p. Macarie Prodromitul – p. Cosma Giosan, p. Teologos

Urmăriți un material de suflet în care părintele Cosma Giosan evocă cu o sensibilitate aparte personalitatea părintelui Macarie Prodromitul.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.  Părinte, spuneți un Împărate Ceresc, vă rog frumos.

Părintele Cosma Giosan: Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește Bunule sufletele noastre.

Așezământul monahal Sfântul Neagoe Basarab

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu Părintele Cosma Giosan, pe care noi îl iubim foarte mult. Am mai făcut cu el și a fost un podcast foarte cald. Și l-am invitat din nou. L-am reinvitat. De obicei, noi nu invităm, ci în clipa în care vin niște oameni mai deosebiți și care socotim că au ceva de spus, în clipa respectivă, facem cu ei un mic interviu, de fapt, o discuție. Pe Părintele Cosma chiar l-am invitat de drag și pentru că, după cum spuneam, îl iubim foarte mult. Părintele Cosma este egumen la Așezământul monahal cu hramul Sfântul Neagoe Basarab. Și nu este un lucru deosebit numai faptul că este egumen la acest așezământ monahal, ci și faptul că are relații cu Sfântul Munte. Și din cauza asta aș dori să-l las pe el să vorbeasca.  Să nu vă prezint eu. Să ne vorbiți puțin despre așezământul monahal la care sunteți egumen și despre ce înseamnă sistemul de valori, reperele și legate de Sfântul Munte, dar nu numai. Și marii bătrâni pe care i-ați cunoscut din România. Dar, vorbiți-ne puțin despre locul unde sunteți egumen.

Părintele Cosma Giosan: Mai întâi, Părinte Teologos, vă mulțumesc tare mult pentru invitație. Mă bucur de fiecare dată când ajung în Sfântul Munte, și, de asemenea, când vă vizitez Chilia, pentru că cu Părintele Pimen, care este starețul acestei Chilii, am fost ucenicit împreună la Sihăstrie, la picioarele Părintelui Cleopa, Părintelui Paisie, Părintelui Ioanichie Bălan, și alți părinți pe care am cunoscut în primii ani de viață monahală.

Dar într-adevăr, așa cum multă lume cunoaște, s-a vorbit deja destul de mult despre faptul acesta că Părintele Gheronda Ștefan de la Chilia Bunavestire, a venit cu ideea la sugestia mai multor frați români, mai ales în contextul pandemiei, să facă o mânăstire, un așezământ monahal în România. Și am fost, cumva, rugat și eu să mă implic în lucrarea aceasta, în proiectul acesta, cu toate că mi-a venit extrem de greu să mă rup de Mănăstirea Sihăstria, unde am intrat de la o vârstă destul de fragedă, la 16 ani, și deja după 30 și ceva de ani decât am stat acolo, e extrem de greu să te muți în altă parte. Dar, am luat-o și eu ca de la Dumnezeu. Mai ales, că de multe ori am fost în câteva rânduri. Mi s-a propus să merg, să încep niște mânăstiri.

De exemplu, Preafericitul Patriarh m-a trimis în America să facem o mânăstire acolo. Am stat câteva luni, dar am revenit la Sihăstria. După aceea, Înaltpreasfințitul Teofan iarăși mi-a propus să merg la o mănăstire acolo. Și, de asemenea, am refuzat. Acum trei ani de zile sau patru ani, mi s-a propus să merg în Canada, la Toronto, să facem o mânăstire și nu m-am putut dezlipi de Sihăstria. Dar, propunerea care a venit din partea Părintului Ștefan și a Părintului David, n-am putut să o refuz. Mai ales că și Înaltpreasfințitul Teofan mi-a dat binecuvântarea la insistențele Înaltpreasfințitului Calinic, care și el este moldovean, de acolo din zonă. Și am început această mânăstire.

Ca orice început, cu diferite greutăți. Dar am fost încurajat cumva și am avut o încredințare interioară să plecăm la acest proiect, pentru că și Părintele Ștefan, și Părintele David, Părintele Ioan, care sunt în obștea Părintelui Ștefan de la Buna Vestire, de aici au plecat din Sihăstria. Părintele Ștefan a fost secretarul mănăstirii, Părintele David a fost ucenicul de chilie al Părintelui Ioil Chiorchiul, care a fost stareț în perioada decretului la Mânăstirea Sihăstria. Și apoi, a fost ucenicul de chilie al Părintelui Cleopa.

Și, cumva, având aceleași repere, am zis că hai să încercăm să facem această mânăstire cu gândul cum au vrut Părinții să facem o mânăstire, cu un tipic și cu o rânduială athonită, dar combinată cu tradiția românească, care și ea, fundamentul tradiției monahale românești este unul athonit. Pentru că, dacă ne gândim că Sfântul Nicodim Aghioritul, care a viețuit mulți ani în Sfântul Munte și a fost și protosul Muntelui Athos, el a reorganizat viața monahală românească.

Părintele Teologos: Să vă opriți puțin. Este vorba, dragii noștri, este vorba de Sfântul pe care îl cunoaște sub numele de Sfântul Nicodim de la Tismana, care este un Sfânt aghiorit. A fost la Hilandar și s-a dus în România, și a reorganizat viața monahală românească. Sfântul care este cunoscut astăzi ca Sfântul Nicodim Aghioritul este un Sfânt mai recent, Sfânt foarte cărturar, care a viețuit o parte la Mănăstirea Dionisiu, după care a fost la Karea. Vă rog să mă iertati, continuați.

Părintele Cosma Giosan: Mulțumesc pentru precizarea asta. Este binevenită. Părintele Cleopa spunea că mânăstirea în Neamț este ctitorită de trei ucenici ai Sfântului Nicodim de la Tismana, Aghioritul, cum am spus. Și într-adevăr, dacă ne uităm la mânăstirile ctitorite între primele mânăstiri românești sub influența Sfântului Nicodim Agioritul, care a fost contemporan cu Sfântul Grigorie Palama, din perioada isihasmului. toate bisericile și toate mânăstirele vechi reflectă foarte mult teologia isihastă. Și care se aseamănă foarte mult cu mânăstiri, cu bisericile din Muntele Athos. Revenind la schitul nostru Sfântul Neagoe Basarab. Și aș vrea să precizez și aici. Că atunci când am luat decizia să punem acest hram, pur și simplu, Gheronda Ștefan cu Părintele David au venit în România, la sugestia Domnului Gheorghe Axinte, și care, cu binecuvântarea Înaltului a fost de acord să se facă acest schit acolo la noi, dar nu s-au gândit la hram. Și Înaltpreasfințitul Calinic… Mă scuzați! Sigur!

Părintele Teologos: Pentru că este un hram foarte…Mie îmi place foarte mult. Dar este un hram neobișnuit, un hram rar, dacă nu unic.

Sfântul Neagoe Basarb – un sfânt „nedreptățit” până acum pentru faptele sale

Părintele Cosma Giosan: Da. Înaltpreasfințitul a întrebat pe părinți: “Ce hram vreți să puneți la acest schit?” Și Gheronda a zis: “Înaltpreasfinția voastră, cum binecuvântați?” Și Înaltpreasfințitul Calinic a zis părinților: “Sfântul Neagoe Basarab este un Sfânt nedreptățit.” Pentru că el a ctitorit în puțini ani de domnie, în doar 9 ani. El a murit la 39 de ani. Aproape în toate mânăstirile din Muntele Athos a ctitorit câte ceva. Și el nu are o mânăstire a lui. Ne mai luând în calcul faptul că a ctitorit Curtea de Argeș și Biserică Mitropolitană de la Târgoviște, la Muntele Sinai, la Ierusalim, la Meteora, în foarte multe părți. Și atunci au zis că: “Dacă sunteți de acord, am vrea să punem hramul Sfântul Neagoe Basarab.” Și, surprinzător, chiar anul trecut am aflat că Mânăstirea Lavra, acum 2 sau 3 ani, a schimbat plumbul de pe biserică, de pe biserica principală a mânăstirii, care a fost pus de Sfântul Neagoe Basarab.

Părintele Teologos: Așa este.

Părintele Cosma Giosan: Iar la Vatopedu anul trecut a fost de asemenea schimbat plumbul de pe biserică.

Părintele Teologos: Așa este. Care iarăși a fost pus de…

Părintele Cosma Giosan: De Sfântul Neagoe Basarab. Deci 500 și ceva de ani. Și am fost și eu la Vatopedu, la Părintele Daniel. Și l-am rugat: “Părinte Daniel, vă rog vorbiți cu Gheronda să ne dea și nouă o parte din plumbul ăsta. Puțin…Să avem și noi ceva simbolic la mânăstirea noastră, la Sfântul Neagoe Basarab, la ctitoria pe care o facem la Argeș.”  Și Părintele a zis: “Părinte, v-am fi dat cu mare drag, dar abia de câteva luni, două, trei luni, l-am dus și l-am topit tot. Am păstrat doar câteva bucăți care au imprimată ștampila, pecetea Sfântului Neagoe.”

Părintele Teologos: Da, da.

Părintele Cosma Giosan: Acum, vedem.

Părintele Teologos:  Poate veți avea o bucată…

O minune

Părintele Cosma Giosan: Da. Să avem ceva. Iar am rămas și uimit. Pentru că la primul hram, anul trecut pe 26 septembrie, fără să programăm absolut nimic, în ziua precedentă când trebuia să facem privegherea Sfântului, am primit un telefon de la episcopie și un Părinte Consilier de acolo: “Părinte, avem o icoană pictată de la Vatopedu, Paramythia, este la noi, și faptul că mâine aveți hramul, dacă doriți, vrem să vă trimitem acolo la închinarea credincioșilor.” Și am rămas surprins, fără să programăm nimic, cum Maica Domnului a rânduit să vină la primul hram al Sfântului Neagoe, pentru că a făcut și el o jertfă acolo.

Părintele Teologos:  Da. Slavă Lui Dumnezeu! Da. I-a acoperit casa.

Năzuințe și obiective pentru noua mănăstire cu tipic athonit

Părintele Cosma Giosan: Da. Slavă Lui Dumnezeu! Acum, noi încercăm la această mânăstire, cum am amintit, să îmbinăm tradiția monahală athonită, pe care părinții au experimentat-o aici, în Sfântul Munte, după ce au trecut prin Sihăstrie. Gheronda Ștefan, care din ‘85 este în Muntele Athos, părintele David din ’96. Și deja au obște frumoasă athonită aici, recunoscută în Sfântul Munte. Și eu încerc să mă alătur și eu, venind cu experiența pe care am de la Sihăstria. Am făcut și eu.

Am stat puțin în Sfântul Munte Athos, aici. Vreo patru luni la Vatopedu, puțin pe la Simonos Petras, la Grigoriu, la Prodromu, chiar și aici la părinți. Prima dată am ajuns în ’96 aici, în Muntele Athos. Și încercăm și noi să facem această mânăstire, să aducem o bucurie credincioșilor, doritorilor de viață monahală.

Chiar am fost surprins că anul trecut am stat câteva zile la Simonos Petra și discutând cu părinții de acolo mi-au zis: “Părinte Cosma, ne bucurăm de proiectul acesta! Vă urăm mult succes! Și să știți că e posibil să vă trimitem noi câțiva viețuitori. Pentru că la noi la Simonos Petras în fiecare an vin mai multe zeci de tineri care doresc să rămână la noi la Simonos Petras. Dar noi, mănăstirea e mică și nici nu avem posibilitatea. Deja avem doi români în obștea noastră. Și atunci, îi trimitem și noi: “Mergeți la schitul românesc. Sau mergeți în România, că aveți foarte multe mânăstiri acolo, cu tradiție bogată.” Și unii se duc în România și vin peste un an, doi și zic că n-au găsit ceea ce căutau. Dar voi, dacă veți pune un program, un tipic din acesta aghioritic, mai apropiat de ceea ce este în Muntele Athos, e posibil să aveți mulți doritori de viață monohală.”

Iar Gheronda Elisei mi-a spus: “Părinte, anumite lucruri din Sfântul Munte se pliază foarte bine. Dar nu tot ce este în Sfântul Munte se potrivește și în România, că fiecare este specific.”  Plus,că, nu se poate face mânăstire athonită în lume. Mânăstirile athonite sunt doar în Sfântul Munte. Sunt mânăstiri din care puteți lua anumite elemente de tipic, valori, care se pot adapta la noi în România și mi se pare destul de firesc lucrul acesta. Și multă lume mă întreabă: “Ce înseamnă o mânăstire cu tipic athonit?” Și încerc să le spun că foarte mult nu este doar că lumea înțelege așa. Tipic athonit, adică să nu intre femei. Dar nu este să rezumăm asta la tot.

Părintele Teologos:  Evident.

Părintele Cosma Giosan: Că degeaba nu intră femei, dacă slujbele nu sunt acolo. Și atunci am încercat să punctez câteva lucruri, să îi explic cam ce înseamnă o mânăstire cu tipic athonit. Și, în primul rând, slujbele acestea de noapte în biserică fără lumină electrică din asta stridentă, cu policandre, cu foarte multe becuri, privegheri din acestea care se fac la Sfântul Munte. Rânduiala slujbelor.

Mănăstirile athonite au o anumită rânduială a slujbelor. Asta este foarte important. Iar pentru faptul că suntem la o mânăstire care va fi în lume și care, la un moment dat este invadată de lume, ne-am gândit să avem și un avaton. Avaton înseamnă “loc necălcat” sau “neumblat”. Și atunci, lângă mânăstirea la care va avea acces toată lumea, și bărbați, și femei, și copii, toată lumea, practic, dar cu un anumit program, vom avea lângă mânăstire, un spațiu închis cu ziduri. Și acolo, va fi un loc special numai pentru călugări. Acolo nu vor putea intra nici bărbați, nici femei, ca să nu facem discriminare.

Părintele Teologos:  Să nu fim părtinitori.

De ce are nevoie un călugăr

Părintele Cosma Giosan: Și pentru că un călugăr care se retrage de lume, el are nevoie de mai multă rugăciune, de mai multă liniște. Trebuie să adune ca să și dea oamenilor, să împărtășească altora din bucuria, din experiența, din rugăciunea lui, din pocăința lui. Și pentru că este absolut necesar. Noi, de fapt, de asta am și plecat de lume, ne-am rupt de lume, ca să putem să avem mai multă liniște, să ne putem ruga. Nu ne rupem de lume ca să, eu știu, că urâm lumea sau că ne îngrețoșăm de lume și de neputințele oamenilor. Dimpotrivă, avem nevoie de mai multă liniște, de mai multă pocăință, ca să ne putem ruga și pentru alții.

Așa cum spunea și Cuviosul Paisie Aghioritul la un moment dat. A lăsat acolo un bilet la ușă. A pus o cutiuță și a zis: “Vă rog, lăsați pomelnicele cu numele voastre în cutiuța asta, și dați-mi voie să am mai mult timp să mă rog pentru problemele voastre. “ 

Părintele Teologos:  Pentru că așa vă ajut mai mult decât să discutăm pentru…

Părintele Cosma Giosan: Sigur că da. Și atunci ne gândim și noi la lucrul acesta, să avem mai mult timp și pentru noi. Pentru pentru că am văzut la Mânăstirea Sihăstria. Acolo am viețuit mai mulți ani. Că oamenii au nevoie, sunt însetați, au foarte multe probleme. Și, la un moment dat, venind cu problemele lor peste tine te strivesc și nu mai ai timp nici să te rogi, nici să te odihnești, nici să-ți plângi păcatele și neputințele tale. Și atunci ne gândim să găsim un echilibru. Să oferim și oamenilor o slujbă frumoasă, un cuvânt, o îmbărbătare. Să facem și puțină misiune, dar, totodată…

Părintele Teologos:  Să fie și departe și aproape de lume.

Părintele Cosma Giosan: Să avem timp și pentru noi. Adică să găsim un echilibru. Și aici este o mare problemă. Poate că și aici ar trebui să ne rugăm să ne dea Dumnezeu să găsim echilibrul ăsta și să avem acest discernământ. Noi, de multe ori spunem că, într-adevăr, vrem să avem discernământ sau dreaptă socoteală.

Sfinții sunt exemplele călugărilor

Dar adevărata dreaptă socoteală sau discernământ l-au  avut doar Sfinții. Pentru că ei au avut înțelepciunea aceea să ajungă la Sfințenie, la idealul care este, la dezideratul acesta al Sfințeniei. Noi, cu dreapta noastră socoteală sau discernământul nostru, de multe ori ne ducem într-o parte sau alta. De asta trebuie să ne rugăm mult ca Dumnezeu să ne dea înțelepciunea aceea să găsim echilibrul acesta. Nici să alunecăm pe panta aceasta, să ne secularizăm. Că termenul acesta, secularizare, practic aceasta înseamnă. Un monah care a ieșit în lume să întoarcă lumea la Dumnezeu. Și în loc să întoarcă lumea la Dumnezeu, l-a întors pe el în lume. Și mi-a plăcut o expresie la cineva care definea secularizarea ca un balon care pierde aer. Și în felul acesta trebuie să găsim echilibrul acesta.

Nici să ne secularizăm să devenim ca lumea, lumești. Că oamenii au de toate acasă. Și mancare, și distracție. Au și confort. Dar vin aici la muntele Athos. Bat sute de kilometri. Vin aici pentru ceva.

Părintele Teologos:  Da. Vin pentru duhovnicie.

Părintele Cosma Giosan: Și noi cam asta trebuie să oferim oamenilor. Să le oferim ceva, ceva duhovnicesc. Pentru asta.

Duhovnicii Sihăstriei. Părintele Macarie

Părintele Teologos:  Ați văzut oameni duhovnicești la viața dumneavoastră?

Părintele Cosma Giosan: Da. Aș putea să zic că am cunoscut câțiva părinți.

Părintele Teologos:  Ne-ați vorbit data trecută de Sfântul Cleopa. A fost foarte frumos. Alte exemple?

Părintele Cosma Giosan: Da. Părintele Cleopa și Părintele Paisie au fost niște corifei. Dar în jurul lor au fost și alți părinți pe care lumea nu-i cunoaște. Pentru că Părintele Cleopa e un om care vorbea foarte mult, era căutat de foarte multă lume. De asemenea, și Părintele Paisie. Acum sunt propuși pentru canonizare. Se lucrează la dosarul lor de canonizare.

Sunt niște oameni care au fost repere pentru foarte multă lume și s-a scris, s-a vorbit mult, se va vorbi foarte mult despre dânșii. Eu aș dori să punctez așa despre Părintele Macarie.

Părintele Macarie Tănase, care a fost unul dintre ucenicii ambilor părinți, și al Părintelui Paisie și al Părintelui Cleopa. A fost și stareț un timp, puțin… O jumătate de an la Sihăstria. Și a murit la Sfântul Munte, aici la Prodromu. Un om cu viață absolut…

Așa, pentru mine, a fost ca un tată, ca un Părinte, și un exemplu. Eu am scris cele două cărți. Practic, este lucrarea mea de licență și de dizertație: “Răstignirea monahismului românesc la mijlocul secolului XX”. Și cealaltă, “Duhovnicii Sihăstriei sub cenzură comunistă”. Și multe din informațiile pe care le-am inserat în aceste cărți le-am avut de la Părintele Macarie.

Pentru că el a intrat în mânăstire la vârsta de 12 sau 13 ani, în 1942. Era copil. El mi-a povestit multe. A existat așa o legătură între noi cu toate, că el era un om care nu prea discuta așa, nu prea vorbea. Și când am stat la Prodromu în ‘96, chiar la unii din părinți din obște, că la vremea aceea în ‘96 la schitul Prodromu erau jumătate de obște erau plecați din Sihăstria. Și atunci, Părintele s-a lipit de mine. Eu am avut așa o atracție, parcă eram tată și fiu.

Și aveam ascultarea la croitorie și Părintele Macarie venea pe la mine și stătea ori întregi și îmi povestea… Poate așa a fost o rânduială de la Dumnezeu. Povestea foarte multe lucruri și la un moment dat părinții care erau din obște, care erau plecați din Sihăstria, mereu ziceau: “Părinte, ce vorbești atâta cu Părintele Macarie? Ce tot povestiți atâta? Că el nu comunică cu nimeni de aici, foarte puțin. Noi ne ducem. Stăm oleacă. Și în zece minute ne spune”: Hai, că am treabă.” Și el mi-a povestit multe lucruri. Iar după ce ulterior am ajuns la facultate, mi-a sugerat cineva să scriu despre perioada comunistă, monahismul în perioada comunistă. Și mi-am readus aminte tot ce mi-a povestit Părintele. Bine, am cunoscut și alți părinți din Sihăstria.

 Părintele Teologos:  Puteți să ne povestiți și nouă ceva?

Părintele Cosma Giosan: Da, aș vrea. Dar să spun ideea până la capăt.

Părintele Teologos:  Da, da. Iertați!

Documentarea despre părintele Macarie Prodromitul

Părintele Cosma Giosan: După aceea, căutând în documente, în arhive, în arhivele mânăstirilor, în arhivele CNSAS, mi s-au confirmat foarte multe informații pe care mi le-a povestit Părintele Macarie. Și acum, dacă mă ajută Dumnezeu, aș vrea să am ceva materiale adunate despre viața Părintelui Macarie, pe care îl consider un om cu viață sfântă. Și chiar am fost. I-am căutat familia, am găsit un fost coleg de școală primară. Și cu fratele lui am vorbit înainte de a muri, fratele Părintelui.

Părintele de fiecare dată, când veneam la Prodromu și plecam în România, îmi trimitea câte ceva pentru familie: o iconiță, o cutii de tămăie și că el n-a vrut să mai vin în România. Dar am să revin asupra… Am rămas surprins de Părintele acesta, Macarie.

Un om foarte talentat și care el, practic, a plecat la mânăstire, era în perioada războiului. Era prin ‘42-43. Și a dorit foarte mult să învețe carte. N-a avut posibilitatea. Erau mai mulți copii. Era perioada războiului. Și știa că la mânăstire se învață carte. Și s-a dus la mânăstire și pentru lucrul acesta, să învețe carte. Dar, așa a îngăduit Dumnezeu și nu au fost posibilități. Dar, era un om care avea un talent la scris, un scris caligrafic. El desena modelele pentru broderie la maici. A învățat foarte bine muzică psaltică. A fost cel mai bun protopsalt al mânăstirii Sihăstria. Iar în perioada comunistă, atunci când au fost scoși călugării din mânăstirea Slatina, prin anul 1958, înainte de Decret, mânăstirea Slatina a fost încojurată de armată, de trupe de armată, și atunci au fost arestați părintele Arsenie Papacioc, părintele Marcu, zis Fachirul.

Părintele Teologos:  Da. Mare Sfânt.

Un episod povestit de părintele Arsenie Papacioc

Părintele Cosma Giosan: Și un părinte care nu mi-a aduc aminte, dar ăștia doi sigur. Și atunci a fost noaptea înconjurată. Părintele Arsenie Papacioc povestește evenimentul acesta, are și video înregistrat, dar și scris. La un moment dat a ieșit noaptea, la ora 1, când au ieșit din biserică, erau prin luna noiembrie. Mânăstirea era înconjurată de trupe, cu pistoale automate. Și i-a somat pe călugări, că nu mai iese nimeni din biserică. I-a închis acolo. Și după aceea, câte doi soldați au luat câte un călugăr și l-au dus la chiliei, pentru că plana bănuiala aceasta, că monahii au legătură cu partizanii din munți. Cineva a furnizat la securitate informația că partizanii din munți vin și călugării le trimit. Pentru că le trimit de mâncare, informații, în fine…Și atunci, au fost.

Influența părintelui Macarie

Și referitor la părintele Macarie, el a fost dus la chilie. Dar vreau să precizez faptul că părintele Macarie avea un fizic impozant. Era un om la 1 metru 90 și ceva, un bărbat, chiar mi-l descria cineva o doamnă: “Părinte, era un bărbat frumos. Un om care impunea, avea o prezență.”

Și îmi spunea o doamnă care era medic, mergea în perioada aceea la Sihăstria, prin anii ‘60-70, și spunea: “ Părinte, când intra în biserică, toată lumea tresărea. Și călugării începeau, așa…Toți luau poziții. Și l-am întrebat părintele Macarie: ”Părinte, de ce se teme toată lumea de dumneavoastră?” Spunea: ”Dar nu le zic nimic, nu le fac nimic.” Dar era foarte corect. Un om foarte dedicat bisericii. Părinții care erau, că el era ecleziarhul mânăstirii, mai târziu a ajuns la Sihăstria, și se îngrijea foarte mult de biserică.

Și părinții care cântau la strană, care citeau la strană, care se implicau, întotdeauna părintele avea foarte mare grijă de dânșii. Eu știu, să le dea un bănuț, să-și ia o carte. Cântăreții care cântau la strană, totdeauna: “Doriți să vă servesc cu ceva? Cu o prăjitură, cu un pahar?” Era foarte atent.

Grija duhovnicească

Iar părintele Atanasie de la Prodromu, când a intrat în mânăstire, l-a pus părintele Macarie și a cioplit în pereți. Că mânăstirea, fiind veche din 1821-1825, are zidurile foarte groase.

Și atunci părintele Atanasie, nu știu ce lucrase el în lume, dar avea îndemânarea aceasta. Și l-a pus cu dalta și cu ciocanul și a săpat niște ocnițe în Sfântul Altar, la proscomidie, la spălător, la paraclisier. Și o vedea și părintele Atanasie: ”Părinte, atât de mult ținea părintele la mine. Și la orice ascultare eram, se ducea părintele Macarie și mă lua de la acolo. Vorbea cu starețul. Zicea:” Băiatul ăsta mi-l dai mie, că am treabă cu el la biserică.”  Și zicea că: “Nimeni nu avea treabă cu mine, numai părintele Macarie. Am fost foarte apropiat de dânsul”. Dar, revenim. Părintele Macarie a intrat în 1942, și mi-a povestit lucruri foarte interesante, mai ales din perioada…

Părintele Teologos:  Iertați-mă, l-au arestat și pe părintele Macarie?

Părintele Cosma Giosan: Nu, el n-a fost arestat, a fost urmărit tot timpul. Dar a fost un om foarte înțelept. 

Părintele Teologos:  Da. Mă iertați!

O relatare din tinerețea monahului Macarie

Părintele Cosma Giosan: Aș vrea să revin. Mi-a povestit un lucru interesant, așa. În perioada războiului, linia întâi a frontului a fost acolo, la Mănăstirea Neamț, în zona aceea Fălticeni, Târgu Neamț. Și este chiar până în ziua de astăzi, este o mănăstire Sfânta Cruce. Dar, din tradiție se spune acolo Borta Dracului. Pentru că acolo e o vale. Sunt niște munți acolo, o vale. Și acolo a fost o încercuire, la un moment dat, pe valea aceea. Și pe o parte erau rușii, pe altă parte erau nemții și românii. Iar rușii, pentru că nu puteau să treacă peste zona aceea, au venit cu aviația și au bombardat și pe ruși, și pe români, și pe nemți. Și făcut măcel acolo.

Părintele Teologos:  Ferească Dumnezeu!

Părintele Cosma Giosan: Și lucrul acesta s-a întâmplat chiar în noaptea de Paști. Pentru că asta s-au gândit că românii vor fi plecați la Slujba de Înviere. Și după ce a fost măcelul acela, după aceea au fost trei zile de armistițiu, ca să strângă morții. Și pentru că lumea era fugită din fața frontului, au venit și i-au cules călugării de pe la mânăstiri. Și de la Sihăstria, parcă, au luat vreo zece călugări. Iar Părintele Macarie era tânăr, trebuia să meargă și el. Dar atunci a avut o problemă cu piciorul, și nu a putut merge. Dar i-au povestit ceilalți care au fost: “Părinte, ce a fost acolo…” O săptămână, cei care au fost acolo, n-au mai putut mânca. Că erau oameni, picioare, carnagii, trupuri dezmembrate. Și mi-a povestit și unde ei sunt înmormântați. Este undeva, cum mergi spre Fălticeni, la Boroaia acolo, este undeva o cruce mare. Părintele mi-a descris-o și după aceea, chiar când am trecut pe acolo, m-am dus și m-am uitat. Și, într-adevăr, zicea: “Părinte, acolo este o groapă comună și acolo sunt înmormântați soldații. Nu se mai știe nimic, ce naționalitate. Că au fost adunate și puși acolo.”

Părintele Teologos:  Dumnezeu să-i ierte!

Părintele Cosma Giosan: Da. Și, părintele mi-a povestit multe. Istoria cu punerea Părintelui Cleopa ca stareț. După aceea, plecarea Părintelui Cleopa la Mănăstirea Slatina.

Părintele Cleopa ca stareț

Părintele Teologos:  Cum a fost cu Părintele Cleopa pus ca stareț? Că se circulă diferite…

Părintele Cosma Giosan:  Da, da, așa este. Într-un fel, părintele mi-a povestit o variantă care eu cred că este mai credibilă. Pentru că el, a trăit, a fost de față. Părintele Ioanichie ce a scris, a scris din auzite, că el a venit în ‘49. Mi-a povestit părintele și cu moartea lui Ioanichie Moroi. El era Ioanichie Moroi, din Brașov și în perioada aceea după ‘40, după ce au ars Mănăstirea. În ‘41, a Mănăstirea Sihăstria. El și-a dorit foarte mult să meargă în satul lui de baștină, undeva lângă Brașov, nu mai rețin acum cum îi zice. Să facă un schit acolo, în sat la dânsul. Și probabil a adunat niște bani. Și Baltă, care era un haiduc din acesta, care mai prăda pe la Mănăstiri, din zonă pe acolo, a auzit lucrul acesta și a încercat. S-a dus la dânsul să-i ia banii aceștia. Și banii aceștia au rămas îngropați undeva în pământ până după Revoluție.

Părintele Teologos:  Oho…

Părintele Cosma Giosan:  După Revoluție. Nimeni n-a mai știut de dânsul. Era un cub din acesta cu galbeni, cu cocoșei de aur. Și, când s-a săpat acolo, l-au escavat cu pământ, l-au dus undeva pe prundul unui pârâu, și când au tras la un moment dat lemne pe acolo, s-au împrăștiat, și niște muncitori acolo au început să găsească. Și după aceea vreo 5-6 ani de zile, toată lumea era ocupată să scoată cocoșei de aur.

Părintele Teologos:  Slavă lui Dumnezeu!

Perioada comunistă și misiunea Părintelui Cleopa

Părintele Cosma Giosan: Și mi-a povestit Părintele Macarie lucrul acesta. Că, într-adevăr, Părintele Cleopa, în perioada aceea, nu mai era la oi, era economul mânăstirii. Și avem un schit  la Sfântul Mina, lângă Târgu Neamț. Iar Părintele Cleopa era trimis cu o parte din părinți acolo. Ioanichie Moroi, părintele Ioanichie Moroi, a fost bătut de către Baltă. El n-a vrut să dezvăluie unde sunt banii aceia. A fost cumva aruncat. El s-a urcat undeva într-un pod și s-a ascuns în pod acolo. Baltă a băgat un copil pe un geam acolo să dea drumul la ușă. A urcat acolo. L-a bătut acolo și l-a aruncat pe scări, și l-a lovit cu un bocanc în cap până îi s-a scurs un ochi. Și la câteva zile a și murit. Iar părinții l-au vrut de Părintele Cleopa.

Ioanichie Moroi îl avea pe Părinte Ioil Gheorghiu, care era ucenicul lui de chilie. Și Ioanichie Moroi, într-adevăr, era un om foarte aspru și foarte abstiros, așa, cum zic grecii. Foarte postitor, și cu el, dar și cu cei din jurul lui. Era într-adevăr mâncare doar o dată în zi, toată săptămâna era mâncare fără untdelemn, indiferent că era post sau nu. Numai sâmbăta și duminica.  Dar unii părinți din păcate nu prea puteau înțelege și mai mâncau și pe aici și pe acolo. Și Părintele Ioil Gheorghiu ar fi vrut să meargă cu ideea aceasta. Că Părintele Ioanichie Moroi pe dânsul l-ar fi preferat.

Dar obștea l-a vrut mai mult pe Părintele Cleopa. Și atunci a fost puțină tensiune între dânșii, adică în obște. Unii părinți chiar au plecat atunci de la mânăstire. Părintele Cleopa nu vroia să accepte lucrurile acestea, că obștea l-a chemat. Și a zis:”Măi, dacă bătrânul l-a vrut pe Părintele Ioil, el să rămână.” Și a fost așa puțină tensiune. Pentru că la un moment dat Părintele Cleopa, când a văzut că părinții au început să plece de mânăstire, a acceptat și a primit stăreția, și a fost instalat ca stareț. Și atunci a zis: “Măi, va trebui să fie o masă, o pungă, un botez.”

Sfântul Teodor Studitul așa spune: ”Facem o masă și toți venim la aceeași masă. Punem masă după tipic și după rânduiala Sfinților Părinți”. Și atunci, Părintele Ioil Gheorghiu s-a tulburat puțin atunci, dar după aceea ei s-au împăcat și lucrurile s-au așezat foarte bine.  Și când Părintele Cleopa a fost trimis la Slatina în ‘49 cu 30 de călugări, pentru că statul comunist, deja vroia să ia mănăstirea Slatina, care era o mânăstire voievodală, a ctitorie a lui Alexandru Lăpușneanu. Dorea să facă un azil pentru persoane cu dizabilități.

Și atunci, Patriarhul Iustinian a insistat ca Părintele Cleopa să vină la Slatina. Și atunci, a și făcut așa zisă obștea Sfântului Teodor Studitul. Pentru că a pus sub autoritatea duhovnicească a Părintele Cleopa 10 mânăstiri: mânăstiri din Bucovina, mânăstirea Sihăstria, schitul Sihla. De atunci, chiar la un moment dat i s-a propus să vină chiar să ia și mănăstirea Neamț, dar asta este o altă discuție, mult mai amplă. Și atunci, când Părintele Cleopa pleacă la Slatina, insistă și îl pune stareț în locul lui pe Părinte Ioil Gheorghiu, care rămâne stareț al mânăstirii Sihăstria, bineînțeles, sub autoritatea Părintelui Cleopa, până la Decret, în 1959, când a fost scos cu Decretul.

Părintele Teologos:  Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Cosma Giosan: Iar Părintele, pentru că despre dânsul era vorba, el a plecat cu Părintele Cleopa la mânăstirea Slatina. A fost, Părintele Cliopa a ales. A luat jumătate de călugări, pentru că, vedeți, ce este interesant. Părintele Cliopa preia mănăstirea Sihăstria cu în jur de 15 călugări, 15…poate 20. Nici nu știu dacă erau 20. Iar din ‘44 până în ‘49, deci în 5 ani de zile, obștea avea 60 și ceva de călugări.

Părintele Teologos:  Slavă Lui Dumnezeu!

Din darurile părintelui Cleopa

Părintele Cosma Giosan: Părintele Cleopa avea darul acesta de a aduna lumea în jurul lui. Și asta îmi spunea Părintele Macarie. Dar poate anticipez, zicea: “Părinte, om ca Părintele Cleopa n-am mai cunoscut. Am 80 de ani. Am atâția ani în Sfântul Munte și în România. Am fost scos cu Decretul. Am umblat și pe aici, și pe colo. Om ca ăsta n-am mai întâlnit. Și înainte de moarte vreau să mai văd odată Mănăstirea Sihăstria, Slatina și mormântul starețului meu.” Dar, o să revin. Pleacă la mânăstirea Slatina. Acolo ajunge econom al mânăstirii. A povestit cum au organizat mânăstirea, de așa a ajuns ei, erau unii etalon. Veneau comuniștii care făceau CAP-uri. Era în perioada aceea când treceau pământul forțat la CAP-uri. Și șefii comuniști,  președinții de CAP-uri, veneau să ia model de la mânăstirea Slatina cum să organizeze CAP-urile.

Părintele Teologos:  Slavă Lui Dumnezeu!

Părintele Cosma Giosan: Era o ordine desăvârșită. Curățenie. Toate puse la locul lor. Toți veneau acolo în vizită, să vadă cum este. Iar acolo, a făcut echipă bună cu mitropolitul Antonie Plămădeală, care era diacon, era secretar, și cu părintele Caliopie Apetrei, care a fost după Decret și în timpul Decretului, de fapt. A fost pus stareț acolo într-o anumită conjunctură. Dar a fost un om care a ajutat foarte mult Mănăstirea Sihăstria și pe călugări.

Părintele Macarie și plecarea în lume

Iar după ce părintele Cleopa pleacă din 1952, a fost presiune asupra lui din partea autorităților comuniste. A fost și amenințat, și închis. Atunci, părintele Macarie a mai stat un timp la Slatina. Și după decret, el fiind tânăr, a fost obligat să plece în lume. Și câțiva ani a rătăcit. Mergea de colo până colo și îmi spunea cu durere: ”Părinte, cât de greu este pentru un călugăr să nu aibă nici un sprijin. Că atunci când ești în mânăstiri, când ești bine, toată lumea te cinstește. Ești în cinste, ești în siguranță. Dar în momentul când ai ajuns la un necaz, la asta, toată lumea te leapădă și te lasă. Am avut sentimentul ăsta de părăsire în timpul decretului, încât nici ai mei, părinții, frații și ei, tot timpul eram o povară pentru dânșii. Încercau să mă căsătorească. Tot felul de reproșuri. Mi-a fost atât de greu. Și nu știam ce finalitate va avea toate astea.”

Și asta, vedeți, oamenii ăștia…. Acum îi privim într-un anumit fel, că nu știm ce-a fost după aceea. Dar gândiți-vă că ei atunci, în timpul Decretului, nu știau ce finalitate va avea asta.

Părintele Teologos:  Da, nu știau. Nu erau siguri de ziua de mâine.

Părintele Cosma Giosan: Da. Nu știau. Se mai pot întoarce în mânăstiri, nu se mai pot întoarce? Se vor închide mânăstirile?

Părintele Teologos:  Asta se dorea de fapt.

Modele de viețuire pentru monahii contemporani

Părintele Cosma Giosan: Se lăudau comuniștii, că fac omul nou, ateu. Că numai știința va progresa. Oamenii nu o să mai aibă nevoie de biserică, de Dumnezeu. Și toți călugării aceștia erau săraci. De asta, prin punctul ăsta, trebuie văzuți acum.

De asta, pentru mine, părintele Iulian, părintele Macarie, părintele Petroniu, care au murit aici în Sfântul Munte, oamenii ăștia sunt niște titani. Oamenii ăștia sunt…Când stai și reanalizezi, încerci să privești ce timpuri au avut, și ce determinare, ce credințe au avut oamenii ăștia, ăștia sunt minunați. Oameni cu viață sfântă. Și-au păstrat călugăria și au mers mai departe.

Părintele Teologos:  Da. Nu au căzut la compromis.

Părintele Cosma Giosan: Nu au făcut nici un compromis. Și este de asta, eu, cand am văzut acum ce presiuni s-au făcut asupra lor, asupra părintelui Ioanichie Bălan, cu cărțile care le-a scos, cât de greu le-a fost oamenilor ăștia, ce presiuni au avut. Și au încercat comuniștii. Au avut o minte diabolică să creeze rupturi între dânșii. Să-i placă pe unul, să-i întoarcă împotriva altuia. Când citești documentele și vezi…Și totuși, harul lui Dumnezeu i-a acoperit în așa de mod încât n-au putut să-i întoarcă unul împotriva altuia.

Dragostea s-a păstrat indiferent de ispite și obstacole. Un caz

Părintele Teologos:  Slavă Lui Dumnezeu! S-a păstrat dragostea dintre ei.

Părintele Cosma Giosan: Erau, deci, imitau scrisul comuniștii al părintelui Caliopie Apetrei, și spunea despre părintele Macare, sau părintele Paisie despre părintele Cleopa. Și zicea: ”Uite, părinte Teologos, ce spune părintele Cosma despre tine. Zi și tu ceva despre dânsul.” Înțelegeți? Ei, oamenii ăștia n-au căzut și nu s-au trădat în viață.

Părintele Teologos: Slavă Lui Dumnezeu!

Părintele Cosma Giosan: Așa, și atunci, la decret, bineînțeles, a fost scos pe drumuri.

O minune cu părintele Paisie Olaru

La Sihăstria am mai povestit și altădată. A fost o minune datorată părintelui Paise Olaru că mănăstirea Sihăstria nu s-a închis și a fost transformată în azil pentru călugării bătrâni din mânăstirile din Moldova. Și atunci, au fost aduși călugări din mai multe mânăstiri. Și a stat acolo. Și mânăstirea care trebuia desființată, de fapt, a devenit un centru foarte puternic pentru că au fost aduși călugări care aveau 40, 50, 60 de ani de mânăstire. Și unii cu viață sfântă. De exemplu, era Paisie Michitel care avea rugăciunea inimii.

Părintele Teologos:  Slavă Lui Dumnezeu!

Părintele Cosma Giosan: Era la bucătărie și plângea de una, și rugăciunea mergea de una. Și-au pus cu o săptămână ziua în care or să plece. Și la ora și ziua când au spus, au ieșit părintele cu el, l-a spovedit, l-a împărtășit și la ora, cât a zis el, a și murit.

Părintele Teologos:  A venit trenul. S-a dus.

Însemnătatea Sihăstriei

Părintele Cosma Giosan: De asta, Sihăstria a fost un focar. Că nu puteai să faci misiuni atunci. Dar oamenii ăștia tăcuți, smeriți, așa, când îi vedeai îmbrăcați în niște zdrențe și așa, nu dădeai, cum să zice, două parale pe ei, dar ei, oamenii ăștia, aveau rugăciune de foc și harul. Erau plini de har.

Iar părintele Macarie săracul, în perioada comunistă, foarte greu. La un moment dat a fost pus în ‘71, a fost pus stareț. Starețul a fost îndepărtat tot pe motive politice. Lucrurile sunt destul de complicate aici. Am analizat destul de bine perioada și am înțeles ce s-a întâmplat. Aici are legătură și plecarea părintelui Paisie la mânăstiri, la schitul Sihla. Acum toată lumea știe că a plecat părintele Paisie, dar nu știe de ce.

În contextul acesta, că a fost schimbat Caliopie Apetrei, pus alt stareț și s-a încercat introducerea mâncării de carne, schimbarea tipicului și rânduielii mânăstirii. Și părintele Paisie s-a supărat așa de tare și neavând putere să facă nimic, a plecat la Sihla, s-a retras acolo. Iar părintele Macarie a fost pus stareț, dar el, nefiind destul de rigid cu autoritățile comuniste, că n-a făcut niciun compromis, după șase luni de zile i-au zis: “Măi, tu nu ești bun de stareț. Trebuie să punem unul…”

Părintele Teologos:  Da. Și l-au dat afară și pe el. Tot pe motive politice, de fapt.

Părintele Cosma Giosan: Bineînțeles. Dar el și-a zis: ”Măi, eu nu sunt pentru așa ceva. Eu sunt de biserică, eu sunt care să…” El citea foarte mult. Avea un program și era ceas la biserică. Și aici. la Prodromu. Dacă slujba începea la ora două, noaptea, el la ora unu era punct. Deschidea biserica. Făcea candelele, era tot. Și aș vrea să închei așa cu Părintele, o amintire personală, dar care m-a marcat pe mine.

O amintire personală și moartea părintelui Macarie

Părintele Teologos:  Da.

Părintele Cosma Giosan: Moartea Părintelui și care, într-un fel, sintetizează toată viața lui.

Părintele Teologos:  Cum a fost?

Părintele Cosma Giosan: Prin 2013, eu fusesem la niște cursuri de limbă, aici la Salonic. Încheiasem. Mă întorsesem în România. Și venisem până în Sfântul Munte. Trebuia să îmi iau niște lucruri de la bagaj și de la Salonic. M-am dus la Prodromu. Părintele Macarie întotdeauna mă aștepta așa cu inima deschisă. Întotdeauna mă ruga să-i aduc pastile, una, alta. El îmi dădea întotdeauna… am o cruciuliță de aur, amintire de la dânsul. Eram, așa, o bucurie.

Îmi spunea: ”Părinte, îmi e atât de frig.” Și am făcut niște pantaloni din piei de miel. Zicea: ”Nu mă pot încălzi, oricând e de cald aș face. Mi-e rece la picioare mie.” Și eu am zis:” Părinte Macarie, aici, în Sfântul Munte, este destul de greu. Haideți în România, la Sihăstria. Că totuși acolo avem alte condiții, să încercăm. Și părintele Macarie a zis: ”Măi, aici am început, aici vreau să sfârșesc. Am făcut o făgăduință Maicii Domnului să-mi dea sănătate și să pot să îngrijesc de icoana ei și să fac candela până în ultimele zile ale vieții mele. Și n-am nădejde și eu în Maica Domnului că o să mă mântuiesc. Dar, totuși, înainte de moarte, aș vrea să mai văd o dată mânăstirea Sihăstria, Slatina și mormântul starețului meu, părintele Cleopa.”

Și eu am trecut pe acolo, știind dorința asta lui și am zis: ”Părinte Macarie, eu am venit pe aici. Ce mai faceți? Cum vă simțiți?” Mă întreabă: ”Părinte Cosma, ești cu masina?” Zic că: ”Da.” Și zice: ”Și unde ai mașina?” Zic că: ”La Ouranopoli, părinte.”  Zice: ”Mă iei și pe mine până în România? Vreau să o mai văd o data. Împlinește-mi dorința asta.” Zic că: ”Părinte Macarie, cu drag, numai că acum e luna februarie, este frig, e gheață, zăpadă, și am zis că sfinția voastră mergeți destul de greu. Dați-mi voie mergând în România, vorbesc cu părintele Stareț Victorin și îmi va da încă un părinte, o mașină mai mare. Venim și vă ducem unde doriți sfinția voastră. Și după aceea vă aducem înapoi.”

Zice că: ”Mai vii tu după mine?” Am zis că: ”Părinte, vă promit, după Paști vin să vă iau.”  Și el a murit în anul acela. A murit în septembrie.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Moștenirea spirituală a Părintelui Macarie

Părintele Cosma Giosan: Am venit după. Am vrut să vin. Am plecat. Eram gata să plec la drum, să vin să-l iau. Și mi-a transmis să nu mai vin, că s-a răzgândit. Am înțeles că părintele Iulian nu i-a dat binecuvântare. A vorbit cu părintele Iulian să vină și părintele Iulian nu i-a dat binecuvântare. Și atunci, dacă el a fost un ascultător desăvârșit, a ținut de binecuvântare. Dar ce s-a întâmplat? La un moment dat, deja se schimbase și starețul în Prodromu.

O minune a părintelui Macarie cu Maica Domnului

Părintele Atanasie a văzut că-i bătrân și a zis să nu îl îngreuieze foarte mult. I-a dat un părinte tânăr să îl ajute la biserică și i-a zis: “Părinte Macarie, de acum părintele este cu ascultarea aceasta, Sfinția voastră când vreți să veniți să ajutați la biserică, da. Dar nu mai sunteți obligat să veniți tot timpul aici, că aveți o vârstă.” Părintele s-a mâhnit. El era învățat tot timpul. Acolo ajutam și eu. Ajutam mult la biserica. Toți cei care ajutam la biserică eram deja în grațiile lui.

Și la un moment dat, într-o zi, a plecat ca să se ducă până la Arsana. Până jos, la Skipos. Și cum mergea el cu un băț, așa, pe potecă aceasta spre Arsanas, deodată i s-a arătat un demon mare. Și a început să-i spună toate păcatele și toate neputințele lui de când era copil: ”Macarie, nu te mântuiești. Ai făcut asta.” Și îi arăta o hârtie cu toate păcatele lui: ”Uite, ai făcut asta Macarie. În mânăstiri, la Slatina, la Sihăstria, în Sfântul Munte, ai făcut asta.” Părintele l-a luat o frică și o spaimă. Când a văzut demonul cât e de urât, încât a căzut jos, și cu greu și-a revenit. Și a luat-o înapoi spre schit. Mergând, deodată s-a adunat o ceată mare de demoni. Și toți jucau și aveau un zapis mare, o hârtie mare, cu toate păcatele lui.: ”Macarie, uite, ai făcut asta, asta, asta. Nu te mântuiești. Al nostru ești Macarie. Nu te mântuiești.” Și jucau și dănțuiau. El a fost cuprins de spaimă, și de frică a căzut jos. Și deodată, cum erau demonii și el acolo, a apărut o femeie frumoasă și le-a smuls hârtia demonilor. Și zice Părintele Macarie: ”S-au șters toate.”

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Cosma Giosan: Și atunci, Părintele rămas inconștient. Și l-au găsit niște oameni din Iași. Era căzut jos. După cât timp, nu se știe. Dar nu a mai putut vorbi. Și abia după câteva zile și-a revenit. Și a povestit la un părinte, care mi-a povestit și mie toată această istorioară. Și am stat și m-am gândit: ”Câtă luptă este pentru sufletul unui om. Și ce mare, cât de mult ajută Maica Domnului.” Și mi-a venit în minte ce a zis Părintele: “Am făgăduit Maicii Domnului să fac candela ei, și am nădejde că mă mântuiesc.” Și uite că…

Părintele Teologos: Stăpâna locului l-a învrednicit. Slavă Lui Dumnezeu! Mulțumim tare mult Părinte Cosma! Mulțumim tare mult Și să avem cu adevărat rugăciunile și ale părintelui Macarie, și ale acestor tuturor mari, mari, mari înaintași ai noștri.

Râvna din România

Părintele Cosma Giosan: Da. Au fost părinți mari. Știți, la un moment dat, eram la Simonos Petras și discutam câțiva părinți ucenici de ai părintelui Emilian. Și discutam diferite lucruri. Și la un moment dat, mă plângeam și eu, că am zis că: ”Părinte, uite, la noi, în România, nu avem așa tradiții frumoase ca aici, ca în Sfântul Munte. Și uite, la noi a fost perioada comunistă. Și, uite, așa…” Vedeam toate lucrurile mai așa, mai negru. Și el îmi spune: ”Părinte, nu e chiar așa. Când s-a terminat perioada comunistă, mânăstirea Sihăstria câți călugări avea?” Zic:” Aproape șaptezeci.” “: Mănăstirea Agapia câte maici avea?” “Vreo trei sute cinci zeci.” “Văratec” “Patru sute.” “Părinte, dacă nu era viață duhovnicească și oamenii ăștia n-aveau o trăire, n-aveau cum să vină atâția călugări în mânăstiri și în monahism la sfârșitul unei perioade ateiste care a luptat împotriva lui Dumnezeu. Și atunci, oamenii ăștia au avut mare trecere înaintea lui Dumnezeu. Și, într-adevăr, uite, noi vedem așa. Dar, dacă analizăm lucrurile mai în detaliu, acum, după ani de mânăstire, și după ispite și încercări. Și când stau și reanalizez viața acestor părinți, ispitele prin care au trecut. Când vedem și noi prin ce ispite și prin ce încercări trecem, acum îți dai seama de statura lor duhovnicească, de motivația lor, de credința lor.

Părintele Teologos: Și de harul pe care l-au avut.

A face o mănăstire sau o biserică este un lucru rar

Părintele Cosma Giosan: Oamenii ăștia au fost niște titani, niște uriași din punct de vedere duhovnicesc. De asta încercăm și noi acum la mânăstirea asta pe care o facem. Țin cont foarte mult de părinții ăștia care au cunoscut România și, bineînțeles, și de aici din Sfântul Munte: Gheronda Ștefan, Cuviosul Isaac, care a fost ucenicul apropiat al părintelui și urmașul Sfântului Paisie, părintele Petroniu. Gheronda a stat și în Prodromu cu Părintele Petroniu. Aici în Sfântul Munte este o binecuvântare, este centrul ortodoxiei. Ora exactă în ortodoxie aici se dă, la Sfântul Munte. Și acum încercăm și noi, dacă ajută Dumnezeu și Sfântul Neagoe. Dar după când vedem, avem mult spor. Și vedem din ce în ce mai mulți oameni vin alături de noi, ne sprijină. Acum urmează să ne ridicăm și noi la …

Părintele Teologos:…măsurile înaintașilor.

Părintele Cosma Giosan: La măsura înaintașilor și la măsura așteptărilor. Că lumea acum așteaptă foarte mult de la noi. Și de multe ori simt ca o povară lucrul acesta. Când lumea așteaptă multe de la noi și nu știu dacă am capacitatea să duc așa o greutate. Că, chiar, de multe ori stau câteodată noaptea și mă gândesc și zic: ”Eu nu realizez câteodată ce momente trăiesc.” Pentru că a face o mânăstire sau o biserică, cum zicea Preafericitul, se face odată la câteva sute de ani. Dacă te uiți în sat, întrebi pe oameni: ”Când s-a făcut biserica?” “Păi, nu mai știu. Așa ne-am trezit, cu biserica aici.” O biserică foarte rar se face odată sau o mănăstire. Și nu știm de ce Dumnezeu ne-a ales sau îngăduit. E o taină a lui Dumnezeu.

Părintele Teologos: Este o taină. Dar noi trebuie să ne supunem acestei taine și să înaintăm. Să facem voia lui Dumnezeu.

Părintele Cosma Giosan: Încercăm, încercăm. Mi-a plăcut un cuvânt a părintelui Tihon de la Simonos Petras. Discutăm diferite subiecte. Am cu cine discuta. Mă duc acolo și discutăm problemele astea care sunt de actualitate acum: Cât să mergi cu tradiția? Cât să mergi cu duhul ăsta de înnoire, actualizarea asta din zilele noastră? Și zice: “Uite ce ne-a spus părintele Emilian: Biserica este ca o barcă care merge pe apă. Dar îți trebuie două vâsle. Una, este tradiția și una este înnoirea. Dacă mergi numai cu tradiția și dai numai dintr-o vâslă, te învârți numai într-o roată. Dacă mergi numai cu înnoirea, iarăși te duci. Trebuie să existe un echilibru.”

Părintele Teologos: Exact.

Părintele Cosma Giosan: Întotdeauna în actualizările astea trebuie să ții cont de tradiție. Și tradiția merge. Dar trebuie să ții cont și de realitățile pe care le trăim în ziua de astăzi.

Părintele Teologos: Evident. Pentru că adevărata inovație nu se poate clădi decât pe umerii tradiției.

Părintele Cosma Giosan: Nu, nu. Inovație este o actualizare. Că dacă inovația vine degeaba cu ceva, cu…

Părintele Teologos: Da, dar asta spun. Noutatea înseamnă aducerea în contemporaneitate a unei tradiții. Asta înseamnă noutatea.

Părintele Cosma Giosan: Da, da.

Încheiere

Părintele Teologos: Mulțumim tare mult, părinte Cosma! Să ne ajute Bunul Dumnezeu. Și vă așteptăm cu mult drag și data viitoare să ne povestiți despre alți mari părinți. Să ne ajute Bunul Dumnezeu.

Părintele Cosma Giosan: Mulțumim frumos! Și să ajute Bunul Dumnezeu să ne vedem sănătoși. Și într-adevăr, sunt multe de spus de părinții ăștia. Și încerc și eu, imitându-l pe părintele Ioanichie Bălan, care, el în perioada comunistă s-a luptat foarte mult și a adunat multe informații. Multe canonizări din zilele noastre, au la bază scrierile părintelui Ioanichie Bălan, care în perioada comunistă atât de greu a alergat și colo, și colo, și a adunat aceste informații. Eu acum am mai încercat și eu cât de cât, așa cât am putut,

Părintele Teologos: Cât se poate.

Părintele Cosma Giosan: Cât mi-a dat Dumnezeu,. Dar acum îmi vine din ce în ce mai greu să fac lucrul acesta. Dar…

Părintele Teologos: Acum, prin viu grai. Mulțumim tare mult. Să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Părintele Cosma Giosan: Doamne ajută!

Părintele Teologos:  Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.  

Părintele Cosma Giosan: Amin.

Părintele Teologos:  Să ne pomeniți!

Părintele Cosma Giosan: Cu drag.

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Sumă donație

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altele

Valoare

€

Frecvență donație

O singură dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresă email

Nume titular card

Donați