Gânduri nedorite în timpul rugăciunii. Originea lor și cum să le depășim – p. Spiridon Bailey

Ascultați un cuvânt foarte folositor al părintelui Spiridon Bailey în care acesta ne vorbește despre gândurile nedorite în timpul rugăciunii, despre originea lor și cum să le depășim.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

În scrierile Părinților Bisericii și de la mulți Sfinți avem îndrumări, sfaturi, învățături despre cum să facem față gândurilor nedorite și distragerii atenției atunci când ne rugăm, așa că haideți să ne uităm la unele dintre aceste învățături care ne ajută să controlăm și să facem față gândurilor nedorite. Dar mai întâi să ne amintim că Dumnezeiasca Liturghie ortodoxă e atât de plină de mister și frumusețe și totuși chiar și în cadrul Liturghiei o inimă trebuie să rămână trează, trebuie să rămână mereu trează în rugăciune, în orice rugăciune, și chiar și în Sfânta Liturghie nu trebuie să permitem frumusețea cântării sau chiar a icoanele să ne ducă la căderea într-o stare bazată pe emoții și sentimente.

Desigur, avem o asemenea frumusețe în închinarea noastră pentru a ne ridica la o stare de rugăciune și pentru a ne aduce bucurie în inimi, dar această bucurie, această condiție de rugăciune nu trebuie să se bazeze pe emoții și pe sentimentele pe care le producem ca reacție la ea. Rugăciunea trebuie să fie sobră în orice moment. Trebuie să rămânem conștienți de seriozitatea rugăciunii, pentru că trebuie să ne amintim cui ne adresam în rugăciune: Domnului Dumnezeului nostru cel Atotputernic, creatorul tuturor lucrurilor, Cel care va fi judecătorul lumii și, prin urmare, trebuie să existe o seriozitate în rugăciunea noastră și această seriozitate ne va ajuta să menținem această trezire a inimii.

Aceasta nu înseamnă că uneori, harul lui Dumnezeu va înălța inimile noastre cu adevărat cu bucurie, sau harul lui Dumnezeu ne va ridica complet din toate durerile și luptele vieții noastre din lume. Dar aceasta nu este ceva ce trebuie să căutăm, nu trebuie să urmărim aceste stări înalte. Dacă facem asta, dacă urmărim să facem din aceste stări ridicate scopul și dorința rugăciunii noastre, atunci vom fi înșelați și vom fi conduși la o falsă opinie ridicată despre sine. O parte a luptei noastre continue de a rămâne treji înseamnă să ne ferim de gândurile care ne distrag atenția. Dacă permitem oricărui fel de gând rătăcitor să ne distragă atenția pentru a intra în mințile noastre, atunci nu putem rămâne treji, nu putem rămâne treji dacă aceste lucruri intră în noi și ne bombardează sau se răspândesc în noi.

Da, demonii ne ispitesc mereu cu gânduri nedorite, ispite nedorite de acest fel, dar Părinții Bisericii ne spun că majoritatea gândurilor nedorite nu provin de la demoni, vin din noi înșine. Sursa, originea majorității gândurilor noastre nedorite, suntem pur și simplu noi, interiorul nostru. Multe distrageri în rugăciune sunt de fapt doar gândurile obișnuite pe care le avem zi de zi, gândurile pe care ne permitem să le avem pe parcursul orelor în fiecare zi. Desigur că le luăm cu noi și în rugăciune. Dar doar în acel moment când încercăm să ne rugăm, când încercăm să ne concentrăm asupra lui Dumnezeu, devenim brusc conștienți de toate aceste gânduri în care ne-am permis să stăruim.

Și multe gânduri nedorite vin cu adevărat din profunzimea noastră, ele dezvăluie adevărata focalizare a vieții noastre. Atunci când ne luptăm cu gânduri nedorite în rugăciune, să încercăm să înțelegem că acesta a fost punctul meu de interes, aceste lucruri sunt consecința modului în care mi-am concentrat viața. Și dacă trăim fixați pe chestiuni lumești, atunci aceste preocupări vor rămâne cu noi când ne rugăm. Nu ne putem imagina că atunci când ne întoarcem la rugăciune putem brusc să fim transformați și schimbați și că mintea noastră va deveni brusc foarte diferită de felul în care suntem pe parcursul zilei.

Așa că trebuie să existe această realizare în noi că pentru a depăși gândurile nedorite, pentru a ne putea ruga fără distragere este nevoie de o schimbare completă a întregii noastre vieți. Această schimbare a întregii noastre vieți e necesară dacă vrem să combatem gândurile nedorite. Dacă vrem să ne concentrăm asupra lui Dumnezeu atunci când ne rugăm, atunci trebuie să ne concentrăm pe El în tot restul vieții noastre și trebuie să încercăm să trăim într-o conștientizare constantă a prezenței lui Dumnezeu. Trebuie să ne amintim, în tot ceea ce facem, tot ceea ce spunem, tot ceea ce experimentăm, că facem aceste lucruri în fața lui Dumnezeu, trăind constant în prezența lui Dumnezeu, toată viața noastră. Deoarece putem permite atât de ușor gândurilor noastre să ne îndepărteze de prezența lui Dumnezeu când ne umplem mintea cu aceste lucruri ale lumii.

Toți avem îndatoriri și sarcini de îndeplinit, desigur, loc de muncă, familie, dar să nu ne spunem că aceste lucruri sunt motivul pentru care nu ne putem concentra asupra lui Dumnezeu, asta este o scuză fără nicio realitate și ne putem înșela cu astfel de idei. Dacă mintea e plină de lumea materială, bineînțeles că nu se va putea concentra asupra a ceea ce este imaterial. Dacă ne petrecem zilele consumați de material, cum atunci să ne imaginăm că într-o clipă putem deveni una cu Cel care e imaterial. Și dacă ne umplem viața cu trivialități, nu vom fi treji, nu vom fi treji să ne îndepărtăm de ceea ce este material. Dacă ne preocupăm de bârfă sau de modul în care cineva ne-a tratat, nu vom fi treji în rugăciune. Dacă viețile noastre trebuie să aibă un adevărat sens, dacă vrem să ne trăim viața cu adevărat, atunci trebuie să ne pocăim de tot ceea ce este lipsit de sens. Dacă suntem consumați de aceste lucruri care în cele din urmă sunt fără sens, atunci cum putem spera să avem adevăratul sens în viețile noastre și în inimile noastre?

Acum, diavolul, aici în vest, nu mai are nevoie să ne tortureze sau să ne supună sabiei, aceste lucruri încă se întâmplă în lume, desigur, dar pentru cei mai mulți dintre noi diavolul nu mai are nevoie să ne amenințe sau să ne hărțuiască pentru a ne smulge de la concentrarea noastră asupra lui Dumnezeu. În schimb el ne oferă ore nesfârșite de sport, filme pe Netflix, telefoane inteligente, la care să ne uităm oră de oră, și cât de des ne lăsăm, el oferă aceste lucruri și noi facem restul, nu este nevoie să ne constrângă, să ne amenințe să-L tăgăduim pe Dumnezeu, prea des nu mai e nevoie ca diavolul să mai facă asta, ne dăruim cu bucurie viața acestor distrageri goale, pierdem timpul, zilele vieții noastre, acest lucru prețios pe care Dumnezeu ni l-a dat. Și atunci când ne consumăm cu aceste distrageri goale, atunci Îi întoarcem spatele lui Dumnezeu, întoarcem spatele lui Dumnezeu când ne întoarcem să îmbrățișăm aceste lucruri. Dar să nu fim descurajați.

În inimile noastre, rămâne un dor pentru comuniune cu Dumnezeu, în fiecare ființă umană, suntem creați după chipul lui Dumnezeu, suntem creați pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu, adâncimea sufletului nostru strigă cu adevărat să se întoarcă la Dumnezeu. Putem suprima această voce, putem ignora această voce, putem face ca această voce să fie atât de liniștită și înăbușită încât nici măcar nu o mai auzim, dar acea voce strigă în suflet, strigă pentru Unirea cu Dumnezeu. Și, oricât de departe am fi rătăcit, oricât de grea ar fi greutatea păcatului nostru de-a lungul vieților noastre, dacă ne întoarcem la El, dacă ne pocăim și ne întoarcem să-L căutăm, atunci vom găsi harul Lui, vom găsi harul Lui dacă ne întoarcem de la aceste lucruri ale lumii care ne consumă, ne consumăm mințile, umplu gândurile noastre cu trivialități.

Dar Părinții Bisericii spun că atunci este nevoie de trezvie și dacă ei ne învață că este nevoie de atenție, să fim atenți, să învățăm să ne disciplinăm, să ne controlăm. Dacă încercăm să practicăm autocontrolul, dacă ne amintim de prezența constantă a lui Dumnezeu, atunci viețile noastre se pot schimba. Nu trebuie să cădem în disperare, pentru fiecare dintre noi viața noastră se poate schimba. Harul lui Dumnezeu este suficient. Și dacă începem să exercităm această stăpânire de sine, această disciplină în viața noastră, dacă ne amintim constant de prezența lui Dumnezeu cu noi, mereu, în tot ceea ce facem, atunci vom putea știi ceva despre liniștea rugăciunii.

“Noi nu păcătuim împotriva voinței noastre, ci mai întâi consimțim la un gând rău și astfel cădem în captivitate. Apoi, gândul în sine îl duce pe captiv cu forța și împotriva voinței sale în păcat. Adesea cădem de la ceea ce este sub controlul nostru la ceea ce este în afara lui.” (~ Sf. Petru al Damascului)

“Gândurile păcătoase îl distrag mereu pe om. Dar dacă el nu cooperează cu ele, atunci nu este vinovat de ele.” (~ Sf. Ambrozie de la Optina)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!