Urmăriți un material foarte folositor cu părintele Paul Truebenbach în care acesta ne explică de ce a ales creștinismul ortodox în detrimentul romano-catolicismului.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
De ce am ales creștinismul ortodox în detrimentul romano-catolicismului – p. Paul Truebenbach
– De ce ați decis în cele din urmă să alegeți Creștinismul Ortodox în detrimentul Catolicismului sau al oricărei alte confesiuni?
– Când eram la Universitatea Gonzaga, majoritatea prietenilor mei erau atunci romano-catolici foarte tradiționali și când am început să-mi pun cu adevărat la îndoială credința și să întreb de ce sunt ceea ce sunt, de ce sunt creștin ortodox, ce înseamnă asta de fapt, chiar am avut o atracție foarte puternică către romano-catolicism. Din nou, majoritatea prietenilor mei erau romano-catolici, îmi plăcea ideea simplității ei, că sunt cu toții sub același Papă și că, practic, orice ar spune el este ceea ce definește credința și mi s-a părut mai ușor.
Dar cu timpul am început să pun la îndoială ideea despre ce înseamnă „ușor” și am început să mă uit la multe lucruri care ar fi… nu doar cerute, ci care ar fi chemarea mea în romano-catolicism. Și, din nou, nu este ca să critic, dar mi-am dat seama că nu era atât de mult din cauză că aș fi crezut că romano-catolicismul m-ar conduce către o cale mai măreață, a fost mai degrabă pentru că mi s-a părut mai ușor, adică dacă eu comit un păcat de moarte, merg la spovedanie, primesc o penitență și apoi pot primi împărtășirea. Dacă nu e un păcat de moarte, nu trebuie să mă îngrijorez prea mult. Pe când în Ortodoxie trebuie să te uiți cu adevărat la propria inimă.
Și mi-am dat seama că asta m-a speriat, pentru că mă chema la ceva care era mai dur și mă împingea spre ceva care era la un standard mult mai înalt decât doar a nu comite un păcat de moarte. M-am uitat la Sfinți și mi-am dat seama că sunt chemat la ceva care era atât de înalt și de dincolo de mine încât mă îngrozea, și mi-am dat seama că dacă sunt chemat să mă analizez atât de profund, probabil că este un lucru bun. Și acela a fost primul pas ca să decid că trebuie să mă uit mai profund în ceea ce, în cele din urmă, bisericile susțin ca standard, ce susțin ele ca model pentru ceea ce ar trebui să țintesc. Și am decis să citesc câteva vieți ale sfinților moderni.
Am făcut acest mic proiect de a citi vieți ale sfinților din vechime și apoi de a citi [despre] sfinți catolici moderni și sfinți ortodocși moderni. Și ceea ce am descoperit a fost că sfinții din vechime și sfinții ortodocși moderni au fost cam la fel, s-au aliniat într-un fel în care duhul lor era exact același. De fapt, le spun oamenilor să facă asta cu viața Sf. Martin din Tours și a Sf. Paisie. Cred că Sf. Paisie din Muntele Athos este într-un fel o versiune foarte modernă a exact ceea ce a fost Sf. Martin dacă ar fi fost născut în sec al XX-lea. Viețile lor seamănă atât de mult. Și când am citit sfinții romano-catolici moderni, deși am văzut multe lucruri care mi s-au părut demne de laudă, era un alt duh, și nu m-am simțit chemat la aceeași profunzime de ascetism. Am început să descopăr că prietenii mei romano-catolici credeau că felul în care postesc ortodocșii e o nebunie și totuși modul în care postesc ortodocșii e exact așa cum postea biserica primară, inclusiv în Roma la acea vreme.
Așa că toate acestea m-au făcut să fac un pas mare înapoi și am început să-mi pun această întrebare: Care credință va fi mai dură cu mine în modurile corecte și care va menține un exemplu din care să rezulte roade? Și asta m-a făcut să citesc despre o mulțime de sfinți moderni și am decis în acel moment că sfinții moderni ai Ortodoxiei erau atât de în linie, cu exact același duh ca sfinții timpurii ai creștinismului. Și, din nou, în romano-catolicism, am văzut multe lucruri pe care le respectam, le admiram, dar era un duh diferit. În sfârșit, într-o zi m-am hotărât că mai bine mă duc să testez asta și m-am dus la o slujbă în campus și a doua zi am fost la Sf. Liturghie la Biserica Ortodoxă și totul s-a rezolvat pentru mine: Biserica Ortodoxă este cea despre care am citit la acei sfinți antici, și văd în acești sfinți moderni că mă cheamă la ceva care este dur, dar dur în toate modurile corecte, și pur și simplu nu simțeam la fel cu Romano-Catolicismul.
– Frumos! Hai sa vorbim puțin despre acei sfinți, sau despre sfinți în general. Este acesta un sfânt modern în această icoană?
– Da, este Sf. Ioan din San Francisco. Cred ca l-am putea considera destul de modern. A murit în 1966, a fost un călător mondial, a fost peste tot, cred că s-a născut în estul Ucrainei moderne, a ajuns să predea un seminar în Serbia. A fost episcop in Shanghai, China, a condus mulți refugiați spre Insulele Filipine, apoi, i-a adus în Statele Unite și și-a încheiat ultimii ani ca episcop, episcopul ortodox rus din San Francisco, și, până în ziua de astăzi moaștele sale sunt acolo, în San Francisco, are relicve nestricate. Mulți oameni se întreabă cum arată. Oamenii spun că arată cam mumificate, dar lui nu i s-a făcut îmbălsămare. Așa arată mâinile lui și poți să mergi acolo astăzi și să le vezi.
Așa arată mormântul, dincolo de el avem și alți sfinți moderni, probabil cel mai modern pe care îl avem aici, dacă te întorci mult aici, îl avem pe Sf. Paisie din Muntele Athos, care s-a odihnit în 1994; eu nu eram ortodox la acea vreme, așa că desigur nu l-am întâlnit niciodată, dar știu mulți preoți care l-au întâlnit, mulți mireni care l-au întâlnit și fiecare dintre ei va spune că experiența cu el, prezența lui, iubirea lui, a fost ceva din altă lume, un preot pe care îl cunosc a spus că atunci când ești în preajma Sf. Paisie poți simți iarba cum crește, un astfel de har emana din el sau prin el, din el, și știu mulți preoți care au mers la el și nici măcar nu deschiseseră gura înainte ca el să-i salute pe nume, le-a spus totul despre viețile lor, știa ce întrebări aveau și știa toate răspunsurile, și au fost și alte experiențe cu adevărat miraculoase, chiar și profețirea viitorului. Este foarte iubit în această parohie și în toată lumea ortodoxă.
Aceasta e Sfânta Xenia din Sankt Petersburg, de asemenea, foarte foarte iubită în această parohie. O altă parohie a fost construită la o oră spre sud de aici și numită după Sf. Xenia. Ea s-a născut în Rusia, și era destul de bogată. Nu știu dacă provenea dintr-o familie bogată sau doar căsătorită într-o familie bogată, dar soțul ei a murit tragic la începutul căsătoriei lor și ea a luat haina lui și a dispărut și s-a întors după câțiva ani, a fost ucenica unui bărbat foarte ascetetic și sfânt și a învățat viața spirituală și a ajuns înapoi la Sankt Petersburg și a devenit ceea ce este probabil categoria mea preferată de sfinți, cei nebuni pentru Hristos. Un nebun pentru Hristos este cineva care se comportă ca un nebun, oamenii cred că e cu adevărat nebun, dar se întâmplă două lucruri: în primul rând – ei se protejează pe ei înșiși de laudele oamenilor și deci, din smerenie, preferă batjocorirea lumii în locul laudelor lumii, iar în al doilea rând – prin nebunia lor aparentă, arată că noi suntem cu adevărat cei nebuni, cei care suntem deraiați, și au o vedere spirituală bună.
Și deci oamenii au început să realizeze că atunci când Sf. Xenia se ruga pentru ceva se îndeplinea, oamenii mergeau la ea pentru a-și găsi soții, slujbe, ea își petrecea nopțile, chiar și pe vreme îngrozitor de caldă sau rece, afară pe un câmp, rugându-se, făcând mătănii, ajuta la construirea unei biserici fără ca oamenii să știe. Ducea cărămizi mari și bolovani pe șantierul construcției, iar când muncitorii veneau dimineața se întrebau cine a făcut asta, dar ea, ca efort ascetic, făcuse asta. Dar făcea și lucruri care păreau prostii și păreau nebunești, dar aveau de obicei un fel de înțeles profetic în spate. și deci, chiar din timpul vieții ei, oamenii și-au dat seama că era o persoană cu adevărat sfântă. Astăzi sunt invocate mijlocirile ei în special de oameni care caută locuri de muncă și avem mulți enoriași în parohie care au căutat mijlocirea Sf. Xenia și li s-au întâmplat lucruri cu adevărat miraculoase. Deci, din nou, e foarte iubită în parohia noastră.
– Deci multe biserici îl au pe Hristos în centru, pe cruce, în interiorul clădirii dar în multe biserici ortodoxe îi avem pe Maria și pe Hristos. De ce?
– Da. Aceasta este o întrebare grozavă. Deasupra noastră, ceea ce veți avea în majoritatea bisericilor ortodoxe, îl aveți pe Hristos Pantocrator (Atotputernic). A fost plasat acolo din câteva motive diferite. Numărul unu: e plasat pe acest tavan curbat pentru a arăta că Hristos este cel care îndoaie cerurile și coboară la noi și, de asemenea, majoritatea Sfintelor Taine ale Bisericii au loc chiar în mijloc. Acum, cristelnițele noastre nu se pot mișcă, dar dacă am avea una mobilă am face botezurile chiar aici în mijloc, nunțile au loc chiar aici în mijloc, toate arată că Hristos e cel care supraveghează Sfintele Taine. Nu eu, ci Hristos care lucrează prin mine.
Dar apoi, în spatele altarului, avem de obicei această icoană a Maicii Domnului și această icoană specială e cunoscută ca Maica Domnului, Cea mai înalta decât Cerurile (Platytera). Motivul este că în vechiul Templu templul era împărțit în trei părți: curțile exterioare, Locul Sfânt unde oamenii se închinau și apoi Sfânta Sfintelor. Și în interiorul Sfintei Sfintelor aveai Chivotul Legământului. Chivotul Legământului e un lucru cu adevărat interesant pentru că după ce a fost creat, Moise mergea la el și locul dintre cei doi heruvimi cu aripile îndreptate unul către altul, era cunoscut ca Scaunul îndurării, Moise mergea să vorbească cu Dumnezeu la Scaunul îndurării. Dacă te gândești la asta, nu are niciun sens, pentru că Dumnezeu e prezent peste tot și totuși e cuprins pe Scaunul îndurării. Cum era posibil? Dar asta are totuși mult sens, așa se prezintă Dumnezeu nouă. Fecioara Maria devine noua Sfânta Sfintelor pentru că, deși Hristos nu încetează niciodată să existe peste tot, în cer și pe pământ, El este cuprins în pântecele ei și de aceea icoana e cunoscută ca „Cea mai înaltă decât Cerurile”. Chivotul Legământului a fost așezat în spatele Sfântei Sfintelor, icoana Fecioarei Maria e așezată în spatele altarului pentru a arăta că ea e noua Sfântă a Sfintelor, nu, pardon, noul Chivot al Legământului. Poți să te uiți și la unele dintre paralele din Scripturi și să vezi că multe versete care au legătură cu Chivotul Legământului au paralele directe în Noul Testament cu Fecioara Maria.
– Dacă cineva vrea să vină să vadă Biserica Ortodoxă sunt bineveniți să vină aici?
– Da, absolut! Avem vizitatori în fiecare duminică. Bun lucru este că în Biserica Ortodoxă toată închinarea este centrată pe Dumnezeu, nu pe noi, ceea ce înseamnă că nu e treaba mea să-i distrez oamenii, este treaba fiecăruia să se golească pe sine și să se închine lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă să se concentreze pe Hristos. Și de aceea, dacă există vizitatori, atâta timp cât nu fac ceva care să deranjeze, nimănui nu îi pasă dacă știi sau nu știi ce faci, vei intra, poate vei fi puțin inconfortabil, că nu îți este familiar, oamenii vor fi primitori, dar majoritatea sunt aici ca să se concentreze pe Hristos, deci nu îți vor acorda mare atenție. Dacă vrei să vii și să stai cu oamenii în această parohie, ești mai mult decât binevenit dacă vrei să stai pe o bancă, poți face asta nimănui nu-i pasă. Deci noi, după cum am spus, avem vizitatori în fiecare săptămână și facem constant noi catehumeni.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
