Simbolism explicat: Deschiderea Jocurilor Olimpice e mult mai rea decât credeați – Jonathan Pageau

Ascultați un cuvânt formidabil, cu înțelesuri adânci al lui Jonathan Pageau în care acesta ne explică simbolismul deschiderii Jocurilor Olimpice și ne dovedește că este mult mai rea decât credeați.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Salutare tuturor! Cum ați observat, deschiderea Olimpiadei a creat o mare agitație, mulți oameni reacționează online, pare că toată lumea vorbește de ea, și pe Facebook – feed-ul meu e plin de oameni ce comentează deschiderea Olimpiadei. Să fiu sincer, n-am avut intenția de a face un video despre asta, dar oameni apropiați mie, la care țin și în care am încredere mi-au zis că ar fi o idee bună – să ajutăm oamenii să înțeleagă ce se întâmplă și de ce lucrurile arată așa.

Deci iată-ne aici! Voi vorbi despre festivitatea de deschidere a Olimpiadei. Înainte de a începe, dacă vă place ce facem la Lumea Simbolică, vă rog mergeți la thesymbolicworld.com și puteți deveni membru. Este și variantă gratis, aveți acces la comunitate și discuții, puteți susține ceea ce facem. Susținătorii au acces la Q&A, video gratis și speciale în fiecare lună, de asemenea reduceri la diferite lucruri. Apreciem ajutorul pe care ni-l oferiți.

Nu e de fapt nimic ascuns, ci foarte evident

Primul lucru pe care trebuie să-l zic înainte de a începe analiza mea este că e totul foarte anost. Pentru mine, toată povestea e… mă face să merg la culcare, e super-evident, super-plictisitor, totul e atât de clar. Și înțeleg că e șocant pentru unii, dar nu înțeleg de ce sunt șocați oamenii, oamenii n-ar trebui să mai fie șocați, fiindcă practic asta e doar continuarea a ceea ce s-a întâmplat în ultimii 5-10 ani, 20 de ani, poate chiar mai mult de-atât. Și, pe măsură ce imaginea a ce se întâmplă în cultura noastră devine din ce în ce mai clară și poate din ce în ce mai transparentă, într-un fel sunt fericit că din ce în ce mai mulți o observă. Dar aceasta e doar o continuare a ceea ce se întâmplă.

Parodierea Cinei celei de Taină

Deci despre ce vorbim? Majoritatea dintre voi știu – Olimpiada din Paris a avut deschiderea acum câteva zile și sunt unele elemente din deschidere care sunt deranjante pentru unii. Și culminarea a venit cu o reprezentare a “Cinei celei de Taină” a lui Leonardo da Vinci care era plină de travestiți și imagini ale LGBT și în mijlocul scenei – fiindcă era vorba de Cina cea de Taină – este evident o mâncare, iar mâncarea se deschide, apare un platou și înăuntru este un om ciudat albastru aproape fără haine care începe să cânte foarte senzual și ciudat și apoi toți cei din scena Cinei celei de Taină încep să se zbenguie foarte orgiastic într-o manieră foarte deranjantă, făcută și mai deranjantă de faptul că în grup pare să fie și o fetiță pre-puberă care e luată în brațe de unul dintre bărbați într-o mișcare de dans în vreme ce toți ceilalți încep să se miște și să se mângâie și să se frece unii de alții.

Referențierea Cinei celei de Taină e clară

Deci primul lucru pe care trebuie să-l lămurim – și e unul din cele mai amuzante despre acest eveniment – toți acești oameni, și creștini, zicând online: “De fapt nu e Cina cea de Taină, e Banchetul lui Dionisos”, de ce se enervează așa creștinii; de ce sunt așa furioși? Eu sunt educat, eu înțeleg că e Banchetul lui Dionisos.” Capacitatea oamenilor de a accepta cu ușurință să fie aburiți e hilară. Adică, suntem iar în vremea Covid? Asta se întâmplă? Cred că da, cred că nu e nevoie de mult. Oamenii nu-și învață lecția. Scena referențiază clar Cina cea de Taină.

Numele acelui tablou e un joc de cuvinte în franceză care este: “La cene de la scene a Paris sur la Seine” care înseamnă – nu prea poți traduce din franceză fiindcă e un joc de cuvinte. Tradus în engleză, ar fi: “Scena Cinei celei de Taină pe râul Sena”, fiindcă în franceză unul dintre cuvintele pentru Cinea cea de Taină e “La cene”, deci “La cene sur la scene sur la Seine”.

Deci numele tabloului referenția Cina cea de Taină, șeful evenimentului a zis că referenția Cina cea de Taină, persoana principală din mijloc, DJ-ul – lesbiana grasă DJ ce era în centru a postat pe Instagram, zicând că e “Noul Testament gay” și că asta e ceea ce fac. A șters, evident, postarea mai târziu zicând: “Nu, nu, e Dionisos”.

Societățile rationale nu sărbătoresc diversitatea

Întâi, clar că referențiază “Cina cea de Taină” a lui Leonardo da Vinci, dar asta-i chestia, trebuie să înțelegem despre ce e vorba, ei zic: nu, ce vrem noi e să subliniem deschiderea, diversitatea, subliniem incluziunea, și exact asta fac. Problema e: nu e nimic greșit cu diversitatea, cu incluziunea – am menționat asta: e nevoie de diversitate și incluziune pentru ca o societate să existe.

Dar societățile nu sărbătoresc diversitatea. Singurul mod de a sărbători diversitatea este carnavalul. Singura cale de a sărbători diversitatea e răsturnarea unității, subliniind marginea și imaginea carnavalului. Acum, imaginea carnavalului… merge chiar mai departe de imaginea carnavalului. Avem carnavaluri în vest – bineînțeles, avem halloween și sărbătoarea nebunilor, mardi-gras, toate aceste tradiții de carnaval din vest, ce sunt momente de inversiune și scandal și haos, urmate de obicei de vreun soi de întoarcere la normalitate – postul creștin, diverse moduri de-a o face, dar de obicei merge înapoi spre normalitate.

Aceste festivaluri sunt importante, parte a ciclului anual, ideea de a arăta haosul, de a arăta inversiunea ca limită a ordinii, dar acesta e singurul mod de a sărbători diversitatea și de-aceea e o coerență absolută în orice despre această imagerie. Steagul curcubeu, multiplicitatea culorilor – curcubeul ca imagine a multiplicității, nu a unității, imaginea travestitului ca ambiguitate, ca un bărbat îmbrăcat în femeie dar are de asemenea barbă, arătându-și ambiguitatea, toate sunt acolo evident în ceremonie; dar sunt parte a culturii.

Carnavalul ca metodă de schimbare a societății

Nu e nimic ascuns aici, de asemenea, ce zic, nu e un fard pe deasupra a ceea ce se întâmplă – acesta e discursul oamenilor angajați în această practică. E un pastor în SUA – un pastor metodist – care-și ține predicile travestit, și zice clar, în discursurile și predicile lui, zice: “Cele mai bune moduri de a produce schimbări sistemice e prin bucurie și carnaval. Travesti-ul e carnaval, e ieșit din comun; e zgomotos, e plin de bucurie și veselie și sunt momente când oamenilor din margine li se dă puțină putere și când se țin de acea putere mai mult decât se intenționa, atunci se întâmplă lucruri.” Travesti-ul e carnaval, iar carnavalul e o modalitate de producere a schimbării, de a produce transformări.

Care e transformarea ce are loc?

Transformarea e disoluția identităților normale pentru a le re-constitui la nivele superioare. Poți înțelege ca o figură de stil a revoluției: vrei să distrugi identități pentru a le re-constitui într-o identitate nouă. Care e această identitate nouă? E una trans-umanistă, post-umanistă, e o imagine universalistă unde toate aceste distincții dispar într-o ființă haotică și amorfă. Și asta se desfășura în eveniment.

Acum, un mod bun de a face asta e exact așa cum au făcut-o ei. Fiindcă Cina cea de Taină e o imagine a coeziunii vestului pentru ultimii 2000 de ani. E una dintre imaginile centrale în care vestul e în comuniune, aduce multiplicitatea într-o unitate, într-o Cină care e centrul Bisericii, centrul comunității, centrul națiunilor vestice și a fost pentru milenii, și astfel cel mai bun mod de a distruge asta pentru a aduce o nouă identitate e bineînțeles distrugerea comuniunii. Batjocorirea lucrurilor ce sunt sfinte. Și nu e prima oară când s-a întâmplat.

Întregul demers… Unul din scopurile travestitului și a lucrurile legate de curcubeu e bineînțeles de a înlocui sacrul cu un nou sacru, care este sacrul ambiguității, al multiplicității, un sacru al diferenței, acestea toate sunt lucruri pe care cei implicați în aceste evenimente și în acest mod de gândire spun că le fac ei înșiși. Deci trebuie să fim conștienți că asta are loc. Acum, cred că e distructiv. Într-un fel, subminează, literalmente, inversează, strâmbă – ei folosesc cuvântul “queering” (a stâlci) – ei stâlcesc creștinismul pentru a-l aduce în această viziune a realității.

Cina cea de Taină e multiplicitatea în Unitate

Un bun mod de a o face, de exemplu, e de a a lua Cina cea de Taină și a o înlocui cu o orgie. A o înlocui cu un festival bacanal, fiindcă nu e ca și cum n-ar fi niște analogii pe care le putem face între imaginea banchetului lui Dionisos și Sfânta Împărtășanie. Sunt anumite analogii care sunt acolo.

Bineînțeles, în creștinism, e într-un fel un soi de aducere a multiplicității în unitate, e un aspect al scandalului în Împărtășanie pe care l-am mai menționat: această idee de a mânca Trupul lui Dumnezeu, dar e sublimată, e transformată într-un vector al unității în care toate lucrurile se adună împreună.

Un mod bun de a perverti asta e bineînțeles, să readuci la viață acest soi de petrecere a lui Dionisos în locul unei adevărate comuniuni. Și această prezentare a zeului Dionisos ca cina de care ne vom bucura pentru a ne sărbători diversitatea. Amintiți-vă că în istoria lui Bachus și în istoria lui Dionisos există această imagine – o vedem în Bakkhai (de Euripide) – sparagmos, această rupere în două a personajului, petrecăreții bahici care iau persoana și o rup în bucăți. Aceasta e sărbătorit aici – nu știu ce să vă spun [mai mult]. Asta e sărbătorit, fiindcă e sărbătoarea diversității.

E sărbătorirea multiplicității și a “incluziunii”, care e opusul comuniunii, dar e atât de opus, încât e un mod în care poți vedea că sunt în legătură. Și totul are de-a face, bineînțeles, cu această cultură orgiastică a bacanalei, ce încearcă să revină, care este reinstaurată ca imagine.

Mulți creștini sunt și ei duși de nas

Deci e hilar să vezi creștini zicând: “Dar nu e Cina cea de Taină! E doar bacanalia!” E doar simplu o imagine canibalistică și orgie ce ne e prezentată, cu o idee de pedofilie și oamenii zic: “O, de ce te simți jignit?” Aceasta e imaginea ce e reprezentată – una din imaginile ce e reprezentată pentru inaugurarea unei sărbători internaționale a excelenței sportive.

Și noi am ajuns așa de epuizați și obișnuiți să vedem acest soi de nebunie încât doar o vedem și o urmărim. Mulți poate nu sunt conștienți de ceea ce cânta tipul. Cânta practic despre incluziune și despre înlăturarea tuturor diferențelor și de a ne vedea unii pe alții ca și cum am fi goi și apoi începe să zică – să ne sărbătorim unii pe alții ca și cum am fi goi și tot repeta: goi, goi…. Și apoi muzica devine ca un fel de muzică de dormitor Berry White și toți încep să se atingă unii de alții în fundal, și ai acești creștini care încep să zică: “Hm, eu sunt o persoană educată. Nu sunt jignit de o referință la Dionisos la Olimpiadă”

Dumnezeule! Chiar aici am ajuns? Chiar acesta e nivelul la care am ajuns? Dar aici suntem. Și asta se întâmplă, și pentru că imaginea e clar sexuală și orgiastică în referințele ei, și e o “celebrare a diversității”, dacă te uiți la ce s-a întâmplat, chiar după acea parte a secțiunii – e sălbatic, nu știu dacă au făcut asta special sau doar accidental, dar apoi Dionisos cel dezbrăcat face loc următorului spectacol care este numit “Întuneric”.

Și apoi e acest dans frenetic, continuare a celui dinainte, dar e numit “Întuneric”. Și apoi intrăm direct în “Imagine” de John Lennon. Ca și cum ar zice: dacă vrei să afli ce se întâmplă, e destul de clar. “Imaginează-ți… că nu există rai, nu există iad, nu există diferențe, și noi suntem toți împreună ca una.” Într-o mare sărbătoare bacanală orgiastică. Și asta e referențiat acolo.

Și… cum să zic asta? Suntem așa departe pe drum, încât cu toate că oamenii îmbrobodesc și mint că nu-i asta referențiat, dar asta este referința. Și ei știu că asta e referențiat acolo. Fiindcă asta e ceea ce cred ei cu adevărat, că e un lucru bun. Doar să renunțăm la diferențe și ne vom uni toți într-o mare petrecere. Și că asta ar fi o imagine a unirii transcendente.

Întoarcerea lui Dionisos

Ce vedem este întoarcerea lui Dionisos. Și are sens: fiindcă asta e Dionisos, extrema lumii naturale. Privim cum civilizația se dezintegrează. Privim… și nu e ca și cum aspectul dionisian al lumii, extatic și frenetic, nu este integrat în creștinism. De fapt este – și e într-un fel integrat în Cina cea de Taină. Există un element dionisian în Cina cea de Taină, nu putem nega asta, dar motivul pentru care ea ține societatea unită e fiindcă nu e doar asta. Comuniunea unește excesul extatic dionisian cu o comuniune rațională în dragoste sfântă, aduce aceste extreme într-o unitate.

Deci un bun mod de a o distruge, ca post-creștin, e de a desface la loc acele părți, acele lucruri diferite. Deci veți vedea această emfază – am menționat în multe clipuri – acestă emfază pe rațiunea extremă și ordine extremă – această imagine a tehnologiei și statului modern și birocrației moderne, ce se opune acum acelei identități hibride și ambigui dionisiene și haotice. Și acum acestea se joacă una cu alta. Am menționat: e ceva precum desfrânata stând pe spatele fiarei cum vedem în Apocalipsă. Sunt aceste două extreme ce se joacă una cu alta. Și asta e bineînțeles ce am văzut în timpul deschiderii.

Au fost expuse de fapt “valorile Republicii” – ale Revoluției Franceze

Și fiindcă a fost așa degenerat și decadent, nu e surprinzător că alte elemente ale chestiunii, care nu sunt așa jignitoare – sau nu ar fi fost așa jignitoare singure – sunt interpretate în acest fel. Nu e mult de zis despre Maria Antoaneta – dacă ați văzut-o – a fost o scenă cu trupa de heavy metal, Maria Antoaneta cu capul tăiat ținându-și capul în mână și capul ei zicând: “Totul va fi bine” în timp ce trupa de heavy metal începe să cânte și apoi sunt aceste explozii de sânge pe câmp și – da, asta este.

Și e interesant, că șeful, cel care a orchestrat totul a zis că sunt valorile republicane – valorile Republicii, valorile Revoluției [franceze]. Iar răspunsul este, reacția mea este: Da, exact asta este. Sperăm că oamenii mei vor începe să înțeleagă că la asta conduce Revoluția franceză: acest tip de haos și nebunie. Sunt multe alte imagini către care alții atrag atenția: bineînțeles, una dintre imaginile ciudate e imaginea unui purtător de torță pe un cal ce aleargă pe apă cu aripi în spatele lui și are această glugă – arată ca o figură a Morții.

E special acest lucru? Nu știu, la acest moment totul e posibil. Dar de asemenea, n-ar trebui să atribuim prea multă intenție acestor oameni – mulți dintre ei sunt vehicule inconștiente pentru lucruri pe care nu le înțeleg în totalitate și la care iau parte. Trebuie să fim atenți în această credință că aceasta e un lucru complet planificat. Și în mare parte e vorba de oameni ce se aliniază cu anumite vicii, valori și apoi acestea desfășurându-se în diferite moduri. Și asta pare să fie cazul.

Un moment de trezire pentru omul rațional

Dar ce sper e că pentru majoritatea oamenilor, oamenii se vor trezi și vor realiza că asta se întâmplă și că faptul că se întâmplă în cultura noastră pentru câteva generații, poate din anii ’60 de fapt, că toate se întâmplă și că totul e ceva subversiv și cu susul în jos.

Este, într-adevăr, satanism

Și mulți folosesc cuvântul “satanic” și cred că e în regulă să-l folosim dacă îl înțelegem. Pe de o parte, avem sataniștii care zic: “Suntem doar ironici, suntem doar cinici. Nu credem cu adevărat în Satan, nu credem în diavol, totul e doar un joc, e doar ironie și glumă.” Și răspunsul e: da, știm că asta este, și asta e parte a problemei, că dacă sărbătorești ironia, dacă sărbătorești susul în jos, dacă la un eveniment ce are scopul să unească națiunile și să celebreze excelența la oameni, și totul despre sărbătoarea voastră e ironic și batjocoritor și degenerat. Da, acesta e satanism. Asta este.

Și nu mă deranjează gândul că oamenii sunt nesinceri în “satanismul” lor, fiindcă despre asta vorbim, despre a fi nesincer și disprețuitor și strâmbător și răsturnând lucrurile, și râzând de ele și batjocorindu-le. Și aici suntem. Dar la un moment dat, asta va ajunge la capăt. Și ce e instalat în același timp sunt noi tabu-uri și noi sisteme de control și noi tabu-uri morale, cum am zis. Și trebuie să rămânem vigilenți și să nu fim distrași de micile devieri ale acestei chestiuni. Trebuie să ne uităm la desfășurarea de ansamblu și să vedem ce se întâmplă și să ne atașăm la ce e important, la lucrurile care chiar ne unesc, la virtuțile pe care le avem în comun, la poveștile pe care le avem în comun.

Să persistăm în atașamentul nostru pentru Hristos

Și, ca și creștini, când vedem asta și observăm că batjocoresc istoria lui Hristos, și imaginea – nu doar a lui Hristos – ci centrul unității lumii vestice din trecut – care a fost centrul unității lumii vestice pentru ultimele milenii, care este Sfânta Euharistie, care este Comuniune. Atunci, trebuie să ne atașăm chiar mai mult la acea unitate și să înțelegem că inversiunea și batjocorirea sunt goale și se vor epuiza. Adevărata sămânță, lucrurile care chiar sunt adevărate, bune și frumoase vor câștiga în final, dar depinde de noi să le îngrijim și să le facem prioritatea vieții noastre.

E mult mai ușor să fii jignit de ceva de acest gen și să fii enervat decât să îngrijești în fapt de lucrurile care sunt importante și valoroase pentru viitorul copiilor noștri și pentru orice viitor va avea civilizația noastră. Deci sper că a fost de ajutor să înțelegeți ce are loc și sper, aș zice, să nu vă speriați, acestea au loc de o vreme deja, aceste lucruri pe care le-am văzut.

Și trebuie să vă atenționez, lucrurile vor deveni și mai ciudate, 2024 nu s-a sfârșit, nu am văzut încă culmea nebuniei. V-am atenționat la începutul lui 2024 că va fi nebunie, cu atentatul la viața lui Trump și tot ce se întâmplă în SUA și aceasta, bineînțeles… Nu s-a sfârșit, deci cum am menționat pe X: în principiu, faceți-vă cruce, ridicați mâinile… E o cursă, iar cursa nu s-a încheiat încă.

Vă mulțumesc pentru atenție și vom vorbi din nou foarte curând.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!