Ce să faceți când membrii familiei obiectează la credința voastră ortodoxă? – p. Paul Truebenbach

Ascultați-l pe părintele Paul Truebenbach care ne explică ce să facem atunci când membrii familiei obiectează la credința noastră ortodoxă. Un cuvânt folositor pentru mulți.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Ce să faceți când membrii familiei obiectează la credința voastră ortodoxă? – p. Paul Truebenbach

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, un singur Dumnezeu! Amin!

Dragii mei, astăzi doresc să vă aduc o reflecție foarte scurtă, dar este o întrebare care apare destul de des. Ortodoxia explodează cu adevărat astăzi în SUA și asta este evident un lucru bun. Și vedem că marea majoritate a creșterii vine de la tineri adulți, bărbați și femei tinere, mai ales bărbați tineri, dar sunt și câteva femei tinere care vin [la Ortodoxie]. De multe ori vin oameni la mine și spun: „Părinte, eu chiar vreau să îmbrățișez Ortodoxia, știu că aceasta e credința adevărată, vreau să-L urmez pe Hristos, vreau să caut puritatea inimii, vreau să caut pocăința, dar am familie sau prieteni care sunt atât de împotrivă încât nu fac decât să creeze certuri.” Mulți dintre ei chiar locuiesc încă cu părinții lor și, din această cauză, ei consideră că viața lor de zi cu zi devine un chin. „Spuneți-mi ce să fac în legătură cu asta!”

Acesta este sfatul meu tipic: În primul rând, treaba ta este să te convertești pe tine, în inima ta, nu să îi convertești pe cei din jurul tău, așa că nu încerca să impui nimănui credința ta, inclusiv dacă ești căsătorit și ai un soț sau soție care nu vrea să te însoțească acolo încă. S-ar putea să fac un videoclip separat special despre acest scenariu. Dar, când vine vorba de alți membri ai familiei și prieteni, nu forța credința asupra lor, în schimb trăiți-o cât de bine puteți și lăsați-o să vă transforme.

Apoi, mai ales când vine vorba de părinți, cel mai bun răspuns pe care îl poți da părinților tăi e să-i privești cu multă multă dragoste și să le spui: „Știți, voi m-ați învățat dragostea pentru adevăr, voi m-ați învățat să urmăresc lucrurile bune în viața mea și (poate dacă sunt de altă confesiune) voi m-ați învățat să-L caut pe Hristos cât de bine știu. Tot ce fac aici este să vă urmez sfaturile cât de bine pot. Îmi pare foarte rău că faptul că am ajuns la o concluzie diferită de a voastră vă provoacă supărare, nu vreau asta, nu vreau să cauzez vrajbă, dar trebuie să mă țin tare, trebuie să mă țin strâns de ceea ce am descoperit a fi adevărat. Știu că acest lucru este adevărat și trebuie să-l urmez. Așa că îmi pare rău că acest lucru vă deranjează, dar vreau să știți cât de mult apreciez tot ceea ce m-ați învățat. Din nou, este posibil să fi ajuns la o concluzie diferită de a voastră și îmi pare rău că asta vă supără, dar am folosit valorile pe care mi le-ați dat ca să găsesc asta.”

Sunt foarte puțini părinți care, auzind acest mesaj, se vor amărî sau înfuria. În al treilea rând, e posibil să primiți o mulțime de întrebări. Când primiți întrebări, trebuie să știți care este motivația. Uneori, motivația oamenilor este că vor cu adevărat să învețe. De multe ori, însă, motivația oamenilor este pur și simplu că vor să se certe. Așadar, cel mai bun mod de a afla care este motivația, și poate chiar de a o schimba cu o motivație bună, este să puneți o întrebare simplă. Când ți se pune întrebarea: „Chiar crezi asta? Tu știi că ortodocșii fac asta?” Întrebarea ta să fie: „Chiar vreți să știți? Întrebați pentru că vreți să înțelegeți?”

Această întrebare face două lucruri. Primul – îi separă pe cei care vor doar să se certe. Dacă cineva vrea să se certe, sperăm că va fi sincer și va spune: „Nu, chiar nu vreau să știu, vreau doar să spun ce cred”, moment în care tu poți spune: „Ei bine, atunci aceasta nu va fi o conversație productivă.” În al doilea rând, însă, de multe ori oamenii care sunt pregătiți pentru o ceartă fac un pas înapoi. Și când fac un pas înapoi, se gândesc o secundă și îți spun: „Știi, chiar vreau să știu, chiar vreau să înțeleg asta.” Și asta deschide posibilitatea unei conversații. Deci, dacă cineva vrea doar să se certe, îi spui: „Ascultă, nu vreau ca asta să-mi distrugă relația cu tine, deci te rog să mă ierți, dar prefer să mă retrag.” Și pleci. Dar dacă ei chiar vor să știe, aceasta e o ocazie pentru o conversație bună.

În al patrulea rând – trebuie să fii suficient de smerit pentru a putea spune „Nu știu” la multe dintre întrebările pe care le-ai putea primi. Dacă nu știi răspunsul, spui: „Nu sunt sigur” sau „Nu știu încă să explic acest lucru, dar caut cu plăcere răspunsul pentru voi. Și faci niște cercetări, ideal ar fi să vorbești cu preotul tău și să obții răspunsurile de care ai nevoie și apoi să revii cu ele. Nu trebuie să ai toate răspunsurile chiar de la început. Aceasta este și o oportunitate de a lua membrii familiei care sunt pe muchie relativ la asta, sunt nesiguri, dar poate nu violent împotrivă, și de a spune: De ce nu veniți să vedeți?, care e cel mai bun mod de a face misiune în Biserică. În loc să dai toate răspunsurile, ceea ce face credința foarte intelectuală, fă-o o credință a inimii, ceea ce este, și spune doar: „De ce nu veniți să vedeți? Veniți cu mine și apoi poate avem timp să vorbim cu părintele și veți putea să-i puneți lui întrebările.” Dar o idee bună aici este să te asiguri că vizionează din timp câteva filmări cu slujbe ortodoxe, ca să știe la ce să se aștepte și să nu fie un șoc prea mare. Și, în cele din urmă, pe măsură ce intri în Ortodoxie, nu deveni înverșunat față de confesiunea ta anterioară.

Dacă ai fost anterior protestant, catolic, mormon, hindus, budist, nu contează cu adevărat ce, orice, chiar și ateu, nu-i ataca pe cei care încă fac parte din confesiunea ta anterioară, nu deveni negativ, nu-i ataca mental și verbal pe cei care încă fac parte din acea credință, nu-i privi ca pe niște imbecili, în schimb privește-i așa cum a spus părintele Serafim Rose. El spune să-i privești pe heterodocși ca pe cei cărora Ortodoxia nu le-a fost încă pe deplin revelată, sau poate pe deplin înțeleasă. Și ceea ce vrei să faci este să te uiți la confesiunea ta anterioară ca având semințe de Adevăr, iar acele semințe de Adevăr te-au ajutat să urci treptele spre plinătatea Adevărului din Ortodoxie. Așadar, e mult mai bine să fii recunoscător pentru confesiunea ta anterioară și pentru membrii familiei și prietenii care încă fac parte din ea, decât să fii furios, aspru și negativ față de ei. Fii pozitiv! Și apoi, când vine vorba de diferențe, spune: „Ei bine, din nou, din cauza căutării mele pentru adevăr am ajuns la concluzii diferite, și iată motivele de ce…”. Aceasta este cea mai bună cale.

Așa că rămâi pozitiv, nu dispera și, neapărat, roagă-te pentru această situație și roagă-te pentru familia ta, roagă-te pentru ei cu fervoare, roagă-te ca ei să găsească pacea inimii și roagă-te ca tu să găsești adevărata pocăință, ca ei să vadă că roadele Ortodoxiei se nasc în viața ta. Și asta îi va face să pună mai puține întrebări. Majoritatea acestor obiecții și a acestor certuri dispar cu timpul. Așa că ai răbdare, încearcă să fii liniștit și obiectiv în legătură cu toate, nu intra în certuri, nu deveni emoțional, fii calm, caută-L pe Hristos, caută lucrurile pozitive și caută să păstrezi acele relații cu scopuri comune pe cât de mult posibil. Din nou, căutând adevărul și acea legătură de iubire pe care dorești să o păstrezi cât mai mult posibil. Oricui care se opune la asta prea mult, prin certuri sau lucruri de genul acesta, cel mai bine e să-i spui: „Știi, cred că trebuie să fim de acord să nu fim de acord aici”.

Eu sper că acest sfat te ajută. Roagă-te pentru familia ta, roagă-te pentru tine și să știi că sunt mulți alții care trec prin același lucru ca tine acum. Roagă-te pentru ei! Lasă această luptă să-ți înmoaie inima și să-ți aducă o mare empatie pe care poate nu ai avut-o înainte pentru a te ruga cu adevărat pentru cei care se luptă în întreaga lume cu același lucru, unii dintre care poate cu mult mai mult, chiar până la amenințarea cu moartea.

În cuvintele marelui stareț român Cleopa de la Sihăstria: „Mânca-v-ar Raiul! Amin!”

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!