Probleme psihologice cauzate de imaginație și cum pot fi vindecate

Urmăriți un foarte bun material despre problemele psihologice cauzate de imaginație și cum pot fi acestea vindecate.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Conform învățăturii Sfântului Grigorie Sinaiul, când patimile sunt active, unele gânduri înaintează și altele le urmează. Cu alte cuvinte, uneori gândul vine primul și fantezia urmează și alteori fantezia vine prima și gândul urmează, deși acest lucru se întâmplă mai rar. În orice caz, gândurile sunt foarte strâns legate de fantezii și imaginații. Fiecare gând este o imaginație în nousul a ceva perceptibil simțurilor. Fiecare gând este o combinație între o imagine și un concept. Nu este o idee simplă, ci este mereu legat de fantezie și imaginație.

Nousul omului, învârtindu-se în jurul și preocupându-se de imaginile care provin din simțuri, formulează diferite tipuri de gânduri prin raționament, analogie și deducție. Acest lucru se întâmplă în diverse moduri: pătimaș sau nepătimaș sau undeva la mijloc, cu sau fără eroare. Aceste gânduri dau naștere la majoritatea virtuților și viciilor și la opinii, corecte sau greșite. Sf. Grigorie Palama [spune următoarele]. Starea predominantă a gândurilor noastre este de o importanță supremă. Dacă gândurile noastre sunt satanice, ne otrăvesc întregul organism spiritual, dacă sunt divine creează sănătate spirituală în noi.

Gândurile sunt întotdeauna legate de imaginații, bune sau rele. După cum simțurile, percepțiile și gândurile sunt strâns legate de patimi, fanteziile și imaginațiile provin și ele tot din patimi, sau chiar sunt exprimate prin ele. Sfântul Nil Pustnicul identifică un punct important: Dacă cineva scapă de patimile sale, dar continuă să fie neglijent, va descoperi că imaginile fanteziilor trecute încep să reapară, ca lăstarii tineri. Putem eradica patimile și să ne luptăm pentru a le face inactive, dar imaginile fanteziilor trecute pot pătrunde în facultatea noastră imaginativă dacă suntem neglijenți și nu trăim cu vigilență spirituală (cu trezvie).

Oricine nu este vigilent creează condiții patimilor să revină prin imaginile lor. Astfel, pasiunile produc fantezii și închipuiri, iar fanteziile și imaginațiile creează un mediu în care aceste patimi pot reapărea. Deoarece cea mai mare și mai groaznică patimă dintre toate este mândria, fantezia și Imaginația sunt strâns legate de mândrie. Cineva care este mândru are ceva în neregulă cu facultatea sa imaginativă. Aceasta este inflamată, creează tot felul de imagini și fantezii și face sufletul său o zonă de cutremur.

Fanteziile și imaginațiile sunt exprimate și în vise, care sunt principalul indiciu că imaginile există în suflet. Sfântul Diadoh al Foticeii spune: Visele nu sunt, în general, altceva decât imagini care reflectă gândurile noastre rătăcitoare, sau altfel sunt batjocura demonului. Majoritatea viselor sunt rezultatul imaginației care provine din dezvoltarea și existența patimilor. În consecință, cei angajați în dobândirea virtuții trebuie să aibă grijă să nu se încreadă niciodată în imaginație. De asemenea, Sf. Maxim [Mărturisitorul] spune că atunci când dorința crește materialele care provoacă plăcerea senzuală, atunci nous-ul are fantezii în timpul somnului. Visele sunt fantezii și au legătură cu patimile care există în noi. DIn imaginile din aceste fantezii, putem discerne ce patimi avem. Deoarece fanteziile și imaginațiile sunt un fenomen al stării noastre căzute și atât diavolul cât și omul au imaginație, omul e supus energiei demonice prin facultatea sa imaginativă, așa cum am menționat mai sus.

Diavolul ne înșală prin fantezie și imaginație și multe imagini mentale sunt rezultatul lucrării sale. Sfântul Isihie Preotul spune: Fiind un nous (o minte) fără trup, diavolul nu poate să ne înșele sufletele altfel decât prin fantezii și gânduri. El excită continuu facultățile raționale și imaginative ale sufletului și multe păcate sunt rezultatul acțiunii drastice a diavolului.

Consecințele fanteziei și imaginației

Din ceea ce s-a spus până acum, este clar că atunci când imaginația este cultivată continuu, ea produce multe tulburări în organismul nostru spiritual. O stimulare a fanteziei și imaginației este ascunsă în aproape fiecare păcat și este principala sursă a tulburărilor, infectează întregul suflet și îl corupe continuu. Două urmări serioase și teribile ale fanteziei pot fi identificate după cum urmează. Prima [consecință] este că denaturează întreaga viață spirituală a unei persoane și o duce la auto-îndumnezeire.

Arhimandritul Sofronie scrie: Astfel de imagini demonice și cele invocate de om pot influența oamenii, schimbându-i sau transformându-i, dar un lucru este inevitabil – fiecare imagine, fie că e creată de omul însuși, fie sugerată de demoni și acceptată de suflet, va distorsiona imaginea spirituală a omului creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Această creație, în dezvoltarea sa ultimă, duce la auto-divinizarea făpturii adică la afirmarea că principiului divin ar fi conținut în însăși natura omului. Din acest motiv, religia naturală, religia minții umane poate dezvolta, fatidic, un caracter panteist. În măsura în care gândurile joacă un rol important în starea spirituală a omului, gândurile legate de fantezie, în special de fantezia demonică, denaturează în mod inevitabil întreaga sa viață spirituală. O persoană poate ajunge până la punctul de a recunoaște elemente ale Divinității în interiorul său și, odată ce recunoaște elemente ale Divinului în ceva creat, el devine, de fapt, un panteist. Orice idei avem, dacă le venerăm, transmit acest caracter panteist.

Auto-îndumnezeirea este cel mai mare păcat dintre toate, este păcatul în care a căzut Adam, care a dus la denaturarea întregii vieți a omului, în interior și în exterior, cu consecințe devastatoare. Auto-divinizarea, recunoașterea unui principiu divin în noi înșine este de fapt o repetare a căderii lui Adam. Religiile naturale contemporane, împreună cu meditația, yoga și așa mai departe, intră în această categorie. A doua consecință, legată de prima, e că fantezia și imaginația dau naștere multor anomalii psihologice, chiar și halucinații și amăgiri. Atunci când cineva cultivă asiduu visarea cu ochii deschiși, chiar și visele cu privire la stări spirituale, și în special atunci când continuă să facă asta mulți ani la rând, întreaga sa viață spirituală este distorsionată și suferă de grave tulburări psihologice și patologice. Oamenii pot ajunge în acest punct prin practicarea meditației.

Din nou, arhimandritul Sofronie remarcă faptul că aceștia evocă scene din Viața lui Hristos sau studii sacre similare. În general, neofiții sunt cei care adoptă această cale. Cu acest fel de rugăciune imaginativă, mintea, sau nousul, nu este conținută în inimă de dragul vigilenței interioare. Atenția rămâne fixată pe aspectul vizual al imaginilor considerate ca fiind divine. Aceasta duce la o excitare emoțională psihologică, care, dusă la extrem, poate conduce la un extaz patologic. Te bucuri de ceea ce ai atins, te agăți de starea respectivă, o cultivi, consideri că e spirituală (duhovnicească), harismatică, rod al Harului și atât de sublimă încât te crezi sfânt și demn de a contempla taine divine. Dar, de fapt, astfel de stări se sfârșesc cu halucinații și dacă cineva nu cade în boli mintale, cel puțin va rămâne vrăjit și va continua să trăiască într-o lume a fanteziei. Așa apar stările demonice de amăgire și erezie.

După cum este evident din ceea ce am menționat, sufletul persoanei aflată în această stare este bolnav. Orice persoană amăgită și eretică, ce își cultivă imaginația, este bolnavă în sufletul său. Asta este ceea ce întunecă sufletul. Sfântul Grigore Sinaiul spune că: Atunci când nousul fantazează, pierde chiar și ușoara stare dată de Dumnezeu pe care o avea și devină cu totul mort. Cineva preocupat cu imaginația lui este în mare pericol de a fi lipsit de puținul Har pe care îl are și de multe ori de a-și pierde mințile. Înșelat de fantezie, devine adesea nebun și atunci chiar și un presupus isihast devine un fantezist și nu un isihast. Tradiția monahală știe multe astfel de cazuri de asceți care s-au înșelat tocmai pentru că au fost neglijenți în ceea ce privește problema serioasă a fanteziei și imaginației. Și-au pierdut mântuirea, dar și mințile. Vedem multe astfel de cazuri și în societatea seculară. Întâlnim oameni care își cultivă intens facultatea imaginativă și sunt tulburați în interior.

Tulburările nervoase și nebunia sunt indicii clare că facultatea imaginativă e supra-dezvoltată și inflamată. Avva Pimen spune că el cunoștea un monah pe care diavolul l-a atacat atât de înverșunat prin imaginația sa, încât, cu o ocazie, a crezut că a văzut un frate păcătuind cu o femeie. Când nu a mai rezistat să privească, s-a apropiat să-i atingă cu mâna și să spună: Opriți-vă acum! Cât mai continuați? Apoi a constatat că erau snopi de porumb. Nu era nimeni acolo, dar snopii de porumb arătau ca niște oameni, sau poate diavolul le-a dat acel aspect. De asemenea, Avva Ilie povestește că a văzut odată pe cineva luând sticlă de vin sub braț, a văzut pe cineva furând vin. Totuși, și-a dat seama că era lucrarea Satanei și i-a cerut imediat fratelui să-i arate ce avea sub mantie. De fapt, nu era absolut nimic acolo și a înțeles că a fost acțiunea demonilor.

Desigur, aceste două exemple nu implică faptul că acei călugări au văzut aceste lucruri pentru că-și pierduseră mințile prin stimularea imaginației. A fost lucrarea diavolului. Menționăm aceste exemple, totuși, pentru a clarifica că este posibil să vedem lucruri inexistente prin lucrare satanică, dar și prin stimularea imaginației. Putem experimenta halucinații și iluzii. La fel cum un dependent de droguri suferă adesea de iluzii sub influența drogurilor, la fel și cineva aflat în strânsoarea fanteziei și a imaginației vede lucruri care nu există și suferă de iluzii și halucinații. Cultivarea imaginației și a fanteziei duce la halucinații și înșelări atunci când este asistată de acțiunea unui creier uman bolnav.

Despre imaginație, fantezie și rugăciune

Rugăciunea, în special ceea ce se numește rugăciunea curată a inimii, ar trebui să nu conțină fantezie și imaginație. Un nous prins în fantezie este incapabil să se roage curat. Rugăciunea unui astfel de nous este impură, plină de imagini mintale și fantezii. Imaginația este ostilă rugăciunii curate și strădaniei sârguincioase a nousului. Așa cum spun Sf. Kallistos și Ignatios Xanthopoulos: Această fantezie blestemată e un mare obstacol în calea rugăciunii curate a inimii și a lucrării unice nedistrasă a nousului. Sfinții Părinți învață că toți cei care vor să se roage curat trebuie să se roage cu ajutorul lui Dumnezeu, fără fantezii, închipuiri, Impresii, cu nousul și sufletul sfinte și complet curate. Ei nu ar trebui să-și formeze imagini mintale cu privire la Dumnezeu. Nousul trebuie să rămână pur și imaterial. Numai atunci se poate desfășura rugăciunea curată în inimă.

Sf. Nil Pustnicul sfătuiește: Stai de pază și protejează-ți nousul de imagini conceptuale în timp ce te rogi. Apoi spune iarăși: Nu încerca niciodată să vezi o formă sau o siluetă în timpul rugăciunii. În altă parte, el ne învață să nu ne formăm o imagine a lui Dumnezeu în interiorul nostru când ne rugăm. Atunci când te rogi, nu îți forma nicio imagine a Dumnezeirii înăuntru tău și nu lăsa nousul tău să fie amprentat de impresia niciunei forme, ci apropie-te de imaterial într-un mod imaterial și vei înțelege. Trebuie să fim atenți chiar și la bucuria pe care o simțim în timpul rugăciunii.

Fantezia se poate dezvolta în special printre cei care trăiesc și se roagă împreună ca o comunitate. Sfântul Ioan Scărarul spune că bucuria simțită de cei care trăiesc într-o comunitate monahală este diferită de cea experimentată de cei care se roagă în isihie. Prima poate fi influențată ușor de imaginație, în timp ce ultima este plină de smerenie. Prin urmare, rugăciunea cea mai potrivită este “Doamne Isuse Hristos, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, care ar trebui spusă fără a folosi imaginația și însoțită de pocăință sinceră și profundă. Atunci când cineva se roagă curat este iluminat și luminat de Dumnezeu. Această iluminare este Harul divin care vine la om prin rugăciune curată.

Sf. Diadoh al Foticeii spune: O lumină binecuvântată a divinității apare doar atunci când inima este complet goală de orice și eliberată de orice formă. Atunci când nousul omului este liber de impresii, atunci când nu acceptă nicio fantezie sau închipuire, primește razele strălucirii divine. Conform [părinților] Kallistos și Ignatios Xanthopoulos, în timpul rugăciunii, nousul nu trebuie să aibă nicio imagine conceptuală. Conceptul de Dumnezeu nu este unul dintre acele gânduri care imprimă imagini în nous, ci unul care nu lasă nicio amprentă. De aceea persoana care se roagă trebuie să se separe complet de conceptele care imprimă imagini în nous. Trebuie să respingem toate imaginile conceptuale în timpul rugăciunii. Nousul curat se numește tronul lui Dumnezeu, conform acelorași părinți.

Cu siguranță Sfinții Părinți recomandă mare prudență pentru că cineva se poate ruga calm și curat și totuși să fie abordat de o apariție ciudată și străină provenită de la diavol, care îl obligă să o accepte ca divină cu rezultatul ca el să cadă în infatuare și mândrie. Aceasta este o capcană întinsă de diavol. Sf. Nil Pustnicul scrie: Păzește-te împotriva trucurilor vrăjmașilor tăi. În timp ce te rogi curat și calm, uneori, o formă ciudată și străină poate apărea brusc în fața ta făcându-te să-ți imaginezi, în trufia ta, că divinitatea e acolo. Scopul lor este de a te convinge că figura care ți s-a revelat brusc este divină.

Desigur că Dumnezeu este fără cantitate sau formă. Există multe criterii pentru a distinge contemplarea care vine de la Dumnezeu de cea care vine din diavolul. Totuși, Sfinții Părinți ne recomandă să nu acceptăm niciun concept sau viziune în timp ce ne rugăm. Dacă este de la Dumnezeu, Dumnezeu știe cum să ne convingă. Sf. Ioan Scărarul ne recomandă: Nu accepta nicio imagine senzorială în timpul rugăciunii, ca să nu fii distras! Refuzăm orice imagine perceptibilă și orice fel de imaginație și fantezie în timpul rugăciunii. După cum spun Sfinții Părinți, lumina necreată este fără formă, liniștită, singulară și incoloră. Opusul se aplică pentru lumina diabolică.

Despre imaginație, fantezie și teologie

Am menționat deja că teologia pură se dezvoltă în persoana care s-a eliberat de fantezii și închipuiri. Oricine a trecut prin etapele purificării: eliberarea de plăcerea senzuală și durere și iluminarea nousului, eliberarea de uitare și ignoranță și s-a eliberat de imaginile fanteziei, a dobândit teologie pură; este inițiat în cunoașterea pură a lui Dumnezeu. Ochii nousului său sunt capabili să primească energia divină, așa cum spune Sf. Maxim [Mărturisitorul], deoarece cunoașterea lui Dumnezeu este legată de contemplarea luminii necreate.

Sfântul Isihie Preotul subliniază că lumina binecuvântată a divinității se revelează în noi când nousul nostru este eliberat de orice și este fără formă. Atunci nousul este în starea sa naturală și este gata să avanseze spre tot felul de contemplări spirituale încântătoare, plăcute lui Dumnezeu. Un teolog este cineva în care sălășluiește energia dumnezeiască a Sfintei Treimi. Totuși, așa cum Dumnezeu nu sălășluiește în temple făcute de oameni, El nu sălășluiește nici în nicio închipuire sau născocire a nousului, așa cum spune Sfântul Vasile cel Mare în învățătura sa. Când nousul omului este condus de facultatea imaginativă a sufletului și de simțuri, generează o formă compozită de cunoaștere. Aceasta este învățătura Sfântului Grigorie Palama. Când nousul se întronează pe facultatea imaginativă a sufletului și, prin urmare, devine asociat cu simțurile, generează o formă compozită de cunoaștere.

Sfinții Părinți vorbesc despre două feluri de contemplație. Este un anume fel de acțiune și Har care se primește și altul care este perceput. Ei învață că acestea două forme de contemplație sunt la fel de îndepărtate una de alta precum răsăritul de apus și cerul de pământ, iar prima e la fel de superioară celeilalte precum sufletul e superior trupului. Contemplația primită este mai minunată; este generată în inimă de Dumnezeu însuși, ipostatic, și, de asemenea, transmite această energie și har în exterior, către corp. Contemplația care este percepută [logic] este inferioară, este produsă în exterior și depinde de cât de bine sunt direcționate, ordonate și aranjate lucrurile create. Aducând împreună diferite imagini într-o aparență a adevărului ajunge treptat până la Dumnezeu, prin credință.

Contemplația primită este generată în inimă de Dumnezeu, ipostatic, în timp ce contemplația percepută provine din privirea la creația lui Dumnezeu și la providența sa conducătoare. Al doilea tip de contemplație implică un element de imaginație. Primul tip, contemplația superioară, cea primită, e contemplația nealterată a lui Dumnezeu, care se numește uneori Teologie Apofatică. În plus, așa cum spune Sf. Isaac Sirul, sufletul nostru are doi ochi. Cu un ochi vedem ceea ce este ascuns în natură (contemplația percepută) iar cu celălalt vedem Gloria lui Dumnezeu când Dumnezeu ne conduce la Tainele spirituale (contemplația primită).

Profeții nu vorbeau despre Dumnezeu folosindu-se de imaginația lor, ci prin revelația lui Dumnezeu în inima și în nousul lor. Sfântul Vasile cel Mare spune că profeții au văzut imagini imprimate de Duh în facultatea lor conducătoare (nousul). Așa cum ne învață Sfântul Grigorie Palama, Duhul Sfânt se așează pe nousul profeților și, folosind această facultate conducătoare ca material, anunță viitorul către ei, și prin ei către noi. Dumnezeu Și-a dezvăluit Tainele Sale către profeți în inima lor, în nousul lor. Rațiunea lor, ajutată de o educație adecvată, care include imagini ale lumii perceptibile prin simțuri, articulează această revelație, dar revelația însăși nu are absolut nimic de-a face cu facultatea imaginativă. Sfinții Părinți vorbesc despre Dumnezeu fără a-și folosi imaginația.

De asemenea, ceea ce se numește simbol în teologie nu e pur și simplu un simbol sau ceva simbolic, ci o energie care vine din însăși natura Ființei Divine. Profeții și cei inițiați în Sfintele Taine nu Îl imaginează pe Dumnezeu, ci Dumnezeu e revelat inimilor lor curate.

Despre eliberarea de fantezie și imaginație

Toate acestea arată că trebuie să ne eliberăm de ceea ce Sfinții Părinți numesc “fantezie blestemată”, care este sursa multor tulburări trupești și spirituale. Vom identifica modalități de a ne elibera de această condiție îngrozitoare care desfigurează. În primul rând, trebuie să luptăm împotriva fanteziei și imaginației. Trebuie să realizăm că e nevoie de luptă pentru a scăpa de ele. Așa cum spune Sf. Nicodim Aghioritul: Fantezia pătimașă are mai multă putere și dominație asupra noastră decât simțurile însele. Pentru ca simțurile să păcătuiască au nevoie de diverse lucruri sau pretexte, în timp ce imaginația funcționează fără nimic, chiar și atunci când simțurile nu funcționează. În plus, nu trebuie să acceptăm nicio imagine de la facultatea imaginativă.

Când ne dăm seama că facultatea noastră imaginativă este la lucru, ar trebui să o oprim imediat. Sf. Diadoh [al Foticeii] spune: Putem obține mari virtuți prin simplul fapt de a nu ne încrede niciodată în imaginația noastră. Sfinții Părinți ne sfătuiesc nu doar să respingem gândurile, dar nici măcar să nu credem ceea ce vedem cu ochii sau auzim cu urechile noastre. Chiar dacă vezi ceva cu ochii tăi sau dacă auzi, nu accepta, conform lui Avva Ilie. Într-adevăr, Avva Pimen spune: Chiar dacă atingi ceva cu propriile mâini, nu depune mărturie despre asta. Trebuie să facem un efort să respingem ceea ce ne spun gândurile și fanteziile, dar și să refuzăm să procesăm informații aduse de simțurile noastre pentru că diavolul poate să ne ispitească prin simțuri.

Trebuie să ne păstrăm calmul chiar și atunci când ne confruntăm cu imagini închipuite venite de la diavol. Când diavolul ne necăjește în timpul rugăciunii, nu ar trebui să fim tulburați. Sf. Nil Pustnicul spune: Chiar dacă vezi o sabie trasă împotriva ta sau o torță în fața ochilor tăi sau o siluetă dezgustătoare și sângeroasă, nu te cutremura, stai calm și nu te pierde deloc cu firea. Nu este deloc nevoie să te neliniștești. E nevoie de o bună mărturisire a credinței. Roagă-te lui Hristos cu credință și vor dispărea. Există situații, în principal la începutul luptei noastre spirituale, în care, dacă nu putem respinge complet imaginația, ar trebui măcar să îi dăm o utilizare bună. Asta implică, evident, riscul de a rămâne în această stare și de a suferi de alte probleme psihosomatice.

Sfinții Kallistos și Ignatios Xanthopoulos ne învață că: Imaginația ar trebui înlăturată cu totul. Dacă nu putem realiza acest lucru prin pocăință, smerenie și mustrare de sine, atunci ar trebui să contracarăm și contrabalansăm asta cu o imaginație bine organizată. Acest lucru se spune cu multe rezerve și se aplică doar la începutul luptei noastre spirituale, scopul fiind acela de a abandona cât mai rapid această metodă. Deoarece fantezia și imaginația sunt strâns legate de bolile sufletești și de patimile existente, ele se vindecă prin efortul nostru de a ne vindeca sufletul și de a ne elibera de patimi. Așa cum spune Sfântul Maxim: Odată ce sufletul începe să fie conștient de propria sănătate bună, atunci chiar și imaginațiile sale din timpul somnului devin simple și calme.

Trebuie, de asemenea, să ne străduim să ne păstrăm nousul curat. Aceasta se numește trezvie sau veghe, nepsis în limbajul Noului Testament și al Sfinților Părinți. Sfinții Kallistos și Ignatios Xanthopoulos scriu că: Nousul este o esență care e indivizibilă, simplă și completă în sine. Trebuie să o păstrăm curată și strălucitoare și să ne asigurăm că este separată de imaginație, cu nicio participare la ea. Păzirea nousului este o metodă foarte bună de a scăpa de povara imaginației și a fanteziei. Singura modalitate de a obține vigilența (trezvia) spirituală este examinarea îndeaproape a imaginației, deoarece diavolul nu poate provoca și înșela nousul în absența gândurilor legate de fantezie și imaginație, conform Sfântului Isihie Preotul.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!