Postul Mare: Cine vrem să devenim?

În Postul Mare trebuie să ne întrebăm: Cine vrem să devenim? Când se termină Postul vom reveni la cine am fost înainte de post sau vom fi transformați? Pentru a deveni mai buni trebuie să ne reconsiderăm relația noastră cu Postul.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Postul Mare este mai mult decât o perioadă a anului. Postul Mare este o pregătire pentru restul vieții noastre.

Bun găsit! Sunt părintele Gary și sunt foarte încântat să fiu cu voi în această nouă aventură, de aici din Catedrala Sf. Sofia din Los Angeles. Subiectul de azi este Sfântul și Marele Post.

Este din nou acea perioadă a anului, începutul Postul Mare, și toată lumea vorbește despre toate lucrurile la care intenționează să renunțe în timpul postului. În timpul Postului Mare, petrecem cele 40 de zile dinainte de Paști, urmăm anumite restricții alimentare pentru a potoli patimile, a liniști mintea și a întări sufletul. Dar ceea ce se întâmplă este că uneori în această perioadă începem să vedem asta ca pe o dietă. Și aceasta nu este doar o dietă, este mai mult decât attât, este o oportunitate de a te transforma în cineva mai bun.

Atunci când vorbim despre transformare, dorim să folosim perioada Marui Post pentru a deveni altcineva, cineva mai bun decât cel care am intrat în Postul Mare. De multe ori ne petrecem acest timp gândindu-ne la ce anume nu vom mânca: burgheri cu brânză, miel, spaghete în sos cu carne, și altele de genul. În loc să ne gândim la asta ar trebui să ne gândim mai mult la ce hrană vom da sufletului, ce vom face pentru a ne liniști mintea, pentru a ne liniști inima.

Invit pe fiecare ca în timpul acestui post să se gândească la duminica Paștelui. Cine ai vrea să devii atunci? Cât de diferit ai vrea să fii atunci în comparație cu prima săptămână din Post? De obicei, și asta vă mărturisesc, în cele peste 30 de posturi în care am renunțat la carne și la unele produse din lapte, în Săptămâna Mare devin foarte nerăbdător când mă gândesc la miel și la burgher. Mă gândesc la carnea la care am renunțat, chiar la carnea de pui pe care nu am avut-o în timpul Postului. Dar nu este vorba de dietă.

Trebuie să ne gândim la ceea ce vrem să devenim. Iar pentru a ne schimba trebuie să intrăm într-o altfel de relație cu Postul Mare, altfel decât am făcut-o până acum. Și iată ceea ce vă rog. Atunci când vom ajunge la finalul Postului Mare, ne vom întoarce din nou la modul nostru vechi de a face lucrurile? Revenim exact la cum eram, și doar începem să mâncăm din nou carne, să bem lapte din nou, să mâncăm ciocolată? Poate renunți la unele emisiuni TV, deci vei începe să recuperezi toate emisiunile TV pe care nu le-ai văzut în tot acest timp?

Nu despre asta este Postul Mare. În Marele Post este vorba despre a deveni o persoană mai bună, despre a progresa sufletește. Aceasta îmi amintește de povestea din cartea ”Omida înfometată”. În prima zi aceasta mănâncă o prună, în a doua zi mănâncă 2 pere, în a treia mănâncă 3 piersici, și tot așa, iar în ultima zi mănâncă banane, înghețată, hot-dog, acadele, toate aceste lucruri, și se face mare și plină, iar la final ce trebuie să facă? Trebuie să țină post. Ce interesant! Trebuie să postească, mănâncă doar o frunză gigantică. Și apoi ce devine? Ceva diferit: un fluture minunat.

Vom rămâne omizi toată viața noastră? Vom petrece Postul Mare îngrijorându-ne despre ceea ce măncă omida? Iar la sfârșitul Postului să ajungem iarăși niște pierde-vară? În Postul Mare nu este vorba despre renunțarea la lapte și carne. În Marele Post este vorba despre a deveni cineva mai bun. Renunțăm la lapte și la carne pentru a ne calma patimile. Care sunt patimile? Pofta trupească, furia, invidia, lăcomia. Toate aceste lucruri care ne îndepărtează de la viața în Hristos. Acestea sunt lucrurile care ne țin departe de o relație mai profundă cu Hristos.

Marele Post este o ocazie pentru noi de a intra în practica ascezei. Iar când practicăm asceza ne întărim mușchii spiritului. Deci dacă petrecem tot postul renunțând la carne, lapte, lumea virtuală, ciocolată, bomboane, poate și show-rile de televiziune, în săptămâna de după Paști doar ne dezlănțuim în toate din nou? Nu e o nebunie? Și să uităm de tot efortul pe care l-am depus în timpul Postului Mare? Cred că ce trebuie să facem la început de Post este să ne gândim la ce vrem să devenim, la cum vrem să fim la sfârșitul Postului Mare.

În predica sa din duminica Paștelui, Sf. Ioan Gură de Aur vorbește despre acei care au început postul de la început, sau din ceasul al 3-lea (ora 9), sau din ceasul al 9-lea (ora 3 PM), chiar și despre cei care au început postul în ceasul al 11-lea (6 PM), bine primiți fiind toți la ospățul bucuriei. Dar atunci când intri la acel ospăț al bucuriei nu poți să pleci la fel cum ai venit. Trebuie să te transformi. Ar trebui să începem să ne gândim la cum am vrea să fim la sfârșitul Postului, la cum vrem să arătăm atunci când se va striga: “Hristos a înviat!” Ne vom întoarce înapoi la felul nostru de demult? Înapoi la a ne devora unul pe altul cu limbile noastre? Înapoi la a devora carnea, puiul, mielul, și toate acele lucruri despre care credem că ne-au lipsit? Fără a ne pune problema cum ne-am îmbunătățit spiritual?

Singurul obiectiv al Postului Mare este să ajungem mai aproape de Hristos pentru a deveni altfel, și nu pentru a reveni la ceea ce am fost la început. Provocarea în acest Post Mare pentru toți cei care ne privesc este să ne gândim cum vom fi la final. Să ne gândim cum vrem să intrăm în acea ultimă zi a Praznicului. Cum te vei așeza la aceea masă? Și cine vrei să devii? Schimbarea modului de gândire cu privire la Post.

Este interesant ceea ce spui pentru că Postul Mare este despre a deveni diferit. Iar Dumnezeu, în tot Noul Testament, devine Diferit. Dumnezeu devine Om, prin întrupare. Dumnezeu ni se arată la momentul Botezului. Dumnezeu ni se arată la Schimbarea la Față. Iar la Înviere ni se arată în modul cel mai desăvârșit. Și noi trebuie să ne schimbăm! Nu este numai o călătorie, sărind printr-un inel.

Postul este despre schimbare, de a deveni cineva diferit. Dumnezeu a devenit om pentru ca noi să devenim precum Dumnezeu. El ne-a arătat ceea ce înseamnă să iubim, să ne sacrificăm, iar acel sacrificiu nu se pierde după ce mormântul a fost deschis. Acel sacrificiu este începutul unei noi vieți. Mai Mult Decât O Dietă Când eram copil, noi nu posteam toate cele 40 de zile. Posteam miercurea și vinerea – cam așa era – și asta până mi-am luat în serios credința și am început să țin post toate cele 40 de zile din Postul Mare.

Când eram copil – am o întâmplare amuzantă – mama mi-a zis să cumpăr o pizza în seara de Vinerea Mare pentru frații și surorile mele, care urmau să vină târziu de la muncă, și am comandat o pizza cu salam, deși știam că ținem post. Deci am comandat pizza cu salam, am dat salamul deoparte, aruncându-l la coș, dar pizza încă mirosea a salam, dar, tehnic, nu am mâncat salam. Deci, am ținut post? Ce fel de practică a fost aceia? Acela a fost un exercițiu de a găsi punctele slabe, nu-i așa? Deci, este postul o modalitate de a găsi puncte slabe, ca într-un joc ”Tetris” cu Dumnezeu? Sau este o încercare pentru noi de a deveni o specie nouă, o altă formă de existență, cu un mod diferit de a trăi, pentru a găsi mai multă pace în viața de zi cu zi?

Vreau să spun – și nu știu dacă aceasta este o confesiune sau nu – nu voi mai face nimic o oră pe zi. Mă voi opri pur și simplu. O oră pe zi mă voi opri. Ce am să fac în aceea oră? Nu știu. Dar am să mă opresc. Nu voi răspunde la email-uri, nu voi scrie mesaje, nu am să mă uit la nimic. Poate am să mă culc, poate am să mă duc la o plimbare, poate doar am să stau în fotoliu. În acest Post vreau să petrec o oră, doar o oră, în care să mă opresc [din ce fac]. Pentru că întotdeauna suntem într-o alergătură. Speranța mea este ca la sfârșitul Postului Mare ca asta să devină o practică pe care să o păstrez în rutina zilnică a vieții mele.

Postul Spiritual

Postul spiritual este o adevărată ocazie pentru noi să ne angajăm într-o relație mai adâncă cu Hristos, să stăm departe de patimi, care ne îndepărtează de Hristos. Practica în care vrem să ne angajăm este oportunitatea de a ne apropia de Hristos, să eliminăm patimile din viața noastră, să creștem în virtuți, ca astfel să simțim pacea, răbdarea, să avem mai multă înțelegere, mai multă empatie, mai multă simpatie, să ne pese un pic mai mult.

Nu este numai o dietă a corpului. Este o renaștere spirituală. Ușurarea trupului Postul de carne, de brânză, de lactate, de la care Biserica ne îndeamnă să ne abținem de a le mânca, ușurează într-adevăr trupul. Din acea proteină, din brânză, din carne, îți iei o anumită energie, dar este și o sursă de sațietate și de lenevire. Pentru a ușura trupul și a te concentra pe suflet trebuie să te abții de la astea, pentru a putea să crești și să te gândești la Hristos. Motivul pentru care nu mâncăm produse animale: vită, pui, ouă, lactate și toate acestea este acela că necesită multă energie pentru ca acestea să fie digerate de corp. Atunci când consumăm mâncare ușoară, care nu necesită atât de multă energie pentru a o arde, ne face să ne simțim mai ușori, cu mintea mai limpede, ca astfel să putem crește în sens duhovnicesc. Cum poți să ai grijă de suflet dacă trupul este obosit de la atâta mâncare?

După cele 40 de zile

Este important să considerăm Postul Mare ca o oportunitate de a ne pregăti pentru tot restul anului. Nu este numai o perioadă din an care odată trecută ne împăchetăm toate hainele de iarnă și le punem deoparte, deoarece a venit primăvara sau vara e aproape. Postul Mare este mai mult decât o perioadă de timp. Este o pregătire pentru tot restul vieții.

An după an, Paști după Paști, ar trebui să creștem, să ne maturizăm într-un mod mai bun, deoarece nu este vorba numai de postire. Renunțarea la carne după ce faci asta de peste 30 de ani devine ceva ușor. Găsești un mod să te adaptezi la asta. Găsești alte surse de proteine, vei găsi un mod de a sta departe de toate, vei putea face asta. Dar acesta este scopul? Este scopul nostru doar să nu consumăm carne pentru 40 zile iar apoi în ziua Praznicului să ne îndopăm? Nu, este mai mult decât atât. Este o oportunitate să ne antrenăm, să creștem, o oportunitate de a deveni ceea ce Dumnezeu dorește să devenim. Adică să ne asemănăm mai mult cu El. El a plecat departe pentru 40 de zile. A mers în pustie. În timpul celor 40 de zile, El nu a mâncat. Nimic.

Cum ar trebui să postească vegetarienii?

Este amuzant când acei oameni care sunt deja vegetarieni sau vegani mă întreabă cum să postească. Pentru că ei țin asta toată viața. Dieta lor nu conține burgeri cu brânză, fripturi de miel, și toate celelalte. Aceștia mănâncă o dietă ușoară în tot timpul anului. Deci, de la ce trebuie să postească acești oameni? La ce ar trebui să renunțe?

Oamenilor care sunt vegetarieni sau vegani adesea le zic că nu este vorba de a renunța la ceva, ci de a adăuga ceva la rutina zilnică. Poate înseamnă să adaugi o carte pe care ai nevoie să o citești. Poate este iertarea pe care o acorzi cuiva pe care îți este greu să-l ierți. Poate fi faptul că nu vei merge la cafeneaua ta favorită, unde plătești 4 dolari pe o cafea. și poate vei merge să cumperi o cafea mai ieftină și dai restul de bani, poate 3.5 dolari, cuiva care are nevoie de ei.

Cum ar trebui să facem milostenie?

Nu cred că a face milostenie se referă doar la bani. Cred că milostenia (a da de pomană) înseamnă să oferi dragoste. Cu toții avem dragoste de oferit. Atunci când mi s-a născut al doilea băiat mă îngrijoram că nu o să mai am dragoste pentru el, crezând că toată s-a dus la primul. Dar mama mea mi-a amintit că dragostea nu se divide, dragostea se multiplică. Dragostea se dă gratis.

De câte ori ne plimbăm și privim pe cineva în ochi și îl întrebăm ce mai face? De câte ori salutăm pe cineva, arătând prin asta că l-am văzut, că l-am observat? Putem face conversație cu cineva atunci când stăm la coadă la magazin. Ieși din tine însuți puțin mai mult în acest Mare Post. Fă-l să reprezinte mai mult decât o simplă dietă. Fă mai mult decât îți vine la îndemână.

Pentru a împărtăși din dragostea lui Dumnezeu trebuie să găsești o modalitate să crești în virtuți și să descrești în patimi. Pentru a face asta nu contează ce venit ai, nu contează câți bani faci, nu contează ce statut social ai. Dumnezeu cere asta fiecăruia dintre noi, fie că sunt miliardari, fie că sunt persoane care locuiesc pe stradă. El dorește să ne iubim unii pe alții. Și avem oportunitatea să practicăm asta în timpul Postului.

Cum putea face asta? Nu deveni așa de frustrat. Ia-o încet! Îți taie cineva calea pe stradă? Ia-o încet. Vrei să fii întotdeauna primul atunci când oprești la un semafor? Vrei să ai tot timpul acel loc din față? Ia-o încet! Fă o rugăciune pentru persoana care te depășește. Poate că sunt în drum spre spital pentru că s-a întâmplat ceva rău. Dă-le oamenilor încrederea că poate au dreptate în felul lor. Nu presupune mereu ce este mai rău despre oameni. Nu toți cei care apasă pe pedală o fac din plăcere. Dă-le oamenilor o șansă, găsește-le o scuză bună. Poate se află pe drum pentru a ajunge la tatăl lor care își dă ultima suflare. Poate au întârziat de la serviciu, iar dacă nu vor ajunge la lucru nu vor fi plătiți sau vor fi concediați. Dă-le oamenilor o șansă la compasiunea ta.

Și aș vrea să mai zic un alt lucru aici. De multe ori când ne uităm în Scriptură, și ne gândim la cele spuse de Iisus, nu ne gândim și la lucrurile pe care Acesta nu le zice. Să ne aducem aminte de femeia cu doi bănuți. Iisus stătea, înconjurat de ucenici, și se uita la toți cei care dădeau milostenie fiecare după propria lor conștiință. Iar la momentul în care femeia pune cei doi bănuți, Iisus încetează totul și-i face atenți [pe ucenici]: Ați văzut ce a făcut aceasta? Dintre toți care au dat milostenie aici ea a dat mai mult decât toți. Aceasta a dat 2 bănuți.

Vă imaginați pe ucenici, ca mine, care ar fi întrebat: Sunt numai 2 bănuți. De ce să fim atenți la asta? Hai să mergem. Dar El le explică că acei doi bănuți ai ei reprezentau un procentaj mai mare din resursele ei în comparație cu ce au dat toți ceilalți oameni. Dar observați ce NU spune Iisus aici, este foarte important. Iisus nu ia cei doi bănuți ca să-i dea femeii înapoi și să-i spună: “Uite, păstrează-i!” El lasă cei doi bănuți acolo. De ce i-a lăsat acolo? Deoarece noi toți trebuie să facem milostenie. Fiecare dintre noi trebuie să dea ceva. Dacă i-ar fi dat cei doi bănuți înapoi asta ar fi însemnat: ”Darul tău nu este bun. Darul tău nu este bine-primit.” Deci, în această perioadă, orice oferim este bine primit de Dumnezeu.

Logica lui Dumnezeu

Postul Mare este o ocazie pentru noi de a înțelege mai mult din logica lui Dumnezeu. Dacă ne gândim puțin la unele din lucrurile pe care le-a zis Iisus, acestea vin în contradicție cu cele pe care le-am învățat în lume, sau pe care lumea ne învață să le urmăm. Să-i iertăm pe dușmanii noștri? Chiar așa? Nimeni nu a zis asta înainte de Iisus. Nimeni nu a învățat asta: să ierți dușmanilor tăi. Să ierți înainte de a te ierta ei? Atunci când te lovesc peste obraz să-l întorci și pe celălalt? Dacă vrem să trăim și să-l urmăm pe Hristos trebuie cu adevărat să privim la ceea ce ne învăță El să facem și să analizăm și să implementăm acestea în viața noastră. Iartă-i pe dușmani, întoarce și celălalt obraz…

Aceste sunt învățături pe care nu le-a mai dat nimeni înainte. Oamenii erau obișnuiți cu ”ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. Iubește-ți dușmanii, iartă, împrumută și nu aștepta nimic înapoi, acestea sunt concepte pe care lumea le consideră ca fiind nebunești. Dar Postul este o ocazie de a reflecta asupra acestora, pentru a ne uita la noi înșiși și a reflecta la ceea ce facem, sau la ceea ce nu facem. Nu [neapărat] la ceea ce mâncăm. Trebuie să lăsăm asta pe locul doi.

Este ușor a renunța la ceva. Pe când eram la seminar, se obișnuia să se oprească mașina de lapte. Aveam o mașină la care apăsai pe buton și curgea laptele. Dar în timpului Postului o încuiau sub lacăt. Astfel nu mai puteai lua lapte. Âsta nu este post: asta este restricție. Poți să-mi spui că postesc de lapte? Dar nu mi se dă lapte. Faptul că nu cumperi lapte sau carne înseamnă cu nu vei mânca asta. Dar te face asta o altfel de persoană? Cum vom deveni alții la sfârșitul Postului Mare? Nu cred că este vorba despre a mai renunța la ceva. Renunțare la ciocolată, la una, la alta, renunțare, renunțare, renunțare. Dar este vorba despre ceea ce devenim.

De curând am citit o întâmplare deosebită despre Sf. Ioan Gură de Aur. În Vinerea Mare, acesta s-a așezat în fața bisericii și a început să mănânce copane de miel. Actul său i-a scandalizat pe toți care treceau pe acolo, că arhiepiscopul Constantinopolului mânca copane de miel: „Uitați-vă la el, mănâncă copane de miel.” Acesta a încetat să mai mănânce și a zis: ”Eu mănânc carne cu gura, dar voi vă sfâșiați unul pe altul cu limba. Eu mănânc carne dar voi vă mâncați unul pe altul. Vă mâncați unii pe alți prin vorbele voastre.”

Ne vom întoarce din nou acolo, sau ne vom opri? Viața creștină nu este ca o tranzacție: dau asta, primesc asta în loc. Nu este ca o tranzacție. Ceea ce Dumnezeu ne dă este mai mare decât [tot]. Nu există preț pentru ce ne oferă Dumnezeu, și anume șansa de a fi cu el în Împărăție pentru totdeauna. Acesta este un dar care ne este dat gratuit prin credință. Putem avea o conversație despre har și lucrări și despre toate acestea, dar nu este vorba de asta. Este vorba de ceea ce vrem să ajungem. Trăind o viață în Biserică, punând în practică Tradiția și toate cele care sunt instituite de Biserică pentru noi, nu înseamnă impunere de restricții pentru a ne face viața nefericită. Este de fapt o ocazie pentru noi de a găsi o mare bucurie și pace într-o lume aglomerată și complicată.

Nevoia de Luptă

Există un studiu realizat de specialiști în arboristică, care au plantat copaci în condiții de mediu controlat. Și controlau totul: lumina de la soare, vântul, apa pusă la dispoziție copacului. Aceștia au observat că dacă au mai puțin vânt, dacă sunt mai puțin deranjați, copacii nu cresc la fel de sănătos precum cei supuși la condiții mai vitrege. De ce asta? Deoarece aceștia sunt antrenați de către realitatea mediului.

Sfânta Scriptură zice că există timp pentru râs și este timp pentru… ce? Pentru tânguire. Dumnezeu nu ne spune că… Este timp pentru a râde și timp pentru a plânge. Asta ne spune Sfânta Scriptură. Hristos nu ne spune că vom râde tot timpul. Scriptura nu ne spune că vom fi tot timpul fericiți. Trebuie să verși lacrimi. Vor fi vremuri când viața ne va pune în genunchi. Iar atunci când vom fi în genunchi ce vom face? Ce vei face când te vei afla acolo? Despre asta este vorba în Postul Mare.

În Postul Mare este vorba despre a te pregăti pentru atunci când te vei afla lovit și îngenunchiat. Și vă spun că Dumnezeu nu va spune: O, stai, suntem în luna iulie, vom lăsa lupta spirituală pentru martie. În viață nu sunt anotimpuri. Anotimpurile vieții sunt în fiecare zi. Problemele vin în viața noastră la momente diferite, în moduri diferite, iar pentru acele perioade ne pregătim prin exercițiul pe care ni-l dă Biserica în timpul Marelui Post. Deci, în timp ce ne pregătim, și vedem venirea primăverii și vegetația cum înflorește, să ne întrebăm cum vom înflori și noi anul acesta.

Știți, este amuzant că soția mea creștea omizi la clasa pregătitoare, iar copii priveau cum omizile ies afară din cochilie, distrugând acel înveliș. Trebuie să lași [omida] să se lupte ca astfel să aibă putere pe mai departe. Acea luptă îi dă putere. Dacă nu trece prin luptă, lichidul din interiorul său nu este împins spre aripi și atunci corpul [fluturelui] este mai greu și nu poate zbura. Deci aceea luptă îi dă șansa să zboare. Deci ne supunem unei lupte, unei nevoințe, ca apoi să putem zbura.

Dacă nu ne supunem acelei încercări, și vom rămâne doar la nivelul de omidă, ce vom face cu ceea ce ne-a dat Dumnezeu? Ne vom întoarce la a face același lucru din nou și din nou? Și ne învârtim, și ne învârtim, și ne ostenim și ne trudim, ca apoi să revenim la ce făceam de obicei? Nu acesta este scopul. Scopul este de a ne elibera și a ne dezvolta. Aceea luptă ne va ajuta să evoluăm în ceva mult mai frumos. Da, Postul Mare este o ocazie minunată pentru a ne transforma și a crește și a trece prin acea luptă duhovnicească ca să putem “împinge acel fluid în aripi și să devenim fluturi” la sfârșitul Postului Mare. A ne da posibilitatea de a ne dezvolta astfel și a trece prin această luptă înseamnă cumva a întoarce complet spatele păcatului.

”Metanoia” este o schimbare de direcție, o schimbare a drumului, o redirecționare, ca astfel noi să devenim “fluturi”. Dacă acea omidă nu trece prin aceea situație de criză, prin aceea luptă, nu va ajunge niciodată fluture. Nu poate să renunțe. Nu poate să înceteze. Mama care dă naștere unui copil trebuie să treacă prin aceea durere. Iar după aceea durere primește atât de multă bucurie.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!