându-le pe acestea cu leziuni foarte dure îi poate lăsa foarte șocați. Dar unele din aceste jocuri contrafăcute sunt și mai rele, dar nu putem discuta despre ele aici pentru că YouTube va foarte furios.

”Frozen” nu este singura franciză cu o mulțime de jocuri cu conținut problematic pentru copii, dar este cea mai mare. Pe YouTube a existat incidentul Elsagate, sute de mii de videori pentru copii de pe YouTube au fost catalogate ca fiind dăunătoare pentru copii. Dar, în afară de Elsagate, par a fi slabe șanse ca aceste jocuri Frozen falsificate să fie interzise în curând. Totuși, în lumea jocurilor tulburătoare pentru copii nu este doar sângele care le face problematice, ci uneori stilul jocului însuși este îndeajuns ca să le dea copiilor coșmaruri.

Capitolul 3: Adevărul din spatele jocului ”Masca lui Majora”

Copiii din anii ’90 își pot aminti de războiul dintre Sega și Nintendo, război pe care l-a câștigat Nintendo. Ceea ce a făcut pe Nintendo diferit față de competitori a fost imaginea familiei. Strategia de marketing a Nintendo a fost motivul pentru care au apărut francize de joc imense cum ar fi ”Legenda Zeldei”. Popularitatea sa se datorează în primul rând modului cum Nintendo a reușit să atragă audiența tânără. Dar și atunci erau jocuri ale Nintendo pe care utilizatorii le găseau nepotrivite.

Din seria ”Legenda Zeldei”, un joc clasic de care încă se vorbește și azi este ”Masca lui Majora”, considerat de mulți ca fiind cel mai înfiorător joc din această serie. ”Masca lui Majoras” bântuie visurile multora dintre utilizatori. Dar de ce? Pentru a înțelege de ce acest joc părea așa de sinistru trebuie să înțelegem contextul atunci când jocul a apărut prima dată. Versiunea anterioară a acestei serii a introdus pentru prima oară 3D-ul și astfel a devenit unul dintre cele mai grozave jocuri ale deceniului.

”A fost utilizată una dintre cele mai bune muzici în domeniul jocurilor și a surprins perfect sentimentul de aventură la acel moment care a influențat întreaga industrie a jocurilor video din acea vreme.”

Ca urmare a acestei realizări istorice, lui Eiji Aonuma, proiectantul șef al seriei ”Zelda”, i s-a dat o misiune imposibilă, și anume să dezvolte o continuare a jocului într-un singur an. Stresul pe care l-a avut din cauza acestei limite i-a dat coșmaruri. Conform unui interviu dat de el, aceste coșmaruri au inspirat elementele întunecate din ”Masca lui Majora”.

În luna aprilie a anului 2000 jocul a fost în sfârșit lansat pe platforma Nintendo. Cum s-a ajuns de la eroul triumfător din ”Ocarina Timpului” la ”Masca lui Majora”, cu Link fiind tâlhărit și transformat într-o creatură ca o plantă. Imediat după aceea, jocul capătă o nuanță destul de macabră. Și ca să facă lucrurile și mai rele, jocul impune și o limită de timp.

E vorba de niște treburi macabre și ai timp limită ca să le rezolvi și să termini jocul, mai precis ai 3 zile la dispoziție pentru asta, sau toată lumea va fi distrusă de un satelit lunar. Mulți copii care nu știau ce fac, au fost îndurerați de acest final groaznic al lunii și de distrugerea întregii lumi. Luna însăși provoacă coșmaruri prin imaginea unei fețe rele care privește mereu în jos către jucător. Atmosfera deprimantă a jocului e dată de faptul că lumea se sfârșește în 3 zile.

Câteva personaje din Masca lui Majora fie refuză să vadă realitatea, fie sunt complet lipsite de speranță. Spre exemplu, Omul Sabie afirmă că nu-i este frică de luna căzătoare și crede că o poate tăia în părți, dar în ultimele 6 ore înainte ca luna sa cadă, Omul Sabie se baricadează într-o cameră ascunsă, plângând, îngrozit de ce urmează să se întâmple. Dacă vei câștiga jocul și salvezi lumea, indiferent ce faci, nu există un final fericit. La sfârșit cei mai mulți dintre rezidenții Terrei sărbătoresc, mai puțin majordomul cel drăguț, unul dintre personajele jocului. Finalul bun al jocului arată întotdeauna o plângere a pierderii Soarelui.

Astfel de imagini triste pe parcursul jocului lasă jucătorului o senzație de goliciune. Jocul ”Masca lui Majora” s-a născut din coșmarurile creatorului său, care le-a adus la viață. La 20 de ani după, jocul este încă jucat de utilizatori ai YouTube Masca lui Majora a fost sursa de inspirație pentru Ben Înecatul, una dintre cele mai populare povești horror de pe internet din anii 2000.

În mod surprinzător, ”Masca lui Majora” nu e singurul joc de pe Nintendo inspirat de experiențele creatorilor săi. Capitolul următor arată cum memoriile din copilărie ale creatorilor jocurilor s-au transformat în adevărate coșmaruri..

Capitolul 4: Jocul inspirat de coșmarul copilăriei.

În timp ce ”Legenda Zeldei” este un nume foarte cunoscut, ”Earth Bound” nu are aceeași recunoaștere. Pus pe piață în iunie 1995, ”Earth Bound” este un joc tradițional japonez adus de Super Nintendo. În acest joc controlezi a 4 copii care merg într-o aventură pentru a salva lumea. Jocul arată nevinovat, dacă ne uităm la imaginile colorate și umorul hazliu, dar are și momente întunecate și secvențe sinistre de-a lungul său. Chiar la începutul jocului vei ajunge în ”Orașul Fericirii”, locul unde trăiesc ”Fericiții Fericiților”, o sectă a cărei membri arată ca cei din lumea reală. Mai târziu ajungi la un loc numit ”Mu” unde unul din cei patru membri ai grupului, pe nume Pooh, trebuie să se pregătească prin meditație. În timpul meditației o față umană va coborî asupra sa și-l va înghiți. Iar toate astea se întâmplă într-un mediu ambietal întunecat.

Ulterior, “fața” îți va cere permisiunea să-i rupă picioarele lui Pooh și să-i taie brațele, precum și alte acte de desfigurare. Dacă selectează ”nu”, jucătorul va pierde jocul și va trebui să revină la meditația de la început. Deși e bazat doar pe text, jocul e destul de înfiorător, mai ales pentru un jucător tânăr. Pare cu atât mai nebunesc când ne gândim că Pooh este mai tânăr decât Nes care are doar 13 ani. Scenele de aici nu se compară cu teroarea în care intră Gigus la finalul jocului. Lupta împotriva lui Gigus e diferită de orice s-a mai văzut înainte în jocuri. Nu are muzică sau o scenă mare, ci numai un fundal de groază și efecte de sunet. Lupta este împărțită în 5 nivele, fiecare nivel inducând sufletului frica.

Ceea ce face lupta foarte infiorătoare este imaginea lui Gigus, care pare a se baza pe imaginea unui copil nenăscut, în burta mamei. Presupunerea se dovedește până la urmă să fie falsă.

O mulțime din utilizatorii acestui joc nu știu că jocul este bazat pe experiența traumatizantă din copilărie a creatorului său S. Itoi. ”Când a fost copil, Itoi a mers la un film cu niște prieteni și din greșeală a ajuns la un alt film, unde a văzut o scenă de dragoste dintre două personaje care se dorea romantică, dar în realitate nu era ceva consensual, ca să spun asta într-un mod mai prietenos. Aceea scenă l-a schimbat pe Itoi pentru totdeauna. Mai târziu, când a devenit adult, Itoi a utilizat această experiență pentru a crea ”Earth Bound”. Deși jocul a rămas în memorie azi ca un clasic, asta nu a schimbat faptul că era un joc foarte tulburător pentru copii. Pentru creatorii de jocuri, obiectivul nu este de a crea ceva artistic ci de a face propagandă, chiar și printre copii.

Capitolul 5: Propaganda tulburătoare a PETA

PETA este un grup pentru apărarea drepturilor animalelor care are o istorie interesantă. Date despre această organizație găsești pretutindeni. PETA este cunoscută pentru publicitate ciudată pe care și-o face. Poate nu știi asta, dar, în mod ciudat, aceștia au creat o serie de jocuri video. Majoritatea acestor jocuri sunt parodii ale jocurilor consacrate de pe Nintendo, sunt gratuite și se pot accesa de pe pagina web a PETA. Spre deosebire de jocurile de pe Nintendo acestea nu sunt foarte prietenoase cu copii.

”Pokemon-ul negru și albastru” este un bun exemplu pentru asta. Coperta jocului îl arată pe Pikachu și pe alți pokemoni ca fiind accidentați. Lupta dintre jucători este asemănătoare cu cea a jocurilor de pe Nintendo, dar foarte scurtă, cu doar 4 lupte în total, dar după prima luptă asistenta medicală Joy – cea care apare în toate jocurile Pokemon – apare să-ți ofere un cufăr cu comori. Cel care acceptă acest cufăr va putea deschide o nouă fereastră unde rulează un video. ”Un porcușor! Nu vreau să mă joc asta. Oh! Nimic nu este mai rău decât să ai de-a face cu un video șocant! Asta avem noi aici! Afirmând asta într-un joc video pentru copii și folosirea acestuia ca un mecanism de a șoca oamenii și a-ți promova propaganda este urât de tot.”

PETA repetă această formulă pe scară largă în jocurile sale de tip parodie. În cel de-al doilea joc numit ”Pokemon-ul roșu, alb și albastru” lupta se dă împotriva unor personaje din McDonald. După prima luptă vei fi întrebat dacă vrei să deschizi un cufăr cu comori care te va conduce la un video care e restricționat pentru anumite vârste.

Ambele jocurile Pokemon menționate nu sunt așa de tulburătoare dar nu același lucru se poate spune despre jocul ”Mama în bucătărie”. La început acesta a inclus o serie de simulări drăguțe de pregătit mâncare. Versiunea pentru copii presupune pregătirea unui curcan cu ocazia Zilei Recunoștinței; Jocul arată mult sânge și organe interne. Acesta, ca și celelalte jocuri, este legat de un videoclip extern. ”Audiența acestui joc este formată în mod firesc din copii care, cu foarte mare ușurință, pot da de acest joc și la fel de ușor pot să ajungă la punctul în care să fie tulburați de acest video.”

Creatorul ”Mama în bucătărie” și Nintendo nu au reacționat la versiunea PETA a jocurilor lor și nu au întreprins nici o acțiune legală împotriva lor. Ideile de propagandă care se utilizează în jocurile pentru copii îi tulbură pe aceștia, dar în următorul joc chiar și adulții sunt înfricoșați.

Capitolul 6: Cel mai groaznic joc ARCADE din toate timpurile

Să te joci pe ARCADE este în mod normal o experiență plăcută pentru toată familia. Având o gamă variată de oferte, există mereu un joc pentru oricine. Ca și în celelalte cazuri care se bazează pe sânge sau atmosferă sinistră, ”Arcade” a căpătat o reputație legendară pentru teroarea fără discernământ pe care o creează. ”Jocul ”Sinistar”, de care mulți dintre voi poate că nu ați auzit, a reușit să înfricoșeze în trecut viața multor copii, și chiar a adulților.”

Creat de Williams Electronics în anul 1983, jocul “Sinistar” presupune pilotarea unui nave cosmice. A fost un joc revoluționar fiind primul joc ”Arcade” cu sunet stereo și îți dă astfel sentimentul că stai într-o cabină de pilot. La acel moment utilizatorii au fost uimiți de aceea experiență și la început nu era nimic care să-i sperie: naveta era controlată prin manetă, trăgeai cu laser și încercai să nu fii lovit; te jucai așa până auzeai ceva. ”Pot vedea monstrul, pot să-l aud, și cred că asta este cea mai înfricoșătoare introducere a unui personaj din istoria jocurilor.

“Numai simpla cugetare la auzul acelei voci îmi dădea o durere de rinichi și nu mai puteam dormi cu zilele.”

“Atenție, lașule! Fugi lașule!” Aceasta a fost vocea șefului din jocul ”Sinistar”. Toate inregistrările de voce ale jocului au fost făcute de DJ-ul John Doremus, cu excepția uneia singure, care a fost răgetul unui leu inregistrat la o grădină zoologică. Acesta a fost răgetul care a produs atâta frică în inimile multor copii din perioada anilor 1980.

Dar nu era vorba numai de voce. Sinistar e o mare și monstruoasă față care aleargă fără oprire după jucător să-l termine. Atacurile lansate de pe navetă nu au efect asupra lui Sinistar, iar singurul mod de a-l învinge este de a colecta cristale, care se preschimbă în bombe, care sunt de fapt slăbiciunile șefului. Jocul nu oferă instrucțiuni clare în acest proces și de aceea pentru o mulțime de copii apariția instantanee a acestei forțe imbatabile a făcut să le înghețe sângele în vene.

Aceasta s-a întâmplat înainte de explozia internetului și de aceea cei mai mulți dintre jucători nu au reușit niciodată să-l bată pe Sinistar. Toți cei care l-au bătut au fost șocați să constate că acesta se întorcea iarăși. Dificultatea jocului și reputația sa înfiorătoare a adus pagube dezvoltatorului Williams Electronics. “Sinistar” nu s-a bucurat de succes comercial atunci când a fost lansat.

Dar zeci de ani mai târziu jocul “Arcade” a produs un cult în rândul utilizatorilor. ”Sinastar” este ca un suflu din trecut pentru mulți dintre adulții de azi. Sunetul deosebit al jocului a dat tonul la multe jocuri horror din ziua de azi. Dar atunci când strategia de afaceri nu merge trebuie să încerci noi metode care conțin cu totul alte forme de conținut inadecvat [pentru copii].

Capitolul 7: Jocul în care îți alegi propriul scenariu.

”Episod” este un joc vizual la liber în care jucătorii pot citi câteva scenarii interactive și au la alegere câteva opțiuni care pot influența modul de desfășurare al jocului. Dar ceea ce face acest joc diferit de altele este că utilizatorul poate influența scenariul jocului, poate crea singur conținutul. Utilizatorii cu cele mai bune scenarii chiar câștigă venituri ca și creatori. Mulți dintre cei 12 milioane de creatori ai jocului ar face orice pentru a obține click-uri. Aceasta face să apară mult conținut îndoielnic în “Episode”.

”Dacă vei accesa ”Appstore” vei constata că ”Episode” este oferit utilizatorilor de peste 12 ani dar unele dintre scenarii nu sunt adecvate. Aș fi speriată să le citesc dacă aș avea 12 ani. Unele dintre ele sunt lucruri pe care nu ai dori să le vezi la vârsta de 12 ani.”

Dar nu e vorba numai că unii utilizatori produc conținut nepotrivit în joc, ci și despre reputația sa de a nu fi potrivită pentru tânăra audiență. Aceste materiale publicitare oferă material sugestiv în acest sens. Jocul este promovat și pe alte canale de jocuri pentru copii și astfel mulți dintre aceștia sunt expuși la ”Episode” încă înainte de a-l juca. Aceasta a condus la o reacție furioasă din partea părinților, deoarece prin asta se promovează acest joc copiilor.

Deci, cum face ”Episode” bani? Ca și alte jocuri la liber ”Episode” utiizează un sistem de “energie” care este un fel de monedă de schimb. Jucătorii plătesc aceste monede pentru a citi mai mult conținut iar atunci când nu mai ai poți să mai aștepți sau să cumperi din aplicație. Dar pentru “Episode” monetizarea este mai rău de atât, unele dintre opțiuni necesită mai mult decât să plătești. Nu contează cât de mult aștepți, singurul mod de a accesa aceste opțiuni este pe bază de plată în monedă premium. În mod normal acest tip de opțiuni sunt de natură “mai aburindă”, dacă ințelegeți.

Deci, după ce că are ca țintă copii, ”Episode” încearcă se le exploateze curiozitatea, și să-i prindă în plasa unui conținut pentru adulți, pe care nu ar trebui să îl consume. Întregul ecosistem al ”Episode” este proiectat să profite de pe urma dorințelor nedescoperite ale tinerei audiențe. Iar dacă jocurile pe care vi le-am prezentat nu au fost destul de sugestive, următorul joc ajunge un pas mai departe.

Capitolul 8: Jocul bazat pe o poveste tulburătoare.

Nu toate jocurile sunt create pentru a ne bucura. Să luăm exemplul jocului ”Cosmologia din Kyoto”, un joc educațional de aventură lansat în Japonia în anul 1993, iar în anul următor în America de Nord. Chiar dacă are recenzii strălucitoare, jocul nu a mers foarte bine financiar. Nu a avut mulți jucători, dar tot au fost unii copii care au dat peste acest joc și de pe urma căruia au rămas marcați. După ani, ”Cosmologia din Kyoto” a căpătat o înfățișare de cult doar pentru cât de sinistru a fost. Este și jocul favorit al unor regizori de film celebri.

Dar pentru ce anume acest joc a fost atât de răscolitor? Pentru a răspunde la asta trebuie să navigăm în timp în Japonia anului 1000. Acesta este timpul în care are loc acțiunea din joc și chiar de la început poți să simți că ceva nu este în regulă. ”Toate ilustrațiile sunt superbe, cu o paletă de culori închisă și cu umbre adânci, lăsând impresia unui mediu înfiorător. Cerul din fundal, străzile goale și stranii oferă cu adevărat acestui joc anticipația sentimentului de loc părăsit.”

Jocul nu are o țintă clară: poți să mergi oriunde dorești în jurul orașului Kyoto, întâlnind diverși oameni, chiar și demoni. În funcție de cum acționezi în anumite situații, karma ta se va schimba și va determina către ce tip de Buda vei fi trimis când vei fi învins. Asta a speriat cel mai tare copiii care au jucat acest joc. Cele mai multe din aceste scene de groază îl arată pe personajul tău fiind torturat de monștrii și, în funcție de iadul în care ajungi, scenele îți pot întoarce stomacul pe dos. Odată ce părăsești iadul, personajul tău se va reîncarna într-o altă persoană sau chiar într-un câine.

Din păcate sunt destule situații în joc care te pot trimite în iad. Iar dacă asta nu e destul de inadecvat, vei găsi în joc și scene de nuditate. Dar și în acest cadru macabru jocul poate fi considerat educational. Fiecare persoană pe care o întâlnești aici se bazează pe ceva real, sau din folclor, toate acestea se pot găsi în referințele atașate la joc.

”Este ca și când ai avea o enciclopedie a vechiului Kyoto și a Japoniei.” Astfel, violența și indecența este oferită prin stilul de artă al acestui joc. Alții au îmbrățișat un demers mult mai apropiat de realitate, făcând jucătorii să se simtă straniu.

Capitolul 9: Jocul ”Valea misterioasă a acțiunii totale”

Anul 1993 a fost anul care a schimbat jocurile video pentru totdeauna. Jocurile au început să devină mult mai convenționale iar opinia publică a devenit îngrijorată. Jocuri controversate ca ”Lupta Mortală” au făcut ca Senatul American să creeze o agenție care se ocupă să claseze toate jocurile în funcție de vârstă. Dar violența întâlnită în ”Lupta mortală” nu a fost singurul lucru pe care politicienii au trebuit să-l dezbată la acel moment.

Un alt joc care a făcut obiectul dezbaterilor din Senat a fost a ”Capcana din noapte”. ”Cel de-al doilea joc este ”Capcana din noapte” care are loc într-o casă de măicuțe iar obiectivul este de a ține bărbații departe de femeile tinere.” ”Capcana din noapte” este un joc FMV adică full motion video (cu 30 de cadre pe secundă). Grafica jocului utilizează scene din viața reală făcând ca jocul să pară interactiv. Datorită sentimentului de realitate din joc, mulți oameni au fost îngrijorați că violența care apare în joc e prea mult pentru copii.

Singurul lucru realist din acest joc este acela că utilizează oameni reali. Scenele actoricești sunt slabe și au fost regizate în mod exagerat. Cei mai mulți jucători nu le luau în serios. ”Capcana din noapte – cel mai infam joc FVM dintre toate – a avut un scenariu teribil, scene, lumini, costume, efecte speciale și o acțiune de joc plictisitoare.” Dar asta nu a oprit politicienii de a se folosi de acest joc pentru a critica jocurile video. Acest joc nu a fost cel mai problematic joc de tip FMV de la acel moment.

A existat un al joc de tip FMV care reușit să scape de radarul politicienilor. Acesta a fost atât de întunecat că a fost interzis în mai multe țări. Numele său este ”Fantasmagoria”. Lansat pe 24 august 1995, jocul pune pe utilizatori în poziția unui scriitor care trebuie să supraviețuiască înăuntrul unei conac misterios. Spre deosebire de ”Capcana din noapte”, scenele din “Fantasmagoria” sunt cu mult mai realiste. Este un joc horror, cu mai multe sfârșituri tragice. Nu numai că sunt o mulțime de scene brutale în joc dar există și una în care are loc un act sexual neconsimțit.

Deși jocul e total neadecvat pentru copii, asta nu i-a oprit pe mulți dintre ei să-l joace. Creatorul acestui joc, Roberta Williams, a simțit că jocul ”Fantasmagoria” a fost atacat pe nedrept de presă deoarece la aceea vreme mulți oameni se gândeau la jocurile pe computer ca divertisment pentru copii. Jocul a ajuns să bântuie visele multor copii. ”Fantasmagoria” a fost atât de controversat, încât o mulțime de organizații au cerut boicotarea jocului. Dar și după asta, jocul a avut mare succes comercial.

”Bineînțeles că controversa a a avut efectul său magic iar jocul s-a vândut într-un milion de copii.” Controversa este un lucru pe care jocurile din capitolul următor se bazează foarte mult. Spre deosebire de ”Fantasmagoria”, aceste jocuri nu au fost făcute pentru a câștiga bani, ci pentru a ofensa cât mai mulți oameni cu putință, chiar și pe cei care au căzut victime unor reale tragedii de viață.

Capitolul 10: ”Newgrounds”, cele mai tulburătoare jocuri.

Pe 31 decembrie, 2020, Adobe Flash Player, un program utilizat de mulți din utilizatorii de jocuri, a fost întrerupt în mod oficial. Aceasta a însemnat că nu mai puteai juca jocuri Flash decât cu anumite permisiuni. Dar cu sfârșitul Flash a intrat pe piață furtunos jocul ”Friday Night Funkin”. În anul anul 2021 ”Friday Night Funkin” a ajuns viral ca un joc de ritm, cu stil artistic inspirat din multe jocuri “flash” care au existat înainte. ”Putea fi găsit peste tot: YouTube, TikTok, Mod Pages, Bootleg, Roblox, și la emisiunile de noi talente.”

Până la momentul în care oamenii au ajuns să fie închiși în casă, jocul amintea utilizatorilor de vremile bune din trecut. A lansat “O viață nouă în condiții noi”, cea mai mare comunitate de animații și jocuri ”flash”. Aceasta a ajutat noua generație de tineri jucători să redescopere o veche fațetă a culturii internetului, incluzînd aici partea sa întunecată.

În acest joc vei găsi un personaj numit Pico. Ceea ce mulți dintre jucători nu realizează este că Pico vine dintr-un alt joc numit ”Școala lui Pico”, care a fost creat de Tom Fulp, fondatorul ”Newgrounds”. ”Școala lui Pico” a fost creat cu mult timp înainte, în anul 1999. Pico este supraviețuitor al unei tragedii de la o școală. Obiectivul jocului este să înfrângi pe criminalii care au stat în spatele tragediei și astfel să salvezi școala. Jocul este inspirat dintr-un incident real care a avut loc în anul 1999. Dar chiar și pentru acele vremuri,

Școala lui Pico e doar vârful aisbergului comparativ cu unele dintre celor mai teribile jocuri ale ”Newground”. Au existat și ale jocuri “flash” inspirate din tragedii reale. Spre deosebire de ”Școala lui Pico”, jocuri de tipul ”V-Tech Rampage” te pun în situația criminalului. Să învingi în aceste jocuri înseamnă a comite atrocități similare cu cele din lumea reală. Și mai rău, au fost create personaje cărora li s-au dat aceeași identitate cu a victimelor din lumea reală.

Când a fost întrebat de ce a creat aceste jocuri, creatorul a spus: “pentru că e amuzant”. ”Făcând atât de mulți oameni furioși, mi-a dat suficientă satisfacție pentru tot restul vieții.” Aceste jocuri au produs o adevărată furtună de controverse. Familiile victimelor au luat poziție: ”Este cu adevărat dezgustător ca cineva să creadă ca așa ceva este amuzant. Cu toții suferim, toate familiile suferă.” Deoarece ”Newgrounds” prețuiește libertatea de expresie artistică a creatorilor săi, multe din aceste jocuri pot fi încă jucate și astăzi. Fie că ești de acord sau nu, ”Newgrounds” poate fi văzut ca o capsulă a timpului în care se păstrează atât partea bună cât și cea rea a internetului. Mulți copii de la începutul anilor 2000 au rămas marcați de acest joc. Iar acesta este și cazul următorului joc.

Capitolul 11: Joc horor înspirat din lumea reală.

Ce se întâmplă dacă jocul video pe care îl joci nu mai este doar un joc? Dacă tu însuți devii un personaj într-un joc? Acestea sunt întrebări la care mii de copii au trebuit să răspundă în anul 2008 odată cu jocul de browser ”Hotel 626”. La ceea vreme, zvonurile s-au răspândit despre un un joc straniu pe care îl poți juca doar între 6 seara și 6 dimineața, forțându-te să joci noaptea. Numele său era ”Hotel 626″.

Dacă accesezi Hotel626.com vei fi direcționat la o pagină web în care trebuie să-ți introduci datele personale. Pentru a intra în joc trebuie să-ți pornești camera și microfonul, și îmediat ce îți bagi toate datele jocul începe. ”Hotel 626” a fost un joc FVM pe browser, care folosea filmări reale. Jocul îți dă o serie de obiective, fiecare mai extrem decât celălalt, unul dintre ele chiar cerându-ți să-ți utilizezi microfonul pentru a cânta un cântec de leagăn unui copil. Dacă nu acceptai, ai fi fost speriat de moarte.

Dar al 4-lea obiectiv te paralizează complet. Ceea ce vei vedea în faza următoare sunt fețele altor jucători. La începutul jocului, când spui că ești de acord să utilizezi camera video, ți se face o fotografie fără să știi, iar acum ești în una din aceste fotografii care-ți apar pe ecran și pe care trebuie să apeși atunci când o vezi. Deci, după ce ți se face fotografie fără a-ți da seama, ce ar mai putea merge rău? Din păcate răspunsul la această întrebare vine atunci când propriul telefonul începe să sune și atunci când răspunzi auzi una ca asta: ”Dacă vrei să ieși viu de aici, fă repede ceea ce îți spun! Nu ai mult timp. Du-te în hol!”

Jocul îți dă instrucțiunile pentru noul obiectiv, sunându-te la telefon. Dacă urmezi instrucțiunile date, vei ieși afară din hotel și vei intra într-o mașină. Când pornești motorul jocul se termină, dar nu înainte de a te mai speria o dată.

Dar chiar dacă jocul se termină, teroarea nu se termină. Unii jucători au spus că au fost sunați și la mai multe zile după ieșirea din joc. Vocea din joc le-a spus că de fapt nu au ieșit niciodată din hotel, că nu există nici o scăpare din acele orori.

”Hotel 626” a fost un joc al groazei care a trecut dincolo de cele patru colțuri ale ecranului computerului. Jocul a fost închis în anul 2011 și nu se mai joacă astăzi. Asta deoarece întregul joc a fost o șmecherie de marketing a lui ”Doritos”. Așa este, jocul a fost creat de ”Doritos” pentru a promova cipsurile companiei. Adresa virtuală a jocului a fost printată pe fiecare pachet și astfel au aflat copiii despre joc. Până la urmă ”Doritos” a creat o continuare la ”Hotel 626” care s-a numit ”Asylum 626”, dar care nu s-a bucurat de aceeași publicitate. Și acesta a fost închis tot în anul 2011. Din fericire.

Dar ceea ce s-a întâmplat cu datele personale a depășit limitele. În timp ce ”Hotel 626” s-a interferat în viața privată a jucătorilor, jocul următor s-a interferat cu mintea jucătorilor, ajungând ca unii dintre copii să se îmbolnăvească efectiv.

Capitolul 12: Pericolele sumbrelor jocuri ”Roblox”

Dacă vei căuta jocuri horror, nu te-ai gândi la ”Roblox”. Grafica nu seamănă cu a celor din categoria clasică a horror-ului. Deci cele mai multe jocuri “Roblox” nu sunt așa de captivante. Majoritatea celor care îl joacă sunt copii. Jocurile horror de pe ”Roblox” sunt de lovituri. Există un joc care se evidențiază de celelalte. Acest joc este atât de înfricoșător că unii jucători chiar se îmbolnăvesc. Numele acestui joc este ”Ochii mei mă înșeală”.

În joc te afli în pielea unei fete care a locuit într-un subsol toată viața, care deja îți dă un sentiment inconfortabil. Prima sarcină pe care o primești în joc este să-ți iei medicamentele. Iar pentru restul jocului nu trebuie decât să te joci cu diverse obiecte. La sfârșitul fiecărei zile, înainte de a te duce la culcare, ți se cere a vorbi cu ”Papa”, care nu se vede și stă ascuns. Conversația cu acesta are loc în apropierea trapei de la pivniță.

Ceea ce învățăm de la ”Papa” este că lumea de afară este periculoasă, iar pastilele pe care le luăm sunt pentru siguranța noastră. Până la mijlocul jocului ”Papa” nu apare iar tu va trebui să hotărăști dacă să mai iei pastilele sau nu. Și aici lucrurile ajung să fie și mai rele. Jucătorul descoperă cu adevărat ceea ce i se întâmplă în timpul somnului. Jocul sugerează că tatăl fetei făcea niște lucruri teribile. Pentru o mulțime de utilizatori, jocul le-a dat stări de rău la stomac.

”Ochii mei mă înșeală” este un joc horror psihologic care este greu de jucat deoarece povestea devine foarte bolnavă. Sunt multe similarități între scenele din joc și cele din viața reală a lui Elizabeth Fritzell, o femeie care a fost ținută închisă 24 de ani în pivnița casei de tatăl ei. Jocul a fost până la urmă scos de pe platforma ”Roblox”. Mulți oameni au crezut că asta s-a întâmplat din cauza conținutului, dar nu acesta a fost motivul.

La început a fost lansat pe platforma itch.io de un dezvoltator numit Nouhidev. Un utilizator ”Roblox” i-a cerut acestuia să pună “Ochii mei mă înșeală” pe ”Roblox” și așa a apărut pe platformă. Și a devenit așa de popular că până și mari utilizatori YouTube ca Markiplier l-au jucat. Nouhidev, supărat că versiune sa originală de pe itch.io a fost complet eclipsată de versiunea de pe ”Roblox”, le-a solicitat acestora să-l șteargă.

Până la urmă, siguranța copiilor ar trebui să fie prioritatea numărul 1. Dar asta nu-i va opri niciodată pe unii creatori de jocuri să dezvolte jocuri absolut oribile ca cele violente și dezgustătoare de care am vorbit. Dacă vezi copii jucând aceste jocuri, n-ar fi rău să le atragi atenția, pentru că nu știi niciodată, ar putea avea un impact mai mare asupra viitorului lor decât crezi.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!