Hramul Sf Teodora, Sihăstria, Sihla – p. Pimen Vlad

Ascultați un frumos cuvânt al părintelui Pimen Vlad în care acesta ne vorbește despre hramul Sfintei Teodora de la Sihla, despre mănăstirea Sihla precum și despre mănăstirea Sihăstria și despre sfinții acesteia.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Găsirea unui loc liniștit pentru filmare

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! M-am întors în urmă cu 33 de ani, cam așa ceva, am venit aici, la hramul Mănăstirii Sihăstria, al Sfintei Teodora, care este pe 7 august. Dacă tot am venit la hram aici, am zis ”Hai să fac o filmare undeva!”. Am vrut să fac mai aproape de mănăstire, dar nu reușeam. Chiar dacă e a doua zi după hram, tot mai sunt credincioși și nu scăpam de oameni. Ca să pot fi liniștit, m-am dus la cimitir. Era o priveliște deasupra cimitirului, m-am urcat un pic pe un delușor să se vadă cimitirul. Am zis să fac de acolo, dar am văzut că deja mă căutau oamenii. Veniseră câțiva care mă zăriseră și deja se uitau pe dealuri după mine și mi-am dat seama că, dacă încep să vorbesc, or să urce acolo și nu scap.

Atunci am tot luat-o la deal și am mers vreo 20 de minute, nici eu nu știu cum se mai cheamă aici, în pădure, sus. Am zis că măcar aici să fiu liniștit, să mai aud ciorile pe sus, că aici e o poiană cu fân, e pădurea, poți să vorbești liniștit că nu se aude în vale, că-i departe și am zis că în felul ăsta vă mai pot spune câteva lucruri. N-aveam nimic pe ce să pun telefonul, am căutat două lemnișoare cu două pietre, le-am pus eu așa, dar nu știu cât o să se vadă și eu m-am pus jos, pe iarbă. N-am altă cale, n-am nimic la mine, că de obicei mai foloseam un mic trepied de ăsta, pe care îl puteam agăța, dar nu-l am nici pe acela.

Măcar sunt aici, în natură, în mijlocul pădurii, al păsărilor, al creației lui Dumnezeu. Vedem, cu cât ne depărtăm de așezările omenești, ne retragem mai la munți, mai la liniște, parcă e mai multă pace, nu se mai aude zgomotul omenesc și începi să intri în cadrul ăsta firesc, unde auzi păsările, gălăgia pădurii, cum se spune, și asta e odihnitoare.

Hramul Mănăstirii Sihăstria

Ce să vă spun? A fost un hram minunat aici, la mănăstire, la Sihăstria, că știți că aici sunt rădăcinile mele. De aici am pornit, din timpurile vechi, din copilărie veneam aici și de asta, când mă duc în cimitir, merg cu drag la bătrânii pe care, pe mulți din ei, i-am prins în viață și acum sunt la cimitir. Merg și eu să îi salut acolo pe: părintele Paisie Olaru, părintele Cleopa, părintele Ioanichie Bălan, părintele Ambrozie, părintele Damian, părintele stareț Victorin, pe care eu l-am apreciat foarte mult, era un om care a luptat pentru mănăstire, care a făcut tot ce a putut să prospere mănăstirea, să aibă tot ce trebuie. Oameni minunați aici, în Sihăstria, și de asta vin întotdeauna cu drag.

A fost frumos, în sensul că au venit patru ierarhi: a venit mitropolitul Teofan, a mai venit preasfințitul  Ignatie al Hușilor, preasfințitul Veniamin de la Cahul, din Basarabia, și a mai venit și preasfințitul Paisie de la Timișoara. Au fost, cred, câteva mii de oameni, nu știu să apreciez, dar a fost toată curtea plină. Au fost seara la priveghere, a doua zi la liturghie. A fost o slujbă binecuvântată și mă gândeam la Cuvioasa Teodora .

Cuvioasa Teodora, pustnica de la Sihla

Totul a fost pentru cinstirea Cuvioasei Teodora, o pustnică care s-a dus în munți, s-a retras și a pierdut legătura cu lumea. După ce i-a murit duhovnicul, n-a mai știu nimeni de ea. A trăit în peșteri, se ducea și se ascundea prin munți, pe acolo. Adică a trăit doar cu Dumnezeu și cu natura, cu fiarele, cu urșii și cu lupii. În partea aceea, la Sihla, pe sus, sunt ierni sănătoase, cum se spune, cu zăpadă mare, cu frig.

S-a nevoit ea, ascunsă acolo, până a descoperit-o Dumnezeu, care a rânduit să vadă un părinte că veneau păsări și luau pâine de la trapeza mănăstirii și plecau cu ea în cioc, n-o mâncau și a înțeles că păsările o duc cuiva. Le-a  urmărit până a ajuns la Cuvioasa Teodora. Vedeți, deci, că Dumnezeu îi descoperă și pe pustnici și pe toți cei care stau retrași, când socoate El de cuviință. Pe alții, poate după plecarea lor, dar pe ea mai înainte pentru că ea avea nevoie să se spovedească și să se împărtășească și se ruga pentru asta. A rânduit Dumnezeu, ca să nu fie ea nevoită să iasă, să-i trimită preot care să o spovedească și să o împărtășească după o viață de nevoință, trăită pe munții Sihlei.

Harul lui Dumnezeu o păzea de frig și foame

Vedeți, oameni ca noi, cu neputințe, dar care și-au biruit firea. Firea e cum știți: ți-e frig, vrei să te îmbraci, pe căldură ți-e sete de apă, dacă-i prea cald, vrei răcoare. Așa e firea asta, își cere drepturile, dar Sfânta Teodora a biruit. În frigurile alea, cum erau pe aici, ierni cu minus 25°, zăpadă de doi metri, să stai în frigul acela într-o peșteră care n-are căldură, n-are lumină, n-are nimic. Era Harul lui Dumnezeu care o îmbrăca, că nici haine nu mai avea. Harul lui Dumnezeu ținea loc de toate, așa cum vedem și la Sfânta Maria Egipteanca. Harul care o îmbrăca îi ținea și de frig și de cald și de toate și o și hrănea.

Vedem, deci, că dacă oamenii se apropie de Dumnezeu, cât de mult sunt ajutați, cum se îmbracă ei în lumină. Exact ca la Schimbarea la Față, când s-a arătat Mântuitorul în veșminte albe de lumină, în Har i-a îmbrăcat Dumnezeu și pe sfinți atunci când se luptau și depășeau un prag omenesc.

Mă minunam de Sfânta Teodora, pustnica aceasta smerită și ascunsă, câți oameni a adunat ea la un loc și toți oamenii ăștia au stat la slujbă. După aia, fiecare a servit ceva, câți au încăput la trapeză, acolo, și la restul s-au dat pachete, să aibă fiecare, să nu plece flămând nici unul. Cât de bun e Dumnezeu, cum are grijă de toate! Aici, la Sihăstria, întotdeauna se dă de mâncare la toată lumea.

Perioada petrecută la Sihla în tinerețe

Am obiceiul să mai urc la Sihla, pentru că și Sihla acuma e mănăstire. Pe timpuri era schit și aparținea de Sihăstria, iar în ’88 și ’89 am stat doi ani acolo cu șase bătrânei, eram doi mai tineri, care ne ocupam de toate treburile schitului. Am amintiri frumoase și de acolo, de la Sihla. Făceam mâncare pentru părinți, puneam masa, mă ocupam de tot. După aceea, la biserică, la citit, mai aveam treburi afară, de tăiat lemne, ne ocupam de toate treburile. Eram tânăr atunci, înainte de armată, un copil de 18-19 ani și am petrecut doi ani frumoși și acolo, în liniștea Sihlei.

Atunci nu era decât bisericuța care este și acuma și o căsuță veche, iar sala de mese, bucătăria, era o căsuță din scânduri. Acolo făceam mâncare, acolo îi serveam pe părinți și pe cei care veneau. Era o viață foarte simplă, erau timpurile acelea când se trăia mult în simplitate pentru că, în general, așa trăia toată lumea, dar cu cât erai mai retras, aveai mai multă simplitate. Nu exista curent pe atunci, aveam lămpi cu gaz, câte un felinar. Cu acelea ne deplasam pe acolo, pe la Sihla, era foarte frumos.

Aveam două vaci acolo, care ne dădeau laptele. Era părintele Nicon, a plecat la Domnul, Dumnezeu să-l ierte! El se ocupa cu vacile și-l vedeai încet, seara, cu felinarul și cu găleata, se ducea și le mulgea, vorbea cu ele. Era un părinte simplu, îl auzeai vorbind cu vacile, le mai cânta. Un părinte minunat, mai cânta el uneori ”Moarte, moarte nemiloasă/ Tu pe toți îi scoți din casă/ La unii vii cu mașina,/ La alții plivind grădina,/ Dar la alții vii așa,/ Că le oprești inima”. Era o cântare frumoasă, compusă de Cuviosul Părinte Paisie Olaru. A compus-o și prima dată a dat-o unui orb să o cânte la vioară.

Să iertăm și să iubim pentru că nu știm când plecăm

Da, moartea nemiloasă vine la toți să ne ia. Că suntem, că nu suntem pregătiți, ea vine să ne ia. Nu știm când. Mai devreme sau mai târziu, nu ne întreabă dacă vrem sau nu. De asta, dragilor, să încercăm să avem grijă să ne mai pregătim un pic. Știți cu ce să începem? Așa cum ne spune în ”Tatăl nostru”: ”Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri!”. Îi punem noi condiția lui Dumnezeu să ne ierte precum iertăm și noi. Dar dacă noi nu iertăm pe cei care ne-au greșit sau nu ne-au greșit sau ni se pare că ne-au greșit, cum vrem să ne ierte Dumnezeu? Asta îi spunem noi lui Dumnezeu: ”Doamne, iartă-mă, cum iert și eu pe ceilalți. Ne iartă nouă precum și noi iertăm la ceilalți, care ne-au greșit.”

Dragilor, să iertăm și să iubim. Nu contează ce ne-au făcut ceilalți, cum s-au purtat cu noi. Să-i iubim, că fără iubire, fără dragoste nu-i nici mântuire și nu-L avem nici pe Hristos, pentru că El spune că-i Dragoste. De aceea, dacă Hristos este Dragoste, toate se învârt în jurul dragostei, de la ea pleacă toate. Dacă avem dragoste, o să fim mai îngăduitori, mai buni cu ceilalți, mai cu răbdare, o să iertăm mai mult. Atunci și Dumnezeu lucrează la fel cu noi, că de asta spune ”Cu ce mână dăm, cu aceea primim”.

Să nu îi judecăm pe ceilalți!

De multe ori poate ne smintim de lucruri mărunte și îi judecăm pe ceilalți. Știu, că și eu am trecut prin asta, dar am văzut un lucru: în tot ce am judecat pe ceilalți mi-a îngăduit Dumnezeu mai târziu să cad eu, pentru că Dumnezeu nu vrea asta. Judecata e a Lui, El judecă pe fiecare cum știe El, pentru că nu cunoaștem noi pocăința celuilalt, ca să avem dreptul să judecăm. Dumnezeu știe și atunci să-L lăsăm pe El să le judece pe toate cum știe mai bine. Dacă noi o să fim cu milă și dragoste față de ceilalți din jurul nostru, indiferent cât de suciți or fi ei, să știți că la fel o să fie și Dumnezeu cu noi, cu milă și cu dragoste. Însă dacă noi nu arătăm milă, să nu așteptăm milă de la Dumnezeu!

Bătrânii din cimitirul Mănăstirii Sihăstria

Dragilor, când aveți ocazia să veniți la Sihăstria, mergeți în primul rând în cimitirul mănăstirii, unde sunt toți bătrânii. În curând, doi dintre ei vor fi canonizați: Cuviosul Paisie Olaru și Cuviosul Cleopa Ilie, părinții mari ai Sihăstriei! Mai apoi, cine știe, poate vor fi și alții. E multă pace și liniște aici, în cimitirul mănăstirii, unde sunt atâția sfinți: este părintele Ionichie Moroi, care a fost starețul părintelui Cleopa, a fost cu viață sfântă și cine știe în viitor ce ar rândui biserica, prin Dumnezeu, prin părinții bisericii, poate să-l canonizeze și pe el. Mulți părinți cu viață sfântă!

Chilia și opincile Părintelui Cleopa

După aceea, încercați să vă liniștiți un pic, nu să alergați repede prin mănăstire. Stați un pic la cimitir, sunt și bănci acolo, vă duceți la mormintele părinților, mai stați pe o bancă, vă liniștiți, vă limpeziți gândurile, vă rugați. Apoi, este și chilia părintelui Cleopa, mergeți acolo, sunt câteva obiecte rămase de la Bătrânul, ce a avut și el acolo: o metanie, un fes, opinci.

Vorbind despre opinci, când eram la Sihăstria, că am stat și eu aici un an, la oi: mi-a dat părintele Cleopa o pereche de opinci din cele pe care le purtase și el. Le-am purtat eu un pic pe la oi, după aia le-am dat altcuiva că-mi era greu cu ele. Erau din piele și când era iarba udă, mă duceam jos cu roatele în sus, cum se zice. Le-am dat cuiva, nu mă gândeam atunci să le păstrez, să am de la părintele Cleopa. Eram în mănăstire, lucrurile le dădeam mai departe, nu le țineam niciodată.

Vin cu drag aici! Alături de chilia părintelui Cleopa era aranjată o chilie pentru părintele Paisie Olarul, dar în ea stătea și spovedea părintele Varsanufie. În ultimii ani, el se spovedea la părintele Cleopa și acesta se spovedea la el. La părintele Varsanufie m-am spovedit și eu șase ani. Mergeam de multe ori și îl mai striga părintele Cleopa de alături ”Pleșuvule, vin încoace!” atunci când voia să-i zică ceva, pentru că părintele Varsanufie era mai pleșuv.

Părinții cu viață sfântă, ”generalii” de la Sihăstria

Părinți mari, cu viață sfântă și de asta când trec pe aici îmi amintesc de momentele alea, că am trăit lucruri frumoase pe aici, cu părinții de aici. Chiar mai discutam cu câțiva părinți și ne aminteam din timpurile acelea, cum erau bătrânii. Oameni minunați. Întotdeauna când ieșeau de la biserică sau de la trapeză bătrânii ăștia, că erau vreo 60, fără să vreau eu luam poziția de drepți și în mintea mea spuneam ”Trec generalii!”. Adică îi vedem ca pe generalii aia de pe front. Unul mergea șchiop cu un picior, unii parcă aveau decorații și veneau fiecare cu ostenirile lor, de-o viață în mănăstire.

Îmi amintesc și pe părintele Ioanichie Bălan când predica. Avea un dar al predicii de sărea somnul la toți. Când predica el duminica în biserică, se ridica, cum se zice, fesul pe vârful capului. Avea un dar mare, i I-a dat Dumnezeu ca să poată ajuta lumea. Era puternic în cuvânt. Despre părintele Cleopa știți, nu mai vorbesc, părintele Paisie Olaru era un rugător, avea blândețe, răbdare, îngăduință, era un om al păcii. Oameni minunați cu toții!

Mergeți să vă rugați la Sihăstria și la Sihla!

Să veniți, să vă liniștiți de câte ori puteți! Mai faceți o rugăciune, intrați în biserică, la icoana Maicii Domnului. Sunt trei biserici. E Paraclisul Sfinților Părinți Ioachim și Ana, pictat de Protcenco, o pictură minunată acolo. După aia, e biserica veche, tot liniștită, cu duh de rugăciune. Apoi e catedrala, care-i mai mare.

Când puteți, urcați-vă și la Sihla, duceți-vă acolo, la peștera Cuvioasei Teodora, că acolo s-a nevoit ea atâția ani. Luați oleacă din starea ei de har, intrați un pic în peșteră. La hramuri e aglomerat, dar în rest e liniște. Stați acolo zece minute, poate o jumătate de oră să vă rugați, să vorbiți oleacă cu cuvioasa. O să vedeți cât har primiți. Bineînțeles și acolo e biserica veche, la Mănăstirea Sihla. Mergeți și vă rugați și acolo!

Spunea părintele că în curând o să facă o biserică mare și acolo, că au o biserică foarte mică, nu-i loc acolo la câtă lume vine și e nevoie de o biserică mare. Zicea că o să înceapă încetul să pună și acolo temelie de o biserică mare, ca să încapă oamenii. Am văzut, când am urcat la Sihla, ieri după-amiază, după ce a trecut hramul, pe la patru, că încă erau sute de mașini. Chiar spuneau părinții că au fost kilometri de mașini și spre Sihăstria și spre Agapia. Au fost mii de oameni și acolo, m-am bucurat că Sfânta Teodora a adunat atâția oameni. Câteva mii la Sihăstria, câteva mii la Sihla, în același timp. Priveghere și într-o parte și în alta, bineînțeles că la Sihla s-a făcut mai lungă, cu procesiune la peșteră, cu liturghie acolo. Chiar dacă e ostenitor, este frumos.

Duceți-vă la munți, la păduri, la mănăstiri și bucurați-vă

De asta, încercați când aveți ocazia, în pelerinajul ăsta, să uniți totdeauna Sihăstria cu Sihla. Cum se poate, pe drumușorul ăla la deal, în timpurile vechi se mergea pe jos. De sute de ori am făcut cărarea pe jos: erau trei ore de la Sihăstria ca să urci până la Sihla. Mai ales în perioada când am stat acolo, coboram în fiecare vineri ca să mă spovedesc la părintele Varsanufie și mai luam prescurile, vinul de slujbă, pâine, vin, tot ce era nevoie. Câte 10-20 de kilograme în spate, urcam înapoi la Sihla. Pădurile astea le-am umblat, chiar aici, la Sihăstria, după armată, când m-am întors și am fost călugărit aici, am stat un an și la oi și iar am umblat toate pădurile Sihăstriei cu oile, cu câinii. Plecam dimineața și mă întorceam seara. Era frumos, era liniște.

Da, dragilor, pădurea ne liniștește. Ne oferă odihnă, are liniștea ei, are verdele care te odihnește, are oxigenul, aerul curat. Este binefăcătoare pentru noi și sufletește și trupește. De asta, dragilor, mai duceți-vă la munți, la păduri, la mănăstiri și bucurați-vă de ce ne-a dat Dumnezeu, pentru că încă avem locuri frumoase, minunate, mănăstiri frumoase, cu har mult. Mergeți, că poate o să vină timpuri grele și n-or să mai fie. De-asta zic: duceți-vă cât mai puteți și bucurați-vă de ele!

Vă duceți la mare, dar faceți-vă timp câteva zile și de mănăstire. Mai ales vedeți că zona Moldovei e plină. Sunt și în Vâlcea, sunt peste tot, în toată țara, dar sunt astea, în zona Neamțului, în care au trăit părinți cu viață sfântă. Încercați, când puteți, să mai faceți câte un pelerinaj. Bucurați-vă de lucrurile astea!

Dragilor, cam asta am vrut să vă spun. Zicem că e liniște, dar trece un drum în sus, spre pădure și văd că cineva a pornit cu mașina. Închei și eu, că văd că a oprit mașina, se aude zgomotul.

Să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului și Cuvioasa Teodora întotdeauna și noi să Le cerem ajutorul. Să Îi cinstim cu drag și atunci și Ei o să ne cinstească pe noi cu mult ajutor și folos.

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!