Contează că toate astea s-au întâmplat? – Jonathan Pageau
6 septembrie 2024
Ediția a IV-a a Festivalului Familiei: Mesajul IPS Teofan …și Sinteza săptămânii
7 septembrie 2024
Urmăriți un cuvânt formidabil al părintelui Moise McPherson în care acesta ne explică de ce eșuează căsătoriile moderne.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
De ce eșuează căsătoriile moderne?
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!
Sunt preot de peste 10 ani, am ascultat mii de spovedanii, dintre care multe ale unor cupluri căsătorite. Vedem o paradigmă foarte frecventă care se întâmplă atât în Biserică, cât și în societatea seculară, vedem oameni care se căsătoresc, au un prim copil, iar după 4-5 ani de căsătorie, înainte de a avea mai avea copii, ajung într-o zonă periculoasă, intră pe o cale care îi conduce spre distrugere și divorț. Aici apar cei patru călăreți: critica, disprețul, defensiva și blocarea. Acestea sunt în mod normal înțelese ca fiind lucrurile care precipită un divorț, fie că este vorba de un divorț real sau doar de o fractură a relației.
Ceea ce nu discutăm în societate este cum de atât de multe cupluri ajung aici, în același loc, în același interval de timp, cu aceeași dinamică. Pentru că toată lumea ajunge să se întâlnească, să se înțeleagă și să aibă personalități congruente și totuși, după 4-5 ani, unii spun chiar 7, ajung într-un scenariu în care nu mai vor să fie căsătoriți.
Ceea ce vreau să fac e să ne întoarcem la Grădina Raiului. De fapt, aș spune că toate relațiile fără pocăință sfârșesc prin a oglindi dinamica care s-a întâmplat între Adam și Eva în grădină. Dacă ne amintim ce s-a întâmplat în Grădina Edenului: Eva a fost prima care a fost ispitită și a mâncat fructul. Și de ce a fost ea ispitită? Sf. Isaac Sirul spune că a fost ispitită de uzurparea autorității lui Adam. Ea a vrut să mănânce primul fruct, a vrut să mănânce prima din fruct și să aibă ceea ce ea credea că este ceva special, poate să se întâmple chiar la limita magiei, prin care să devină ca Dumnezeu, și a vrut să facă asta înaintea soțului ei.
Și deci vedem în mod constant această temă, că femeile sunt tentate în special de această dinamică, de a dori să aibă autoritatea în relație. Acesta este motivul pentru care când privești atâția oameni care se întâlnesc și vezi împărțirea personalităților și modul în care femeile interacționează cu iubiții lor, vezi că femeile au o mulțime de dorințe, vor ca soțul, vor ca iubitul să asculte și toate astea până când se căsătoresc, iar apoi ce se spune în ziua căsătoriei? Toți oamenii se ridică în picioare și dau sfaturi, și ce spun? „Soție fericită – viață fericită”. Totul e ca soțul să-i facă loc soției ca ea cumva să ghideze și să conducă și să domine relația.
De fapt, aș spune că majoritatea rupturilor de relații au loc din cauza acestei dinamici de aici: soția sau femeia în relație încearcă să ia cea mai mare parte din plăcintă, ea încearcă să preia controlul asupra relației și să facă ca totul să se învârtă în jurul ei și al capriciilor, dorințelor, personalității ei, felului în care vede ea lucrurile. Chiar și faptul că atunci când ne căsătorim spunem în mod constant: este ziua ei specială, va face ea așa cum vrea. Nu este o relație 50%-50%. Într-o relație sănătoasă această dinamică nu există. Această dinamică există, unde este 50% și 50%.
Dar pentru că lucrăm după un model vechi, modelul de dinainte de cădere, în care soția încearcă să preia supremația, ce se întâmplă cu soțul, care e exact ca Adam? Numărul unu: el a urmat-o pe Eva, nu pe Dumnezeu. Eva a spus: Iată fructul, mi-a fost dat de ispititor, este bun. Și Adam a ascultat-o pe Eva. În acel moment toată istoria omenirii s-a schimbat, pentru că ceea ce ar fi trebuit să facă Adam era să spună: Nu, eu Îl urmez pe Dumnezeu, nu urmez aceste dorințe.
Și dacă ne uităm, chiar până în zilele noastre moderne, și cam în tot ce se întâmplă în cultura noastră, iată ce găsim: o mulțime de bărbați pasivi care nu-L urmează pe Dumnezeu, nu au convingeri, nu vor să conducă, nu vor să preia autoritatea, și care spun: Sigur, dacă tu vrei să faci asta, eu te urmez. De fapt, acesta este motivul pentru care acea cultură misogina de tip pilula roșie este o asemenea glumă. Este ca și cum ai spune: Femeile au cam distrus cultura din cauza feminismului și au preluat controlul și toate astea. Ei bine, cine le-a dat asta? Au fost bărbații! Bărbații au spus: Vrei să conduci, vrei să preiei cultura, vrei să faci toate aceste lucruri? Nouă nu ne pasă, vom face un pas înapoi și vă vom lăsa să le faceți voi. Această lene și neascultare față de Dumnezeu este cea care îi afectează continuu pe bărbați. Ei nu reușesc să ia poziție verticală și să urmeze voia lui Dumnezeu și, în schimb, spun pur și simplu: Bine, o să mă las purtat de valul „soție fericită – viață fericită”. Ei nu vor conflict, nu vor dezacord, nu vor să spună: Nu, căsniciile merg doar atunci când soțul are autoritate.
Acum, care e a doua dinamică a lui Adam? A doua dinamică a lui Adam este cea despre care tocmai am vorbit: învinovățirea. Când Dumnezeu a venit la Adam… Sfinții Părinți, Sfinții Bisericii spun că e un punct de cotitură foarte important când Dumnezeu l-a întrebat pe Adam ce s-a întâmplat. Ei spun că dacă Adam s-ar fi pocăit, Dumnezeu nu l-ar fi alungat din Grădină. Dar în loc să se pocăiască, Adam nu numai că s-a întors împotriva Evei, dar s-a întors și împotriva lui Dumnezeu și, practic, a spus: “Tu ai creat această dinamică pentru că Tu mi-ai dat această femeie.” Și [Adam] nu și-a asumat nicio responsabilitate. Astăzi avem o cultură aproape lipsită de masculinitate, bărbații nu își asumă responsabilitatea, de fapt, bărbații fug de responsabilitate, bărbații fug de maturizare, fug de a avea familii mari, fug de a avea copii, fug de a munci din greu, bărbații vor să se retragă în aceste zile, vor să facă niște bani, să aibă un hobby, să-și pună soția la muncă, să-și pună copiii la școală, să aibă doi copii și să termine cu asta.
Și nu este vorba doar despre bărbații seculari, ci despre majoritatea bărbaților occidentali, atât cei care se declară creștini, cât și cei care nu. Ei vor o viață cu o cruce ușoară, vor o viață fără luptă, fără agitație, fără distrageri, vor să o păstreze ușoară, și fug de autoritatea pe care le-a dat-o Dumnezeu. Așa că atunci când oamenii aceștia intră în căsătorie, ce se întâmplă? Se întâlnesc, soția domină, viitoarea soție domină, bărbatul începe să renunțe pentru că își spune: Ei bine, dacă pot obține ceea ce vreau din această relație, o voi lăsa pe ea să o conducă și nu va mai trebui să o fac eu. Se căsătoresc, lucrurile merg bine, apoi decid să aibă copii. Și apoi „bum”, în momentul în care au copii, dintr-o dată, în decurs de cam un an, soția realizează: Nu m-am măritat cu un bărbat, nu m-am măritat cu cineva care va prelua controlul, care va conduce, care ne va da o direcție, care se va implica, m-am măritat cu cineva care și-a organizat viața făcându-mi mie loc să domin totul. Și acum soția este supărată, e frustrată și dezamăgită, acum va spune: “Îi spun mereu ce să facă, îl cicălesc, fac asta, e neimplicat, e asta și asta.” Dar asta a fost dinamica, a fost acceptabilă până aici. Și apoi, Doamne ferește, dacă încep să aibă mai mulți copii, un al doilea sau al treilea copil, „bum!”. Atunci lucrurile chiar încep să implodeze, pentru că în acel moment ea conduce complet spectacolul și este epuizată până peste cap.
Și chiar așa se spune, a existat un studiu recent și le-au întrebat pe femei: Care este cel mai dificil copil al tău? Iar răspunsul predominant a fost: “soțul”. Pentru că soțul nu își îndeplinește rolul în cadrul căsniciei. De aceea, din toate punctele de vedere, atunci când cuplurile ajung la 40 de ani, indiferent dacă sunt sau nu “divorțate”, practic sunt divorțate. Adică eu știu cupluri care sunt în afara Bisericii și care nici măcar nu interacționează. Soțul plătește facturile și nu interacționează cu soția. Și au copii. Această dinamică a creat asta.
Așadar, ce trebuie să facem? Care sunt pașii pe care să îi faci dacă vrei să ai o relație bună pe termen lung? Pentru că treaba este că atât soțul, cât și soția trebuie să lupte împotriva păcatelor strămoșilor lor. Ei trebuie să înțeleagă în mod activ că avem ispite și înclinații și că trebuie să luptăm împotriva acestora prin pocăință. Numărul unu: soția trebuie să cedeze activ controlul relației bărbatului. Ea trebuie să facă acest lucru într-un mod foarte conștient.
Așa cum am spus, bărbații sunt intimidați în multe feluri în comunicarea cu femeile pentru că la femei comunicarea funcționează diferit față de bărbați. Bărbații sunt foarte logici, strategici, orientați spre probleme. Femeile, și asta nu e deloc ceva greșit, femeile sunt mai concentrate pe emoție, pe interpersonal, pe dinamică, pe relație, pe toate aceste lucruri diferite pe care un bărbat de multe ori nici nu le vede. Și astfel, când vine vorba de bărbați care se luptă pentru controlul căsniciei, când intră în acest fel de bătălie a cuvintelor cu soția lor, ei se simt complet și absolut depășiți și se retrag.
Așadar, soția trebuie să își dea seama că soțul ei are deficiențe și că este tentat să se retragă din responsabilitate, iar ea trebuie să îl încurajeze continuu și să îl motiveze, într-un mod pozitiv, prin iubire, încurajare, recunoștință, cuvinte amabile, să-i spună: Nu, dragul meu, tu ești cel care trebuie să conducă această relație.
Și apoi, ce trebuie să facă bărbatul în primul și în primul rând? Bărbatul trebuie să își centreze viața în jurul lui Hristos. Dacă viața unui bărbat nu este centrată în jurul lui Hristos, atunci e centrată în jurul unei grămezi de prostii: bani, averi, o femeie, carieră… Orice ar fi, el se va orienta spre ceea ce este centrat. Bărbatul trebuie să se centreze în Dumnezeu și să înțeleagă că este un imperativ de la Dumnezeu ca el să-și folosească toate abilitățile de conducere pentru a-i îmbunătăți pe toți oamenii din jurul lui. Conducerea nu este pentru a-i face viața mai ușoară. Viața unui bun lider este chiar mai grea. Scopul conducerii sale și al asumării responsabilității este de a ușura sarcina oamenilor din jurul său, astfel încât soția să poată crește copiii și să aibă un soț puternic care participă, care are o viziune, care poate conduce, care poate rezolva probleme, care poate rezolva lucrurile pentru ea. Asta caută ea într-o căsnicie: bărbatul care face să fie mai ușor să ai copii, nu mai greu.
Numărul doi: soțul trebuie să înceteze să dea vina pe soție și pe alți oameni pentru ceea ce se întâmplă în viața lui. El trebuie să aibă convingerea fermă că va face tot ce este necesar pentru a rezolva problemele din viața lor, că își va asuma responsabilitățile și că, cu ajutorul lui Dumnezeu, va conduce corabia vieții lor. De atâtea ori un bărbat ratează acest obiectiv pentru că dă vina pe soție că este prea emotivă, că angajatorii nu îl plătesc suficient, că oamenii profită de el, pentru toate aceste lucruri diferite, și uită să acceseze ceea ce trebuie să acceseze, și anume responsabilitatea proprie. Și ce trebuie să facă el? Trebuie să accepte lucrurile nedrepte din viața lui și să încerce să le schimbe pe cât de bine poate. Și trebuie să reverse dragoste, răbdare și bunătate asupra soției sale. D
inamica în căsnicie, dacă ne uităm la scrierile Sfântului Pavel, presupune ca soția să-l respecte și să-l onoreze pe soț, în mod activ, pentru că aceasta este o încercare, o luptă pe care ea trebuie să o ducă, iar soțul să-și iubească în mod activ soția. El trebuie să se străduiască să-și deschidă inima, să o copleșească cu afecțiune, să o copleșească cu acea dragoste și acea tandrețe și acea bunătate care pentru bărbați pot fi dificil de înțeles. Uităm că soția trebuie să fie iubită, iar soția trebuie să își amintească că soțul trebuie să fie respectat. Dacă construim relația pe inversarea păcatelor strămoșilor noștri și pe înțelegerea rolurilor noastre potrivite și a dinamicii prin care ne ajutăm reciproc, chiar dacă este incredibil de greu, vom fi maturi, iubitori, respectuoși, afectuoși și, mai presus de toate, așa cum a spus Sf. Paisie, recunoscători. Recunoștința îi va ține pe cei doi soți împreună.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
22 Comments
Pentru mine povestea lui Adam și Eva are un alt înțeles. Din perspectiva mea este vorba despre evoluția minții umane. De la un Adam( minte pragmatică, rațională) se dezvoltă cu timpul o parte emoțională, capabilă să producă emoții, să recunoască în alții emoții și sentimente( compasiune, empatie), să se recunoască pe el însuși ca entitate.
De ce Eva să îl urmeze pe Adam?. Foarte simplu pragmatismul nu poate fi manipulat. Doar partea emoțională poate fi coruptă și prin ea poate fi rationalul, pragmatismul dezechilibrat și corupt, întunecat.
Nu are nimic de a face cu bărbați sau femei.
De partea emoțională după cum a-ți observat se leagă orice manipulare: sentimentală, religioasă sau cele de gen musai la război, musai să cumperi asta, musai etc.
Iar căsătoriile moderne eșuează deoarece femeile nu mai acceptă tot ce erau nevoite să accepte, lipsite de drepturi, de bani, de dreptul de a se apăra.
Dacă nu era mișcarea feministă: femeile nici azi nu aveau drept de vot, erau mai mult dependente de soți, pe ziare și reviste și acum erau poze cu femei despuiate, iar pe tejghele tronau lângă donald și mikimaus, reviste de pornografie. Și lista este lungă.
Am înțeles. Deci Adam și Eva, bărbatul arhetipal și femeia arhetipală nu au legătură cu bărbați și femei, ci e doar o alegorie de tip gnostic, fără legătură cu realitatea, deși acest tipar se repetă din nou și din nou în realitate. Are sens.
Iar căsătoriile.modern eșuează fix din motivul relatat mai sus: femeile secolului 21 își doresc două lucruri absolut incompatibile: ca bărbatul să fie un servant docil al dorințelor și ambițiilor ei, să stea în banca lui și să deschidă gura doar când e întrebat și în același timp să fie un stâlp al casei, apărător al familiei, cu inițiative, cu spirit de conducere și tot ceea ce caracteriza bărbatul în vechime
Deci sa fie și chihuahua și buldog în același timp.
Și da, multi bărbați refuză să si mai asume vreo responsabilitate în ziua de azi și preferă traiul comod al hobby-urilor, jocurilor video și al placerilor ușoare, pentru că feminismul ne-a învățat că:
1. Rolulurile clasice barbat-femeie sunt toxice
2. Femeia trebuie sa facă ce vrea ea cu sexualitatea ei
Dl Mihai vi s-a supărat ” Eva” sau interpretez eu în mod eronat o țâră de ranchiună în comentariu?!. 🌝
Eu încerc să urmăresc pe interior într-un dialog sau o situație, ce se mișcă, ce emoții tulbură apa minții și a inimii? Rămâne pe interior totul liniștit, limpede, strălucind în dragoste pentru tot sau crește valul, vântul bate, urlă furtuna?
Dl. Mihai, nu dați vina pe Smărăndița popii pentru blendăreala unor bărbați întru jocuri video & plăceri ușoare! Aveți Sfântul Liber Arbitru lăsat de Dumnezeu Însuși.
Acum e evident că a face ping-pong cu cine-i de vină nu ajută pe nimeni. Ce este cert este că femeia joaca un rol.foarte important in motivarea bărbatului de a fi mai bun, de a se depăsi pe sine, de a învăța să se sacrifice pe sine. Bărbatul găsește în femeie o sursă de motivare.
Dacă tot ați pomenit mai jos de Maica Domnului, nu ar strica deloc ca femeile contemporane să ia aminte la modul în care acționează aceasta, spre exemplu, la minunea din Cana: cu blândețe și discreție.
Nu de alta, dar o femeie cu gura mare, mereu pusă pe ceartă și care îi dă frecvent bărbatului peste mână, că “știe ea mai bine cum trebuie făcut” nu e o inspirație pentru absolut niciun bărbat.
Iar dacă mai are astfel de apucături și în public, așa cum am văzut în destule relații astăzi, păi putem fi siguri că bărbații ăia nu o sa miște un deget dincolo eventual de minimul necesar.
Dl Mihai, vă spun sincer că sunt și bărbați cărora nu le tace gura toată ziua..
Să nu dăm vina doar pe femei.
Greșiți amarnic. În neamul românesc niciodată nu a fost mișcarea feministă și totul a fost bine. Pandemia singurătății de astăzi are ca una din principalele cauze mișcarea feministă. Este pueril să spuneți că astăzi pornografia a dispărut. Pe ce lume trăiți?
Doamna are dreptate totuși referitor la dreptul la vot, acela a fost un lucru pozitiv care s-a manifestat și la noi, dar noi nu am avut femei care să protesteze pentru el pe teritoriul României actuale, să fie arestate, bătute și uneori ucise, acele sacrificii s-au făcut în occident și noi doar am preluat efectul lor (dreptul la vot). Feminismul nu e demonic de la natură, el devine demonic atunci când luptă împotriva lui Hristos, cum e cazul majorității feminismului actual, din păcate…
De asemenea, noi am fost socialiști/comuniști o bună bucată de vreme, iar comuniștii au implementat unele măsuri progresiste, precum angajarea femeilor în tot felul de locuri de muncă, femei care înainte depindeau exclusiv de veniturile soților. De aceea la noi nici n-a fost nevoie de o mișcare feministă în anii 60, cum a fost în occident, fiindcă comuniștii deja făceau asta, dar mai pe ascuns, fără tam-tam, fiindcă oficial ei nu erau progresiști.
Am citit pe internet că divorțurile au crescut dramatic după ce comuniștii au implementat acel program de angajare a femeilor în întreprinderi, deoarece foarte multe femei stăteau în căsnicii abuzive doar pentru a avea un venit de la soț. Și atunci comuniștii au lăsat-o mai moale cu “feminismul”, fiindcă divorțurile scădeau natalitatea pe care ei voiau s-o crească (nu din motive creștine, ci materialiste). E o chestiune destul de complicată a istoriei noastre, cu foarte multe zone de alb, negru și gri.
Știe cineva unde poate fi găsit în Biblie locul unde Iisus este întrebat de către evrei ce părere are despre soțiile lor răutăcioase? Am căutat dar nu găsesc.
Nu există niciun loc exact astfel. Relevant la poziția dvs este: „Dar voiesc ca voi să știți că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu.” (1 Cor 11,3 – și tot capitolul 11) și „Ca în toate Bisericile sfinților, femeile voastre să tacă în Biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice și Legea.” (1 Cor 14,34) și „Femeile să se supună bărbaților lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor și este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, așa și femeile, bărbaților lor întru totul.” (Ef 5, 23-25) și „Femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri, precum se cuvine, în Domnul. Bărbaților, iubiți pe femeile voastre și nu fiți aspri cu ele.” (Col 3, 18-19) și „Nu îngăduiesc femeii nici să învețe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniștită. Și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.” (1 Tim. 2, 14-15). Sunt doar câteva. Cred că e clar.
Eiiii, Părinte, dar ne-a reabilitat Măicuța Sfântă a Domnului nostru Iisus Hristos! Și nu toate femeile românce suntem Eve și Smărăndițe, mai suntem și Ane ale lui Manole! 🙂
În afara subiectului: ce părere aveți despre Pr Dan Popovici? Vă pun link mai jos. Mulțumesc!
https://www.youtube.com/watch?v=RJnUPyE_ZEM
Desigur! Maica Domnului este cea mai mare Sfântă – mai mare decât toți bărbații. Sunt și alte Sfinte, desigur, care și-au împlinit menirea și caracterul delicat specific femeii creștine. Ref. la p. Dan Popovici – e de evitat.
Mulțumesc frumos pentru răspuns!
La mulți ani! 🙂 Cu atât mai mult, cu cât mâine o sărbătorim pe Maicuța noastră, a tuturor!
Draga Admin. nu uita esentialul :Maica Domnului a fost intotdeuna un model de ascultare si la fel si Sfintele femei!!! pe cand cocoanele de mai sus sunt exact inversul. Din pacate, asa cum vedem mai ales in vremurile de acum, femeile romance sunt in majoritatea zdrobitoare niste irodiade sau fiice ale irodiadei. Scopul feminismului nu a fost altul decat distrugerea familiei si retorica lui a fost si este cea a sarpelui din rai. Noi trebuie sa nu ne uitam la toate aceste minciuni care cauta sa justifice acest curent abject ci sa vedem realitatea concreta, adica faptul ca rata divortului era incomparabil mai mica decat acum. Ca inainte familiile dainuiau si asta mai ales pentru faptul ca femeia trebuia sa asculte si sa se supuna, asa cum este de fapt si in folosul ei.
Parintele care a scris Articolul de mai sus are in mare, dreptate. Problema zilei de azi este faptul ca barbatul se doreste a fi transformat in femeie si femeia sa ia locul barbatului si cand asta se intampla (si se intampla in cele mai multe cazuri) atunci imeni nu mai e fericit si fiata in familie e imposibila pentru ca nu mai este vorba de o casatorie adevarata ci de una homosexuala, care nu poate exista. Cei care gresesc din inceput sunt de multe ori chiar Preotii care vin cu elogii la adresa femeilor, gadilandu-le mandria si cultivandu-le patimile, apoi vin si spun ca si barbatul si femeia sunt facuti dupa Chipul si Asemanarea Lui Dumnezeu, ceea ce nu e adevarat, pentru ca asa cum vedem clar atat in Noul cat si un Vechiul Testament cat si in Omiliile la Facere ale Sfantului Ioan Gura de aur (Omilia 8) numai Adam a primit acest dar, iar (dupa cum putem vedea si in viata de fiecare zi), femeia il are la fel cum si cum Sfintii au lumina Taborica, dar care nu este a lor, ci e Lumina Lui Dumnezeu pe care ei o reflecta.
Adam a fost creeat ca sa stapaneasca toata creatia si la el a adus Dumnezeu toate ca sa le numeasca, iar Eva a fost creeata ca sa ii fie ajutor si sa nu fie el singur. ASTA este realitatea si atata timp cat femeia este in firea ei, toate functioneaza si toate nu pot fi decat in armonie si normale. Cand ea vrea sa fie cap, totul merge aiurea, pentru ca ea nu e capabila sa fie ca pentru Dumnezeu i-a dat capacitatea sa ascute si sa se supuna, nu sa conduca. Felul in care ea ajunge sa conduca nu este unul firesc ci asemenea papagalului, care doar copiaza, dar de fapt nu intelege si nu stie nimic din ce face.
Asta este adevarul. Pisica nu poate fi fericita sa duca o viata de caine si nici cainele sa duca o viata de pisica – simplu! daca nici acum cocoanele de mai sus nu inteleg, atunci uitati-va in oglinda. si uitati-va la un barbat (nu ma refer la cei rasi, frezati si mirosand ca o distlerie de parfumuri gretoase fie ei chiar si preoti ci la un adevarat barbat cu barba si mainile aspre de munca)si vedeti diferenta, Uitati-va la Hristos care e barbat si nu femeie si la smerenia Maicii Domnului in fata Sfantului Iosif si a Lui Dumnezeu si a Lui Hristos, desi era fiu al ei, dar era si barbat.
In ce priveste Predica Parintelui Dan, predica respectiva e buna, (nu stiu mai mult) dar oricum, nu e treaba femeilor sa judece cele din Biserica sau vreu barbat ci asta e treaba barbatilor lor si pe ei se cuvine ca sa ii intrebe, asa cum invata Duhul Sfant prin gura Apostolului cans spune ca femeia sa se invete acasa in liniste de catre barbatul ei. Nu are ea ce sa tulbure pe preot cu intrebari ci pe sotul ei
Părinte… deci… dacă femeile nu trebuie să vorbească, oare, tradus în termeni moderni, nici n-ar trebui să aibă drept de vot sau de protest sau de decizie în căsnicie? Asta sună precum statutul femeilor în Islam… Nu înțeleg cum ar trebui să interpretez acele citate din sfinții părinți… Tot dvs. ne-ați zis că pentru armonie în căsnicie și bărbatul trebuie să asculte de femeie, nu doar femeia de bărbat. Adică fiecare face voia celuilalt, niciunul nu face voia proprie, la modul ideal. Cum se împacă spusele dvs. cu citatele e mai sus?
Domnu’ un măgar, nu știam că-s “cocoană”, dar, dacă-i de la Dumnezeu, zic să fie primit!
Că știți, pe când mă gândeam eu: “Doamne, ce să răspund băieților ăstora, că eu, femeie, nu vorbesc cât vorbesc ei!”, simt că mă bate Îngerică pe umăr și-mi șoptește: “Nu te mai chinui! Le-a răspuns Dumnezeu!”, și zic: “Ünde, cum?”, și el zice: “Uite-aici!”, și-mi arată link cu kkk și femeile nealbe. Și-am râs în hohote cu Îngerică, după ce-am văzut răspunsul Lui Dumnezeu pentru dumneavoastră! “Este?”, mă întreabă Îngerică. “Este!”, îi confirm râzând.
@Liana, ați răspuns sub comentariul meu în loc de comentariul lui @un magar.
Va Multumim Parinte, adevarat spunetsi. Din pacate in lumea de azi sa ai o familie crestina adevarata e aproape imposibil. Pe linga lupta launtrica care este peste puterile noastre de multe ori, trebuie sa te lupti si cu toate insitutiile din societate, government, universitati etc. care suporta imoralitatea pe toate nivelurile si o promota liber fara frica de Dumnezeu. Multe familii se lupta cu influenta altor membri din familie de exemplu soacra nui pasa ca e liniste in familie ci de ce femeia nu lucreaza si ea si numa fiul ei, nui pasa ca daca ar lucra si femeia copii ar suferi. Numai Domnul Hristos si Maica Domnului ne pot ajuta. Doamne ajuta
Imi pare rau, dar nu ai dreptate. Problema esti tu, Toate aceste organisme care au fost greeate in stat sunt doar oferta diavolului pentru femeie ca sa intre in acest joc. Daca tu iti asculti sotul si ii arati respectul dragostea si devotamentul pe care il datorezi, toate acestea sunt nimic, iar sotului tau (asta in cazul in care nu ti-ai ales unul spilcuit si la 4 ace, ras frezat si plin de bani si maini de fetita) nu va lasa pe nimeni, (inclusiv propria mama ) sa iti faca vre un rau sau suparare. Nu tu duci lupta, ci el o duce. Tu trebuie sa ii fii sprijin si fiind asa te vei bucura de dragostea, protectia si jertfa lui pentru tine, pentru ca asa este barbatul facut de Dumnezeu si asa functioneaza. Un barbat Ortodox stie ca cel care ii da painea este de fapt Dumnezeu, iar munca sa este datoria sa fata de Dumnezeu si de familia sa, iar el trebuie sa isi faca datoria sa si toata nadejdea sa si-o puna in Hristos. Dar problema esti de fapt tu, pentru ca in loc sa faci ce trebuie TU sa faci, tu iti bati capul cu ce trebuie sa faca el. Si de aici in colo incepe haosul si totul se surpa. Este simplu. Fa ce trebuie sa faci tu, si nu e treaba ta ce face altul sau alta.
Doamne ajuta!!
mi-a placut foarte mult podcastul, si dupa aceea comentariile!
din experienta va pot spune ca Pr Moise McPherson are dreptate, iar legatura cu Adam si Eva o vad ca fiind ca avem aceasta problema de cand a facut Dumnezeu pe om.
Barbatii trebuie sa-si castige pozitia de lider in familie, ea nefiind un dat, iar femeia / sotia trebuie accepte acest lucru si sa o sprijine. Aceasta pozitie a barbatului insa trebuie facuta cu ajutor de la Bunul Dumnezeu si cu blandete fata de sotia sa, in ciuda situatiilor tensionate ce apar. Plus ca in orice decizie importanta ce o are de luat barbatul, trebuie sa-i ceara parerea si sotiei. Sa stiti ca ajuta foarte mult consultarea intre soti, chiar daca la final nu facem exact cum a zis sotia!
Reteta e simpla, dar foarte greu de pus in practica.
Exemplu: eram internat in spital cu un copil bolnav de leucemie. Dupa o luna si jumatate de tratament incepe sotia sa ma bombardeze cu cerinta de a pleca cu copilul in Italia la tratament, pt ca a citit / aflat ea ca acolo sunt cele mai mari sanse de vindecare. Mi-e nu-mi placea ideea, dar in loc de un refuz la prima mana, am cerut un pic de timp sa ma gandesc. Am sunat pe un staret pe care il indragim foarte mult, i-am spus in ce situatie ne aflam si i-am cerut sfatul (Pr Pahomie / Man. Sihla). Dupa un timp de gandire scurt mi-a zis sa stam pe loc ca vom fi bine si aici in Romania (Spital Fundeni, d-na dr Colita – recomand pe mai departe cu toata increderea). M-am intos catre sotie si i-am spus ca nu plecam. Nu va pot spune cate am incasat prin telefon de la ea… Dar nu am comentat in nici un fel, nu m-am certat, nu am reprosat vre-o data aceasta pozitie a ei. Si ce sa vezi! Actiunea se petrecea la sfarsitul lui 2019, iar 2020 a inceput in tromba cu pandemia de Covid, Italia fiind poate cea mai afectata, cu aeroporturi inchise, drumuri inchise, si tot tacamul pe care il cunoasteti. Din cea mai disgratioasa pesoana am devin BARBATUL din casa!
Deci cu ajutorul si in frica de Dumnezeu in ceea ce facem, si fara a jigni vreodata sotia!
PS: copilul este foarte bine! Acum doua zile saream cu el de pe niste stanci in marea Egee! Mi-a zis ca fost cea mai frumoasa zi din viata lui!
Multumesc!
Adrian
Slavă lui Dumnezeu pentru acest videoclip !
Domnule măgar, îmi plac și comentariile dvs
Doamne ajută!