Venerarea imaginilor sfinte – Jonathan Pageau, p. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt lămuritor în care Jonathan Pageau ne explică teologia venerării imaginilor sfinte într-o discuție cu părintele Iosia Trenham.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Venerarea imaginilor sfinte – Jonathan Pageau

Pr. Josiah TRENHAM: Este o mare bucurie să îl găzduim pe Jonathan Pageau în studio astăzi. Este aici pentru a participa la o minunată conferință despre artele sacre. Tocmai ce a ținut trei prelegeri magnifice și a consimțit să stea de vorbă cu noi mai în detaliu despre unele dintre subiecte pe care le-a abordat astăzi. Jonathan, bine ai venit!

Jonathan PAGEAU: Mulțumesc, Părinte!

Pr. Josiah TRENHAM: Ultima dvs. prelegere pe tema venerării sfintelor icoane a fost uluitoare pentru mine. Ați adus un argument pentru legitimitate, nu doar pentru realizarea de icoane, nu doar pentru a face imagini, nu doar și pentru că a fost o acțiune legitimă, ci pentru că a fost chiar necesar și fundamental pentru creștini să venereze aceste imagini. Cred că unii oameni care nu au crescut în Biserica Ortodoxă sau în cea Catolică, poate că și populația numeroasă din țara noastră, care aparține de Protestantism, ar găsi acest argument șocant. L-ați putea dezvolta un pic pentru noi? De ce credeți că este atât legitim cât și adecvat și chiar necesar pentru creștini să venereze imaginile sfinte?

Jonathan PAGEAU: Ei bine, eu cred că atunci când ne uităm în Vechiul Testament vedem că există diferite moduri în care oamenii sunt chemați să onoreze aspecte ale lumii. Ei se înclină în fața regelui, există locuri în Scriptură unde se spune că Avraam se înclină în fața socrului său, David se înclină în fața Chivotului Legământului, în fața Templului. Și astfel, puteți vedea, modul în care eu cred că se poate înțelege este că oamenii îl adoră pe Dumnezeu. Putem folosi cuvinte diferite: se închină lui Dumnezeu. Dar sunt recunoscători și venerează mijloacele prin care Dumnezeu se manifestă către ei. Și asta implică Templul, Chivotul Legământului și apoi, în cele din urmă evreii care sărută Tora. Există această dorință de a recunoaște și de a se bucura și de a venera mijloacele prin care Dumnezeu se manifestă în lume.

Cel mai mare exemplu în Vechiul Testament este numele lui Dumnezeu. Noi lăudăm numele lui Dumnezeu, slăvim numele lui Dumnezeu și vedeți asta în psalmi și destul de ciudat, acesta este un aspect de care chiar și cel mai iconoclast protestant de azi nu s-ar simți ciudat să spună: Preamăresc numele lui Dumnezeu și slăvesc numele Lui. Dar chiar și în cazul lor, dacă întrebi pe cineva: ”Crezi ca numele lui Dumnezeu este Dumnezeu? Te închini numelui lui Dumnezeu în același mod în care te închini lui Dumnezeu?” Și răspunsul lor ar fi: ”Desigur că nu! Bineînțeles că pot distinge între recunoștința pe care o simt față de Dumnezeu că s-a revelat prin numele Său, de închinarea reală fața de Dumnezeu.”

Ceea ce se întâmplă la Întruparea Sa este că imaginea lui Dumnezeu care a fost șifonată de la începutul timpului prin crearea lui Adam, a fost acum restaurată și ne-a fost dată înapoi la un nivel de plinătate mai înalt decât era în Adam și astfel chipul lui Dumnezeu devine un mod de manifestare a lui Dumnezeu pentru noi. Dacă nu recunoaștem asta, negăm un aspect al Întrupării. Spunem că Dumnezeu nu poate fi văzut cu adevărat. Nu ai putea spune cu adevărat: ”Unde este Dumnezeu? Iată e acolo în Galileea, în primul secol.” Noi credem că da, am putea spune asta, că prin Întruparea Sa Dumnezeu S-a făcut vizibil și astfel imaginea devine un mod de manifestare. Și dacă este un mod de manifestare, nu numai că nu ar trebui să ezităm, dar ar trebui să ne bucurăm să venerăm mijloacele prin care Dumnezeu ni se revelează și care acum pentru noi includ și imaginea.

Pr. Josiah TRENHAM: Ajutați-mă cu un aspect al acestui lucru. Folosiți venerarea numelui lui Dumnezeu care a unit poporul lui Dumnezeu într-o mare laudă pentru totdeauna, cred că dezvoltați asta din Psalmul 99, dacă îmi amintesc bine, și sugerați că cei care s-ar opune realizării de imagini ale lui Hristos și oferirii de respect și venerare specială icoanei, făcând în același timp o distincție față de adorarea ei, negând adorarea, dar oferindu-i plecăciuni, săruturi etc. Sugerați că între faptul că protestanții slăvesc și venerează numele lui Hristos și faptul că se angajează în onorarea numelui lui Hristos, este o paralelă?

Jonathan PAGEAU: Este. Cred că este, pentru că întrebarea, în special despre a doua poruncă, e să ne întrebăm de ce e ea acolo? Răspunsul pentru toate poruncile la ”De ce sunt ele acolo?” conduce în cele din urmă la Hristos și putem vedea asta deoarece Hristos chiar arată spre porunci. El intră puternic în unele dintre ele, le răsucește pe altele, El încearcă să reamintească oamenilor că Poruncile sunt acolo pentru revelarea lui Dumnezeu și deoarece El este revelația supremă, toate culminează în El. Și întrebarea este: Atunci despre ce este a doua poruncă? Pentru ce este? Care este scopul? Părerea mea este că motivul pentru a doua poruncă este Iisus. Nu numai că Iisus o schimbă, ci că însuși scopul celei de-a doua porunci este că Dumnezeu știa că ne va da o imagine a lui Însuși și în acea imagine vom vindeca frângerea sau șifonarea imaginii în Adam din Geneză.

Pr. Josiah TRENHAM: Da. Magnific!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!