Cum să depășești respingerea romantică – p. Varnava Iankou

Ascultați un cuvânt foarte actual al părintelui Varnava Iankou care ne învață cum să depășim respingerea romantică.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cum să depășești respingerea romantică – p. Varnava Iankou

Și dă încă un exemplu, mai apropiat studenților.

Spunea un student din anul II: „Într-o noapte mi s-a schimbat viața datorită iubirii pentru o fostă colegă.” Ce ne va spune acum? „Mă îndrăgostisem de ea la nebunie, fără ca să-i mărturisesc ceva.” De obicei așa se întâmplă în dragoste. „Când mi-am manifestat sentimentele, nu am aflat reciprocitate și am fost lovit ca de un fulger care m-a sfâșiat sufletește.” Oare spre ce se îndreaptă mărturisirea lui acum? Și ce este duhovnicesc în toată această poveste? „Toată noaptea m-am dat de ceasul morții rugându-mă.” Oare, ce cerea în rugăciune? Ghiciți oare? Nu era un îndrăgostit? Cerea de la Dumnezeu să aibă grijă de ea, să îi fie bine, să fie fericită. „Acest lucru îmi alina dorul și-mi închidea rănile. Nu o iubeam pentru mine, ci pentru ea. Dacă ea ar fi fost fericită, atunci și eu m-aș fi aflat într-un rai al mângâierii. Nu doar dacă aș fi avut-o lângă mine, sau am fi fost împreună. Aș fi fost foarte fericit dacă ea s-ar fi bucurat de viață așa cum vrea Dumnezeu.”

Bine, vedeți că sunt multe căi pentru a ajunge la Dumnezeu? Că duhovnicia nu înseamnă doar rugăciunea pe metanier, metaniile și mâncarea fără ulei, sau dacă ne-am împărtășit și ne-am spovedit. Firește că fără acestea nu există viață, însă e vorba de cum te apropii de ele. Și ele nu lucrează în mod magic, dacă nu s-a modelat în tine un anume ethos, și dacă nu ai lucrat cu tine – ceea ce înseamnă iubire adevărată. Iubirea nu e posesivă: „pentru mine”, „cum vreau eu” „după așteptările mele”. Și ați văzut că dintr-un mod lumesc s-au revelat stări duhovnicești.

„În acea noapte a iubirii și a chinurilor toate s-au schimbat în interiorul meu. De atunci am început să mă rog cu glas tare, să merg la Biserică, să am rezultate mai bune la facultate. Iar pe fată am încredințat-o conștient în grija iubitoare a Domnului. Acest lucru îmi era de ajuns ca să pot înainta cu totul liber, și nu ca unul căruia să-i plângi de milă.” Asta înseamnă libertatea. E acea piedică despre care vorbea, ce vine să se pună de-a curmezișul vieții tale, dar, dacă dai slavă lui Dumnezeu și dacă te raportezi corect, acea piedică se transformă într-o oportunitate. Din negare se transformă într-o luare de poziție. „Ea era pentru mine un idol de neatins foarte apropiat, care îmi deschidea fereastra, ca să intre lumina din altă lume. Și mă hrănea cu mană cerească.”

Când s-a petrecut asta? Când și-a răstignit voia. Nu poate exista iubire fără cruce. Noi absolutizăm unele sentimente – e omenește, bineînțeles, nu o condamnăm -, însă nu duc nicăieri, nu te fac să înaintezi. Îndrăgostirile ce nu au un astfel de ethos al iubirii nu te ajută să înaintezi. La un moment dat se destramă, se pierd. Nu te ajută să evoluezi, nu te maturizează. Erosul este o pricină, însă problema e cum funcționezi, cum îl gestionezi, cum te raportezi, cum îl transformi. Sau vom alege să rămânem pitici duhovnicește mereu, în funcție de alegerea făcută, sau vom înainta.

„Această experiență m-a ajutat [să cresc], să pășesc pe alte trepte și în zone noi. Mi-a deschis drumul să înaintez în exaltarea libertății pe care-am aflat-o prin refuzul fetei și prin ridicarea crucii mele personale.” Priviți! Aceasta înseamnă libertatea! Aceasta înseamnă libertatea – să nu vrei să împlinești voia ta. „Nu știu ce sentimente pot trezi aceste lucruri altora. Știu doar că în cazul meu durează de mai bine de doi ani și mă hrănesc într-un mod tainic.”

Așadar, aceleași lucruri au o însemnătate diferită pentru fiecare persoană. Cărui fapt se datorează? Libertății și raportării noastre la evenimente. „A fost ca și cum m-ar fi prins cineva, m-a ridicat și m-a rupt în bătaie, m-a făcut praf și m-a lăsat în bătaia vântului, care suflă permanent în măruntaiele mele. Trăiesc zdrobit, trăind în compătimire [cu] cei chinuiți.” „Trăiesc zdrobit” – adică în acea zdrobire în care există însă nădejdea iubirii lui Dumnezeu. Doar cel zdrobit, care trăiește cu nădejdea în iubirea lui Dumnezeu poate trăi cu compătimire față de cei chinuiți, dând nădejde.

„Candela vieții mele se hrănește cu untdelemn nesecat și cu mila veseliei” – adică cu iubire.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!