Antrenorul copiilor – Daniel Zodian, p. Teologos

Urmăriți o discuție cu totul deosebită cu Daniel Zodian care a reușit să adune mai mulți copii într-o comunitate centrată pe dragostea de Dumnezeu și, mai apoi, pe dragostea de sport. Vedem că într-adevăr se poate să-i ajutăm pe ceilalți și pe noi înșine.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

 Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin 

Introducere

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu mult mai multe grupuri decât vedeți voi. Trebuie să știți că în jurul meu, părintele stareț mi-a spus că sunt vreo 100 de oameni. Nu cred, dar nici departe nu sunt. Și am zis să facem un podcast cu ei și nu numai, ci și cu cei de la Frăția Ortodoxă, băieții de la Frăția Ortodoxă cărora le mulțumim pentru ajutorul acordat. Ca de obicei, întrebări și răspunsuri, dar înainte de întrebări și răspunsuri, îl am aici pe Daniel Zodian, care el este antrenor de judo, dar n-o să discutăm despre judo, ci o să discutăm despre o faptă foarte bună pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, Daniel o face. Și o să ne povestească cum a început și de unde provine toată fapta asta pe care el o face, toată această întreprindere, de fapt.

Este vorba despre niște copii pe care Dani i-a găsit, dacă nu mă înșel de la orfelinat sau de unde?…

Daniel Zodian: Da.

Părintele Teologos: Așa, și pe care Dani îi crește în casa sa. El are aproape 20 de copii, am înțeles că la un moment dat au fost și mai mulți și acum s-au dus la casele lor. Nu? S-au căsătorit…

Daniel Zodian: Da, s-au căsătorit, s-au îndrăgostit, și-au urmat firea normală…

Părintele Teologos: Și deci el are grijă de acești copii și chiar doresc acum ca să nu mă lungesc că știu că nu vă plac introducerile lungi, chiar îl rog pe Dani să povestească puțin așa, foarte pe scurt și foarte concentrat povestea.

Începutul poveștii…

Daniel Zodian: Totul la început undeva în 2009, de Sfântul Nicolae, 6 decembrie, când eu aveam o firmă de construcții și avem un club sportiv. Antrenorul care se ocupa, un fost coleg de-al meu care se ocupa de copii a dispărut, pur și simplu a plecat și ne-a lăsat copiii în afara sălii, undeva în afara Bacăului, la un minus ceva grade, nu mai țin minte. Și m-au sunat: prof, dar nu vii la antrenament? De atunci, istoria a început.

Am ajuns în primii ani să luăm copii din afara Bacăului și i-am adus la noi acasă, noi stăteam în două camere cu chirie. Părinții erau lipsă. Dar încetul cu încetul, am trecut la trei camere, copiii s-au înmulțit, undeva prin 2014 înainte de Crăciun băteam tabla pe casă. Și băteam cu părinții care erau la sală. Și le-am zis: casa asta o fac orfelinat.

Iar în 2019, pe 1 iulie, casa noastră avea 26 de suflete printre care și soția mea și eu și cei doi copii ai mei. Și aveam copii din familii care nu aveau posibilități financiare, dar făceau judo și cu ajutorul lui Dumnezeu, am luat 12 copii din sistemul de protecție. A fost incredibil că am putut să-i iau cu toate că mai aveam alții care au făcut 18 ani, dar erau cu noi din 2010-2011. Mărioara, de exemplu. Un exemplu scurt – care era a fost considerată cu retard, a venit la noi cu un pumn de pastile, eu elimin toate pastilele, de obicei și a luat bacalaureatul în a doua.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Daniel Zodian: Da și anul trecut a fost la Special Olympic Games în Berlin și a luat aurul.

Părintele Teologos: Bravo! Slavă lui Dumnezeu! 

Daniel Zodian: Iar anul ăsta, sperăm cu ajutorul lui Doamne-Doamne, să poată să-și ia licența în educație fizică și sport care și ca antrenor și să-și urmeze visul.

Părintele Teologos: Să ajute Dumnezeu! Alte rezultate? Mai sunt copii care sunt cu rezultate…?

Daniel Zodian: Am numeroși campioni naționali, dar și internaționali. Mai am încă două fete care erau tot așa considerate cu retard și la jocurile mondiale de anul trecut, una a ieșit locul întâi și una a ieșit locul trei. Iar Mărioara a ieșit locul cinci. Fiind mai micuțe, au luptat la o categorie mai mare, dar la ele nu s-a pus prea mult amprenta pe emoție, trăirea concursului. Au fost foarte concentrate să câștige.

Latura duhovnicească a comunității

Părintele Teologos: Cum vezi latura duhovnicească acestui…?

Daniel Zodian: Noi în decembrie, nu știu ce să zic… tot timpul e decembrie. În 2021, ne-am adunat exact de pe 25 decembrie, ne-am adunat la o masă ca acesta cum stăm cu toții, au venit copiii de jur împrejurul meu și am zis: „dragilor, hai să construim!” Au rămas: „mamă, ce construim?”. Și am zis „hai, să construim încă cinci căsuțe mici, să aibă 25 m² fiecare, în care să primim prietenii voștri, dar să le facem și ateliere”. Copiii toți de acord au fost. Doamne cum să nu facem?

Și de aici a început a început acest vis frumos. Au venit provocările, nu greutăți, provocări pentru că dacă n-am avea greutăți sau provocări, nu ne-am putea bucura.

Părintele Teologos: Așa este. Bucuria victoriei.

Daniel Zodian: Da, exact cum este și la judo. Judo te învață să cazi, dar te învață și să te ridici. Și au început provocările. Nu ne-au lăsat să construim, au zis că trebuie să trebuie să schimbăm PUZ-ul. Au venit cei de la ISU și ne-au zis: „îți trebuie a doua intrare”. Și am zis hai, să vedem și ne-am dus la cerșit.

Știți că acum dacă mergi să ceri sponsorizare – „ah, ai venit la cerșit, pentru ce ai venit la cerșit?”. Ok, bine… Și am cerșit. Și am luat prima bucată de teren. După aia, l-am cunoscut pe Ștefan de la Frăție și Constantin, este pe undeva pe aici. Și cu încă niște băieți strong, am venit să construim un gard pe care zilele trecute a zis Ștefan că acum trebuie să-l dărâmăm.  Și am făcut cele patru foișoare, de fapt, dar asta a fost doar prima etapă. După care am construit un paraclis Cuvioasa  Paraschiva…

Părintele Teologos: Protectoarea, judoca…

Daniel Zodian: Și încă șase case pentru copii, care vor găzdui încă 60 de copii. Și fiecare casă are câte o tematică. Sunt toate construite în stil tradițional cu prispă, cu beci. Paraclisul are sobă, iar toate icoanele din paraclis sunt pictate de copii.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Ce frumos!

Daniel Zodian: Iar sub paraclis când o să veniți la mine, dacă… La noi tot timpul este deschis. Avem și o chilie, părinte.

Părintele Teologos: Nu. Eu sunt urs athonit. Sper să mă învrednicească cu Maica Domnului să mor în Sfântul Munte. 

Daniel Zodian: Veniți în vizită.

Părintele Teologos: În vizită…. Da, bun, vom vedea.

Daniel Zodian: Și sub paraclis, avem o trapeză. Și în trapeză e ceva așa de suflet, în care se găsesc multe.

Copiii și atitudinea înțelegătoare. Un caz despre vindecare

Părintele Teologos: Copiii înțeleg între ei?

Daniel Zodian: Ca orice copil, tot timpul există nu ceartă, dar divergențe… Bătaie nu este în casă.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Daniel Zodian: Deci bătaie nu este în casă, dar doar la sală. Dar sunt mici răutăți, dar după ce am construit Paraclisul… Ei vin dintr-un sistem în care nu erau învățați să meargă la biserică, mergeau la spovadă, dar din când în când.

Părintele Teologos: Știu, rar, evident pentru că….

Daniel Zodian: Nici n-am vrut să-i forțăm să vină. Soția mea cântă, ține corul de la Sfântul Gheorghe și mi-a zis părintele de acolo: „nu-i forța, lasă să vină ei!”.

Părintele Teologos: Da…. Cred că și așa, fiind orfani sau fiind din anumite familii sunt deja traumatizați și cred că dacă se exercită presiune mare asupra lor…

Daniel Zodian: Vă pot da exemplu de una din fete. A venit la noi undeva prin august, avea 35 de tentative de suicid.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Daniel Zodian: A venit, am dus-o la sport, n-a avut niciuna la noi.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Daniel Zodian: Iar acuma este studentă în anul 2 la Inginerie.

Părintele Teologos: Foarte bine! E absolut necesar să existe interes adică să existe persoane care să-i ofere dragoste, care să se intereseze de ea, să se simtă plăcută, să simtă că cineva îi acordă timp și ei, că și ea este cât de cât importantă pentru cineva. Și să aibă scop în viață, asta este esențial.

Daniel Zodian: Într-o familie, este foarte important ca părinții să-și petreacă timpul cu copiii.

Părintele Teologos: Evident. Esențialul.

Daniel Zodian: Este foarte foarte important dacă stai 5-10 minute cu el este extraordinar. Cu toate că sunt copii răzvrătiți – „dar de ce, dar cum?” Nu. Lasă-i, ascultă-i, ai răbdare cât poți, cât poți și ai să vezi că copilul vine către tine.

Părintele Teologos: Evident pentru că are nevoie de dragoste, are nevoie de protecția ta și soția are nevoie de protecția ta, cu atât domnul copilul are nevoie de protecția ta. Toate sufletele se hrănesc cu dragoste, se hrănesc cu iubire pentru că sufletul uman este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și Dumnezeu iubire este, în principal. Deci copilul dacă primește iubire înseamnă că se hrănește, iese din chin și evident că iese și din tendințe de suicid și iese din traume și mai departe. Dar e nevoie de timp.

Daniel Zodian: Am făcut acum un fel de testimonial cu ea și a zis că… chiar zice „dacă nu erați voi, eu nu eram, pentru că primeam o educație acasă, știam că am o siguranță, dar ajungeam la școală”. Iar la școală încep ceilalți colegi; ea învăța într-un liceu foarte, foarte bun și…

Părintele Teologos: Bullying?!

Daniel Zodian: Avea un bullying pentru că era foarte înaltă avea 1,80 m și vreo 70 de kg. Deci era… Dar primind foarte mult bullying a început să fumeze, am prins-o de câteva ori și am vorbit cu ea și a început să mă sune. „Prof”, că așa îmi zic toți. „Prof, pot să fumez o țigară?”.

Exemplul personal și valorile

Părintele Teologos: I-ai zis „nu”, sper!… Am înțeles…. Trebuie să o scoți de acolo pentru că e o formă de drog. E o formă de drog. Dar ca să poți să o scoți de acolo, trebuie să pui ceva în loc și acel ceva este dragostea ta. Bineînțeles, dragostea ta duhovnicească! E foarte importantă asta și menține relația asta paternă, relația asta de Prof, de profesor. De ce? Pentru că copiii au nevoie ca de aer astăzi de exemplu personal. Asta și tata oferă ca și tată, dar și profesorul ar trebui să o ofere ca și profesor. Pentru că după cum foarte bine sper că ți-ai dat seama, tinerii sunt niște tineri foarte buni astăzi, dar foarte confuzi.

Foarte confuzi, au un sistem de valori foarte strâmbat, un sistem de valori, am putea să spune, care se apropie de satanic, vorbim de sistemul de valori care li se impregnează prin arta vestică, prin cultura vestică. Și în clipa care noi le oferim un sistem de valori normal, un sistem de valori natural, un sistem de valori ortodoxe, de-asta vorbim de fapt, un sistem de valori duhovnicesc, copilul zice „da, asta vreau și eu, așa vreau”.  Adică își găsește naturalețea și atunci într-adevăr își schimbă optica, se liniștește, ajunge la pace și primește curaj. Primește curaj pentru că se hrănește cu iubirea pe care celălalt, mă rog și Dumnezeu, adică Dumnezeu prin celălalt și direct îi oferă copilului. Foarte important lucrul ăsta.

Daniel Zodian: Da, așa e. Iar ei, mă refer inclusiv la ai mei, îi văd după ce fac cu năzbâtie vin și… „pot sau nu pot?”. Iar ce le-am făcut, ce le-am zis – până la 18 ani, telefonul stătea pe pian la ora 9:00. Deci îl primeai dimineață la 7:00, seara la 9 îl lăsai. Dar avea control parental care avea trei ore limită.

Părintele Teologos: Foarte bine.

Daniel Zodian: Bineînțeles că ei fiind ași în tehnologie scoteau, găseau parole.

Părintele Teologos: Nu faceți asta!

Daniel Zodian: Deci găseau parole, iar o regulă foarte foarte importantă la noi în casă este când suntem la masă nimeni nu pune mâna pe telefon. Nimeni. Masa pentru noi este sfântă.

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Și sper că nici în biserică nu pun mâna pe telefon pentru că din păcate, văd oameni care în biserică scrollează, știi, inclusiv în biserică. Ferească Dumnezeu! Nu faceți asta, oameni buni!

Daniel Zodian: Ar trebui pusă o cutie la intrarea biserică – „aici, lăsați telefonul!”. 

Părintele Teologos: Da. Trebuie să știi că și la școală, deci nu mai țin minte unde, mi-a spus cineva, cred că în Canada, dacă nu mă înșel, domnul Nicolae Cune care este un profesor în Canada, nu mai țin minte unde, în orice caz un profesor extraordinar chiar îi transmitem dragostea noastră. Deci la el la școală, dacă nu mă înșel sau undeva în apropiere, nu s-a mai putut până nu s-a făcut treaba asta. Adică s-au făcut cutii cu cheie în care elevii erau obligați sau își puneau fiecare zi când ne ajungeau la școală, își puneau telefoanele acolo, le închideau și când plecau le scoteau și se duceau mai departe. Altfel nu se poate. Foarte important asta.

Daniel Zodian: Dar tot ei m-au ajutat să sper. Deci ei prin modul în care s-au transformat și când am văzut că se poate, primești așa o energie, un drag de a mai face….

Părintele Teologos: Da, o încredințare că uite rezultatul: se poate! Așa este.

Daniel Zodian: Da, cu toate că îi spusesem lui Constantin că eu nu mai construiesc niciodată. Și n-a durat doar câteva luni și hai la construcții. Ștefan, știi. Și de asta, vrem să mai luăm încă 60 de copii.

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! 

Fapta bună rodește în timp

Daniel Zodian: În afară de căsuțele pe le avem, am construit și o cantină în Bacău, dintr-un canal, dintr-un fost punct termic…

Părintele Teologos: Canal, canal…

Daniel Zodian: Deci sala de Judo e un canal.

Părintele Teologos: Serios?

Daniel Zodian: Nu știu dacă ați văzut Țestoasele Ninja când erați mici, exact într-un canal. Deci exact într-un canal e făcută sala. Bine, nu arată ca în Țestoasele Ninja arată ca la….

Părintele Teologos: Țestoasele Judo…

Daniel Zodian: Ca la Brox. Noi ne-am pus denumirea de Bronx.

Părintele Teologos: Am înțeles. Gangsteri.

Daniel Zodian: Da, toată lumea întreabă asta: dar de ce Bronx? Păi, de ce Bronx? Un cartier rău-famat, cu glugă în cap, infractori. N-am avut o viață extraordinar de liniștită și eu vin dintr-un cartier la fel ca și Bronxul. Din Ura, din Bacău și era care pe care.

Părintele Teologos: Am înțeles.

Daniel Zodian: Iar numele l-am pus fiind foarte sonor, dar să fie un fel ironic când…

Părintele Teologos: Și un fel, socotesc eu, de dovadă a pocăinței tale, un fel de dovadă, un fel de mărturisire că știi ce înseamnă răul din experiență.

Daniel Zodian: Da, iar exemplele pe care le dau copiilor sunt doar din experiență. Când erau mai mici și venea Ștefan și făceam ciorchine.Avem o canapea în living și era așa ciorchine, erau toți toți dacă veneau cu prietenii și stăteau și ascultau povești. Exact cum era noi când eram mici și mergeam la bunici…

Părintele Teologos: Adică stai puțin, deci noi ascultam povești cu Făt-Frumos și tu spui povești cu gangsteri…

Pelerin: Îi povesteam din Viețile Sfinților.

Viețile Sfinților sunt mereu actuale și sunt surse de inspirație

Părintele Teologos: A, da? Bravo! Neapărat. Foarte bine. Pentru că din păcate, tinerii de astăzi nu mai au povești sau iarăși au povești foarte multe prin filme și așa mai departe, dar toate astea sunt satanice și diferența esențială dintre poveștile satanice care sunt în filme în artă și așa mai departe și poveștile cu sfinți, diferența esențială este că aceste povești sunt fără ieșire.

Pe când Sfântul este învingerea este învingerea, este victoria finală inclusiv asupra morții. Și victoria prin iubire și mai ales că povestea Sfântului este reală, adică chiar s-a întâmplat, pe când în film e o poveste inventată care are și nu prea are… Adică dacă eu încerc să iau exemplu eroului din film de foarte multe ori pățesc traume în viața de zi cu zi pentru că nu se potrivește bineînțeles. Și dincolo de asta, în film clar nu există depășirea morții, adică nu există învierea. Pe când la Sfânt există învierea prin Hristos, bineînțeles.

Din cauza asta este esențial și chiar rog pe părinți chiar și pe antrenorii de judo să spună povești cu povești cu sfinți, Viețile Sfinților, care nu sunt povești, ci sunt reale că realitatea bate filmul.

Chiar vreau să vă spun o fază aici. Mai demult, era un detașament celebru numit USLA, nu știu dacă ați auzit de el, de trupele speciale. Nu spun cine, mai ales pe cameră, nu pot să spun cine, în orice caz era cineva care era foarte influent și nici el nu avusese o viață de îngeraș absolut deloc și era cunoscut că ăștia de la USLA. Și el după o mare încercare din viața sa, îl găsise pe Hristos.

S-a dus la sală unde făceau ăștia antrenamentul, toți USLA-șii și ăsta mergea cu Scriptura și le citea din Scriptură. Și ăștia spuneau „Domnul șef, lăsați-ne cu prostiile…”

Pelerin: Și pe vreme aia.

Părintele Teologos: Da, mai ales pe vremea aia, adică imediat după revoluție, așa-zisa revoluție, o întreagă poveste. Și el citea. Și ăștia: „domnul șef, vă rugăm frumos, liniștiți-vă!”. ȘI ăsta citea, citea, citea „bă, ce frumos scrie Sfântul Apostol Pavel și așa mai departe”. Ăștia la un moment dat se opresc din antrenament și se duc către el. Erau, știți, niște dulapuri din astea ambulante. Și când se apropie de el, iese din Sfânta Scriptură, fraților, o mireasmă de moaște și mir și așa mai departe de neimaginat și toată sala s-a umplut de mirosul ăsta de moaște și mireasma asta de mir.

Toți USLA-așii au rămas așa, știi, au rămas așa și au zis „continuați, domnul șef, continuați”. Și acesta a continuat să citească nedându-și seama de fapt de minunea mare ce s-a întâmplat. M-a impresionat foarte mult și mi-a povestit-o chiar el. Nu pot să spun acuma despre cine este vorba.

Deci neapărat să faceți treaba asta că o să vă valideze Dumnezeu, să știți! Spuneți Viețile Sfinților, oameni buni, că este top și dacă e cineva care este regizor de film sau așa mai departe, neapărat să faceți film cu viețile sfinților. Foarte important treaba asta.

Pelerin: Există material acolo din greu.

Părintele Teologos: Din greu și super. Adică vorbim de niște filme… Revenind…

O întâmplare despre frumusețea unității

Daniel Zodian: O întâmplare. Noi i-am învățat pe copii în prag de sărbătoare se poate ie.

Părintele Teologos: Foarte bine! Sunt de acord.

Daniel Zodian: Și am primit de la un sculptor la Rodion, am primit o troiță înainte de Florii în 2022. Unde punem Troița? Am vrut s-o punem la drum exact. Am fost am vorbit cu vecinii. Ah, nu, nu că nu… OK și stăteam așa pe prispă… La cealaltă casă era doar fundația și ne uitam la paraclis. „Mamă, dar aici o punem!” Și am turnat asta. A fost un frig atunci de Florii și la noi masa e plină. Așa a vrut Dumnezeu, la noi masa e plină, perna-i caldă tot timpul. Deci oricând, oricând…

Mie îmi place să gătesc; am făcut o ciorbă de pește; o ditamai cratița de 40 – 50 de litri. Vin toți, foarte mulți, iau o tură de ciorbă. Când văd că iau a doua tură de ciorbă atâta mai era pe fund. Am zis: „Doamne, nu-mi ajunge ciorba!”. Deci credeți-mă, că au venit și au mâncat și a treia tură, iar restul de ciorbă l-am dus la oamenii străzii.

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!

Ajutor de la Dumnezeu

Daniel Zodian: Deci am rămas…. dar foarte foarte multe. Noi tot timpul rămânem fără bani. Deci fără bani și cum se face, avem datorii.

Părintele Teologos: Și ajută Dumnezeu.

Daniel Zodian: Sunt bune și ele. Am cumpărat fier să turnăm ultima o placă. Am zis „da, trimite fierul”. „Ai bani?”. „Da…”. Mamă, n-aveam bani! Deci nu aveam bani de fier și mă sună, am avut un interviu la o televiziune și rămăsese strânși niște bani. Fierul costa 8300 și ceva de lei și aveam strânși 8400 și ceva de lei. Deci a fost diferență de câteva ore.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Daniel Zodian: Da! Iar când am făcut mobilierul pentru paraclis, a venit omul, a măsurat – te costă 12000 €. Cum să nu? Dă-i drumul! Și îl sun pe Ștefan: „băi, Ștefane, dar eu n-am niciun ban!” Trebuia să-i dau 4000 € avans. Mamă…  Mă duc la părintele Calinic care e duhovnicul meu și „părinte am rămas fără… am zis „da”, dar n-am bani”. M-a ajutat el atunci. A zis să sun direct să nu trimit mesaje că de obicei trimit mesaje când sunt în impas. Bine acum toată lumea s-a plictisit de mine când vede – iar a trimis Zodian mesaj, mamă iar are nevoie de ceva.

Părintele Teologos: Vezi că ești pe cameră.

Daniel Zodian: A, da? Și s-au strâns banii. Deci au venit…

Părintele Teologos: Da. Totdeauna, în clipa în care omul are credință în clipa respectivă Dumnezeu împlinește această credință. E foarte important. Oamenii de astăzi pentru că n-au credință, ei într-un mod oarecum paradoxal. Adică spune omul: să fiu sigur… Nu mai face nimic și, culmea, pentru că nu mai face nimic, nu-l vede pe Dumnezeu în viața sa și ajunge anxios. Zice „dar dacă, dar dacă” și atunci nu mai poate să-și găsească liniștea. Bine acuma nu în halul ăsta, adică înțelegi ce vreau să spun, dar totuși, omul trebuie să aibă credință. Dacă știe că ceea ce face el este în conformitate cu voia lui Dumnezeu, trebuie să meargă cu curaj înainte. Să meargă cu curaj înainte că Dumnezeu o să-l ajute. Și este foarte important asta că atunci Îl vede pe Dumnezeu cum lucrează în viața sa.

Vorbesc Sfinții Părinți de credința vederii – adică L-ai văzut pe Dumnezeu că te-a ajutat în 1, 2, 3, 5, 10… Deci o să te ajute și în a 11-a și în a 12-a oară și așa mai departe. Foarte important acest lucru. Bineînțeles că este nevoie de discernământ și este nevoie de conștiința limitărilor noastre, dar totdeauna trebuie să avem credință în Dumnezeu că Dumnezeu ne va ajuta. Foarte important treaba asta.

Daniel Zodian: Iar ultimii bani mi i-a dat un turc, un antrenor din Turcia.

Părintele Teologos: Să ajute Dumnezeu! Tot de judo?

Daniel Zodian: Da, de judor, el fiind…

Părintele Teologos: Dușmanul…

Daniel Zodian: A venit și am rămas „cum?”. Da și am achitat catapeteasma atunci. Noi am sfințit pe 1 decembrie.

Părintele Teologos: Catapeteasma e achitată de un musulman, nu?

Daniel Zodian: Ultimii bani.

Părintele Teologos: Să-i lumineze Dumnezeu cu adevărat!

Daniel Zodian: Deci am rămas, mamă…. Mi-a dat turcul bani pentru mobilier.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Repere și înaintare

Daniel Zodian: Doamne…. Noi avem sportul, educația și credința. Deci așa am încercat să îi punem pe un drum drept, pentru că e greu.

Părintele Teologos: Nu se poate altfel, nu se poate altfel, pentru că dacă nu ai virtute nu o să reușești. Țin minte că am discutat la un moment dat cu Gică Hagi și mi-a spus un lucru… adică amândoi am căzut de acord, discutam niște lucruri duhovnicești și el spunea despre copiii lui pe care-i antrenează fotbal, nu e judo, spunea că un copil dacă este virtuos, adică dacă este ascultător, un creștin adevărat, chiar dacă nu este atât de talentat la fotbal, lucrul cu el este un lucru foarte bine, foarte ușor, o plăcere. Dacă însă nu este virtuos, adică Gigi contra, cârtește așa mai departe, chiar dacă este foarte talentat și foarte dotat, las-o, știi, că zici nu mai, știi…

Din cauza asta el totdeauna preferă și asta am văzut peste tot în viață și în informatică și peste tot, nu mai vorbim din mănăstire, clar – totdeauna sunt preferați cei care sunt ascultători, cei care sunt virtuoși, cei care au harul lui Dumnezeu. Pentru că împreună-lucrarea, împreună-șederea cu ei este o bucurie, este o o desfătare pentru că este iubire, este harul lui Dumnezeu. Pe când cu celălalt, chiar dacă la un moment dat te atrage pentru că zici că da, este dotat pentru că are o anumită harismă, nu știu, o dexteritate sau forță fizică sau ceva sau chiar o deșteptăciune. Dar pentru că este cu totul strâmbat, încontinuu te seacă. Măi, las-o, nu contează. În continuu cârtește sau ripostează.

Din cauza totdeauna trebuie să punem pe primul plan caracterul adică duhovnicia, credința neapărat, neapărat.

O decizie înțeleaptă

Daniel Zodian: Da. Apropo de asta, fiind un an foarte foarte fericit, undeva prin februarie, mă trezesc cu un reprezentant al unui grup de francezi, medici francezi. „Domnul Zodian, facem o întâlnire?” „Da, cum să nu.” Am zis că poate vor parteneri, poate vor să facă o sponsorizare.

Nu, noi vrem să vă cumpărăm Bronxul. „Poftim?”. Deci părinte, atunci era eram atât de low și am zis mamă… și suma este seven figures…

Părintele Teologos: Șapte cifre și nu în lei, socotesc.

Daniel Zodian: Și intru în casă și zic: „dar cum pot să vând eu biserica?”

Părintele Teologos:  Sau pe copii?

Daniel Zodian: Și am zis „Doamne, cum…?” Prima dată m-am gândit la biserică și am zis cum, cum pot s-o vând? Dar cu ce drept ei vin aici? Și am zis că nu, nu vreau. Dar le-am zis că dacă vor să fie parteneri și au zis că nu. După vreo două săptămâni, oare de ce au vrut s-o cumpere? 

Părintele Teologos: De ce? Eu îți spun de ce… Pentru că au văzut că funcționează lucrul ăsta și au vrut să crească cum cresc vesticii prin acaparare. Pentru că ei au o societate falimentară și într-adevăr au o societate falimentară și această societate falimentară în clipa în care văd o bulă care funcționează, cum este Bronxul, da… Doamne, ce nume!… În clipa respectivă vor să pună mâna pe ea și s-o explodeze. Nu atât din dragoste pentru oameni de acolo cât pentru afacerea în sine. Bineînțeles, vor să o monetizeze.

Pelerin: O afacere… Dar acolo nu-i afacere.

Părintele Teologos: Evident. Asta voiam să spun. Nu este afacere, este dragoste.

Daniel Zodian: În acest complex avem și o cantină care e făcută tot într-un canal. Și cantina a plecat de la ideea înainte de pandemia asta care a fost… am avut în fiecare restaurant cutiuțe în care oferi o masă caldă unui elev și a funcționat. Erau copii și sunt copii flămânzi care merg la școală pe burta goală.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Daniel Zodian: Sunt! Sunt în Bacău.

Părintele Teologos: Da, te cred. Din păcate. Aș vrea să nu te cred, dar…

Daniel Zodian: Am zis că trebuie să facem ceva și am făcut cantină.

Despre împreuna-lucrare pentru toți

Părintele Teologos: Și iartă-mă! Copiii pe care îi ai nu te ajută în demersul ăsta?

Daniel Zodian: Cum să nu. Deci copiii muncesc mult. De exemplu, una din fete a obținut o bursă în Suedia după ce termină 12 clase de pastry chef. Un antrenor de judo din Suedia are o școală de pastry chef. Este ungur, născut  în Galați și trăiește în Suedia.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Și antrenor de judo și … adică bucătar, să înțeleagă…

Daniel Zodian: Da, un fel de bucătar, dar pe panificație, pe dulciuri. Asta-i place. Denisa făcea o pâine… Când intrai în casă, puteai să ai burta plină, dar n-aveai cum să nu rupi o bucată din aia de pâine așa, să simți mirosul ăla… Eu simt mirosul și acuma…

Părintele Teologos: Ispita…

Daniel Zodian: Și dacă mai aveai și un o cană de iaurt, mamă, era perfect…

Părintele Teologos: Ispita cea mare, da. Pastry chef, mai pe românește, brutar.

Daniel Zodian: Dar nu numai brutar. Se ocupă și de cofetărie, dulciuri….Oricum, majoritatea fetelor știu să gătească. Băieții lucrează la orice. Deci când au venit băieții au zis „mamă, profule, hai să modificăm foișorul ăsta, să facem mai bine!”. Foișorul… mai aveam o căsuță din asta pentru fecior-miu. Făcusem o căsuță cu 4 piloni. Ce s-au gândit ei: să taie unul din el ca să o facă mai scurtă. Și de-acolo i-am luat și încetul cu încetul, au mers și în acțiunile Frăției la părintele Amfilohie, am fost la Petru Vodă. Deci am fost cu ei…

Părintele Teologos: Să ajute Dumnezeu! E foarte important pentru că asta-i ajută pe tineri… sigur, scopul nostru este mântuirea, este perfecțiunea personală veșnică. Dar este foarte important să aibă și scopuri intermediare. Adică să vadă că înaintează către acest scop final care este perfecțiunea, cum spuneam, pentru că da, sigur, perfecțiunea, dar mai ales pentru un tânăr, pentru un copil, scopul ăsta este abstract. Și pentru noi de multe ori e abstract. Din cauza asta este foarte important să aibă scopuri în viață și scopuri pe termen lung, dar și scopuri pe termen scurt și foarte scurt ca să vadă că reușesc. A, da uite am făcut și așa mai departe, m-a ajutat Dumnezeu și asta îi dă curaj pentru că vede că s-a rezolvat ceva.

Foarte important să meargă și să lucreze. Și mai ales, să fie scoși din ecrane că dacă stau pe virtual, ecranele nu iubesc și acolo ei n-au dragoste pe când în real, când sunt cu alții, sunt cu alți copii și interacționează cu alte persoane… Persoanele sunt surse de iubire. Atunci el se hrănește și capătă putere să meargă înainte. Validare și putere să meargă înainte.

Daniel Zodian: Dar când facem o acțiune de genul ăsta, trebuie să stai în mijlocul lor.

Părintele Teologos: Păi, da, sigur.

Daniel Zodian: Deci stând în bucătărie, toate sunt ciorchine. Și de multe ori unde mergem, se uită așa… Vă gândiți, erau micuțe – deci 11, 12 ani. Acum au 16,17 ani, dar erau erau micuțe și făceau clătite, făceau ba tiramisu, ba făceau maioneză…

Părintele Teologos: La 12 ani făceau…? Slavă lui Dumnezeu!

Daniel Zodian: Da. Erau în foc continuu. Bine că erau și fetele mari – Gabriela,  Dana și Mărioara, dar stăteam acolo toți. Iar băieții plecau cu Ștefan, Constantin mergeau la tăiat lemne. Inclusiv feciorul meu. Când am fost la Radu Vodă avea cinci ani jumate, șase, tăia cu toporul.

Părintele Teologos: Mare atenție!…

Daniel Zodian: Un topor mai mic, dar nu că el voia să facă treabă… Da, bine, s-a plictisit după aia că i-a luat nu știu cine toporul, a venit „mi-a luat toporul…” Hai, să stai în bucătărie! Și are o dexteritate la tăiat de tăncuțele de acolo au zis „Poftim, nu se taie?” ”hai, să…tâc tâc tâc…” Depinde de tine cum ești ca om și câtă dragoste oferi și câtă iubire oferi.

Părintele Teologos: Asta generează Curaj.

O familie mare

Daniel Zodian: Familia nu se ține neapărat cu bani. Familia se ține cu iubire și dragoste pe care care le oferi. Nu zic că nu sunt certuri la noi, nu zic că nu sunt divergențe, nu mai există și foc câteodată și de toate, dar acum că au crescut îmi lipsește gălăgia.

Părintele Teologos: Ei, nu!

Daniel Zodian: Ei… Când venea cineva la noi, se auzeau scările. Acuma „Bună, proful, am venit acasă, mă duc în cameră. Prof, pot să ies cu iubi?” „Ieși cu iubi. Dar în casă mai faci treabă?” „A, dar nu-i tura mea.” Deci în casă avem program. Responsabilități, da. Eu am un timbru foarte, foarte puternic. Am fost la o competiție de judo în Onești, nu știu cine este din Onești. Sala e imensă, au vreo 3000 de locuri.Am țipat o dată la saltea, s-a făcut liniște la propriu și toată lumea se uita la mine. Deci mamă, cât de tare pot să țip!…

Părintele Teologos: Nu-i bine!… Uneori, ajută…

Daniel Zodian: Ajută. Oricât de tare țip, uită să coboare la masă.

Părintele Teologos: Da, pentru că mintea lor este altundeva. Dacă îl au pe „iubi” e de înțeles oarecum, dar nu-i bine…

Daniel Zodian: Nu știu, majoritatea când erați la 15, 16, 17 ani câți mai stăteați voi la masă? Vă luați un sandviș din ăsta, aveam franzela, o tăiam, puneam parizerul și tai-o la joacă sau unde eram.

Părintele Teologos: Da, dar ăsta e comportament adictiv. Să ai grijă aici! Este frumos într-adevăr, dar trebuie să avem grijă astfel încât să nu se spargă societatea, să nu se spargă comunitatea. E de înțeles treaba asta, dar totuși, masa și biserica pentru că și masa este o extensie a slujbei – este foarte bine să fim cu toții împreună, foarte bine.

Daniel Zodian: Noi înainte aveam fiind mai mici, aveam în câteva zile fix masa. Acum duminica după biserică punem masa la 12:30. Ies afară din casă la ora 3:00. Deci e regulă. Deci duminica asta sau când avem musafiri sau când sunt evenimente – toată lumea la masă.

Părintele Teologos: Câți sunteți? 20 sau câți sunteți?

Daniel Zodian: Acum am rămas 16. În timpul săptămânii, în weekend, nu știu niciodată câți suntem. Deci chiar nu știu, habar n-am.

Părintele Teologos: N-are importanță.

O relatare despre vigilență și apartenența la comunitate

Daniel Zodian: Pentru că în ziua de ajun acum vreo câțiva ani au fost la noi urși.

Părintele Teologos: Urși? Ce urși?

Daniel Zodian: De joacă.

Părintele Teologos: A, am înțeles. Am crezut că urși urși.

Daniel Zodian: Și erau două fetițe blonde la intrare. Intru și eu în casă. Se uită la mine „tu ce cauți aici?”.

Părintele Teologos: La tine acasă.

Daniel Zodian: Da. „Bună seara”, ele. „Dar cine sunteți?”. „Am venit și eu cu urșii”. „Daniel”… „Vă rog să mă iertați!”… Sunt foarte multe întâmplări. Dar ce văd în familii…mai vin familiile la noi…

Părintele Teologos: Iau exemplu de la voi? Adică se folosesc?

Daniel Zodian: „Uite, cum face!” – părintele zice copilului. Dar nu știu câți pun în aplicare, dar aș prefera copiii să stea cu părinții.

Părintele Teologos: Da, evident.

Daniel Zodian: Și când vin la noi. Când eram mic, tot timpul, noi aveam câteva sărbători când se întrunea toată familia. Și erau mese… nu știu, dacă sunteți mulți frați sau când vă adunați acasă, masa era enormă și auzeai de toate. La un moment dat zicea tata: „Pleacă de aicea că nu mai e de tine!”

De-asta am zis că atâta timp cât suntem vreau toți să veniți, toți, toți și ăla mic și ăla mare. Deci toți, veniți mă acolo că decurge altfel.

Părintele Teologos: Da, e unitate.

Daniel Zodian: Acolo este frumusețea, acolo vezi familia românească tipic.

Părintele Teologos: Așa este. Pentru că pentru că vezi, din păcate, nu mai este această unitate, s-a distrus și odată cu unitatea se distruge și bucuria pentru că dispare iubirea. Și într-adevăr, da, îi înțeleg pe tineri și pe tinere că la un moment dat evident se vor duce la casele lor și așa mai departe, dar pe cât posibil măcar duminică ar fi bine să vă întâlniți după biserică, ar fi bine să vă întâlniți.

Daniel Zodian: Obligatoriu. Sau când au mai venit la noi, de exemplu, a venit una din fete a venit undeva pe la 18, 19 ani. Venind la noi a adus chiar plus valoare Bronxului, fiind o persoană  excelentă – a învățat multe, a crescut și avea o chestie de acasă: totul mânca cu furculița și cuțitul.

Părintele Teologos: Inclusiv supa? Iartă-mă!

Daniel Zodian: Dacă se putea și supa. „Măi, dar la tine așa se mânca? Noi suntem mai așa mai… îmi place să folosim mâinile”. Până s-a obișnuit.

Perspectivă asupra viitorului

Părintele Teologos: Cum vezi viitorul?

Daniel Zodian: Viitorul? Depinde de fiecare părinte – fiecare mamă, fiecare tată. Atâta timp cât părinții fug de această responsabilitate și cred că ei pot cumpăra copiii adică le au ultimul tip de telefon, le iau ultimul PlayStation, le iau adidași de 2000 lei… Nu-i bine. Pentru că tu ca părinte îți cumperi atenția, iar tu pentru copil devii o bancă. Deci devii cineva care îi dai dispare.

Părintele Teologos: Dispare iubirea, apare interesul.

Daniel Zodian: Da și copilul… Azi dau un pește, mâine al doilea pește, al treilea pește, dar hai, să te învăț să pescuiești sau hai, să primești ceva…! Ai mei niciodată nu primesc fără să nu câștige.

Familia este ca raiul pentru copil

Părintele Teologos: Da, e foarte important asta și iarăși e foarte important, trebuie să știm cu toții că familia trebuie să fie raiul. Copilul așteaptă de la familie raiul, care raiul ce înseamnă? Rai întâi de toate înseamnă iubire, înseamnă siguranță, înseamnă protecție, înseamnă stabilitate – asta înseamnă. Înseamnă încredere, sinceritate. Asta este raiul. Evident că aici ajută și banii, dar banii sunt total secundari în toată această ecuație, total secundari. În clipa care pui banul pe primul plan, banul nu iubește, banul este rece, banul induce o separare și din cauza asta copiii care au bani și n-au iubire devin într-adevăr gangsteri de Bronx, dar nu de Bronxul din Bacău, ci de Bronxul din State.

Chiar țin minte, era un clip foarte așa în care era un copil de bani gata și l-a întrebat un foarte cunoscut psiholog sau ce era, l-a întrebat: „ce vrei tu să devii?” Și ăsta a spus gangster. De ce? „Pentru că am foarte mulți bani. Vreau să devin gangster.” Era copil de bani gata, crescut în puf și vreau să devin gangster ca să am și mai mulți bani, să am și statut social. Și atunci, psihologul respectiv îi face o surpriză că îi aduce într-adevăr un gangster, dar un gangster pocăit, să zic așa, care se pocăise de păcatele, nu sectar și vine ăsta și îi spune – ca să înțelegi ce înseamnă gangster și să-ți povestesc ce înseamnă gangster.

Întotdeauna, când omori pe cineva e traumatic, e cea mai mare traumă posibilă. Nu o să fii același om. Spune: „Și chiar eu era să fiu omorât și eu am omorât pe alții, am fost prins, am fost dus la pușcărie, poliția m-a bătut și așa mai departe; nu fă treaba asta că-ți distrugi viața!” Și ăsta într-adevăr a vorbit cu asemenea putere în cuvânt că l-a lăsat pe tânărul respectiv care dorea să devină gangster fără să știe ce dorește, l-a lăsat cu gura căscată. Și știa că urma să facă cea mai mare prostie din viața lui și atunci a început să plângă și s-a liniștit.

Și asta provenea din faptul că părinții nu-i ofereau dragoste, nu-i ofereau exemplu personal, nu-i ofereau experiență, ci îi ofereau doar bani.

Daniel Zodian: Acum câțiva ani, am făcut voluntariat la penitenciar și am lucrat cu tineri și tinere. Judo.

Părintele Teologos: E bine să-i înveți pe cei de la penitenciar..? Serios?

Daniel Zodian: Da. Ne-am dus în penitenciar cu ai mei, iar primul băiat a zis „eu sunt aici pentru că nu am avut reguli”. Și-a povestit viața într-o familie dezorganizată și a ajuns la o familie care trăia doar doar din vânzarea drogurilor. Și a zis: „nu aveam reguli, căutam, voiam reguli”.

Părintele Teologos: Să știe ce să facă. N-avea experiență, da.

Daniel Zodian: Și a ajuns acolo. Majoritatea copiilor din penitenciar și, mai ales, a femeilor provin din sistemul de stat, de orfelinat. Pentru că cel mai important este pentru un copil care nu vine de acolo, când face ceva greșit, rău, nu au unde să se întoarcă, nu au unde să pună capul pe pernă. Peste tot în România.

Părintele Teologos: Și n-au suport. Adică n-au pe cineva să-i învețe și să le ofere un număr pe care să plângă și care să-i ajute.

Daniel Zodian: Asta e familia.

Părintele Teologos: Sigur, asta e familia. Evident.

Daniel Zodian: Deci asta e familia. Dacă tu nu poți să ai grijă de un copil, iar tu ca stat, acum sper să mai iau amenzi…

Părintele Teologos: Nu pentru că totuși nu-i vorba de stat aici. Bun, și statul ar putea să facă, dar problema cea mare este că dacă oamenii adică familiile nu-și fac datoria, statul cred că este depășit de situație.

Daniel Zodian: Eu am făcut greșeli la viața mea. Multe și le-am făcut aproape pe toate.Dar am venit acasă la mama și la tata.

Părintele Teologos: Asta zic!

Daniel Zodian: Deci ceilalți care pleacă din sistem… când vedeți un copil pe stradă, ajutați-l! Implicați-vă, că este o problemă nu doar a copilului, este problema voastră pentru că el vă poate afecta copiii voștri. Vă poate afecta pe voi pentru că el ajunge infractor. Cum? Tâlhării. Femeile ajung prostituate. Deci vă afectează. Dacă voi nu investiți în așa ceva, cum vedeți viitorul copiilor voștri? Pentru că e ceva normal. Celelalte state foarte dezvoltate, care n-au nicio treabă cu ortodoxia investesc pentru că ei au înțeles că este o problemă.

Părintele Teologos: Da, au dat cu capul urât de tot. Adică în Suedia la ora asta este război civil. Adică nu mai pot fi controlate gangurile de infractori. Gangurile de traficanți de droguri și așa mai departe. Vrând-vrând…

Daniel Zodian: Majoritatea sunt din familii monoparentale, sunt din familii dezorganizate – lasă copilul pe stradă sau sunt plecați amândoi…

Părintele Teologos: În care nu există mamă sau/și nu există tată. Adică nu există această complementaritate.

Daniel Zodian: Gândiți-vă că acum vin monștri și ne acaparează copiii. O să vedeți că o să veniți acasă și o să vedeți casa goală. Ce faceți atunci? Unde îi căutați? Nu-i mai găsiți. Dacă îi găsiți, nu sunt ai voștri.

Părintele Teologos: Păi, da, pentru că pentru că ei au fost crescuți de către altcineva, de către niște ecrane sau un sistem străin de familie.

Daniel Zodian: Deci dacă nu ne implicăm cu toții?! Indiferent că suntem într-un fel sau suntem într-un alt fel, dar haideți să ne implicăm, pentru că prima dată suntem români, suntem ortodocși și credem că putem.

Părintele Teologos: Se poate! Că cu noi este Dumnezeu. Înțelegeți neamuri și vă plecați, cu noi este Dumnezeu! Mulțumim tare mult, Dani! Dumnezeu să te binecuvânteze

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Sumă donație

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altele

Valoare

€

Frecvență donație

O singură dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresă email

Nume titular card

Donați