Școala la domiciliu – un dar al pandemiei – p. Iosia Trenham

Urmăriți o foarte necesară analiză pe care părintele Iosia Trenham o face fenomenului școlii la domiciliu, fenomen care a câștigat în importanță în timpul pandemiei.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

Bună tuturor. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc pentru că sunteți aici.

Pentru astăzi am pregătit un cuvânt întitulat: „Școala la domiciliu – un dar al pandemiei [Covid]”. Mă bucur mult să văd un număr mare de americani și de lideri ai societății care reflectă asupra pandemiei [Covid] și încearcă să tragă unele concluzii, să discearnă binele de rău după trecerea printr-o asemenea criză, întinsă pe mai mulți ani, și la nivel global.

Unul din efectele pozitive ale pandemiei

Cât de important este să ne gândim și să reflectăm adânc, să evaluăm și să tragem concluzii despre ceea ce a fost corect și ce a fost oribil de rău. Iar unul din domeniile pe care pandemia le-a afectat profund este cel al educației. În fapt, unul dintre grozavele roade ale pandemiei, și au existat câteva daruri extraordinare de la Dumnezeu ca răspuns la această pandemie oribilă, unul dintre roadele bune a fost încurajarea școlii la domiciliu și implicarea părinților în educația copiilor.

Bineînțeles, că modul în care aceasta a fost introdusă a fost prin oribila greșeală de a închide școlile în toată lumea, în mod special în Vest, nepermițând copiilor să meargă la școală, precum și prin presiunea pusă pe copii de a se vaccina, în condițiile în care aceștia nu erau în primejdie, doar un foarte mic procent dintre copii au fost într-o eventuală primejdie datorită Covid. Oricum, am luat decizii oribile în acest domeniu al educației cu privire la copii. Nu văd de fapt pe nimeni care să apere acele decizii. Nu s-a ajuns încă la a analiza cu adevărat cum de s-au luat acele decizii, și cum de am lăsat ca teama să ne transforme în tirani și autocrați, și cum ar trebui să învățăm să nu mai facem așa ceva vreodată.

Dar, haideți să vorbim despre beneficiul, pe care Dumnezeu ni l-a dat, cu privire la implicarea părinților [în educația copiilor] și creșterea incredibilă a numărului de copii educați la domiciliu după pandemie, din timpul pandemiei și după pandemie. Astfel, o mulțime dintre copii au fost trimiși acasă, atât din școlile publice cât și din cele private, forțați să poarte mască să se vaccineze, spre bucuria marilor companii farmaceutice.

Iar o mulțime dintre acești copii care au fost trimiși acasă, unii dintre ei aflați în situații foarte dificile, în care mulți dintre părinți trebuind să facă adevărate sacrificii pentru a-și aranja programul de lucru pentru a-și putea educa copii – slavă lui Dumnezeu pentru asta! – nu s-au mai întors niciodată la școală. A existat o imensă creștere [a celor educați la domiciliu]. Înainte de pandemia Covid, această catastrofă, aproximativ 3.3% dintre copiii americani erau educați la domiciliu. Acesta este număr destul de mare, ceva între 1.5 și 2 milioane de copii. Acesta este un mare efort educațional.

Școala la domiciliu este atât de mare, și există de mulți ani aici în America, mai toate universitățile de top, acele universități foarte competitive, (dar acesta este un alt subiect) au și programe de învățământ de acasă și își doresc elevi educați acasă. Procentul era 3.3% înainte de pandemie, iar în primul an al închiderilor în casă procentul celor educați acasă a crescut la 11.1%.

Părinții sunt cei responsabili de educația copiilor

O mulțime de părinți au început să reflecteze asupra responsabilității lor de părinți și cu privire la rolul lor de educatori ai propriilor copii, care este de fapt modul tradițional, creștin, de educație. Tații sunt responsabili pentru copii lor, mamele sunt responsabile de asemenea, și orice educație pe care copiii o primesc în afara familiei este un contract între părinți și profesorii sau meditatorii acestora. Părinții sunt responsabili [de educație] și ar putea angaja un meditator sau un profesor, dar acesta nu îndeplinește rolul fundamental al părinților, ca cei responsabili în fața Lui Dumnezeu pentru educația copiilor lor.

Acesta este un punct important care trebuie avut în vedere în societatea seculară în care trăim, unde inspectoratul școlar și inspectorii care conduc aceste districte cred că pot face ce vor, ignorând voința părinților. Iar aceasta este în prezent o mare controversă în întreaga țară. Cu siguranță este și aici în partea de sud a Californiei. Este o mare controversă între ministerul educației, guvernator și părinți cu privire la implicarea părinților în stabilirea temelor de predare.

Deci în primul an al pandemiei a fost o imensă creștere a numărului de copii care au primit educație de domiciliu, iar de atunci numărul a rămas foarte mare. Deci chiar dacă acum s-a terminat pandemia, numărul nu a scăzut la nivelul de dinainte. Nu, chiar deloc.

Creșterea numărului celor educați la domiciliu e un motiv de bucurie, nu îngrijorare

Recent am citit un articol publicat în Washington Post în care se menționa că domeniul educației cu cea mai mare creștere în America este cel al educației la domiciliu. Articolul e de la sfârșitul anului 2023. Și mai scrie că peste 1 milion de elevi au rămas să fie educați la domiciliu după pandemie. Așa ceva este incredibil! Iar pentru asta avem motive să-i mulțumim lui Dumnezeu.

În ciuda tuturor nenorocirilor, și putem face 500 de videoclipuri despre nenorocirile din timpul pandemiei și despre răspunsul nostru la pandemie, dar aici este un motiv pentru o imensă bucurie, un motiv pentru de mare euforie, pentru că o mulțime de părinți au ales opțiunea înțeleaptă de a se implica mai mult în educația copiilor lor și de a-și îndeplini rolul parental sacru de a supraveghea educația acestora. Deci astăzi avem un mare număr de copii care primesc educație la domiciliu, număr care depășește tot ce am avut înainte.

Această realitate a fost prezentată în articolul din Washington Post ca un „motiv de îngrijorare”. Acei părinți ”periculoși”, care sunt implicați în educația copiilor lor, nu-și iubesc copiii atât de mult ca birocrații guvernamentali. Câtă prostie! Câtă prostie! Într-o parte a articolului se descrie învățământul la domiciliu ca ”o practică în fapt neinstituționalizată, încorsetată într-o minoritate ideologică” care crește în popularitate și care îi face pe critici să se alarmeze.

În articol, un profesor emerit de științe juridice de la Harward atrage atenția că ”legislatorii ar trebui să se gândească: Uau, avem aici o grămadă de copii, (aproape 3 milioane) și ar trebui să ne îngrijorăm dacă acești copii învață ceva.”

O, Doamne! O, Doamne! Săracii copii, nu vor avea șansa de a se îmbrăca în travestiți în clasa a 2-a! Da, chiar că vor pierde foarte mult! Ce realitate grozavă! Acel monstru ascuns care distruge totul, după cum zice acest articol. Care este acel monstru ascuns de care vorbesc? Ei bine, nu știi? ”Practici neinstituționalizate”! Teribil! Să ai educație neinstituționalizată! Cât de trist este! Și câtă ignoranță! Ca regulă de bază, nimănui nu-i pasă mai mult de educația unui copil decât părinții săi, pentru numele lui Dumnezeu.

Educația la domiciliu e foarte dragă ortodocșilor americani

Educația la domiciliu este prețioasă pentru noi, creștinii ortodocși. Nu numai că mulți creștini ortodocșii aleg educația la domiciliu în America, (că fac asta, slavă Domnului!) dar noi avem încurajarea și suportul Bisericii noastre, a episcopilor, precum și a preoților Bisericii. În mica mea lume, a Episcopiei Ortodoxe Antiohiene din America, avem un departament pentru educația la domiciliu, compus din preoți și laici care depun o muncă fantastică pentru a încuraja și dezvolta sistemul școlii la domiciliu la oamenii din Biserică, și din America. Aceștia organizează conferințe, propun materiale de lucru, etc.

Pentru mai multe decenii am vorbit la multe conferințe pe tema educației la domiciliu, unele organizate de Biserică, iar altele de instituții educaționale sau profesori entuziaști, și mereu am fost fericit să găsesc atâta dragoste și grijă din partea părinților, bunicilor, a preoților, a slujitorilor Bisericii, a profesorilor pentru dezvoltarea și formarea copiilor noștri, care este o așa de mare responsabilitate pentru noi.

Nu e o surpriză că creștinii ortodocși, care apreciază tradiția sacră, nu doresc să elimine reperele date nouă de Sfinții Părinți, ci vor să păstreze credința așa cum ne-a fost transmisă de Sfinți, și, așa cum zicem la sfârșitul slujbelor noastre, suntem dedicați în a ne ruga ca Dumnezeu să țină credința ortodoxă și pe creștinii ortodocși până la sfârșitul veacurilor. Nu este o surpriză că prin această mentalitate despre Adevăr, prețuindu-L, păstrându-L, și trăindu-L, nemodificându-L, pentru că Adevărul este Adevăr, creștinii ortodocși sunt motivați să aleagă educația la domiciliu și educația prudentă pentru copiii noștri.

Sfinții noștri cei mai mari au fost majoritatea educați la domiciliu. Spre exemplu, Sfinții Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, și Ioan Gură de Aur, care au avut mame atât de evlavioase, care s-au dedicat pentru educarea și formarea copiilor lor, atât de către ele însele, cât și angajând meditatori aleși cu grijă. Este absolut esențial să știi ceea ce învață copilul tău. Dacă nu suntem noi cei care le predăm, și angajăm pe altcineva să facă asta, profesor, meditator, trebuie să știm ceea ce li se va preda copiilor noștri.

Este curată nebunie să ne dăm copiii în mâinile unui profesor, în orice loc, fără a ști ce li se va preda. Trebuie să ne asigurăm că [materialul predat] se conformează regulilor de frumusețe și de adevăr.

Un cuvânt clar al Sfântului Augustin

Sfântul Augustin de Hypo are un cuvânt minunat pe această temă, despre profesori: ”Cu siguranță profesorii nu predau propriile lor cugetări pentru a fi învățate sau memorate de către elevii lor…” Trebuie să se oprească acolo. Bineînțeles, ca aceasta ar elimina mulți profesori din zilele noastre, nu-i așa? Sfântul Augustin afirmă cu nu-ți dai copilul în mâna profesorului pentru ca acesta să-i spună ceea ce crede el [despre viață].

Nu, acesta ar trebui să fie o sursă de înțelepciune a tuturor timpurilor. Cu siguranță profesorii nu predau propriile lor cugetări pentru a fi învățate sau memorate de către elevii lor în locul temei propriu-zise pe care se presupune că o predau atunci când vorbesc, pentru că cine ar fi atât de nebun de curios ca să-și trimită copilul la școală pentru a afla ceea ce crede profesorul.”

Da, cu adevărat, ar fi o nebunie pentru un părinte să își trimită copilul la școală pentru a fi instruit de cineva pe care nu-l cunosc și nu știu ceea ce îi va spune [copilului]. Nu ne putem trimite copiii să se facă experimente pe ei, de dragul fanteziilor pedagogice ale cuiva. Nu, în nici un caz. Este ceva sfânt. Educația copiilor noștri este o muncă sfântă.

Sf. Teofan Zăvorâtul: educația copiilor e cea mai sfântă lucrare

Există un citat faimos al Sf. Teofan Zăvorâtul, un mare sfânt al secolului XIX, din Rusia, în legătură cu asta și care este circulat printre educatorii creștini ca mod de a-i încuraja în munca lor, și care zice: ”Dintre toate lucrările sfinte, educația copiilor este cea mai sfântă.” A-i forma pe cei mici, despre care Iisus spune că ei au împărăția lui Dumnezeu, a ne îngriji de ei, oferindu-le dragoste, adevăr și frumos, aceasta e calea noastră. Acesta este drumul nostru și nimic nu ne preocupă mai mult.

Sunt cu adevărat impresionat de faptul că atât de mulți creștini ortodocși își educă copiii la domiciliu, au de gând să facă asta, sau sunt din ce în ce mai implicați în educația copiilor lor, chiar dacă aceștia sunt înscriși la școli private. Mă rog pentru părinții creștini ca să primească cu dragoste misiunea de căpătâi a educației copiilor lor. Implicarea mai mare a părinților în educația copiilor este o rețetă minunată pentru o dezvoltare frumoasă și rezultate bune pe termen lung în ceea ce privește credința și dragostea în viață copiilor noștri.

Ortodocșii sunt cei mai educați din America

Modul de viață american se află în prezent într-o mare nevoie, iar noii ortodocși trebuie să ne trăim propria tradiție. Din punct de vedere statistic suntem cei mai educați creștini din America. Creștinii ortodocși au cel mai mare număr de diplome superioare și este ceva normal pentru noi să ne folosim această educație cu grijă și să ne creștem copiii frumos, în special prin educație la domiciliu, sau școli ortodoxe. Cu grijă, să avem multă grijă în creșterea propriilor copii, pentru formarea lor.

Sistemul de învățământ public din țara noastră este o inovație. Întreaga panoplie a învățământului public obligatoriu din istoria educației este o inovație totală. Nu înseamnă că nu a adus și ceva lucruri bune, dar în acest moment a întrecut măsura, este goală de conținut, și ar trebui să renunțăm la ea complet în acest moment. Școlile noastre publice au devenit agenți de propagandă și de spălare pe creier a copiilor noștri, neajutând deloc, predându-le un mod de viață diferit. Acestea au devenit un eșec fără de margini.

Eu mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul de încă peste un 1 milion de copii educați acum la domiciliu, un dar primit prin harul lui Dumnezeu ca urmare a oribilei pandemii și a tiranicelor închideri în casă. Dumnezeu să binecuvânteze pe toți tinerii noștri și să-i întărească pe părinți în această sfântă lucrare. Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!